Comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist de penitenciare, condiție pentru a dobândi calitatea de polițist de penitenciar verificată în etapa de înscriere a candidaților pentru concurs

DREPT ADMINISTRATIV

Recurs. Comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist de penitenciare, condiție pentru a dobândi calitatea de polițist de penitenciar verificată în etapa de înscriere a candidaților pentru concurs

- art. 11 lit. h) din Legea nr. 145/2019

- art. 1 alin. (1) lit. a) din Anexa nr. 2 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 3065/C/2020

Legiuitorul a introdus o condiție suplimentară și distinctă față cea referitoare la lipsa antecedentelor penale sau a situațiilor în care candidatul este în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni.

Curtea de Apel a apreciat că, în contextul în care intimatul reclamant a săvârșit fapte penale, chiar dacă pentru acestea s-a renunțat la aplicarea pedepsei, devin incidente prevederile art. 1 alin. (1) lit. a) din Anexa nr. 2 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 3065/C/2020, astfel că, în mod legal, Comisia pentru aprecierea comportamentului corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist de penitenciare a verificat dacă era îndeplinită condiția ca aceste fapte să fie suficient de grave.

La aprecierea caracterului suficient de grav al faptelor, Comisia a avut în vedere: tipul și împrejurările de săvârșire a faptei; forma de vinovăție – intenție directă; tipul de sancțiune aplicată; conduita adoptată în timpul procesului penal; perioada de timp care a trecut de la aplicarea sancțiunii.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 335 din 13 mai 2022

Prin Sentința nr. (...) din 25.11.2021, Tribunalul (...) a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor.

A respins acțiunea reclamantului (R), în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis acțiunea formulată de reclamantul (R), în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul (...), și în consecință:

A dispus anularea Adresei nr. (...)/POBH/31.03.2021, a Procesului-verbal nr. (...)/23.03.2021 și a Adresei-răspuns nr. (...)/POBH/04.05.2021, emise de pârât.

A obligat pârâtul Penitenciarul (...), să procedeze la încadrarea reclamantului (R) pe postul de agent operativ la Penitenciarul (...).

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Penitenciarul (...), solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în tot a acțiunii formulată de reclamantul (R), menținerea în tot a Adresei nr. (...)/POBH/31.03.2021, a Procesului-Verbal nr.(...)/23.03.2021 și a Adresei - răspuns nr. (...)/POBH/04.05.2021, toate emise de Penitenciarul (...) și pe cale de consecință, respingerea obligației stabilită în sarcina Penitenciarului (...) de încadrare a reclamantului (R) pe postul de agent operativ la Penitenciarul (...).

În motivare, recurentul a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză, și a probatoriului administrat, cuprinde motive contractorii de natura cauzei și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente cauzei, respectiv art. 5 lit. a), lit. d), lit. e) și art. 11 lit. h) din Legea nr. 145/2019; Anexa nr. 2, art. 1 lit. a) din Ordinul Ministrului Justiției nr. 3065/C/2020 și art. 6 alin. 1 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2794/C/2004.

Susține recurentul că, așa cum rezultă din întregul material probator depus la dosarul cauzei, cât și din normele incidente în materie, în realitate reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 5 lit. a) “supunere deplină față de lege” și lit. e) “responsabilitate și imparțialitate” din Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare, dispoziții care stabilesc principiile de exercitare a funcției publice din sistemul administrației penitenciare și nici nu îndeplinește condițiile prevăzute în Ordinului Ministrului Justiției nr. 3065/C/2020, Anexa nr. 2, art. 1 lit. a) teza finală din Procedura privind desfășurarea verificărilor specifice și criteriile de apreciere a comportamentului corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist de penitenciare, astfel încât acesta să poată fi încadrat ca și agent operativ în cadrul Penitenciarului (...).

Ceea ce este important și trebuie reținut este faptul că dispozițiile mai sus enunțate sunt de strictă interpretare și aplicare în ceea ce privește interdicția încadrării în sistem penitenciar a candidaților care: au antecedente penale sau care sunt în curs de urmărire penală ori în stare de judecată; nu au un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist de penitenciare.

Aceste principii (onestitate, cinste, corectitudine etc.) se regăsesc inclusiv în Ordinul Ministrului Justiției nr. 2794/C/2004 pentru aprobarea Codului deontologic al personalului din sistemul administrației penitenciare, act administrativ cu caracter normativ inclus în bibliografia de concurs a reclamantului. Astfel, un angajat al sistemului penitenciar trebuie să manifeste în toate împrejurările corectitudine și cinste, să se comporte demn, să respecte etica profesiei, să fie un exemplu și să contribuie inclusiv prin comportamentul său la realizarea și menținerea unei imagini pozitive.

Procedura de desfășurare a verificărilor specifice și criteriile de apreciere a comportamentului candidaților sunt reglementate în cuprinsul Ordinului Ministrului Justiției nr. 3065/C/2020 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de organizare și desfășurare a concursurilor/examenelor de ocupare a posturilor vacante de polițist de penitenciare și a procedurii privind desfășurarea verificărilor specifice și criteriile de apreciere a comportamentului corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist de penitenciare. Aspectele avute în vedere în procedura de apreciere a comportamentului sunt enumerate în cuprinsul art. 1 din Anexa nr. 2 a ordinului menționat anterior.

Or, în urma verificărilor întreprinse de Penitenciarul (...), a rezultat faptul că, candidatul a fost urmărit și judecat penal, fiind identificate următoarele date:

1. Sentința penală nr. (...)/06.12.2016 pronunțată de Judecătoria (...) în dosar nr. (...)/2016, privind săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că la data de 28.02.2016, în jurul orei 01:00 a condus pe strada (...), pe raza municipiul (M), județ (J), autoturismul marca (...), având număr de înmatriculare (...), având o alcoolemie peste limita legală, respectiv 0,95 g/l alcool pur în sânge (proba luată la ora 01:25).

2. Mențiuni în cazierul rutier din care rezultă existența unei contravenții din data de 07.03.2018, constând în depășirea cu 31-40 km/h a vitezei admise.

Situația identificată de lucrătorii Penitenciarului (...) este în completă contradicție cu situația declarată și consemnată de către candidatul (R) în documentele întocmite de către acesta.

Practic, candidatul (R) a indus cu bună știință în eroare Penitenciarul (...), afirmând ca fiind reale aspecte flagrant false, privind trecutul său infracțional, contravențional și comportamental.

Se poate observa faptul că reclamantul prin ascunderea trecutului său, nu a avut un comportament care să indice respectarea principiilor de onestitate și principialitate.

În al doilea rând, nu poate fi acceptată reținerea Tribunalului (...), potrivit cu care candidatul (R) “nu a avut intenția de a ascunde aceste aspecte, însă a considerat că dacă nu sunt fapte trecute în cazier, nu este necesar să amintească despre acestea”, în condițiile în care este mai mult decât evident faptul că, din contră, candidatul a acționat cu intenție directă, ascunzând cu bună știință trecutul său penal și contravențional, scopul urmărit de acesta fiind acela de încadrare cu orice preț în sistem penitenciar în ciuda eludării prevederilor legale mai sus enunțate.

Mențiunile “nu am fost judecat, în curs de urmărire penală sau judecare” au fost completate olograf de către candidat, după ce, în prealabil, i s-a atras atenția, a declarat pe proprie răspundere și a luat cunoștință de condițiile de înscriere și de participare la concurs, de drepturile și obligațiile ce îi revin, respectiv de consecințele prezentării de înscrisuri false, declararea în fals sau omisiunea declarării unor aspecte de interes pentru procesul de înscriere/recrutare.

Totodată, nu poate fi acceptată argumentația Tribunalului (...), argumentație potrivit căreia, candidatul nu a declarat faptele penale și contravenționale deoarece nu au fost înscrise în cazier, în contextul în care, candidatul:

-a fost informat prin anunțul de concurs cu privire la efectuarea unor verificări specifice și a riscurilor care decurg din descoperirea unor situații diferite de cele declarate;

-a completat o cerere de concurs nr. (...)/12.10.2020 în care se specifică acordul reclamantului pentru efectuarea unor verificări specifice în vederea controlării corectitudinii celor declarate de candidat;

-a completat o declarație pe proprie răspundere nr. (...)/16.03.2021 în care a consemnat faptul că nu a comis contravenții, nu are sancțiuni contravenționale, nu are amenzi administrative;

-a completat o autobiografie în care nu a menționat situația infracțiunilor rezultate din Sentința penală nr. (...)/06.12.2016 pronunțată de Judecătoria (...) în dosar nr. (...)/2016, situația contravențiilor rezultate din cazierul rutier și situațiile de urmărire penală și de judecată;

-în cuprinsul autobiografiei candidatul a menționat “nu am fost arestat, judecat sau condamnat ori în curs de urmărire penală, judecare sau în executarea unei sancțiuni penale.”

În realitate, nu este vorba de o “omisiune” și “de o simplă scăpare”, din contră, din comportamentul candidatului rezultă clar intenția acestuia de a da declarații în fals (art. 326 Cod penal). Prin urmare, sunt suficiente elemente care să întărească convingerea că acest demers a fost unul intenționat și anume, acela de ascundere a trecutului său penal și contravențional, scopul urmărit fiind încadrarea cu orice preț în sistem penitenciar în ciuda eludării prevederilor legale mai sus enunțate.

În urma analizării tuturor informațiilor obținute cu privire la comportamentul candidatului (R), Comisia de verificare a întocmit procesul verbal nr. (...) din 23.03.2021, prin care a concluzionat că nu este îndeplinită condiția prevăzută la art. 11 lit. h) din Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare, cu modificările și completările ulterioare și a propus necontinuarea demersurilor de încadrare, procesul verbal fiind aprobat de directorul Penitenciarului (...).

S-a stabilit că aceste fapte și comportamente sunt suficient de grave raportat la criteriile prevăzute de art. 1 din Procedura privind desfășurarea verificărilor specifice și criteriile de apreciere a comportamentului corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist de penitenciare, aprobată prin Anexa nr. 2 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 3065/C/2020 și sunt contrare principiilor prevăzute de art. 5 lit. a) și d) din Legea nr. 145/2019, respectiv afectează în mod semnificativ principiul supunerii depline față de lege și principiul responsabilității.

Administrația Națională a Penitenciarelor și unitățile subordonate fac parte din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională ale statului, fapt ce presupune că accesul într-un astfel de sistem, presupune o supunere deplină față de lege și față de principiile care stau la baza exercitării funcției publice.

Raportat la conduita rezultată din Sentința penală nr. (...) pronunțată la data de 06.12.2016 de Judecătoria (...) în dosar nr. (...)/2016, Comisia de apreciere a comportamentului a reținut totodată că situațiile de consum voluntar de alcool, chiar episodic, în situațiile care presupun manifestarea unei responsabilități sporite și în care legea interzice expres o astfel de conduită (cum a fost cazul și în privința conducerii pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului, eveniment care poate fi comparat, printr-o extrapolare, cu situațiile curente din serviciul poliției penitenciare privind manipularea armamentului din dotare ori a documentelor operative), evidențiază existența unor riscuri potențiale privind utilizarea în condiții de siguranță a tehnicii, mijloacelor și armamentului din dotare ori de gestionare a informațiilor clasificate ori confidențiale.

În opinia recurentului, această situație, combinată cu falsul în declarații (art. 326 Cod penal) poate antrena anumite riscuri pentru siguranța colectivă a angajaților penitenciarului. Or, un cadru se poate afla în situația în care poate afla diferite date sau informații, inclusiv din simpla observare a deținuților cu privire la comportamentul acestora, la existența unor acte de violență, existența unor bunuri interzise (cuțite sau arme albe). În contextul în care cel în cauză nu informează factorii de răspundere cu privire la aceste situații sau date, riscurile la adresa funcționării unității penitenciare se multiplică.

Or, dacă într-o situație punctuală, reclamantul procedează la informarea incorectă a instituției penitenciare cu privire la propriul trecut, se pot ridica suficiente întrebări referitoare la onestitatea sa viitoare în contextul relevanței acestei trăsături comportamentale în funcționarea echipei de cadre dintr-un penitenciar.

Dacă riscurile asociate consumului voluntar de alcool în situațiile în care legea interzice expres acest lucru, se suprapun cele privind declararea necorespunzătoare a adevărului, cu scopul de a produce consecințe juridice (încadrarea în sistemul de apărare, ordine publică, siguranță națională), se poate constata că, principiul supunerii depline fată de lege și principiul responsabilității, care stau la baza exercitării funcției de polițist de penitenciare, sunt grav afectate.

Totodată, aceste situații sunt de natură să afecteze ori să genereze riscuri majore atât pentru exercițiul autorității publice în relația cu persoanele private de libertate care sunt încarcerate pentru infracțiuni similare, cât și cu privire la utilizarea în condiții responsabile a tehnicii, mijloacelor, a armamentului din dotare ori a documentelor operative încredințate.

Se poate astfel observa că, prin art. 11 lit. h) din Legea nr. 145/2019, lege organică, de strictă interpretare și aplicare, legiuitorul a introdus condiția “comportamentului corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist de penitenciare” în ceea ce privește încadrarea în sistemul administrației penitenciare, ca parte componentă a instituțiilor publice de apărare, ordine publică și securitate națională.

Este vorba de o condiție suplimentară și distinctă față cea prevăzută de art. 11 lit. e) referitoare la lipsa antecedentelor penale sau a situațiilor în care candidatul este în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni.

Condiția prevăzută de art. 11 lit. e) este verificată în etapa de înscriere prin depunerea certificatului de cazier judiciar iar condiția prevăzută de art. 11 lit. h) este verificată ulterior desfășurării probelor de concurs, în baza documentației prevăzute de art. 2 din Anexa 2 a OMJ nr. 3065/C/2020.

Această condiție, a comportamentului corespunzător principiilor, nu are valoarea unei decăderi, interdicții sau incompatibilități de ordin general privind exercitarea dreptului la muncă, fiind vorba de o măsură administrativă ce produce efecte exclusiv cu privire la ocuparea postului de agent operativ în cadrul Penitenciarului (...), adoptată în condițiile expres și limitativ prevăzute de Anexa 2 a OMJ nr. 3065/2020 prin care a fost aprobată Procedura privind desfășurarea verificărilor specifice și criteriile de apreciere a comportamentului corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist de penitenciare.

În altă ordine de idei, situațiile în care polițiștii de penitenciare manifestă comportamente sau comit fapte prin care se aduce atingere normelor și valorilor ocrotite de legea penală, independent de modalitatea de individualizare a pedepsei, poate fi antrenată răspunderea disciplinară, pentru manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea (prevăzute de art. 140 lit. a) din Legea nr. 145/2019). Cu atât mai mult, în ipoteza comiterii unor astfel de fapte care nu sunt aduse la cunoștința administrației penitenciarului sau mai grav, fac obiectul unor declarații în care se atestă în mod nereal starea de fapt, suntem în prezența unui concurs de abateri disciplinare, deoarece este încălcată totodată obligația de comunicare a datelor relevante din punct de vedere profesional, prevăzută de art. 119 lit. r) din Legea nr. 145/2019, sancțiunile pentru un astfel de concurs de abateri putând ajunge până la eliberarea din funcție.

Este de observat în acest context interdicția expresă prevăzută de art. 11 lit. g) din Legea nr. 145/2019 referitoare la încadrarea persoanelor cărora le-au încetat raporturile de serviciu dintr-o funcție publică, din motive disciplinare, în ultimii 5 ani. Desigur că, neavând calitatea de funcționar public la data când a fost cercetat, urmărit penal și trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal și nici la data când a declarat în mod necorespunzător aspectele de interes pentru procesul de înscriere/recrutare, comportamentele candidatului pot fi analizate doar din perspectiva prevederilor art. 11 lit. h) din Legea nr. 145/2019.

Relevant în cadrul acestei proceduri este comportamentul candidatului și gravitatea acestui comportament raportat la principiile care stau la baza exercitării funcției publice.

Fiind vorba despre o instituție nouă, tipul de comportamente “acceptabile”, conforme principiilor care stau la baza exercitării funcției publice și aprecierea gravității acestor comportamente, sunt susceptibile la interpretări în funcție de percepția asupra sistemului penitenciar, a naturii obligațiilor de serviciu care le revin polițiștilor de penitenciare, a potențialelor consecințe ale comportamentelor anterioare accesului în sistem asupra autorității funcției publice ori asupra modalității de executare a serviciului de pază, supraveghere și escortare a persoanelor private de libertate.

În accepțiunea unui candidat din sursă externă, mai puțin familiarizat cu specificul activităților derulate în mediul penitenciar, consumul voluntar de alcool urmat de conducerea unui autoturism pe drumurile publice și nedeclararea în mod intenționat a acestor împrejurări în toate documentele prezentate Penitenciarului (...), inclusiv în declarațiile pe proprie răspundere, pot apărea ca fiind conduite “acceptabile” și conforme principiilor de exercitare a funcției publice, simple greșeli, cu caracter izolat, lipsite de semnificație, care ar trebui ignorate și acceptate în procesul de încadrare. Însă, această interpretare, corespunde interesului personal al candidatului de a accede în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, independent de interesul public general de protejare a autorității și prestigiului funcției publice și de riscurile reliefate de comportamentele din trecut și de cele privind declararea necorespunzătoare a adevărului manifestate chiar pe parcursul procedurii de încadrare.

Din perspectiva instituțională, a angajatorului, ca instituție publică responsabilă cu organizarea și punerea în executare a pedepselor privative de libertate, bazată pe ordine și disciplină strică, respect față de lege și responsabilitate față modul de îndeplinire a atribuțiilor, aceste detalii comportamentele sunt extrem de importante, întrucât afectează în primul rând autoritatea și prestigiul funcției publice și prefigurează potențiale riscuri încă din etapa procesului de încadrare a personalului, respectiv o lipsă de încredere în capacitatea candidatului de a respecta regulile stabilite, de a manifesta responsabilitate, în permanență, inclusiv atunci când nu este verificat, cu privire la toate situațiile, chiar și cele care sunt mai puțin plăcute ori chiar dezavantajoase.

Consideră recurentul că nu este suficientă o simplă declarație de intenție în fața comisiei de concurs în sensul deținerii responsabilității proprii și respectarea legii. Respectul față de lege și responsabilitatea trebuie să rezulte și din conduita efectivă a candidatului și din modul în care acesta a acționat și/sau reacționează în diverse situații. Or, în situația concretă declarațiile celui în cauză au fost date în fals (aspect dovedit prin rezultatul verificărilor ulterioare).

Nu s-a susținut nicăieri că domnul (R) ar putea prezenta un pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, ci faptul că acesta a manifestat comportamente care nu sunt corespunzătoare principiilor care guvernează profesia de polițist de penitenciare.

De asemenea, nu i s-a îngrădit domnului (R) dreptul de a munci, acesta având posibilitatea să se încadreze pe orice post pentru care îndeplinește în mod cumulativ condițiile de exercitare a profesiei.

Prima îndatorire care a fost menționată în prezentarea generală a postului de agent în sectorul operativ, a fost “să execute paza și apărarea locului de deținere conform îndatoririlor specifice ale postului, având asupra sa armamentul, muniția și mijloacele de legătură și imobilizare cu care a fost dotat.” Este o îndatorire care implică o responsabilitate ridicată din partea ocupantului postului, fără excepții.

În toate activitățile care presupun manipularea armamentului și muniției este suficientă o singură “greșeală” cum ar fi cea privind consumul de alcool sau '‘uitarea” asigurării armamentului (blocarea utilizării accidentale). Nu este nevoie ca greșelile din această categorie să fie frecvente, este suficient să se întâmple o singură dată iar consecințele pot fi dintre cele mai grave.

Penitenciarul (...) nu a acționat cu exces de putere, în sensul prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004 și nici nu a depășit raportul rezonabil de proporționalitate între măsura luată: neîncadrarea reclamantului pe postul de agent operativ în cadrul Penitenciarului (...), și scopul urmărit: păstrarea unui climat de securitate în cadrul unei instituții publice responsabile cu organizarea și punerea în executare a pedepselor privative de libertate, bazat pe ordine și disciplină strictă, respect față de lege și responsabilitate față de modul de îndeplinire a atribuțiilor de către angajații din subordine.

Or, în prezentul litigiu, sunt afectate în mod grav atât principiul supunerii depline față de lege, cât și principiul responsabilității, întrucât candidatul nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 11 lit. h) din Legea nr. 145/2019.

Dobândirea calității de polițist de penitenciare și încadrarea în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, presupun o supunere deplină față de lege și față de principiile care stau la baza exercitării funcției publice, printr-o conduită responsabilă în toate împrejurările, care să nu pericliteze exercitarea autorității conferite de funcția publică în executarea misiunilor de pază, escortare, supraveghere și intervenție, specifice sectorului operativ.

Or, ar fi inacceptabil ca un candidat cu un atare istoric penal și contravențional să fie încadrat în sistem penitenciar și să săvârșească o nouă faptă de natura celor din istoricul său penal (conducerea unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice cu o alcoolemie peste limita legală, depășirea vitezei maxime admise), sau chiar mai gravă, spre exemplu: să fie implicat în eventuale accidente rutiere care ar putea avea consecințe iremediabile, persoane rănite, victime.

În sprijinul prezentului demers judiciar, recurentul face trimitere la Sentința nr. (...)/CA/2021 pronunțată de Tribunalul (...) la data de 18.11.2021, în dosar nr. (...)/2021, având același obiect anulare act administrativ, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de candidatul (C) în contradictoriu cu Penitenciarul (...), privind încadrarea acestuia pe postul de agent operativ în cadrul Penitenciarului (...).

În drept, recurentul a invocat art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 Cod procedură civilă și toate celelalte dispoziții menționate în cuprinsul recursului.

Prin întâmpinare, intimatul (R) a solicitat respingerea recursului ca nefondat și, pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.

În motivare, arată intimatul că instanța de fond a făcut o analiză corectă și temeinică a dispozițiilor legale raportat la probele administrate în prezenta cauză, nefiind incidente prevederile art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă. Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și a fost pronunțată prin interpretarea corectă a normelor de drept material. De asemenea, analizând considerentele acesteia, se poate observa că hotărârea este motivată și nu cuprinde motive contradictorii, ori numai motive străine de natura cauzei.

Precizează intimatul faptul că, încă de la înscrierea la acest concurs, a fost conștient și de acord cu efectuarea verificărilor specifice activității și comportamentului său, inclusiv efectuări de verificări în cazierul judiciar, înțelegând verificări suplimentare având în vedere că la dosar a depus un certificat de cazier judiciar în care nu avea înscrisă nici o faptă penală. De asemenea, chiar și după finalizarea probelor de concurs și comunicarea faptului că urmează să fie încadrat pe post, s-a supus oricăror verificări efectuate chiar și la domiciliul său, sens în care nedeclararea corespunzătoare reprezintă o omisiune neintenționată și pe care nu și-a dorit-o niciodată. S-a pregătit temeinic pentru fiecare proba de concurs care a durat mai bine de 6 luni, timp în care a și desfășurat activitate la societatea unde era angajat și de la care și-a dat demisia după ce a aflat ca urmează sa fie încadrat pe post. În viziunea recurentei faptele sale fac imposibilă încadrarea pe post de agent operativ în cadrul Penitenciarului, ori nu depunea eforturi pentru a trece de toate probele și de a renunța la locul de muncă unde avea un post de conducere dacă acționa cu intenție directă, ascunzând cu bună știință trecutul penal și contravențional în condițiile în care urma să se angajeze la Penitenciar și știa că va fi verificat sub toate aspectele.

Potrivit dispozițiilor art. 1 procedura privind desfășurarea verificărilor specifice și criteriile de apreciere a comportamentului corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist de penitenciare, aprobată prin Anexa nr. 2 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 3065/C/2020 are în vedere mai multe criterii, însă cel mai important aspect în acest caz este aprecierea caracterului suficient de grav al faptelor prevăzute la alin. 1 lit. a).

Învederează intimatul faptul că, prin Sentința penală nr. (...)/2016 pronunțată la data de 06.12.2016, definitivă prin neapelare la data de 28.12.2016 s-a reținut faptul că a condus pe timp de noapte când traficul rutier nu este atât de aglomerat, fapt ce imprimă faptei un pericol social mai redus. Mai mult, prin aceeași hotărâre, instanța a reținut faptul ca este o persoană integrată social, avea și la acel moment un loc de muncă și își asigura mijloacele de trai în mod onest, fiind sincer în ambele faze procesuale. Pentru pronunțarea soluției din dosarul penal instanța a avut în vedere fapta săvârșită, gravitatea acesteia, natura și urmările produse, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit dar și persoana sa, constatându-se că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună.

Cu privire la fapta contravențională, intimatul susține că nici această abatere din 07.03.2018 nu denotă un comportament necorespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist de penitenciar. Întrucât nu mai avea niciun document cu privire la sancțiune, a făcut demersuri pentru a obține documente, sens în care la data de 08.02.2021 i-a fost eliberat un cazier contravențional pe ultimii 5 ani.

În ceea ce privește faptele constatate, intimatul consideră că nu sunt cauze care să interzică participarea și accesarea unui post de agent operativ și contrar susținerilor recurentei apreciază că nu sunt fapte de natură să încalce principiile prevăzute de Legea 145/2019. Conduita sa de-a lungul timpului a fost una responsabilă care să nu pericliteze exercitarea autorității. Însăși instanța penală a apreciat că nu se impune aplicarea unei pedepse, conștientizând și învățând din greșeala produsă. Sentința penală nu reprezintă o hotărâre de condamnare și nu există nicio probă care să dovedească un comportament neadecvat și chiar exagerat din partea sa la locul de muncă, astfel cum susține recurenta.

Cu privire la existența unor riscuri privind utilizarea în condiții de siguranță a tehnicii, mijloacelor și armamentului din dotare ori de gestionare a informațiilor clasificate și confidențiale, intimatul învederează că, în cadrul probelor pentru ocuparea unui post de agent operativ, a susținut și un examen psihologic exigent care nu a relevat niciun aspect negativ de comportament cu privire la persoana sa. De altfel, acel examen psihologic este foarte important și strict, desfășurat pe parcursul mai multor ore, având în vedere instituția unde urma să fie încadrat, prin urmare susținerile recurentei cu privire la un eventual viitor comportament necorespunzător la locul de muncă nu pot fi primite, nefiind dovedit acest fapt.

Legătura între sentința penala și desfășurarea activității sub influenta băuturilor alcoolice la locul de muncă este de natură a depăși analiza criteriilor de individualizare prevăzute în Anexa nr. 2 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 3065/C/2020 și de a face mai degrabă o analiză în viitor a unui comportament care ar necesita cercetarea disciplinară.

Arată intimatul că aceste fapte s-au petrecut cu mult timp înainte de a se înscrie la concurs. De asemenea, nu s-a dovedit că în urma acestora nu ar fi integrat în societate, din contră din anul 2018 până în anul 2020 la înscriere, nu a mai avut nicio faptă de orice natură penală sau contravențională.

Apreciază intimatul că susținerile recurentei sunt excesive, iar în situația în care se va aprecia că faptele sale au un caracter suficient de grav, ar fi în situația unei imposibilități reale de a avea acces la un post în cadrul Penitenciarului și în orice structură conexă sau serviciu similar. Cu privire la completarea eronată a autobiografiei, precizează că a completat-o după modelul primit de la Penitenciarul (...), în mod evident lipsind orice intenție de a declara în fals. La fel și cu declarația privind sancțiunile contravenționale. Perioada mare de timp scursă de la cele două fapte nu poate fi considerată o intenție de a nu declara în concordanță cu adevărul în condițiile în care după afișarea rezultatelor a luat parte la alte verificări fizice, nu doar scriptice.

Cu privire la Sentința nr. (...)/CA/2021 pronunțată de Tribunalul (...) la data de 18.11.2021 în dosarul nr. (...)/2021 având același obiect anulare act administrativ, intimatul susține că situația sa este diferită de cea a numitului (C).

Între soluția de renunțare la aplicarea unei pedepse și amânarea aplicării unei pedepse deși nu reprezintă hotărâri de condamnare, există totuși diferențe considerabile. Prima reprezintă posibilitatea conferită instanței de a renunța definitiv la stabilirea și aplicarea unei pedepse, iar cea de a doua constă în stabilirea efectivă a unei pedepse și amânarea temporară a aplicării acesteia, situație în care se impune supravegherea inculpatului pe o perioadă de 2 ani, termen fix.

Cu toate acestea, instanța în Sentința nr. (...)/CA/2021 a considerat printre altele ca pregătirea teoretică și capacitatea de exprimare nu ar putea substitui în totalitate comportamentul și modul în care candidatul poate acționa sau reacționa în diverse situații specifice postului.

Apreciază intimatul că probele susținute în cadrul concursului relevă o pregătire temeinică a candidaților, toți trecând printr-un examen psihologic exigent în măsură să releve anumite comportamente incompatibile cu postul pentru care s-au înscris la concurs.

Mai arată intimatul faptul că nu a avut alte abateri, fapt ce denotă că a avut o conduită preventivă în tot acest timp. A urmat cursurile facultății de Științe socio-umane, profil Psihologie, finalizând cursurile Liceului Teoretic (...) din (M), profil filologie - intensiv engleză. A încercat tot timpul să fie o persoană responsabilă, a fost încadrat în muncă, iar la ultimul loc de muncă a ocupat poziția în cadrul societății (...) SRL de manager marketing, având în subordine angajați precum și atribuții specifice postului, fără abateri disciplinare. Din nicio probă nu rezultă că ar putea prezinta pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor sau că ar fi în imposibilitate de a face față responsabilităților pe care le implică postul de agent operativ.

În drept, intimatul a invocat Legea nr. 554/2004, Legea nr. 145/2019, Anexa 2 Ordinul Ministrului Justiției nr. 3065/2020.

Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța a constatat următoarele:

Recurentul a invocat în susținerea recursului motivele de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă.

În susținerea motivului de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, recurentul a arătat că sentința atacată cuprinde considerente contradictorii, fără a indica punctual care sunt acestea și că Tribunalul nu a indicat în mod concret temeiurile legale în baza cărora a admis cererea de chemare în judecată.

Analizând acest motiv de casare, instanța de recurs a constatat că nu este întemeiat.

Sentința atacată nu conține considerente contradictorii, ci doar argumentele pentru care instanța de fond a apreciat că se impune admiterea acțiunii, iar în ce privește temeiurile de drept pe care instanța de fond și-a întemeiat soluția, acestea sunt menționate în cuprinsul hotărârii atacate.

Cât privește însă motivul de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, acesta este întemeiat, soluția instanței de fond fiind rezultatul unei greșite interpretări a dispozițiilor legale incidente.

În fapt, instanța de fond a reținut că prin anunțul nr. (...)/POBH/21.09.2020, Penitenciarul (...) a inițiat procedura de scoatere la concurs, din sursă externă, a 43 de posturi de agent în cadrul sectorului operativ, reclamantul (R) înscriindu-se la concurs pentru ocuparea unui post din cele amintite.

Deși ca urmare a parcurgerii probelor de concurs intimatul reclamant a fost declarat „admis”, conform Procesului-verbal nr. (...)/POBH/04.03.2021, în urma evaluării ulterioare, prin prisma condițiilor prevăzute la art. 11 din Legea nr. 145/2019, privind statutul polițiștilor de penitenciare, comisia de verificare a concluzionat că acesta nu îndeplinește condiția prevăzută la art. 11 lit. h) din Legea nr. 145/2019 și a propus necontinuarea demersurilor de încadrare, conform procesului-verbal nr. (...)/23.03.2021, act ce a fost aprobat de directorul Penitenciarului (...).

La data de 31.03.2021 s-a emis adresa nr. (...)/POBH/31.03.2021, prin care s-a constatat că intimatul reclamant nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 11 lit. h) din Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare, motiv pentru care nu s-a mai procedat la încadrarea sa pe postul de agent operativ în cadrul Penitenciarului.

Pentru a stabili astfel, comisia de verificare din cadrul Penitenciarului (...), a considerat că reclamantul nu are un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist de penitenciar, datorită faptelor descrise în cuprinsul Sentinței penale nr. (...)/06.12.2016 pronunțată de către Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2016, coroborate cu cazierul rutier din care rezultă că reclamantul a săvârșit în data de 07.03.2018 o abatere contravențională, precum și cu aspectele menționate/bifate de reclamant în Declarația pe proprie răspundere și Autobiografia acestuia.

A reținut că intimatul reclamant (R) a avut calitatea de inculpat în dosarul nr. (...)/2016, al Judecătoriei (...), fiind trimis în judecată pentru comiterea în luna februarie 2016, a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, soluția instanței penale, conform Sentinței nr. (...)/06.12.2016, fiind de renunțare la aplicarea unei pedepse.

A reținut de asemenea că intimatul reclamant figurează înscris în istoricul contravențional.

Comisia, în evaluarea comportamentului intimatului reclamant, a reținut și atitudinea nesinceră a acestuia în legătură cu evenimentele din trecutul său, rezultate din declarația sa pe proprie răspundere, conform căreia nu a fost sancționat contravențional, deși cazierul său rutier a indicat contrariul, dar și că a nu a fost judecat, în curs de urmărire penală sau judecare, deși din verificări a rezultat contrariul și în acest caz.

Instanța de fond a apreciat că fapta pentru care reclamantul a fost cercetat și judecat în dosarul penal nr. (...)/2016, nu relevă o asemenea gravitate încât să fie contrară principiilor prevăzute la art. 5 din Legea nr. 145/2019, condiție impusă de art. 1 și 2 din Anexa nr. 2 din OMJ nr. 3065/C/2020, referitor la procedura privind desfășurarea verificărilor specifice și criteriile de apreciere a comportamentului corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist de penitenciare.

A apreciat de asemenea că abaterea privind depășirea limitei de viteză maxime admise, săvârșită de acesta la 07.03.2018, nu poate fi considerată de natură a aduce atingere principiilor ce guvernează profesia de polițist de penitenciar, în sensul prevăzut de art. 11 lit. h) din Legea nr. 145/2019, raportat la art. 1 Anexa 2 din OMJ nr. 3065/C/2020, cu atât mai mult cu cât la momentul la care reclamantul a dat declarația pe proprie răspundere solicitată cu ocazia înscrierii la concurs, au trecut mai mult de 3 ani de la aplicarea sancțiunii contravenționale pentru fapta respectivă.

A concluzionat că cele două fapte avute în vedere de comisia de verificare din cadrul unității pârâte și care au condus la concluzia că reclamantul nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 11 lit. h) din Legea nr. 145/2019, cu consecința respingerii încadrării acestuia pe postul de agent operativ în cadrul Penitenciarului (...), nu sunt de natură a afecta principiul supunerii depline față de lege și principiul responsabilității prevăzute de art. 5 din Legea nr. 145/2019 și că omisiunea reclamantului de a specifica în autobiografie și în declarația dată pe propria răspundere, despre sentința penală și fapta contravențională, nu poate reprezenta un impediment pentru încadrarea sa pe postul de ofițer operativ în cadrul Penitenciarului din (M).

Contrar opiniei instanței de fond, Curtea de Apel a constatat că soluția de admitere a acțiunii reclamantului, este rezultatul unei greșite interpretări a dispozițiilor legale incidente.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare, cu modificările și completările ulterioare, ,,Exercitarea funcției publice din sistemul administrației penitenciare se conduce după următoarele principii: a) supunerea deplină față de lege; b) respectarea drepturilor persoanelor private de libertate, în condițiile prevăzute de lege; c) egalitatea șanselor, pe baza meritelor și capacității profesionale; d) responsabilitate și imparțialitate; e) eficacitatea și îndeplinirea atribuțiilor în interes public; f) eficiență în utilizarea resurselor; g) ierarhia organizatorică și funcțională”.

Pe de altă parte, potrivit art. 11 din același act normativ, ,,Pot dobândi calitatea de polițist de penitenciare persoanele care îndeplinesc următoarele condiții: a) au cetățenia română și domiciliul în România; b) cunosc limba română; c) îndeplinesc condițiile de studii și vechime prevăzute de lege; d) au 18 ani împliniți, capacitate deplină de exercițiu și sunt apte din punct de vedere medical și psihologic pentru îndeplinirea funcției; e) nu au antecedente penale sau nu sunt în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârșirea de infracțiuni; f) îndeplinesc condițiile specifice postului; g) nu le-au încetat raporturile de serviciu dintr-o funcție publică, din motive disciplinare, în ultimii 5 ani; h) au un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist de penitenciare. Procedura de desfășurare a verificărilor specifice și criteriile de apreciere a comportamentului se aprobă prin ordin al ministrului justiției; i) nu au fost agenți sau colaboratori ai organelor de securitate și nici ai vreunui serviciu de informații; j) obțin autorizație, pentru funcțiile care implică lucrul cu informații clasificate, după promovarea concursului”.

Nu în ultimul rând, potrivit art. 1 din Procedura privind desfășurarea verificărilor specifice și criteriile de apreciere a comportamentului corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist de penitenciare, aprobată prin Anexa nr. 2 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 3065/C/2020, ,,(1) În vederea aprecierii comportamentului corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist de penitenciare, reglementat de art. 11 lit. h) din Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Lege, se au în vedere următoarele criterii:

a) persoana să nu fi săvârșit fapte pentru care i s-au aplicat sancțiuni contravenționale sau amenzi administrative, inclusiv cele aplicate conform art. 91 raportat la art. 181 din Codul penal din 1968 ori pentru care, deși s-a dispus achitarea, neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală, în temeiul art. 10 alin. 1 lit. b1) din Codul de procedură penală din 1968, s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ dintre cele prevăzute la art. 91 din Codul penal din 1968, faptele pentru care candidaților li s-au aplicat sancțiuni de drept penal ori pentru care s-au pronunțat soluții de renunțare la urmărirea penală sau la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei, cu condiția ca aceste fapte să fie suficient de grave încât să fie contrare principiilor prevăzute la art. 5 din Lege;

b) persoana să nu fi săvârșit fapte pentru care i s-au aplicat sancțiuni disciplinare (altele decât avertismentul sau mustrarea) în alte profesii în ultimii 3 ani anteriori datei de afișare a rezultatelor finale ale concursului, cu condiția ca aceste fapte să fie suficient de grave încât să fie contrare principiilor prevăzute la art. 5 din Lege;

c) apartenența la organizații religioase, secrete sau de altă natură, nerecunoscute potrivit legii sau interzise prin Lege.

(2) În aprecierea caracterului suficient de grav al faptelor prevăzute la alin. (1) se ține seama de: tipul și împrejurările de săvârșire a faptei, forma de vinovăție, tipul de sancțiune aplicată sau tipul soluției dispuse față de candidat, conduita adoptată în timpul cercetării disciplinare sau al procesului penal, așa cum rezultă din documentele comunicate de instituțiile abilitate, impactul asupra opiniei publice generat de fapta persoanei în cauză, precum și perioada de timp care a trecut de la aplicarea sancțiunii disciplinare, contravenționale, administrative sau de la rămânerea definitivă a soluției de condamnare, de renunțare la urmărire penală sau la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori a celorlalte soluții prevăzute la alin. (1)”.

Din economia art. 11 lit. h) din Legea nr. 145/2019, rezultă că legiuitorul a introdus condiția ,,comportamentului corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist de penitenciare’’ în ceea ce privește încadrarea în sistemul administrației penitenciare, ca parte componentă a instituțiilor publice de apărare, ordine publică și securitate națională.

Legiuitorul a introdus așadar, o condiție suplimentară și distinctă față cea prevăzută de art. 11 lit. e) din Legea nr. 145/2019, referitoare la lipsa antecedentelor penale sau a situațiilor în care candidatul este în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni.

Condiția prevăzută de art. 11 lit. e) din Lege a fost verificată în etapa de înscriere a candidaților pentru postul de polițist de penitenciare, prin depunerea certificatului de cazier judiciar, în timp ce condiția prevăzută de art. 11 lit. h) din Lege se verifică ulterior desfășurării probelor de concurs, în baza documentației prevăzute de art. 2 din Anexa nr. 2 a Ordinului Ministrului Justiției nr. 3065/C/2020.

Curtea de Apel a apreciat că, în contextul în care intimatul reclamant a săvârșit fapte penale, chiar dacă pentru acestea s-a renunțat la aplicarea pedepsei, devin incidente prevederile art. 1 alin. (1) lit. a) din Anexa nr. 2 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 3065/C/2020, astfel că, în mod legal, Comisia pentru aprecierea comportamentului corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist de penitenciare a verificat dacă era îndeplinită condiția ca aceste fapte să fie suficient de grave încât să fie contrare principiilor prevăzute la art. 5 din Legea nr. 145/2019.

La aprecierea caracterului suficient de grav al faptelor, Comisia a avut în vedere: tipul și împrejurările de săvârșire a faptei; forma de vinovăție – intenție directă; tipul de sancțiune aplicată; conduita adoptată în timpul procesului penal; perioada de timp care a trecut de la aplicarea sancțiunii.

Analizând coroborat toate aceste criterii, Comisia a stabilit că fapta reclamantului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având o alcoolemie cu mult peste limita legală, respectiv 0,95 g/l alcool pur în sânge, este contrară principiilor prevăzute de art. 5 lit. a) și d) din Legea nr. 145/2019, respectiv afectează în mod semnificativ principiul supunerii depline față de lege și principiul responsabilității.

Aprecierea caracterului ,,suficient de grav” al faptelor prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. a) din Anexa nr. 2 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 3065/C/2020 este susceptibilă de multiple interpretări, în funcție de percepția asupra sistemului penitenciar, a naturii obligațiilor de serviciu care le revin polițiștilor de penitenciare, a potențialelor consecințe ale comportamentelor anterioare accesului în sistem asupra prestigiului și autorității funcției publice ori asupra modalității de executare a serviciului de pază, supraveghere și escortare a persoanelor private de libertate.

Instanța a constatat că intimatul reclamant a săvârșit infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului. În această situație, intimatul reclamant a avut reprezentarea consecințelor acțiunii sale, acceptând că poate pune în pericol siguranța sau chiar viața sa, ori a altor persoane.

Relevantă pentru justa soluționare a cauzei este natura postului scos la concurs și pe care intimatul reclamant a dorit să îl ocupe, acela de polițist de penitenciare.

Potrivit statutului profesional reglementat prin Legea nr. 145/2019, după cum statuează art. 3 alin. (2) din acest act normativ, ,,în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, polițistul de penitenciare este învestit cu exercițiul autorității publice, în limitele competențelor stabilite prin lege, în executarea misiunilor de pază, escortare, supraveghere și intervenție, precum și în alte situații temeinic justificate, polițistul de penitenciare poate folosi, în condițiile legii, tehnica, mijloacele și armamentul din dotare.”

Intimatul reclamant a participat la concurs pentru ocuparea unui post de agent în cadrul sectorului operativ al Penitenciarului (...), instituție publică de apărare, ordine publică și securitate națională a statului, iar accesul într-un astfel de sistem presupune o supunere deplină față de lege și față de principiile care stau la baza exercitării funcției publice, precum și o conduită responsabilă în toate împrejurările, care să nu afecteze exercițiul autorității publice ori să producă riscuri potențiale legate de utilizarea în condiții de siguranță a tehnicii, mijloacelor și armamentului din dotare.

În mod neîndoielnic, consumul voluntar de alcool, chiar și episodic, în situații care presupun manifestarea unei responsabilități sporite și în care legea îl interzice expres, evidențiază existența unor riscuri importante pe viitor, în cazul în care candidatul ar fi încadrat, în urma concursului, pe postul de polițist de penitenciare.

Aceasta este și situația din speța de față, în contextul în care intimatul reclamant, știind că se află sub influența băuturilor alcoolice, a ales totuși să conducă un autoturism în acea stare. Un astfel de eveniment poate fi comparat, printr-o extrapolare, cu situațiile curente din serviciul poliției penitenciare privind manipularea în condiții responsabile a tehnicii, mijloacelor și armamentului din dotare, o simplă greșeală din partea polițistului de penitenciare putând antrena consecințe dintre cele mai grave.

Curtea de Apel subliniază că, astfel cum rezultă din economia art. 3 alin. (2) din Legea nr. 145/2019, una dintre principalele îndatoriri ale polițistului de penitenciare este aceea de a executa paza și apărarea locului de deținere, având asupra sa armamentul, muniția și mijloacele de imobilizare cu care a fost dotat. Este vorba despre o îndatorire care implică o responsabilitate ridicată din partea ocupantului postului, în contextul în care, în activitățile care presupun manipularea armamentului și a muniției este suficientă o singură ,,greșeală”, cum ar fi aceea privind consumul de alcool, pentru ca repercusiunile să fie grave și ireversibile.

Pe de altă parte, Comisia a reținut și atitudinea nesinceră a intimatului reclamant care nu a declarat săvârșirea infracțiunii și a contravenției, ci contrar realității, a declarat expres că nu a fost sancționat contravențional și nici cu amenzi administrative.

Scopul urmărit prin instituirea cerințelor speciale privind comportamentul în cazul polițiștilor de penitenciar, este acela de păstrare a unui climat de securitate în cadrul unei instituții publice responsabile cu organizarea și punerea în executare a pedepselor privative de libertate, bazat pe ordine și disciplină strictă, respect față de lege și responsabilitate față modul de îndeplinire a atribuțiilor de către angajații din subordine.

În acest caz, detaliile comportamentele sunt extrem de importante, întrucât afectează atât autoritatea cât și prestigiul funcției publice, însă prefigurează și o lipsă de încredere în capacitatea candidatului de a respecta regulile stabilite și de a manifesta responsabilitate, în permanență, inclusiv atunci când nu este verificat.

Curtea de Apel a reținut că nedeclararea faptului că a săvârșit o infracțiune și o faptă contravențională, este de natură a genera o puternică îndoială asupra onestității și responsabilității intimatului reclamant, calități pe care trebuie să le aibă orice polițist de penitenciar, în temeiul dispozițiilor legale enunțate.

Susținerile intimatului reclamant potrivit cărora nu a declarat fapta penală comisă pentru că nu era înscrisă în cazierul său judiciar și nici sancțiunea contravențională pentru că au trecut câțiva ani de când i s-a aplicat, vin să înlăture ipoteza unei omisiuni în declararea lor și să întărească convingerea instanței de recurs că a ascuns aceste fapte în mod deliberat, considerând cel mai probabil că verificările asupra comportamentului său vor fi formale și în nici un caz de natură a descoperi realitatea.

În concluzie, comportamentul intimatului reclamant nu este unul corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist de penitenciare, condiție obligatorie în temeiul art. 11 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 145/2019.

Pentru toate considerentele expuse, constatând că este întemeiat motivul de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, că actele administrative atacate sunt legale, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, a admis recursul declarat de recurentul-pârât Penitenciarul (...), împotriva Sentinței nr. (...) din 25.11.2021 pronunțată de Tribunalul (...) pe care a casat-o în parte și rejudecând fondul a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul (R) în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul (...).

Au fost menținute  celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

(Decizie redactată de judecător Dorinela ROȘU și rezumată de judecător Claudia Carmen ORBAN)

Domenii speta

Spete similare