Procedura insolventei. Autorizare plati cheltuieli aferente procedurii. Decontare cheltuieli de procedura din fondul de lichidare.

Art.24 – Constitutia României

Art.4 al.4, art.19, art.22  – Legea nr.85/2006

  Art.37 OUG 86/2006

  Art.731 al.1 lit.”a” – Statutul privind organizarea si exercitarea profesiei de

 practician în insolventă

Hotărârea UNPIR nr.3/2007 modificată prin Hotărârea UNPIR nr.3/2010

Prin cererea adresată Tribunalului Constanta – Sectia comercială – judecător sindic la data de 25.10.2010 si înregistrată în dosar nr.7306/118/2009, lichidatorul judiciar C.A, a solicitat decontarea cheltuielilor de procedură din fondul de lichidare în cuantum de 3.099,30 lei în conditiile art.4 alin.4 din  Legea nr.85/2006.

În raport de modificările aduse Legii nr.85/2006, judecătorul sindic a pus în discutie admisibilitatea cererii de decontare, în conditiile în care art.4 alin.5 a fost abrogat în totalitate, iar alin.4 al aceluiasi articol nu mai îndrituieste judecătorul sindic să aprobe bugetul previzionat, aspect ce exclude de plano competenta judecătorului sindic de a solutiona cererea.

Prin Sentinta civilă nr.6023/COM din 01.11.2010, pronuntată de Tribunalul Constanta în dosar nr.7306/118/2009, s-a respins cererea de decontare formulată de lichidator judiciar C.A, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunta această hotărâre, judecătorul sindic a retinut că, exceptia inadmisibilitătii cererii are caracter întemeiat.

Astfel, se retine că la data de 24.07.2010 s-a adoptat Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.85/2006, publicată în Monitorul Oficial din 21.VII.2010, lege care a abrogat explicit dispozitiile art.4 alin.5, dispozitie care conferea judecătorului sindic atributia autorizării plătii cheltuielilor aferente procedurii din fondul de lichidare în absenta bunurilor din averea debitoarei.

Acelasi punct de vedere în sensul că, judecătorul sindic nu mai este abilitat să autorizeze cererea de decontare, rezultă si din modificarea alin.4 al articolului 4, care suprimă sintagma „aprobat de judecătorul sindic”.

Se retine că, această interpretare îsi găseste corespondentul si în Legea nr.84/13.05.2010 privind aprobarea OUG nr.116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comertului, act normativ care statuează în art.21  alin.2 că: „decontul final al cheltuielilor efectuate de lichidator în legătură cu lichidarea unei societăti comerciale se face de către Uniunea Natională a Practicienilor în Insolventă din România la solicitarea lichidatorului.”

Invocarea dispozitiilor art.37 din OUG nr.86/2006, nu modifică dispozitiile art.4 al.4 si al.5 si nici nu poate constitui temei juridic pentru încuviintarea în continuare de către judecătorul sindic a aprobării plătii din fondul de lichidare, ci constituie un criteriu obiectiv pentru determinarea onorariului corespunzător.

Într-adevăr, statutul de organizare si functionare al Uniunii Nationale a Practicienilor în Insolventă din România prevede la art.731 că decontarea din fondul de lichidare trebuie însotită de sentinta potrivit căreia judecătorul sindic (…) stabileste onorariul de achitat, respectiv cheltuielile de procedură, însă, în raport  de principiul ierarhiei actelor normative, statutul nu poate adăuga la lege.

În concluzie, în absenta unui temei juridic, în legea specială, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs lichidatorul judiciar C.A, al D.C.A SRL, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu motivatia că, art.19 al.2 din Legea nr.85/2006 arată că, onorariul practicianului în insolventă este aprobat de judecătorul sindic în conditiile în care se achită din fondul de lichidare, iar cheltuielile de procedură care se pot deconta din fondul de lichidare, se aprobă tot de judecătorul sindic în  baza Normelor metodologice pentru aplicarea art.4 din fosta Lege nr.64/1995, devenit art.4 al Legii nr.85/2006, norme metodologice publicate în M.Of.nr.4/2000, în vigoare.

Solicită admiterea recursului, cu consecinta modificării sentintei recurate, în sensul admiterii cererii de decontare reprezentând cheltuieli de procedură si onorariu din fondul de lichidare.

Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă si care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9,  dar si potrivit dispozitiilor art.3041 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că este nefundat,  pentru următoarele considerente:

La data de 25.10.2010 Cabinet Individual de Insolventă C.A în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC D.C.A. SRL, a solicitat judecătorului sindic, în temeiul art.4 al.4 din Legea nr.85/2006, aprobarea cererii de decontare a cheltuielilor aferente procedurii falimentului debitoarei, în sumă de 3099,30 lei având următoarea structură:

-onorariu lichidator judiciar 3.000 lei;

-cheltuieli de procedură 99,3o lei, din care: cheltuieli postale 33,30 lei, deschidere cont 30 lei, taxă căutare arhivă 12 lei si cheltuieli de publicitate 24 lei.

Curtea retine că, dispozitiile art.4 al.4 si 5 din Legea nr.85/2006, în vigoare la data de 21.07.2010, aveau următorul cuprins:

(4) În lipsa disponibilitătilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plătile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel putin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic.

(5) Judecătorul-sindic va putea autoriza, pe baza documentelor justificative atasate la raportul lunar al administratorului judiciar/lichidatorului, elaborat potrivit art. 21 alin. (1), plata, din fondul de lichidare a cheltuielilor ce au depăsit bugetul previzionat.

Ulterior, la data de 21.07.2010, a fost publicată în Monitorul Oficial nr.505 Legea nr.169 pentru modificarea si completarea Legii nr.85/2006 privind procedura insolventei, act normativ ce a intrat în vigoare în conformitate cu art.12 al.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, la data de 24.07.2010.

Prin acest act normativ au fost aduse modificări art.4 din Legea nr.85/2006 acesta având la momentul formulării acestei cereri următorul cuprins:

„ (4) În lipsa disponibilitătilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plătile urmând a fi făcute în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activitătilor practicienilor în insolventă, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 254/2007, cu modificările si completările ulterioare, pe baza unui buget previzionat.

(5) *** Abrogat”

Principalele atributii ale judecătorului-sindic sunt stabilite prin normele de drept comun în materie de insolventă, respectiv prin art.11 al.1 din Legea nr. 85/2006, nicidecum prin OUG 86/2006 sau prin Statutul de organizare si functionare a Uniunii Nationale a Practicienilor din România.

În conformitate cu dispozitiile  art.11, cu raportare la art.19 si art.22 din Legea nr.85/2006, printre principalele atributii ale judecătorului sindic se regăsesc:

  c) desemnarea motivată, prin sentinta de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolventă compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care detine cel putin 50% din valoarea creantelor, fixarea remuneratiei în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activitătii practicienilor în insolventă, precum si a atributiilor acestuia pentru această perioadă. Judecătorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de către creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de către debitor, dacă cererea îi apartine. În situatia în care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicită numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de către judecătorul-sindic din rândul practicienilor care au depus oferte la dosarul cauzei. În caz de conexare se va tine seama de cererile creditorilor în ordinea mărimii creantelor sau de cererea debitoarei, dacă nu există o cerere din partea unui creditor;

d)confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor, precum si a onorariului negociat. Dacă nu există contestatii împotriva hotărârii adunării creditorilor sau a deciziei creditorului care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor, confirmarea se face în camera de consiliu, fără citarea părtilor, în termen de 3 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolventă a hotărârii adunării creditorilor sau, după caz, a deciziei creditorului majoritar;

e)înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului;

(2)Atributiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activitătii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului si la procesele si cererile de natură judiciară aferente procedurii insolventei. Atributiile manageriale apartin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod exceptional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-si administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunitătii de către creditori, prin organele acestora.”

Dispozitiile art.37 alin.4 din OUG 86/2006 stabilesc că „Plata onorariilor practicienilor în insolventă- administratori sau lichidatori judiciari ori a cheltuielilor de procedura se va face din fondul constituit conform art. 4 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificările si completări le ulterioare, iar calculul acestora va fi efectuat conform tarifelor si standardelor de cost ce se vor stabili de către adunarea reprezentantilor permanenti a UNPIR.”

Invocarea dispozitiilor art.37 din O.U.G. nr.86/2006 nu poate constitui temei juridic pentru încuviintarea în continuare de către judecătorul sindic a aprobării plătii din fondul de lichidare, întrucât aceste dispozitii se referă la  criterii obiective pentru determinarea onorariului corespunzător.

Din interpretarea dispozitiilor mai sus mentionate rezultă, astfel cum corect a apreciat si prima instantă, că, în sarcina judecătorului sindic nu mai există atributia de a aproba decontarea onorariului practicianului în insolventă si a cheltuielilor de procedură din fondul de lichidare constituit conform art.4 din Legea nr.85/2006.

În ceea ce priveste plata onorariului, Curtea constată că, recurenta are deja o hotărâre judecătorească, respectiv Sentinta civilă nr.1438/COM/01.03.2010 prin care judecătorul sindic a desemnat-o în calitate de lichidator  judiciar pe C.A – Cabinet Individual de Insolventă, cu o retributie de 3.000 lei, exclusiv T.V.A. + 10% din valoarea fondurilor obtinute.

 Asa cum rezultă din chiar cerere de recurs greutătile în decontare survin din cauza reglementărilor din Statutul de organizare si functionare a Uniunii Nationale a Practicienilor din România, ori această situatie nu justifică arogarea de către judecătorul sindic a unor competente care nu izvorăsc din lege.

Invocarea de către recurentă a  Normelor metodologice de aplicare a art.4 din Legea nr.64/1995, aprobate prin Ordinul nr.2881/C-2657-5 din 1999, norme ce au fost aplicate si după intrarea în vigoare a Legii nr.85/2006, nu sunt de natură a schimba hotărârea tribunalului si aceasta pentru că ele nu mai au corespondentă în normele din lege ca urmare a modificărilor succesive aduse actului normativ, art.4 a suferind o modificare substantială ceea ce face inaplicabile aceste norme.

Această solutie se impune în considerarea dispozitiilor art.77 din Legea nr. 24/2000 potrivit cărora “Ordinele cu caracter normativ, instructiunile si alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor si ai celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate sau ale autoritătilor administrative autonome se emit numai pe baza si în executarea legilor, a hotărârilor si a ordonantelor Guvernului.”

Prin urmare, odată cu abrogarea alin.5 al art.4, se abrogă implicit si orice explicitare dată în aplicarea acestui text de lege.

De asemenea, recurenta a invocat dispozitiile art.731 alin.1 lit.a din Statutul privind organizarea si exercitarea profesiei de practician în insolventă, dispozitii prin care se impune depunerea ca documente justificative pentru decontarea din fondul de lichidare, printre altele, a sentintei/încheierii prin care judecătorul-sindic stabileste onorariul de achitat, respectiv cheltuielile de procedură.

Într-adevăr, Statutul de organizare si functionare al Uniunii Nationale a Practicienilor în Insolventă din România aprobat prin Hotărârea U.N.P.I.R. nr. 3/2007 modificat prin Hotărârea U.N.P.I.R. nr.3/2010 (modificare în vigoare din data de 20.08.2010) prevede la art.731 alin.1 că, decontarea din fondul de lichidare trebuie însotită de „sentinta/încheierea/rezolutia, în original sau copie conformă cu originalul, prin care judecătorul-sindic/judecătorul-delegat/directorul oficiului registrului comertului de pe lângă tribunal si/sau persoana desemnată din cadrul registrului comertului stabileste onorariul de achitat, respectiv cheltuielile de procedură”, însă, în raport  de principiul ierarhiei actelor normative, o hotărâre a unei persoane juridice de utilitate publică (asa cum este U.N.P.I.R., conform art.1 din Hotărârea nr.1/2006) nu poate modifica sau completa o lege, aceste hotărâri având rolul de a organiza activitatea practicienilor în insolventă si, eventual de a organiza modul de executare a legilor.

Pe de altă parte, aceste hotărâri au obligativitate fată de cei cărora se adresează, în spetă practicienilor în insolventă, iar nu fată de instantele judecătoresti care se supun numai legii (art.124 din Constitutia României).

Fată de cele arătate, Curtea constată că, în cadrul special si derogator impus de legea insolventei, cererea formulată de lichidatorul judiciar nu se circumscrie competentelor conferite de legiuitor judecătorului sindic, fiind respinsă în mod corect ca inadmisibilă.

Concluzionând, fată de considerentele arătate mai sus, Curtea retine că, hotărârea tribunalului este legală, criticile aduse de recurentă nefiind de natură a atrage modificarea acesteia, motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare