Plangere contraventionala

Prin plângerea contravenţională formulată de petentul SR , domiciliat în ..., în contradictoriu cu intimatul IPJ , cu sediul în ...,  s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea procesului-verbal de contravenţie seria PPHY nr. ... prin care a fost sancţionat cu avertisment şi suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 zile. A arătat că deşi i s-a aplicat un avertisment scris, dar  complementar, a fost încadrat la clasa a doua de sancţiuni.

În fapt, petentul a arătat că este conducător auto la S.C.  şi în data de 17.01.2018, la ora 2 noaptea, în timp ce se afla la volanul minibusului cu număr de înmatriculare B 118 CHR, întrucât efectua cursa legală pe direcţia Cluj-Napoca - Aeroportul Otopeni Bucureşti, având pasageri la bord, la intrarea în oraşul Buşteni, în faţa sa se afla autoturismul marca Audi, cu număr de înmatriculare VN13BRF, care se deplasa în aceeaşi direcţie.

A mai arătat petentul că în faţa sa, la circa 500 metri, se aflau două echipaje de poliţie ceea ce l-a determinat pe şoferul autoturismului Audi din faţa sa să frâneze brusc. Astfel, pentru a evita coliziunea şi a nu pune în pericol viaţa pasagerilor, a fost nevoit să tragă de volan stânga şi să depăşească autoturismul din faţa sa, pe linia continuă, întrucât frânarea nu era o opţiune, având în vedere gabaritul şi condiţiile meteorologice, şoseaua fiind acoperită de mâzgă şi zăpadă topită. A precizat că din sens opus nu venea niciun alt autovehicul şi manevra sa era singura care se impunea, pentru evitarea unui accident.

A arătat, de asemenea, că acest aspect nu a fost luat în consideraţie de agentul constatator, care a luat măsura contravenţională de a-i reţine permisul pe o perioadă de 30 zile şi i-a aplicat şi un avertisment. Consideră că măsura reţinerii permisului este exagerată, având în vedere împrejurările, iar avertismentul se aplică în cazul în care prin încălcarea normei rutiere nu se pune în pericol siguranţa circulaţiei, conform art. 95 (3) din O.U.G. nr. 195/2002.

Astfel, aşa cum se şi recunoaşte în actul sancţionator, nu a executat o manevră prin care să pună în pericol siguranţa circulaţiei.

De asemenea, a precizat că faţă de profesia sa, măsura reţinerii permisului îl pune în situaţia de a-şi pierde locul de muncă, pentru o manevră pe care a fost forţat să o facă şi care a salvat poate, viata sa şi a pasagerilor.

În dovedirea susţinerilor sale, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul intimatei şi martori depunând la dosar şi declaraţia martorului IE, pasager care se afla în dreapta sa şi care a văzut exact ce s-a întâmplat.

Faţă de motivele expuse anterior, a solicitat să se dispună admiterea plângerii, anularea măsurii reţinerii permisului de conducere. În ceea ce priveşte sancţiunea avertismentului, consideră că este firească şi nu o contestă.

Prin rezoluţia instanţei din data de 24.01.2018, s-a dispus comunicarea plângerii şi a înscrisurilor către intimat, pentru a formula întâmpinare în termen legal de 25 zile de la comunicare.

La data de 19.02.2018, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale, ca fiind neîntemeiată.

În fapt, a arătat că la data de 17.01.2018, petentul a fost sancţionat contravenţional pentru săvârşirea faptelor sancţionate O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la acea dată a condus autovehiculul Mercedes cu număr de înmatriculare B-118-CHR pe B-dul Republicii din Buşteni, din direcţia Azuga către Sinaia şi a efectuat manevra neregulamentară de depăşire a autoturismului marca Audi cu număr de înmatriculare VN-13-BRF, care se deplasa regulamentar în aceeaşi direcţie, pe raza de acţiune a indicatorului " Depăşirea interzisă " şi peste marcajul longitudinal continuu care separă cele două sensuri de deplasare.

S-a menţionat faptul că abaterile contravenţionale a fost constatată în condiţiile art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în mod direct de către agentul constatator, iar situaţia de fapt este indicată în mod corect de agentul constatator, acesta indicând cu claritate toate împrejurările comiterii contravenţiei.

În continuare. s-a arătat că temeinicia celor reţinute prin procesul-verbal rezultă şi din aceea că poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii de stat iar actele întocmite de el sunt înzestrate cu încrederea că autoritatea (reprezentată în acest caz de agentul de poliţie), consemnează exact faptele pe care le constată, fără a adăuga denaturări ale realităţii, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menţionării intenţionate sau chiar neglijente a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor sancţiuni de natură disciplinară şi /sau penală.

Fiind întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, procesului-verbal trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării de fapt, iar în acest sens s-a reţinut în jurisprudenţa CEDO că prezumţiile nu sunt în principiu contrare Convenţiei, dar nu trebuie să depăşească limite rezonabile ţinând seama de gravitatea mizei şi prezervând drepturile apărării. De asemenea, a arătat intimatul că se reţine în cazul faptelor contravenţionale constatate personal de agenţii care întocmesc procesele-verbale ca în cazul contravenţiei de faţă funcţionează prezumţiile de legalitate şi temeinicie ale actelor sancţionatoare, soluţie care este în acord cu art. 6 din Convenţie, din moment ce instanţa verifică din oficiu legalitatea procesului-verbal.

Sub aspectul temeiniciei actului sancţionator în discuţie se reţine că petentul are sarcina să dovedească o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de agentul constatator.

A solicitat ca, în măsura în care se va încuviinţa proba cu martori, să se aibă în vedere şi prevederile art. 325 C.proc.civ. [„Bănuiala de mărturie mincinoasă - Dacă, din cercetare, reies bănuieli de mărturie mincinoasă (...), instanţa va încheia un proces-verbal şi va sesiza organul de urmărire penală competent"] şi să dispună măsurile corespunzătoare.

Dacă petentului i se va admite proba testimonială, a solicitat să se analizeze cu foarte mare atenţie eventualele depoziţii ale martorilor propuşi, prin prisma subiectivismului de care pot da dovadă, iar dacă sunt incidente prevederile art. 315 alin. 1 pct. 1-5 din C.pr.civ., a arătat că se opune acestei solicitări.

În raport de cele expuse, s-a solicitat respingerea plângerii petentului ca fiind neîntemeiată.

În dovedirea susţinerilor, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anexându-se în dublu exemplar, raportul agentului constatator şi transcrierea mecanică a procesului-verbal, originalul procesului-verbal.

Prin rezoluţia din data de 19.02.2018, instanţa a dispus comunicarea întâmpinării către petent pentru a formula răspuns în termen legal de 10 zile de la comunicare.

La data de 05.03.2018, petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimat.

Prin rezoluţia din data de 06.03.2018, instanţa a stabilit termen de judecată la data de 04.04.2018, cu citarea părţilor (f. 2 verso).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

La data de 17.01.2018,orele 02.10 în localitatea Buşteni s-a încheiat împotriva petentului Procesul Verbal de contravenţie seria P.P.H.X nr. 259375/ 17.01.2018, de către agentul constatator VR din cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere Prahova.

În procesul verbal se reţine ca petentul a fost sancţionat deoarece la data  de 17.01.2018, a condus autovehiculul Mercedes cu număr de înmatriculare B-118-CHR pe B-dul Republicii din Buşteni, din direcţia Azuga către Sinaia şi a efectuat manevra neregulamentară de depăşire a autoturismului marca Audi cu număr de înmatriculare VN-13-BRF, care se deplasa regulamentar în aceeaşi direcţie, pe raza de acţiune a indicatorului " Depăşirea interzisă " şi peste marcajul longitudinal continuu care separă cele două sensuri de deplasare.

Constatând săvârşirea faptei contravenţionale s-a încheiat împotriva petentului procesul verbal de contravenţie de mai sus în baza prevederilor art. 100 alin 3 lit. E) din  .O.U.G. 195/2002, fapta contravenţională fiind sancţionată  de art. . 100 alin 3 din OUG 195/2002  republicată prin OG 69/2007  cu Avertisment şi cu măsura  complementară  a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 zile

Luând spre soluţionare plângerea de faţă, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată, petentul nereuşind să dovedească că, la data , 17.01.2018 orele 02.01 în localitatea Buşteni, nu a săvârşit fapta contravenţională, petentul semnând procesul verbal de contravenţie, fără a formula reale obiecţiuni, susţinând doar generic că nu este de acord cu cele consemnate.

Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de contravenţie, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

Potrivit art. 109 alin.1 din OUG nr. 195/2002-republicată „constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier”.

În cauză, atât constatarea contravenţiei cât şi întocmirea procesului-verbal au fost făcute de poliţistul rutier ce se afla în exerciţiul atribuţiilor sale de supraveghere, îndrumare şi control al traficului rutier pe DN.1, cu autospeciala din dotare - astfel cum rezultă din raportul întocmit de acesta (fila 21).

În ceea ce priveşte practica CEDO în materie se constată că raţionamentul potrivit căruia procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu s-ar mai bucura de prezumţia de legalitate de la data pronunţării CEDO în cauza Anghel împotriva României, nu poate fi reţinut ca fiind întrutotul în acord cu respectiva hotărâre CEDO, în care instanţa europeană a făcut o distincţie clară între procesele-verbale de sancţionare întocmite în situaţia în care agentul constatator a constatat săvârşirea abaterii contravenţionale cu propriile simţuri (cum este cazul în speţa de faţă) sau doar a întocmit actul constatator pe baza relatărilor altor persoane, fără a asculta şi indica şi martori care au fost prezenţi la comiterea respectivei contravenţii.

În condiţiile contestării procesului-verbal instanţele sunt datoare să verifice legalitatea şi temeinicia acestuia şi să administreze orice probe prin care să verifice aceste elemente ale actului sancţionator, pronunţarea hotărârii Anghel contra României nefiind de natură a revoluţiona modul de abordare a judecării plângerilor contravenţionale de către instanţele judecătoreşti, ci doar subliniază, încă o dată, necesitatea administrării temeinice a probelor, aspect care este valabil, de altfel, pentru toate cauzele aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor judecătoreşti.

De asemenea, în materia contravenţiilor prevăzute şi sancţionate de legislaţia rutieră, recent CEDO a respins ca inadmisibile cererile formulate de o serie de reclamanţi cu privire la proceduri interne de contestare a unor procese-verbale de contravenţie, constatând că instanţele naţionale au respectat toate garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţie în materie penală (decizia din 13 martie 2012 pronunţată în cauza Haiducu şi alţii c. României).

În aceste cauze reunite, Curtea a reamintit că - în materia circulaţiei rutiere - prevederile art. 6 par. 2 din Convenţie nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumţie relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumţie fără de care ar fi practic imposibil să sancţionezi încălcările legislaţiei în materie de circulaţie rutieră, intrând în competenţa poliţiei. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumţii, de fapt sau de drept, să conţină garanţii care să constituie limite ale aplicării acestor prezumţii.

Instanţa constată de asemenea că în OG nr. 2/2001 nu se arată expres care este forţa probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenţiei - dar în practica internă, plecând în principal de la art. 47 din Ordonanţă se constată că trimite la prevederile Codului de procedură civilă, respectiv în temeiul art. 249 Cod proc. civilă, sarcina probei revine celui care face o susţinere în cursul procesului, deci celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

În condiţiile în care petentul contestă săvârşirea faptei, acesta trebuia să administreze probe cu privire la aspectele contestate, probe de natură a răsturna prezumţia de legalitate a actului contestat.

In cauza de fata in faza de judecare a plângerii contravenţionale, petentul a avut ocazia sa dovedească netemeinicia procesului verbal de contravenţie, dar nu a administrat probe în apărarea sa, nu a depus inscrisuri prin care sa dovedească contrariul celor consemnate în actul sancţionator si s-a mărginit sa susţină în scris  doar, cele relatate de acesta în plângerea contravenţională. 

Faţă de cele de mai sus, instanţa va respinge plângerea petentului, ca neîntemeiată şi va menţine procesul verbal atacat ca temeinic şi legal. 

Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate

Domenii speta

Spete similare