Contract de lucrări. Posibilitatea de ajustare a prețului într-un contract de achiziție.

Prin cererea înregistrată sub nr. 4.../40/2017 pe rolul Tribunalului Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal  la data de 17.11.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., a chemat în judecată Unitatea Administrativ Teritorială B., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 303.271 lei reprezentând actualizarea costului unitar privind resursa de manoperă, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de societatea reclamantă în cauză.

Tribunalul Botoşani, prin sentinţa nr. 148/13.02.2018, a respins ca nefondată acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, reclamanta S.C. A. SRL a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenta consideră că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că preţul pentru îndeplinirea contractului rămâne ferm şi nu se ajustează pe durata de execuţie a contractului, că, în cazul de faţă, contractul nu permite modificarea preţului şi nu sunt întrunite nici condiţiile art. 97 alin. 4, 5 şi 6 din H.G. 925/2006, modificarea legislativă nefiind o circumstanţă pe care părţile nu o puteau prevedea.

Arată că, la data de 14.03.2016, a semnat cu U.A.T. B. contractul de lucrări nr. 7130, având ca obiect executarea lucrării „Locuinţe sociale Aleea C. cartier ANL, B.”, iar autoritatea contractantă avea obligaţia de plată a acestor lucrări, respectiv suma de 5.897.918 lei fără TVA, din care 277.264,91 lei reprezentau cheltuieli diverse și neprevăzute. In cadrul contractului s-a stabilit perioada de execuţie a acestuia la 12 luni, care s-a prelungit concomitent cu  modificările multiple şi succesive ale legislaţiei privind salariul minim pe economie.

Acţiunea iniţiată de reclamantă are ca obiect costurile suplimentare pe care societatea le-a suferit ca urmare a modificărilor legislative, după ce a informat intimata asupra necesităţii actualizării costului unitar privind manopera, implicit asupra necesităţii de a se respecta cadrul legal. În opinia recurentei, în vederea stabilirii regulii care se va aplica, trebuia să se facă aplicarea prevederilor dispoziţiilor art. 1268 alin. 3 din Codul civil, care prevăd că în interpretarea clauzelor îndoielnice, acestea se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul.

În acest context, recurenta consideră că părţile se află în prezenţa aplicării unei modificări nesubstanţiale în conformitate cu dispoziţiile art. 97 alin. 4 din H.G. 925/2006, şi mai concret în prezenţa implementării în relaţiile contractuale a unor modificări legislative imperative, de la care nicio persoană nu poate deroga. După cum se poate observa din conţinutul acestei norme legale, pentru ajustarea preţului în temeiul acestei dispoziţii nu există condiţia ca în contractul de lucrări să fie inserată o clauză care să permită revizuirea contractului. Subliniază recurenta că valoarea monetară solicitată nu depăşeşte 10% din preţul contractului iniţial, având în vedere valoarea contractului iniţial de 5.897.918 lei (10% - 589.971 lei), valoarea totală solicitată de societatea reclamantă, ca urmare a modificării salariului minim pe economie, fiind de 491.966 lei.

Învederează recurenta că, în mod contrar menţiunilor instanţei de fond, dispoziţiile art. 18 alin. 4 lit. d din Legea nr. 554/2004 prevăd posibilitatea instanţei de a interveni în contractul administrativ prin suplinirea consimţământului uneia dintre părţi în situaţia în care o astfel de imixtiune este impusă de interesul public, apreciind că în mod evident interesul invocat de reclamantă se încadrează în aceasta situaţie, atâta timp cât o aliniere a valorii contractului în raport de salariul minim pe economie decurge din modificări ale legislaţiei salarizării, precum si raportat la obligaţiile fiscale faţă de bugetul de stat, iar acestea nu ţin exclusiv de interesul privat al societăţii reclamante, ci ţin fără putinţă de tăgadă şi de interesul public, prin prisma respectării drepturilor cetăţeanului prevăzute de lege.

În fine, arată recurenta că, în condiţiile în care de la data încheierii contractului condiţiile economice s-au modificat substanţial, executarea contractului a devenit extrem de anevoioasă pentru societate, astfel că se impune ca şi contractul să fie adaptat noilor schimbări economice.

Recursul este neîntemeiat.

Părţile litigante au încheiat contractul de lucrări având ca obiect executarea, finalizarea şi remedierea neconformităţilor aferente lucrării „Locuinţe sociale Aleea C. cartier ANL, B.”, astfel încât aspectele de ordin substanţial generate de derularea contractului sunt supuse regimului juridic reglementat de O.U.G. nr. 34/2006 – forma în vigoare la data încheierii contractului.

Potrivit dispoziţiilor art. 236 alin. (4) din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, forma în vigoare la data iniţierii procedurilor administrative în vederea modificării unor clauze contractuale prin adresa reclamantei nr. 1055/04.04.2017, „Contractele de achiziţie publică/Acordurile cadru încheiate înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data când acestea au fost încheiate în tot ceea ce priveşte încheierea, modificarea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea acestora”, aşa încât solicitările reclamantei, astfel cum au fost redactare în acţiune, vizează aspecte ce ţin de modificarea contractului de achiziţie publică, legea aplicabilă fiind O.U.G. nr. 34/2006, sub regimul căreia a fost încheiat contractul de achiziţie publică.

În analiza criticilor formulate de recurentă, Curtea va fi ţinută de aplicarea normelor speciale ale O.U.G. nr. 34/2006, respectiv H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a O.U.G. nr. 34/2006, astfel încât trimiterile părţilor litigante la dispoziţiile generale ale Codului civil şi ale Legii nr. 554/2004 vor fi înlăturate.

Pe fondul litigiului, criticile recurentei supun analizei instanţei: natura juridică a modificărilor legislative survenite urmare a Hotărârii nr. 1/06.01.2017 şi Hotărârii nr. 486/2017 prin care a fost majorată retribuţia minimă pe care Antreprenorul trebuie să o achite personalului angajat, respectiv personalului angajat şi mobilizat în scopul Contractului; impactul acestor modificări legislative asupra preţului iniţial contractat şi procedura de urmat în ipoteza valorificării acestor modificări legislative.

Prin cele două modificări legislative intervenite pe timpul derulării contractului de achiziţie publică a fost majorată retribuţia minimă pe care Antreprenorul trebuie să o achite personalului angajat, respectiv personalului angajat şi mobilizat în scopul Contractului, aşa încât, în ipoteza evocată de reclamanta-recurentă, dacă s-ar da eficienţă acestor modificări legislative ar fi reaşezate clauzele contractuale referitoare la preţul contractat.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, pe parcursul îndeplinirii contractului preţul poate fi ajustat pentru situaţiile enumerate la lit. a, b, posibilitatea de ajustare a preţului urmând a fi precizată atât în documentaţia de atribuire, cât şi în contractul care urmează să fie încheiat prin clauze speciale în acest sens (art. 97 alin. 3).

Art. 21.2 din Contract stipulează că „Preţul contractului nu se ajustează” clauză ce impune concluzia potrivit cu care părţile contractante au înţeles ca în mod explicit să stabilească un preţ ferm, conform calculelor prevăzute la art. 5.1 din Contract, aşa încât această clauză contractuală înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 97 alin. (2), (3) din H.G. nr. 925/2006.

Reclamanta-recurentă a mai susţinut că ar putea fi incidente dispoziţiile art. 97 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006, calificând ca fiind „circumstanţe imprevizibile şi independente de voinţa părţilor” modificările legislative intervenite pe parcursul contractului şi care au drept efect ajustarea preţului chiar şi în situaţia în care părţile nu au inserată clauză specială în acest sens.

Din lecturarea şi interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 97 alin. (2) şi art. 97 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006, Curtea constată că „modificările legislative” intervenite pe parcursul executării contractului de achiziţie publică, al căror efect se reflectă în creşterea costurilor pe baza cărora s-a fundamentat preţul contractului, nu intră în categoria „circumstanţelor imprevizibile şi independente de voinţa părţilor” care să facă posibilă ajustarea preţului în absenţa unei clauze speciale contractuale, întrucât textul art. 97 alin. (4) lit. a prevede în mod expres sintagma „altele decât cele prevăzute la alin. 2 lit. a) şi b)”. De altfel, Instrucţiunea Preşedintelui ANAP nr. 1/2016, care asigură interpretarea unitară în ceea ce priveşte situaţiile în care devin incidente prevederile legale privind modificarea contractului de achiziţie publică în cursul perioadei sale de valabilitate, oferă suficiente exemple care se subsumează sintagmei „circumstanţe imprevizibile şi independente de voinţa părţilor”, or situaţia invocată de reclamanta-recurentă nu se regăseşte în exemplificările citate (exemplu: inundaţii, alunecări de teren, căderi de versanţi ş.a).

Diferit de cele reţinute în precedent, Curtea constată că, potrivit Contractului, recurenta s-a obligat să execute, finalizeze şi remedieze locuinţe sociale astfel încât, potrivit specificului acestui „contract de lucrări”, costurile cu manopera reprezintă un element esenţial în fundamentarea preţului ofertat şi contractat.

Reclamanta-recurentă a acreditat şi ideea potrivit cu care modificările legislative mai sus menţionate ar activa pe de o parte „clauzele de schimbare” ale contractului şi aplicarea lor „mecanică”, precum şi faptul că aceleaşi modificări legislative au ca efect modificări nesubstanţiale ale contractului, în ambele situaţii nefiind necesară iniţierea unei noi proceduri de achiziție.

Curtea subliniază, în principal, că cele două situaţii evocate sunt tratate distinct în Instrucţiunea nr. 1/2016 invocată şi de recurenta-reclamantă, şi nu sunt incidente în cauză.

Clauza contractuală prin care părţile au stabilit un preţ ferm, înlătură incidenţa celor două situaţii evocate de recurenta-reclamantă.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (6) din H.G. nr. 925/2006, „în cazul în care durata de îndeplinire a contractului se prelungeşte peste termenele stabilite iniţial în respectivul contract, din motive care se datorează culpei autorităţii contractante, nu este posibilă invocarea prevederilor alin. (4), operatorul economic fiind însă îndreptățit să solicite penalități şi/sau daune interese”, dispoziţii care înlătură criticile recurentei care invocă drept temei al cererii sale şi faptul că prelungirea duratei iniţiale a contractului se datorează culpei autorităţii contractante.

Având în vedere acestea, Curtea, în baza art. 498 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare