Plângerea Contravenţională

Prin plângerea contravenţională înregistrată Judecătoria R petenta SC T SRL a contestat procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr.12/09.09.2011 prin care i-a fost aplicată o amendă contravenţională în cuantum de 1.000 lei, întrucât a amplasat un mesh publicitar pe lateralul blocului nr.13, sc.D cu dimensiuni aproximative de 70 cm lăţime şi 2 m lungime fără a avea autorizaţie de construire.

Intimata a formulat întâmpinare, solicitând pe cale de excepţie lipsa calităţii procesuale a PMR, iar pe fondul cauzei, respingerea plângerii contravenţionale ca netemeinică, nefondată, precum şi menţinerea procesului verbal de contravenţie şi a măsurilor dispuse.

Pentru termenul de judecată din data de 07.03.2012, petentul a depus o  precizare de acţiune prin care arată că înţelege să cheme în judecată în calitate de intimat pe MR.

Intimatul MR a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenţionale formulată de către petent, ca netemeinică, nefondată şi menţinerea procesului verbal de constatare a contravenţiei şi a măsurilor dispuse.

Intimatul şi-a precizat întâmpinarea pe Legea nr.50/1991, OG nr.2//2001, Ordinul nr.839/2009 şi art.115-118 CPC.

Prin sentinţa civilă nr.2783/26.09.2012, Judecătoria R a respins plângerea contravenţională, întrucât, în speţă, petentul nu a dovedit în vreun mod contrariul celor reţinute în sarcina sa în procesul verbal de contravenţie, dimpotrivă a invocat faptul că locul unde a fost amplasat meshul publicitar este o clădire privată, iar pentru amplasament s-a achitat locatarilor contravaloarea prin executarea de lucrări de compensare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, recurenta-contravenientă SC T SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate, admiterea plângerii contravenţionale şi, pe cale de consecinţă, anularea procesului verbal de contravenţie şi exonerarea de la plata amenzii contravenţionale stabilită prin procesul verbal contestat.

În motivarea recursului, recurenta susţine că acordul proprietarului imobilului pentru amplasarea meshului publicitar nu este o simplă susţinere, ci este un lucru dovedit prin adresa acestora pe care recurenta a înaintat-o instanţei de fond, că procesul verbal de contravenţie este lovit de nulitate, deoarece societatea nu avea cum să solicite autorizaţie de construire, acest drept aparţinând în exclusivitate titularului unui drept real asupra imobilului, aşa cum rezultă din articolul 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 şi din articolul 13 alin. 1 din Ordinul nr. 839 privind Normele de aplicare ale Legii nr. 50/1991, că a afişat meshul publicitar în baza acordului titularului dreptului real asupra imobilului, ceea ce înseamnă că răspunderea pentru existenţa sau inexistenţa autorizaţiei de construire aparţine titularului dreptului real asupra imobilului, respectiv Asociaţiei de proprietari nr.204 din R, Calea Caransebeşului nr.13, sc. D, acestei persoane juridice trebuia să i se aplice sancţiunea, iar nu societăţii recurente, ceea ce face ca procesul verbal de contravenţie să fie lovit de nulitate absolută, deoarece este îndreptat împotriva unei persoane juridice care nu avea calitatea de a solicita autorizaţie de construire şi care a afişat meshul în baza unui acord dat de titularul dreptului real care trebuia să solicite şi să obţină autorizaţia de construire anterior acordului dat societăţii.

De asemenea, recurenta mai arată că nu se putea încadra în dispoziţiile legii, pentru că nu era o construcţie, ci o ţesătură cauciucată, iar Legea nr.50/1991 se referă la lucrări de construcţii cu caracter provizoriu.

În drept, invocă dispoziţiile art.31-36 din OG nr.2/2001 şi art.299 şi urm. din Codul de procedură civilă.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a susţinut că în realitate, SC T SRL nu a fost sancţionată contravenţional pentru că nu a avut acordul asociaţiei de proprietari sau al proprietarilor apartamentelor din blocul nr.13, sc.D, ci pentru că a amplasat un mesh publicitar fără a deţine autorizaţie de construire necesară, chiar dacă amplasarea s-a făcut pe o „clădire privată”. SC Termoconstruct SRL trebuia să obţină în mod obligatoriu acordul proprietarilor, dar în calitate de beneficiar şi persoană interesată, trebuia să solicite autorizaţia de construire conform prevederilor legale.

În drept, intimata a invocat Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, O.G. nr.2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, Ordinul nr.839/2009 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prevederile art.115-118 Cod procedură civilă.

Examinând sentinţa civilă potrivit motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu pentru orice temei de modificare sau casare dintre cele prevăzute de art.304 şi 3041 Cod procedură civilă şi faţă de actele şi lucrările de la dosarul cauzei se constată că recursul este neîntemeiat.

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr.12/09.09.2011 întocmit de către PMR, societatea petentă a fost sancţionată cu amendă în sumă de 1000 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.26 alin.1 lit.a raportat la art.3 lit. h din Legea nr.50/1991, întrucât a amplasat un mesh publicitar pe lateralul blocului nr.13, sc.D cu dimensiuni aproximative de 70 cm lăţime şi 2 m lungime fără a avea Autorizaţie de Construire.

Analizând condiţiile de formă privind întocmirea procesului verbal de contravenţie în cauză, în mod corect instanţa de fond a constatat că acesta întruneşte cerinţele de legalitate prevăzute de dispoziţiile art.17 din OG 2/2001 sub sancţiunea nulităţii absolute.

Cu privire la calitatea de contravenientă a SC T SRL, Tribunalul reţine că această societate comercială, deţinând acordul Asociaţiei de proprietari şi fiind proprietara şi beneficiara meshului publicitar, avea calitatea de a solicita autorizaţia de construire, ţinând seama de natura lucrării-amplasarea unei reclame.

Pe de altă parte, calitatea de contravenientă nu se identifică în mod obligatoriu cu proprietarul în drept să solicite eliberarea autorizaţiei.

Astfel, poate avea calitatea de contravenientă şi persoana care, fără a fi titularul unui drept real asupra imobilului şi fără a deţine autorizaţie, execută pentru sine lucrări pentru care legea prevede obligativitatea autorizării, cum este cazul de faţă.

Prin urmare, în mod corect s-a reţinut calitatea de contravenientă a SC T SRL în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenţiei.

Pe fond, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art.3 lit.h din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare ,,construcţiile civile, industriale, agricole, cele pentru susţinerea instalaţiilor şi utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare natură se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, precum şi a reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor, pentru: lucrări de construcţii cu caracter provizoriu: chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de expunere, corpuri şi panouri de afişaj, firme şi reclame, copertine şi pergole situate pe căile şi spaţiile publice, anexe gospodăreşti, precum şi anexele gospodăreşti ale exploataţiilor agricole situate în extravilan”.

Chiar dacă lucrarea efectuată nu este o construcţie propriu-zisă, pentru amplasarea ei era necesară, conform legii-art.3 lit.h din Legea nr.50/1991, autorizarea. Pentru reclama expusă, indiferent de suportul acesteia – material textil sau altă structură-metalică,lemn,plastic, etc. – legea prevede obligativitatea emiterii autorizaţiei cu documentaţia tehnică cu conţinut simplificat, conform dispoziţiilor art.28 alin.3 lit.c din Ordinul nr.839/2009.

Domenii speta

Spete similare