Raporturi de muncă - restituire sume încasate necuvenit

-Spor pentru control financiar preventiv încasat necuvenit de către salariatul care îndeplineşte funcţia de administrator financiar şi care a fost desemnat de conducerea unităţii să exercite activitatea de control financiar preventiv; potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. 4 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice „pentru persoanele care exercită activitatea de control financiar preventiv, pe perioada de exercitare a acesteia, salariul de bază deţinut se majorează cu 4 clase de salarizare succesive suplimentare”, iar art.10 alin.5 din acelaşi act normativ prevede că „diferenţa dintre două clase de salarizare succesive este de 2,5% din salariul de bază, solda/salariul de funcţie, indemnizaţia lunară de încadrare, utilizându-se rotunjirea la a doua zecimală a coeficienţilor de ierarhizare aferenţi claselor de salarizare”; din interpretarea dispoziţiilor legale susmenţionate, reiese că pârâtul trebuia să beneficieze de o majorare a salariului de bază de 10% (4 clase suplimentare x 2,5%=10%), ci nu de 25%, aşa cum s-a stabilit prin decizia emisă de unitatea angajatoare; este neîntemeiată susţinerea pârâtului că în cauză ar fi aplicabile dispoziţiile art. I pct.6 din Legea 71/2015, în sensul că atât timp cât nu există o funcţie similară la nivelul angajatorului, administratorul financiar va fi salarizat prin raportare la o funcţie similară existentă la nivelul centrului bugetar de care aparţinea reclamanta; astfel, pentru a putea fi acordate compensaţii cfp în cuantum de 15%, trebuia ca la nivelul angajatorului, sau într-o unitate subordonată acestuia, să existe o funcţie similară cu cea a pârâtului şi care să fie retribuită cu includerea acestei componente în salariul de bază şi faţă de care să fie făcută raportarea, nicidecum faţă de o funcţie similară existentă la nivelul altei entităţi; cum, instituţia restituirii sumelor nedatorate se referă exclusiv la sumele încasate necuvenit, pârâtul poate fi obligat doar la suma efectiv încasată, nu şi la plata celorlalte sume pretinse de reclamantă prin acţiune, respectiv sumele reprezentând contribuţiile reţinute angajatului şi virate către bugetele publice, contribuţiile virate de către entitate altor bugete, accesorii, întrucât acestea nu constituie sume pe care trebuie să le restituie pârâtul, urmând ca angajatorul să procedeze la regularizarea bugetului local cu bugetele publice, aşa cum se prevede şi în actul de control, însă fără afectarea salariatului, respectiv a sumei pe care trebuie să o restituie acesta.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 04.04.2018

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă la data de 06.11.2017, reclamanta G PP DTS a chemat în judecată pe pârâtul SAL solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie instituit titlul executoriu pentru aplicarea deciziei nr.21/04.08.2017 emisă de CC M, privind obligarea pârâtului la restituirea sumei de 11.539 lei, reprezentând aplicarea în plus a procentului de 15% din sporul pentru controlul financiar preventiv aplicat asupra salariului de bază, în perioada septembrie 2015-mai 2017, compusă din 6.359 lei - suma netă acordată, 3.062 lei - contribuţiile reţinute angajatului şi virate către bugetele publice şi 2.118 lei - contribuţiile virate de către entitate altor bugete, la care se adaugă accesorii în sumă de 1002 lei.

A arătat că pârâtul îndeplineşte funcţia de administrator financiar gradul 1 (contabil), conform contractului individual de muncă nr. 10/01.10.2011 şi a fost desemnat să exercite controlul financiar preventiv, fiind remunerat cu un spor în cuantum de 25% din salariul de bază, spor ce a fost acordat în conformitate cu prevederile art. 5-1 din Legea nr. 71/2015.

Urmare a controlului efectuat de CC M, prin decizia nr. 21/04.08.2017 emisă de către directorul CC M s-a dispus luarea măsurilor necesare pentru recuperarea în totalitate a prejudiciului cert cuantificat de către echipa de audit la suma de 11.539 lei, din care 6.359 lei reprezintă suma netă acordată, 3.062 lei reprezintă contribuţiile reţinute angajatului şi virate către bugetele publice şi 2.118 lei reprezintă contribuţiile virate de către entitate altor bugete, la care se adaugă suma de 1.002 lei reprezentând accesorii.

Reclamanta a arătat că inspectorii CC au stabilit că în perioada septembrie 2015-mai 2017 unitatea a efectuat plata către pârât a unor drepturi salariale, constând în aplicarea în plus a unui procent de 15% asupra salariului de bază a sporului pentru controlul financiar preventiv, precum şi majorări de întârziere aplicate pentru veniturile bugetare cuvenite bugetelor locale calculate între perioada cuprinsă între data plăţii sumelor nete şi data recuperării integrale a prejudiciului stabilit.

Decizia CC a fost comunicată prin adresa nr. 17727/09.08.2017 emisă de UAT – CLM  DTS, adresă ce a fost înregistrată la reclamantă sub nr.512/12.08.2017, iar prin adresa nr. 19070/30.08.2017 emisă de consiliul local şi înregistrată la unitate sub nr. 538/31.08.2017 au fost comunicate măsurile necesare pentru recuperarea prejudiciului.

Reclamanta a invocat prin acţiune dispoziţiile art.169, 254, 256 din Codul muncii, susţinând că prin decizia nr. 21/04.08.2017 emisă de CC s-a stabilit producerea unei pagube în patrimoniul unităţii de către pârât, iar prejudiciul este real şi cert, menţionând că deşi, iniţial pârâtul a consimţit să plătească sumele datorate prin reţinere lunară din salariu, ulterior a contestat în instanţă decizia de reţinere a acestor sume.

În dovedirea susţinerilor reclamanta a depus la dosar în copie adresele nr. 17724/09.08.2017 şi 19070/30.08.2017 emise de UAT DTS şi CL DTS, adresa nr. 1397/04.08.2017 şi decizia nr. 21/04.08.2017 emise de CCM, contractul individual de muncă al pârâtului.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

 A susţinut că sumele pe care le-a încasat cu titlu de spor i se cuveneau, conform prevederilor legale şi că în mod greşit, în urma controlului efectuat, s-a concluzionat că procentul sporului acordat persoanelor care exercită control financiar preventiv în cadrul unităţilor de învăţământ ar fi eronat, în sensul că dispoziţiile Legii nr. 71/2015 s-ar aplica doar salariaţilor încadraţi înainte de anul 2010.

 Pârâtul a apreciat că în cauză, sunt incidente prevederile Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, care la art. I pct. 6 prevăd că: „La articolul 5, după aliniatul (1) se introduc două noi aliniate, aliniatele (11) şi (12) cu următorul cuprins: (11) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţii similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii-medii, superioare, postuniversitare, doctorale, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii specific locului de muncă la data angajării sau promovării”.

A susţinut că din analiza art. I pct. 6 din Legea nr. 71/2015 rezultă că administratorul financiar, cum este cazul de faţă, trebuia să fie salarizat la acelaşi nivel cu salariaţii care aveau aceeaşi funcţie la data de 31.12.2009. Cum, reclamanta a dobândit personalitate juridică după data de 31.12.2009, nu putea exista o funcţie similară la nivelul unităţii înainte de această dată, astfel că prin funcţie similară se înţelege cea existentă la nivelul CB de care aparţinea angajatorul la data de 31.12.2009, respectiv CNGŢ, în condiţiile în care administratorul financiar al reclamantei îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii, vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, fapt confirmat inclusiv prin fişa postului de la nivelul celor două unităţi.

Pârâtul a invocat şi decizia nr. 23/26.09.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, susţinând că în conformitate cu prevederile art.5 alin.1 indice 1 din OUG nr. 83/2014 prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31.12.2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii – medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

A menţionat că la nivelul sistemului de învăţământ, pentru întocmirea statelor de plată a salariilor se utilizează programul informatic Edusal, care, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 a fost modificat, în sensul că la cererea MEN a fost introdus un nou câmp numit „compensaţii CFP” pentru a da posibilitatea salariaţilor încadraţi conform Legii 63/2011 să primească diferenţa până la salariul maxim, conform prevederilor actului normativ sus menţionat.

Sumele prevăzute în câmpul „compensaţii CFP”, pretins a fi încasate nelegal, sunt calculate automat de către programul informatic Edusal, pe baza algoritmilor interni ai acestuia având în vedere legislaţia în vigoare şi neexistând posibilitatea modificării manuale de către utilizator a acestor sume. Întocmirea statelor de plată prin programul informatic Edusal presupune verificarea acestora înainte ca ele să fie puse efectiv în plată de către forul tutelar superior - ISJ M, acesta având posibilitatea de a bloca punerea în plată, în cazul constatării unor nereguli, lucru care nu s-a întâmplat pentru perioada arătată mai sus în care s-ar fi plătit în mod nelegal diferenţa de spor CFP.

Pârâtul a susţinut că neacordarea salariului maxim pentru funcţia de administrator financiar ar duce la crearea unei discriminări salariale în raport cu salariaţii ce ocupă aceeaşi funcţie la nivelul sistemului de învăţământ şi au aceleaşi atribuţii şi responsabilităţi, fapt ce ar fi contrar, inclusiv scopului Legii nr.71/2015, acela de a elimina inechităţile salariale la nivelul instituţiilor.

Din oficiu, s-a solicitat reclamantei să depună la dosar copia deciziei nr.21/04.08.2018 a CC M, raportul de audit financiar nr.16077/17.06.2017, nota de constatare la care se face referire în adresa nr. 19070/30.08.2017 a UAT M şi fişa postului pârâtului, precum şi să comunice dacă decizia CC nr.21/04.08.2018 a fost contestată, iar în caz afirmativ să depună dovezi în acest sens, răspunsul la relaţiile solicitate fiind înaintat la dosar de către reclamantă cu adresa nr.98/02.02.2018.

 De asemenea, s-a solicitat reclamantei să indice temeiul de drept pe care îşi întemeiază cererea de chemare în judecată, în sensul de a preciza dacă îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art.254 Codul muncii sau ale art.256 Codul muncii, de a face dovada cu înscrisuri a încasării de către pârât a sumei pretinsă în acţiune, precum şi cu menţiunea de a înainta la dosar decizia nr.229/10.08.2015 (anexa 7), statele de plată (anexele 8/1-8/20) şi situaţia plăţilor nelegale de natura cheltuielilor de personal (anexa 6), înscrisuri la care se face referire în nota de constatare nr. 484/14.07.2017 întocmită de CC M.

Răspunsul la relaţiile solicitate a fost înaintat la dosar cu adresa din data de 01.03.2018 şi adresa nr.179/14.03.2018.

Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Pârâtul SAL este angajatul reclamantei GPP DTS, începând cu data de 01.10.2011 şi desfăşoară activitate în funcţia de administrator financiar grad I (contabil şef), conform contractului individual de muncă nr. 10/01.10.2011 (fila 10 dosar).

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta GPP DTS solicită obligarea pârâtului la restituirea sumei de 11.539 lei, reprezentând aplicarea în plus a procentului de 15% din sporul pentru control financiar preventiv aplicat asupra salariului de bază, în perioada septembrie 2015 - mai 2017, compusă din 6.359 sumă netă acordată, 3062 lei reprezentând contribuţiile reţinute angajatului şi virate către bugetele publice, 2.118 lei reprezentând contribuţiile virate de către entitate altor bugete la care se adaugă accesorii în sumă de 1.002 lei.

Analizând solicitarea reclamantei, instanţa reţine că prin decizia 21/04.08.2017 a CCM, s-a constatat că GPP DTS a plătit nelegal, în perioada septembrie 2015 - mai 2017, cheltuieli de personal în sumă totală de 11.539 lei, din care 6.359 reprezintă suma netă acordată personalului, 3.062 reprezintă contribuţiile reţinute salariaţilor, virate către alte bugete publice şi 2.118 lei reprezintă contribuţiile virate de către entitate, în calitate de angajator, altor bugete publice, la care se adaugă suma de 1.002 lei accesorii, cheltuieli reprezentând sporul pentru control financiar preventiv acordat în procent de 25%, ci nu de 10%, cât i se cuvenea în mod legal persoanei cu atribuţii, precum şi diferenţa aferentă salariului de încadrare stabilit eronat.

Prin actul de control s-a reţinut că procedându-se astfel, nu au fost respectate prevederile cap. III, art.10 alin.5 şi art.20 alin.4 din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art.5 alin.1 şi art.1 indice 1 din Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea OUG nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, art.14 alin.2 şi 3 din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale.

Totodată, în nota de constatare nr.484/14.07.2017 întocmită de CCM s-a reţinut că în urma acţiunii de audit financiar a rezultat că la categoria de operaţiuni „cheltuieli de personal”, nivelurile drepturilor salariale acordate persoanelor cu atribuţiuni de acordare a cfp în anii 2015-2017, nu corespundeau nivelurilor legale.

Astfel, din auditarea categoriei de operaţiuni „cheltuieli de personal”, a rezultat că entitatea a plătit nelegal în perioada ianuarie 2016-decembrie 2016 persoanelor cu atribuţiuni de acordare a vizei de cfp, angajate după anul 2009, sporul pentru controlul financiar preventiv cu procentul de 15% mai mult aplicat asupra salariului de bază, în sumă brută totală de 5.637 lei, aşa cum rezultă din „Situaţia plăţilor nelegale de natura cheltuielilor de personal” (anexa nr.6), în loc de 10% (4 clase salarizare 2,5%), numitului SA, inspector cu atribuţiuni financiar contabile, aşa cum se precizează în secţiunea a III-a „Sporuri” din Legea nr. 284/2010, actualizată privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art.20 alin.4 care prevede că „Pentru persoanele care exercită activitatea de control financiar preventiv, pe perioada de exercitare a acesteia, salariul de bază deţinut se majorează cu 4 clase de salarizare succesive suplimentare”.

Instituţia a fost creată în baza Legii nr.1/2011 a educaţiei naţionale, astfel că pentru această instituţie creată după data de 31 decembrie 2009, nu există funcţii similare în aceeaşi instituţie publică sau în cea subordonată şi, în consecinţă, nu se poate aplica creşterea sporului de control financiar preventiv de 15% , faţă de cel prevăzut de art.20 alin.4 din Legea nr. 284/2010 şi prevederile art. 5 alin.1 şi art.1 indice 1 din Legea nr.71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, care prevăd că „În anul 2015, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată; 1 indice 1 - Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii – medii, superioare, postuniversitare, doctorale, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării”.

De asemenea, nu s-au respectat întocmai prevederile art. 2 alin.2 indice 1 din OUG nr. 83/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în sensul că salariul de încadrare a fost majorat cu un procent de 19%, în loc de 15% faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015.

Echipa de audit a extins verificările în perioada anterioară şi până în luna mai 2017, astfel: din septembrie 2015, de când în baza deciziei nr.229/10.08.2015 (anexa nr.7) s-a aprobat nelegal plata sub formă de compensaţie de 15% completarea sporului de cfp; pentru luna ianuarie 2017-mai 2017.

Plata sporului de cfp ca sume compensatorii în procent de 15% şi nivelul de salarizare, rezultă şi din statele de plată (anexele nr.8/1-8/20).

S-a mai arătat că, potrivit prevederilor exprese ale actelor normative în domeniu, se interzice acordarea sporului de control financiar preventiv persoanelor angajate, după data de 01.01.2011, în afara celor 4 clase de salarizare succesive suplimentare pentru personalul nou angajat după anul 2011, fără funcţii similare în plată în cadrul instituţiei publice sau în instituţiile subordonate.

Cât priveşte sumele plătite în perioada septembrie 2015 - mai 2017, se reţine că prin decizia nr.229/10.08.2015 emisă de GPP DTS a fost desemnat pârâtul SA din cadrul serviciului contabilitate având funcţia de administrator financiar să exercite controlul financiar preventiv şi s-a dispus să i se acorde acestuia un spor de 25% aplicat la salariul de bază stabilit conform art.7 capitolul II din Legea nr.63/2011, precum şi conform art.1 din OUG nr.71/2015, începând cu data de 09.04.2015.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. 4 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice „Pentru persoanele care exercită activitatea de control financiar preventiv, pe perioada de exercitare a acesteia, salariul de bază deţinut se majorează cu 4 clase de salarizare succesive suplimentare”, iar art.10 alin.5 din acelaşi act normativ prevede că „Diferenţa dintre două clase de salarizare succesive este de 2,5% din salariul de bază, solda/salariul de funcţie, indemnizaţia lunară de încadrare, utilizându-se rotunjirea la a doua zecimală a coeficienţilor de ierarhizare aferenţi claselor de salarizare”.

 Prin urmare, faţă de dispoziţiile legale susmenţionate, se constată că, în cauză, majorarea salariului de bază era de 10% (4 clase suplimentare x 2,5%=10%), ci nu de 25%, aşa cum s-a stabilit prin decizia nr.229/10.08.2015 emisă de GPP DTS.

Susţinerea pârâtului că în cauză ar fi aplicabile dispoziţiile art. I pct.6 din Legea 71/2015, în sensul că atât timp cât nu există o funcţie similară la nivelul angajatorului, administratorul financiar va fi salarizat prin raportare la o funcţie similară existentă la nivelul CB de care aparţinea reclamanta, este neîntemeiată.

Astfel, pentru a putea fi acordate compensaţii cfp în cuantum de 15%, trebuia ca la nivelul angajatorului, în speţă GPP DTS, sau într-o unitate subordonată acesteia, să existe o funcţie similară cu cea a pârâtului şi care să fie retribuită cu includerea acestei componente în salariul de bază şi faţă de care să fie făcută raportarea, nicidecum faţă de o funcţie similară existentă la nivelul altei entităţi.

 De asemenea, în cauză, nu poate fi reţinută discriminarea, întrucât diferenţa de tratament devine discriminatorie când există diferenţe între situaţii analoage şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă, ceea ce nu este aplicabil în speţă pentru motivele expuse în precedent.

Se mai reţine că potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din OUG nr.83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 „În anul 2015, pentru personalul nou încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată”.

Raportând dispoziţiile legale sus menţionate la speţa dedusă judecăţii, se constată că pârâtul a fost angajat la data de 01.10.2011, aşa cum reiese din contractul individual de muncă nr.10/01.10.2011, iar în perioada septembrie 2015-mai 2017, deşi nu era îndreptăţit, acesta a beneficiat de un spor de control financiar preventiv de 15% din salariul de bază, în plus faţă de sporul de 10% cât i se cuvenea, conform dispoziţiilor legale sus menţionate, fapt ce reiese din statele de plată aflate la dosarul cauzei (filele 114-140 dosar).

Potrivit art. 256 alin. 1 Codul muncii „salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.”

Faţă de dispoziţiile legale citate, urmează să fie obligat pârâtul să plătească reclamantei suma netă în cuantum de 6.359 lei, reprezentând sporul pentru control financiar preventiv în procent de 15% încasat necuvenit în perioada septembrie 2015-mai 2017.

Cum, instituţia restituirii sumelor nedatorate se referă exclusiv la sumele încasate necuvenit, urmează a fi obligat pârâtul doar la suma efectiv încasată în cuantum de 6.359 lei, nu şi la plata celorlalte sume pretinse de reclamantă prin acţiune, respectiv suma de 3.062 lei reprezentând contribuţiile reţinute angajatului şi virate către bugetele publice, suma de 2.118 lei reprezentând contribuţiile virate de către entitate altor bugete şi suma de 1.002 lei reprezentând accesorii, întrucât acestea nu constituie sume pe care trebuie să le restituie pârâtul.

De altfel, potrivit notei de constatare întocmită de CC, concomitent cu recuperarea sumelor nete se va proceda la regularizarea bugetului local cu bugetele publice a contribuţiilor aferente virate în plus.

Aşa fiind, urmează ca pârâtul să fie obligat la plata sumei nete încasate necuvenit, celelalte sume la care se face referire în decizia nr.21/2017 a CC, neputând fi recuperate de la angajat, urmând ca angajatorul să procedeze la regularizarea bugetului local cu bugetele publice, aşa cum se prevede şi în actul de control, însă fără afectarea salariatului, respectiv a sumei pe care trebuie să o restituie acesta.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, se constată că acţiunea este întemeiată urmând să fie admisă în parte, în sensul că va fi obligat pârâtul să plătească reclamantei suma netă în cuantum de 6.359 lei, reprezentând sporul pentru control financiar preventiv în procent de 15% încasat necuvenit în perioada septembrie 2015-mai 2017.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr.1829/26.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârât.

Domenii speta

Spete similare