Procedura insolvenței. Caracterul creanței fiscale contestată în procedura administrativă.

Asupra apelurilor de faţă, constată că prin sentinţa 90 din 2 februarie 2018, Tribunalul Suceava – Secţia a II-a civilă a admis contestaţia formulată de creditoarea DGRFP - AJFP B., a dispus modificarea tabelului preliminar de creanţe nr. .../07.12.2017 (publicat în BPI nr. 23206 din 08.12.2017) al debitoarei A. SRL, prin înscrierea creanţei creditoarei DGRFP– AJFP B. în cuantum de 4.120.700 lei sub condiţie rezolutorie, alături de creanţa admisă şi înscrisă pur şi simplu.

La pronunţarea soluţiei, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin încheierea nr. 534 din 13.10.2017 pronunţată în dosarul nr. .../86/2017 al Tribunalului Suceava, s-a admis cererea formulată de debitoarea A. SRL şi, în temeiul art. 71 alin. 1 raportat la art. 38 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitoarei, fiind desemnat administrator judiciar provizoriu al debitoarei practicianul în insolvenţă CII C.

La data de 11.12.2017 a fost depus la dosarul cauzei de către administratorul judiciar al debitoarei tabelul preliminar al creanţelor, publicat în BPI nr. ... din data de 08.12.2016 raportul de activitate depus de administratorul judiciar la data de 22.01.2018..

Printre creanţele înscrise în tabelul preliminar este menţionată creanţa creditoarei DGRFP - AJFP B: creanţă solicitată - 5.232.271 lei; creanţă admisă - 1.020.693 lei; 4.120.700 lei - creanţă sub condiţie suspensivă; 90.878 lei - creanţă respinsă (poziţia 1 în tabel).

Prin contestaţia formulată, creditoarea DGRFP - AJFP B. a criticat înscrierea creanţei sale în cuantum de 4.120.700 lei sub condiţie suspensivă.

Judecătorul sindic a reţinut caracterul întemeiat al contestaţiei formulate. În acest sens, în considerarea dispoziţiilor art. 111 alin. 6 şi art. 105 din Legea nr. 85/2014, a reţinut că administratorul/lichidatorul judiciar nu poate, pe fond, să analizeze creanţa nici în situaţia în care aceasta a fost contestată, întrucât legiuitorul a prevăzut o cale specială de contestare, respectiv Legea contenciosului administrativ, iar o interpretare contrară ar contraveni principiului constituţional privind unicitatea căilor de atac, aspect reţinut în considerentele Deciziei nr. 11/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Pe cale de consecinţă, judecătorul-sindic a reţinut că înscrierea creanţei creditoare sub condiţie suspensivă echivalează cu o verificare de fond nepermisă de dispoziţiile legale, că formularea contestaţiei fiscale nu afectează eficacitatea obligaţiilor din titlurile de creanţă; întrucât există posibilitatea admiterii contestaţiei formulate împotriva titlurilor de care se prevalează creditoarea-contestatoare.

În consecinţă, judecătorul sindic a admis contestaţia formulată, în sensul că a dispus modificarea tabelului preliminar de creanţe nr. 450/07.12.2017 (publicat în BPI nr. ... din 08.12.2017) al debitoarei A. SRL, prin înscrierea creanţei creditoarei DGRFP– AJFP B. în cuantum de 4.120.700 lei sub condiţie rezolutorie, alături de creanţa admisă şi înscrisă pur şi simplu.

Judecătorul sindic nu a admis solicitarea creditoarei-contestatoare din precizările depuse la data de 03.01.2018 în sensul înscrierii în tabelul preliminar a unei creanţe în cuantum total de 5.181.329 lei, întrucât contestatoarea face referire la faptul că această sumă a fost determinată prin raportare la înscrisuri ulterioare întocmirii tabelului preliminar ce face obiectul analizei în prezenta cauză, or, modificarea creanţei înscrise în tabel ca urmare a unor cereri suplimentare de creanţă se realizează de către administratorul judiciar ca urmare a comunicării acestor cereri suplimentare şi nu prin dispoziţia directă a judecătorului sindic.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel debitoarea SC A. S.R.L., prin administrator special D. şi Cabinet Individual de Insolvenţă C., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate.

Apelanta-debitoare SC A. S.R.L., prin administrator special D., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi în rejudecare respingerea acţiunii introductive.

Arată că, prin acţiunea introductivă, DGRFP a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar de creanţe, întrucât administratorul judiciar a admis sub condiţie creanţa sa în cuantum de 4.120.700 lei şi a solicitat instanţei de judecată admiterea contestaţiei formulate împotriva tabelului preliminar de creanţe şi obligarea administratorului judiciar la admiterea necondiţionată a creanţei totale de 5.272,170 lei în tabelul definitiv de creanţe. Sumele pe care intimatul le doreşte a fi înscrise necondiţionate în tabel, au fost stabilite prin Decizia de impunere nr. F-IS ../31.07.2017 (sume ce au fost stabilite pentru perioada 01.10.2011-31.12.2016) şi prin Decizia nr. .../07.11.2017 referitoare la obligaţii fiscale accesorii. Aceste acte administrative au fost atacate conform procedurii impuse de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind încheiată minuta din data de 16.11.2017 odată cu susţinerea orală a contestaţiei, organele fiscale considerând că soluţionarea procedurii administrative depinde în tot de soluţia dată de organele de cercetare penală.

Astfel, odată cu efectuarea controlului, inspectorii fiscali au sesizat organele de cercetare penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, fiind înregistrate şi 2 dosare penale: ..D/P/2012 al DIICOT.. care vizează infracţiunea de evaziune fiscală pentru perioada 2010-2014;...D/P/2014 al DIICOT .. care vizează perioada 2012-2015 în care sunt efectuate cercetări şi administrare probe: expertize contabile, înscrisuri, martori, pentru a se stabili cu exactitate dacă aspectele sesizate de organele fiscale sunt conforme cu realitatea, respectiv dacă tranzacţiile au avut un caracter fictiv în scopul majorării cheltuielilor, subliniind faptul că au fost încălcate Carta drepturilor fundamentale în materie de TVA, CEDO şi Constituţia în celelalte materii fiscale.

Pe de altă parte, invocă Decizia nr. 4461/20.11.2007 a ÎCCJ - Secţia de contencios administrativ şi fiscal Decizia nr. 449/26.10.2004 a Curţii Constituţionale. În plus, prin Decizia nr. 11/18.04.2016 administratorul/lichidatorul judiciar este obligat, conform atribuţiilor sale legale, să verifice sub aspect formal creanţa bugetară ce se solicită a se înscrie în tabelul de creanţe.

În consecinţă, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei instanţei de fond şi respingerea contestaţiei.

Apelantul Cabinet Individual de Insolvenţă C., în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC A. SRL, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi în rejudecare respingerea contestaţiei.

Arată că, DGRFP  a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar de creanţe întrucât, din totalul solicitat prin cererea de creanţă, respectiv suma de 5.232.271 lei, administratorul judiciar a înscris sub condiţie suspensivă creanţa în cuantum de 4.120.700 lei şi a solicitat instanţei de judecată obligarea administratorului judiciar la admiterea necondiţionată a creanţei de 5.272.170 lei în tabelul definitiv de creanţe. Astfel, anterior deschiderii procedurii de insolvenţă, debitoarea, prin administrator statutar, a contestat pe cale administrativă titlul de creanţă constituit prin deciziile de impunere nr. F-.../31.07.2017 și nr. .../04.08.2017, înregistrată la DGRFP sub nr..../15.09.2017, nefiind soluţionată pe fond până la data întocmirii tabelului preliminar și a tabelului preliminar rectificat de creanţe. Organele fiscale au considerat că soluţionarea procedurii administrative depinde de soluţia dată de organele de cercetare penală în cele două dosare aflate în faza de cercetare penală, sens în care au suspendat de la executare actul administrativ prin adresa nr. 55068/06.12.2017, astfel că, în condiţiile în care există o dispoziţie de suspendare a executării titlului executoriu, este afectat caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei bugetare.

Faţă de suspendarea titlului executoriu, rezultă că respectiva creanţă bugetară nu ar mai are caracterul exigibil cerut de lege, caz în care administratorul judiciar, neputând să procedeze la verificarea caracterului cert și lichid al creanţei, poate opta pentru înscrierea creanţei în tabelul preliminar sub condiţia suspensivă a respingerii contestaţiei introduse pe cale administrativă, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta împrejurare, aşa cum sunt statuate de prevederile legii cadru în materie, respectiv Legea nr. 85/2014.

Apreciază că, în condiţiile în care creanţa fiscală a fost contestată pe calea procedurii prevăzută de Codul de procedură fiscală, aceasta nu se mai bucură de prezumţia certitudinii, lichidităţii şi exigibilităţii acesteia dedusă din interpretarea art. 105 alin. 2 din Legea insolvenţei, astfel că, în mod corect, administratorul judiciar a procedat la înscrierea acestei creanţe, provizoriu. Arată că, în acest caz, administratorul judiciar nu și-a depăşit atribuţiile legale şi nu a făcut o verificare a creanţei prin suprapunere cu procedura de contestare prevăzută de Codul de procedură fiscală și Legea nr. 554/2004, ci a constatat existenţa acesteia, faţă de decizia DGRFP de suspendare a efectelor actului administrativ şi să înscrie creanţa sub condiţie suspensiva atât în tabelul preliminar, cât şi în tabelul preliminar rectificat de creanţe.

Cu privire la proporţia creanţei în cadrul tabelului de creditori, solicită să se reţină punctul de vedere al DGRFP exprimat în adunarea creditorilor din data de 15.12.2017, prin care a achiesat la opinia creditorului majoritar, astfel că admite că dreptul său de vot este proporţional cu un cuantum al creanţei inferior creanţei solicitate, dreptul său de vot fiind limitat la suma de 1.020.693, aşa cum a fost înregistrată în tabelul preliminar de creanţe.

Pe cale de consecinţă, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii 90/ 02.02.2018 a Tribunalului Suceava şi respingerea contestaţiei formulată de către DGRFP.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 470 Cod procedură civilă, art. 105, 106, 107, 108, 109, 110, 111 din Legea nr. 85/2014.

Prin întâmpinare, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, menţinerea sentinţei instanţei de fond ca legală şi temeinică, precizând că administratorul judiciar omite cu totul dispoziţiile obligatorii ale deciziei nr. 11 din 18.04.2016 pronunţate de ÎCCJ în dezlegarea unor chestiuni de drept.

 Mai arată că verificarea legalităţii unei creanţe fiscale cuprinse într-un titlu executoriu nu poate fi efectuată decât în condiţiile reglementate de legislaţia specială, respectiv Codul de procedură fiscală, iar nu în cadrul procedurii insolvenţei, supuse unei alte reglementări legale speciale şi, prin urmare, controlul de legalitate/de temeinicie a titlurilor executorii din care izvorăsc creanţe bugetare, pentru care se solicită înscrierea în tabelul de creanţă, în ipoteza în care aceste titluri au fost contestate în faţa instanţei judecătoreşti în termenele speciale prevăzute de legea specială, revine exclusiv instanţei specializate de control administrativ şi fiscală, neputând fi făcută de practicianul în insolvenţă, or, administratorul sau lichidatorul judiciar este obligat, conform atribuţiilor sale legale, să verifice sub aspect formal creanţa bugetară, să analizeze aspecte ce ţin de stingerea parţială sau totală a creanţei ori intervenirea prescripţiei extinctive, precum şi caracterul contestat al creanţei şi să menţioneze acest aspect în ce priveşte creanţa respectivă, conform art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a criticilor invocate, Curtea constată următoarele:

Primul motiv de apel invocat de debitoarea apelantă face trimitere la faptul că instanţa de fond a dat altceva decât s-a cerut, în sensul că a dispus înscrierea creanţei D.G.R.F.P. sub condiţie rezolutorie în condiţiile în care creditoarea nu solicitase aşa ceva.

Dispoziţiile legale relevante în materia contestaţiei la tabelul preliminar de creanţe sunt reprezentate art. 111 din Legea nr. 85/2014, care la alin. 1 arată că „Debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii faţă de tabelul de creanţe, cu privire la creanţele şi drepturile trecute sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel”. Rezultă până la evidenţă din cuprinsul acestui text faptul că judecătorul sindic este chemat, în cadrul contestaţiei formulate împotriva tabelului preliminar de creanţe, să se pronunţe asupra înscrierii/neînscrierii unei creanţe, dar şi a celorlalte drepturi aferente creanţelor înscrise/neînscrise (drepturi de preferinţă, dacă sunt afectate de condiţii ş.a.).

În cauza dedusă judecăţii contestatoarea D.G.R.F.P. a contestat condiţia suspensivă sub care a fost înscrisă creanţa sa de către administratorul judiciar, judecătorul sindic apreciind că se impune înscrierea creanţei sub condiţie rezolutorie, şi nu suspensivă. Aşa cum am prezentat în cele ce preced, judecătorul sindic are competenţa de a stabili drepturile pe care le nasc creanţele pretinse în tabel, fiind obligat a le stabili în calea instituită de legiuitor în art. 111 din Legea nr. 85/2014.

În cazul contestaţiei la tabelul preliminar de creanţe nu poate încălca principiul neînrăutăţirii situaţiei creditorului contestator în propria cale de atac (non reformatio in pejus), întrucât contestaţia reglementată de prev. art. 111 din Legea nr. 85/2014 reprezintă o cale de atac specială prin care partea interesată supune judecătorului sindic spre analiză cuantumul/caracterul creanţei înscrise/ neînscrise în tabel.

Mai departe, se poate observa că în art. 102 alin. 5 din Legea nr. 85/2014 se prevede că „Dreptul de vot şi dreptul de distribuţie ale titularilor creanţelor sub condiţie suspensivă la data deschiderii procedurii, (…), se nasc numai după îndeplinirea condiţiei respective.” Se poate observa aşadar că unui creditor beneficiar al unei creanţe sub condiţie suspensivă îi sunt suspendate toate drepturile conferite în procedură creditorilor până la îndeplinirea condiţiei respective. Or, o asemenea prevedere nu dispune legiuitorul pentru condiţia rezolutorie, iar în art. 1401 alin. 2 Cod civil se arată că „Până la proba contrară, condiţia se prezumă a fi rezolutorie ori de câte ori scadenţa obligaţiilor principale precedă momentul la care condiţia s–ar putea îndeplini”.

Mai mult, debitoarea nu a relevat vreo cauză legală (cu excepţia deschiderii procedurii insolvenţei) care să afecteze caracterul de titlu executoriu al creanţei fiscale, în afara posibilităţii ca acesta să fie desfiinţat în urma derulării procedurii de soluţionare a contestaţiei fiscale.

De altfel, judecătorul sindic, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 111 din Legea nr. 85/2014 şi fără a agrava situaţia contestatorului în propria contestaţie (condiţia rezolutorie dă dreptul de vot şi pe cel de a participa la distribuiri până la îndeplinirea condiţiei, pe când condiţia suspensivă nu dă aceste drepturi), a soluţionat contestaţia stabilind caracterul creanţei.

În considerarea celor ce preced, instanţa de apel apreciază că nu este dat acest motiv de apel, judecătorul sindic soluţionând contestaţia în limitele permise de dispoziţiile art. 111 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, neputându-se susţine că acesta a dat o altă soluţie decât cea solicitată de contestatoare, care a contestat înscrierea creanţei sub condiţie suspensivă, contestaţie pe care judecătorul sindic a găsit-o fondată şi, admiţând contestaţia, a constatat că aceasta (creanţa) este afectată de o condiţie rezolutorie.

În continuare, apărările aduse de debitoarea apelantă referitoare la contestarea pe cale administrativă a actului administrativ fiscal nu au relevanţă faţă de prevederile art. 278 alin. 1 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în care se arată : „Introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal”. Mai mult, în art. 278 alin. 2 din Legea nr. 207/2015 se prevede că dispoziţiile alin. 1 nu aduc atingere dreptului contestatorului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr. 554/2004. Rezultă aşadar că debitorul avea posibilitatea de a obţine suspendarea actului administrativ fiscal în condiţiile prev. la art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, însă nu a relevat o atare situaţie. 

De asemenea, susţinerea debitoarei apelante referitoare la existenţa a două dosare penale ce vizează infracţiunea de evaziune fiscală nu face să afecteze caracterul creanţei fiscale emise în conformitate cu prevederile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, răspunderea penală fiind diferită de cea fiscală, procedurile fiind diferite, creditorul având alegerea în ce priveşte calea aleasă pentru îndestularea creanţei sale.

Faţă de cele ce preced, Curtea apreciază drept nefondat apelul declarat de debitoarea SC A. SRL, urmând a-l respinge ca nefondat în considerarea dispoziţiilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă.

Privitor la apelul declarat de administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă C., Curtea observă că acesta se află într-o confuzie în ce priveşte dispoziţiile legale ce reglementează suspendarea actului administrativ fiscal.

Astfel, aşa cum s-a prezentat în cele ce preced, art. 278 alin. 1 din Legea nr. 207/2015 prevede expres că introducerea contestaţiei pe cale administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. Aşadar, formularea contestaţiei administrative nu afectează eficacitatea obligaţiei fiscale, astfel că aceasta nu reprezintă o condiţie suspensivă aşa cum este descrisă aceasta de prevederile art. 1400 Cod civil.

Faptul că organul fiscal a suspendat soluţionarea contestaţiei administrative până la finalizarea procedurii penale, de asemenea, nu afectează eficacitatea obligaţiei fiscale, o astfel de măsură fiind dispusă în raport de prevederile art. 277 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 207/2015, suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei administrative nefiind echivalentă cu suspendarea actului administrativ fiscal.

Mai mult, administratorul judiciar îşi justifică măsura de înscriere a creanţei fiscale în tabelul preliminar de creanţe sub condiţie suspensivă întrucât nu a avut posibilitatea de a verifica caracterul cert, lichid şi exigibil faţă de suspendarea soluţionării contestaţiei administrative.

Or, o asemenea măsură nu este în competenţa administratorului/lichidatorului judiciar faţă de dispoziţiile categorice ale Deciziei nr. 11/18.04.2016 pronunţată de ICCJ în dezlegarea unor chestiuni de drept prin care se arată că acesta nu are atribuţii de a verifica creanţele bugetare constatate prin titluri executorii, ce au fost contestate în termenul legal.

Un alt motiv de apel prezentat de administratorul judiciar priveşte împrejurarea că actul administrativ fiscal a fost suspendat chiar de către emitent, depunând în copie o adresă de suspendare temporară asupra măsurilor de executare silită ale S.C. A. SRL.

În primul rând se poate observa că organul fiscal a emis o adresă de suspendare a măsurilor de executare silită şi nu a actului administrativ, iar această suspendare a măsurilor de executare silită este întemeiată tocmai pe prevederile imperative ale art. 75 din Legea nr. 85/2014. Or, acest text prevede în mod imperativ suspendarea de drept a tuturor măsurilor de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Justificarea acestui text este dată de caracterul unitar şi concursual de realizare a creanţelor tuturor creditorilor în conformitate cu dispoziţiile legii speciale – Legea nr. 85/2014 şi nu în conformitate cu alte dispoziţii – Codul de procedură civilă sau Legea nr. 207/2015.

De asemenea, susţinerea administratorului judiciar privitoare la unele afirmaţii ale reprezentanţilor DGRFP în cadrul şedinţelor adunării creditorilor excede prezentei analize ce urmăreşte să soluţioneze în mod definitiv contestaţia depusă la tabelul preliminar de creanţe.

În concluzie, cum Curtea găseşte nefondat apelul administratorului judiciar, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă îl va respinge ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare