Contestatie la executare

Pe rol judecarea cererii formulate de contestatoarea B.A.C.O. în contradictoriu cu intimatul B.A., având ca obiect contestaţie la executare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică răspunde pentru contestatoare av…… în şi av. K.E.E.pentru intimat, lipsă fiind părţile personal.

Având în vedere Hotărârea nr. 79 din 26.01.2015 a Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători s-a procedat la verificarea calităţii avocaţilor care reprezintă părţile, de către grefierul de şedinţă pe portalul e-map, constatându-se că aceştia sunt activi la acest moment.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că s-a depus, prin Serviciul de registratură al instanţei la data de 15.12.2016 de către BEJ S.S.B. copia dosarului execuţional solicitat.

Verificându-şi competenţa, conform dispoziţiilor art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanţa constată că este competentă general, material şi teritorial, potrivit art. 94 pct. 1 lit. j) şi art. 714 alin. 1 Cod procedură civilă.

Instanţa, în temeiul art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, estimează durata cercetării procesului la două termene de judecată.

Instanţa constată că s-a depus dosarul execuţional nr. 181/E/2016 al BEJ S.S.B..

La interpelarea instanţei, reprezentanţii arată că nu de formulat cereri prealabile şi excepţii de invocat.

Instanţa pune în vedere reprezentantei contestatoarei  să achite contravaloarea xerocopierii dosarului execuţional în cuantum de 6 lei în contul indicat de către executorul judecătoresc şi să depună la dosar dovada achitării acesteia la dosarul cauzei.

Instanţa acordă cuvântul asupra cererilor în probaţiune.

Reprezentanta contestatoarei solicită încuviinţarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei şi învederează că va depune dovada achitării costului xerocopierii la dosarul cauzei. În ceea ce priveşte stabilirea domiciliului minorei arată că, dat fiind faptul că minora locuiește împreună cu contestatoarea în prezent în comuna Z., judeţul H., s-a declinat competența de soluţionare a acţiunii în favoarea acestei instanței.

La interpelarea instanţei, reprezentanta contestatoarei arată că nu a fost solicitat acordul prealabil al intimatului cu privire la această schimbare de domiciliu.

Reprezentanta intimatului solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri şi depune la dosar dovada închiderii celuilalt dosar execuțional nr. 480/E/2015 al BEJ S.S.B. şi dovada cheltuielilor judiciare, respectiv jurisprudență în materie.

În baza art. 258 Cod procedură civilă instanţa încuviinţează pentru părţi proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cereri de soluţionat sau probe de administrat, în baza prevederilor art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa declară închisă cercetarea judecătorească şi, în temeiul dispoziţiilor art. 392 din Codul de procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei şi pune în vedere contestatoarei să depună la dosar dovada achitării contravalorii xerocopierii dosarului execuţional.

Reprezentanta contestatoarei  solicită admiterea contestaţiei, respectiv anularea somaţiei emise în data de 21.09.2016 în dosarul execuţional nr. 181/2016 de către B.E.J. S.S.B., anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare în cadrul aceluiaşi dosar, precum şi anularea încheierii civile nr. 5627/08.09.2016, prin care Judecătoria Tg. Mureş a admis cererea de încuviinţare a executării silite în dosar execuţional nr. 181/2016, cu cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru. În susţinerea cererii, învederează instanţei că în data de 05.10.2016 contestatoarea a primit a fost somat  să se prezinte la domiciliul fostului soţ pentru a da eficienţă Convenţiei autentificată sub nr. 1085/12.06.2014 la B.I.N. S.F.D., prin care s-a convenit ca domiciliul minorei să fie la mama contestatoare şi ca intimatul să aibă legături personale cu minor, deşi în  prezent minora locuieşte împreună cu mama ei în localitatea Z., judeţul H.. Arată că faptul că intimatul se prevalează de acest acord este ab initio nelegal, în condiţiile în care, printr-o cerere separată acelaşi intimat a solicitat modificarea condiţiilor de vizitare şi de păstrare a legăturilor personale cu minora. Arată că prin încheierea din data de 04.11.2016 executorul judecătoresc a reţinut în motivarea cererii că debitorul n şi-a executat de bună voie obligaţia de plată a cheltuielilor judiciare, respectiv în încheierea de investire cu formulă executorie nr. 5362/15.10.2015 pronunţată în dosarul nr. 11.169/320/2015 al Judecătoriei Tg. Mureş instanţa a constatat existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile. Menţionează că nu există o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, fiind vorba de o minoră, este aplicabilă procedura specială prevăzută de art. 910-914 Cod proc. civ., care nu era respectată. Pentru motivele învederate, solicită admiterea contestaţiei.

Reprezentanta intimatului solicită respingerea acţiunii, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor judiciare. Arată că între părţi s-a perfectat Convenţia autentificată sub nr. 1085/12.06.2014 la B.I.N. S.F.D., care se impune a fi respectată. Menţionează că minora, în vârstă de 12 ani, nu a petrecut niciodată 24 de ore cu tatăl său, apreciind că la această vârstă minora nu are încă discernământul format şi se află sub influenţa persoanelor care o înconjoară. Învederează instanţei că nu poate fi luat în considerare refuzul minorei de a sta un sfârşit de săptămână la tatăl său, mai ales că la acest moment în comuna Z. locuieşte împreună cu mama sa la locuinţa concubinul acesteia, care de fapt este un bărbat străin pentru ea. Concluzionând, arată că procedura specială prevăzută de art. 910-914 Cod proc. Civ. a fost respectată în întregime şi este în interesul minorei să păstreze legăturile personale şi cu tatăl.

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa se declară lămurită şi în temeiul dispoziţiilor art. 394 alin. 1 din Codul de procedură civilă reţine cauza în pronunţare.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 14.10.2016 sub nr. 12772/320/2016, contestatoarea B.A.C.O. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Birtha Atilla, instanţei să dispună:

-admiterea contestaţiei;

-anularea somaţiei nr. 181/21.09.2016 (comunicată prin e-mail la 05.10.2016) emisă de BEJ S.S.B.;

-anularea încheierii din data de 04.10.2016 prin care s-au stabilit cheltuieli de executare silită în sarcina sa, în cuantum de 624,50 lei;

-anularea încheierii civile nr. 5627/08.09.2016 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosar nr. 10579/320/2016;

-anularea executării silite înseşi;

-în temeiul art. 453 (1) Cod procedură civilă  solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare s-a arătat că, la data de 05.10.2016, BEJ S.S.B. i-a comunicat pe e-mail actele contestate, respectiv:

I. Somaţia nr. 18/21.09.2016 prin care o somează să se prezinte la domiciliul fostului său soţ, intimatul B.A., însoţită de minora B.A.D., pentru a aduce la îndeplinire convenţia notarială încheiată la 12.06.2014 cu fostul soţ, respectiv pentru ca minora „să doarmă în a patra săptămână la tată, în situaţia în care minora împreună cu mama se vor muta în altă localitate, minora va dormi şi în a doua sâmbătă noaptea la tată.

Totodată, prin somaţie i s-a pus în vedere ca să achite cheltuielile de executare în sumă de 624,50 lei.

2. Prin încheierea din data de 04.10.2016, BEJ S.S.B. reţine: „în motivarea cererii, creditorul a arătat că debitorul nu şi-a executat de bună voie obligaţia de plată a sumei de" (!).

Totodată, se mai reţine că cererea „creditorului" a fost întemeiată pe prev. art. 664 alin. 1 Cod procedură civilă.

3„ Prin încheierea civilă nr. 5627/08.09.2016 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosar nr. 10579/320/2016, la motivarea cererii (în considerente), instanţa reţine: „în urma analizării actelor depuse la dosarul cauzei, instanţa constată existenta unei creanţe certe, lichide şi exigibile rezultată din titlul executoriu deţinut de creditor, si totodată inexistenţa vreunuia dintre impedimentele prevăzute de art. 666 alin, 5 Cod procedură civilă, astfel încât în baza art. 666 alin. 2 şi 6 Cod procedură civilă, instanţa va admite cererea de încuviinţare a executării silite".

Atât actele de executare sus-menţionate, cât şi executarea silită însăşi sunt nelegale.

De asemenea a mai arătat că, a fost căsătorită cu intimatul B.A., că din căsătorie a rezultat minora B.A.D., născută la 03.03.2005. Căsătoria s-a desfăcut pe cale amiabilă, la BNP S.D., la data de 14.07.2014.

Cu ocazia desfacerii căsătoriei, a încheiat şi Convenţia autentificată sub nr. 1085/12.06.2014, prin care a convenit ca domiciliul minorei să fie la mamă şi, totodată, ca intimatul să aibă legături personale cu minora, cu menţiunea că, în a patra săptămână, de sâmbătă până duminică, minora să doarmă la tată, iar în situaţia în care minora, împreună cu mama, se vor muta în altă localitate, minora va dormi şi în a doua sâmbătă noaptea la tată.

De asemenea a mai arătat că, împreună cu minora, locuiesc în localitatea Z., nr. ... A, jud. H., având aici stabilită reşedinţa, din data de 13.09.2016, conform Cărţii de identitate.

Referitor la modul efectiv de respectat, de către ambele părţi, a convenţiei notariale, a învederat faptul că, de conivenţă cu intimatul, acesta a venit la domiciliul său şi al minorei, precum şi în locuri publice (ex. parcuri) şi s-a întâlnit cu minora, neperturbând aceste întâlniri. Intimatul a venit şi la O.S. (unde locuieşte mama sa şi unde se afla des, împreună cu minora) şi a vizitat-o pe minoră.

În privinţa „dormitului peste noapte" la locuinţa intimatului, precizează clar că fetiţa - acum în vârstă de 11 ani - nu doreşte să doarmă în locuinţa intimatului şi că nu poate să o forţeze/oblige/„să o ducă" într-un loc în care nu doreşte să meargă şi să rămână peste noapte - acest aspect fiindu-i bine cunoscut intimatului.

Cu toate acestea, în iarna anului 2015, intimatul a cerut BEJ S.S.B. executarea silită a convenţiei, sens în care s-a solicitat instanţei, de către executorul judecătoresc, încuviinţarea executării silite în zilele nelucrătoare (sâmbătă şi duminică).

Prin încheierea nr. 6617/16 decembrie 2015, pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş, în dosar nr. 13392/320/2015, a respins ca inadmisibilă cererea, pe considerentul că pentru minori există o procedură specială şi că nu se poate aplica prevederile execuţionale referitoare la bunuri în cazul minorilor.

Împotriva acestei încheieri, Executorul Judecătoresc a declarat apel.

In paralel însă, BEJ S.S.B. a dispus încuviinţarea executării silite împotriva sa, prin încheierea din 23.11.2015.

A atacat acest act de executare şi, prin sentinţa civilă nr. 2183/21.04.2016 (dosar nr. 13991/320/2015 al Judecătoriei Târgu- Mureş) s-a dispus anularea încheierii.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus respingerea cererii de anulare a încheierii civile nr. 5362/15.10.2015 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dos. nr. 11169/320/2015 privind investirea cu formulă executorie a convenţiei încheiate cu intimatul.

În intervalul de timp scurs între pronunţarea sentinţei, motivarea şi comunicarea acesteia, s-a stabilit termen pentru judecarea la Tribunalul Mureş a apelului declarat de BEJ S.S.B. împotriva încheierii nr. 6617/16 decembrie 2015 a Judecătoriei Târgu-Mureş, astfel încât, prin încheierea pronunţată la 29.04.2016, Tribunalul Mureş a dispus suspendarea soluţionării apelului declarat de BEJ S.S.B., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. 13391/320/2015.

Deşi - astfel cum rezultă de pe portal - nu s-a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 2183/21.04.2016, hotărârea rămânând definitivă prin neapelare, BEJ S.S.B., împreună cu intimatul, „au preferat" să abandoneze această cale şi, cu toate că exista deja o încheiere de încuviinţare a executării silite (nr. 5362/15.10.2015), s-a solicitat Judecătoriei Târgu-Mureş, încă o dată, încuviinţarea executării silite şi, fără vreo verificare minimă prealabilă, această cerere s-a admis, soldându-se cu pronunţarea încheierii nr. 5627/08.09.2016, în ale cărei considerente de admisibilitate se face referire la „existenta unei creanţe certe, lichide şi exigibile", ignorându-se dispoziţiile execuţionale legale speciale în ceea ce îi priveşte pe minori (art. 910-914 Cod procedură civilă ) şi ignorându-se, de asemenea, incidenţa pct. 7 din art. 666 (5) Cod procedură civilă, respectiv „există alte impedimente prevăzute de lege".

Aşa fiind, întreaga procedură de executare silită, urmată de BEJ S.S.B., este nelegală, în condiţiile în care, repet, pentru minori este prevăzută o procedură special reglementată de art. 910-914 Cod procedură civilă.

A se solicita predarea minorei în temeiul unei „creanţe certe, lichide şi exigibile", ca şi cum ar fi vorba de un „bun" şi, totodată, obligarea sa „să îi ducă" intimatului fetiţa (la fel cum se predă un colet poştal) ca „să doarmă la el sâmbăta", este o obligaţie pe care nu şi-a asumat-o şi care nu se regăseşte în conţinutul convenţiei accesorie la divorţ.

Întrucât orice dispoziţie referitoare la minori trebuie să ţină cont de interesul acestora şi fetiţa nu doreşte să fie dusă pentru a dormi peste noapte la intimat, ea nu poate fi forţată să accepte acest fapt.

În privinţa cheltuielilor de executare silită, încheierea dată de BEJ S.S.B. se referă la o „creanţă”, fără a se menţiona ce fel de creanţă, în ce constă ea şi fără a se trece „suma creanţei".

În condiţiile în care exista deja o hotărâre judecătorească prin care s-a statuat asupra nelegalităţii solicitării executării silite în zilele de sâmbătă şi duminică, repetarea - cu obstinaţie - a unei cereri nelegale, nu poate reprezenta o justificare a cheltuielilor de executare silită.

Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că, contestatoarea solicită anularea Somaţiei nr. 181/21.09.2016 emisă de executorului judecătoresc S.S.B. în dosarul execuţional nr.181/E/2016, încheierii din 04.10.2016 privind stabilirea cheltuielilor de executare, a încheierii civile nr.5267/08 09 2016 pronunţată de Judecătoria Târgu- Mureş în dosarul nr. 10579/320/2016 privind încuviinţarea executării silite a Convenţiei din 12.06.2014 încheiată de părţi şi anularea executării însăşi criticând executarea pentru nerespectarea disp.art.910 -914 Cod procedură civilă.

Apreciază contestaţia la executare nefondată, fiind respectate prevederile speciale prevăzute de art.910 şi urm. Cod procedură civilă.

Astfel, dispoziţiile art.910 Cod procedură civilă se regăsesc în Secţiunea a 2 a cap. IV „Executarea silită a altor obligaţii de a face sau a obligaţiilor de a nu face” din Codul de procedură civilă, intitulat „Executarea hotărârilor judecătoreşti referitoare la minori”.

Titlul executoriu pus în executare nu este o hotărâre judecătorească, astfel că dispoziţiile prezentului capitol trebuie completate cu cele de drept comun.

Art. 910. - (1) Dispoziţiile prezentului capitol sunt aplicabile şi în cazul măsurilor privitoare la minori prevăzute într-un titlu executoriu, cum sunt stabilirea locuinţei minorului, darea în plasament, înapoierea minorului de către persoana care îl ţine fără drept, exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul, precum şi alte măsuri prevăzute de lege.

(2)In aceste cazuri, executorul judecătoresc va trimite părintelui sau persoanei la care se află minorul încheierea de încuviinţare a executării împreună cu o somaţie în care îi va comunica acesteia data la care să se prezinte împreună cu minorul la sediul său ori în alt loc stabilit de executor, în vederea preluării acestuia de către creditor, sau, după caz, îi va pune în vedere să permită celuilalt părinte să îşi exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu.

(3)Dacă debitorul nu se va conforma somaţiei executorului, acesta, la cererea creditorului, va sesiza instanţa de executare pentru a se face aplicarea prevederilor art. 906.

Faţă de aceste dispoziţii legale, executorul judecătoresc i-a comunicat contestatoarei somaţia prevăzută la art.910 alin.2, însoţită de încheierea nr.5627/2016 privind încuviinţarea executării silite a Convenţiei autentice nr.1085 din 12 06 2014 încheiată de părţi.

Prin somaţia emisă la 21 09 2016 i-a pus în vederea contestatoarei ca la data de 08.10.2016 să se prezinte la domiciliul său în vederea ’’ ducerii la îndeplinire a convenţiei” nr. 1085/2014.

Somaţia şi încheierea au fost comunicate contestatoarei atât pe cale poştală cât şi prin email, aceasta pentru a ne asigura de primire deoarece bănuiam că debitoarea şi-a schimbat domiciliul. Arată că a efectuat demersuri pentru a afla noua locuinţă a minorei şi implicit a contestatoarei însă aceasta a refuzat să-i facă cunoscut acest aspect.

Deşi a luat la cunoştinţă de actele de executare întreprinse, contestatoarea a refuzat să îşi îndeplinească obligaţia, a formulat prezenta contestaţie, pe calea căreia a aflat despre locuinţa sa şi a minorei.

Apreciază că executarea a respectat întru-totul prevederile speciale ale art.910 Cod procedură civilă.

Faţă de refuzul de executare, procedura de executare ar fi trebuit să continue cu sesizarea instanţei pentru a pronunţa o hotărâre prin care să aplice o penalitate de întârziere, conform art. 906 alin.(2) Cod procedură civilă ” Când obligaţia nu este evaluabilă în bani, instanţa sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.

A mai arătat că în Monitorul Oficial numărul 144 din 25 februarie 2016 a fost publicată Dispoziţia Colegiului Psihologilor din România nr. 2/2016 pentru recunoaşterea fenomenului alienării parentale/părinteşti şi prevederilor Protocolului privind recunoaşterea alienării parentale, încheiat între Institutul de Psihologie Judiciară şi Asociaţia Română pentru Custodie Comună.

In acest act, se recunoaşte fenomenul alienării parentale/părinteşti ca formă de abuz psihologic (emoţional) sever asupra copilului, constând în activitatea de denigrare sistematică a unui părinte de către celălalt părinte, cu intenţia alienării (înstrăinării) copilului de către celălalt părinte. Totodată se recunosc prevederile Protocolului privind recunoaşterea alienării parentale, încheiat de către Institutul de Psihologie Judiciară, în calitate de furnizor de formare profesională complementară în domeniul expertizei psihologice judiciare, avizat profesional de către Colegiul Psihologilor din România şi Asociaţia Română pentru Custodie Comună la data de 1 februarie 2016.

Potrivit protocolului, alienarea parentală reprezintă o formă de abuz emoţional deosebit asupra copilului. Practica de alienare parentală încalcă dreptul fundamental al copilului ori adolescentului de a avea o viaţă de familie sănătoasă, deteriorează relaţiile afective cu părintele sau cu alţi membri ai familiei şi constituie o forma de abuz emoţional grav asupra copilului ori adolescentului, prin încălcarea drepturilor aferente exercitării autorităţii părinteşti sau a celor privitoare la tutelă sau custodie.

Decizia 2/2016 nu este o dispoziţie legală, însă a fost observată şi preluată de mulţi jurişti implicaţi profesional şi uman în aceste probleme delicate. In cauzele care vizează soarta copiilor respectiv stabilirea domiciliului, a programului de vizitare, exercitarea autorităţii părinteşti, judecătorul trebuie să aibă în faţa ochilor un singur principiu fundamental, cel al interesului superior al minorului.

Din păcate în situaţia părţilor litigante sunt nenumărate dovezi ale alienării părinteşti, contestatoarea invocând din nou, şi în prezenta acţiune că minora nu doreşte să doarmă la tatăl ei şi nu poate fi forţată în acest sens.

Această stare însă a fost indusă de contestatoare şi de familia sa, contestatoarea complăcându-se în aceasta fără a ţine seama de interesul minorei.

Pe parcursul divorţului, toate hainele tatălui au fost luate de bunică şi soţie, în prezenţa copilului şi duse la domiciliul bunicii, argumentând că acestea au fost cumpărate de bunică şi urmează să fie donate la săraci (hainele au fost returnate tatălui, aruncate în garaj la întâmplare doar după ce tatăl a amenţat cu denunţul la poliţie pentru furt a bunurilor personale).

Tatălui nu îi este permis să intre în reşedinţa bunicii (O.S.) în cazul în care pe durata programului de vizitare minora se află acolo.

Din momentul divorţului tatăl nu este binevenit la evenimentele şcolare, argumentând că minora nu doreşte acest lucru.

In cazurile în care mama se află în delegaţie, minora este luată la şcoală de alte persoane, în nici un caz de tatăl ei, chiar daca tatăl a cerut acest lucru de nenumărate ori.

Tatăl nu a fost invitat la aniversarea zilei de naştere ale copilului deşi aceasta a fost organizată în ziua în care el a vizitat copilul.

Deşi pe parcursul anilor de cele mai multe ori tatăl a dus la grădiniţă şi la scoală minora, acest drept i-a fost refuzat din prima zi a începerii divorţului până în ziua de azi, fiindu-i solicitat să părăsească festivitatea de închidere de an, astfel cum mai sus am arătat.

Mama şi minora au întrerupt orice relaţie cu cunoştinţele şi prietenii comuni ai tatălui care afişează sentimente de simpatie faţă de acesta, de cele mai multe ori refuzând să îi salute.

Bunica nu salută tatăl în prezenţa minorei, nici după mai multe îndemnuri şi saluturi respectuoase ale tatălui, arătând dispreţ faţă de persoana lui.

Cu ocazia programelor de vizitare, de cele mai multe ori mama şi/sau bunica afişează dispreţ faţă de tată.

Prezenţa tatălui la serbarea de Crăciun a şcolii, eveniment la care mama nu s-a prezentat, aflându-se în M…, a fost descrisă de către mama şi bunica minorei ca un fapt abuziv, tatăl fiind acuzat că îi distruge viaţa minorei. în aceste condiţii minora a izbucnit în plâns şi a exclamat “ştiam că vei fi aici!”

În programul de vizitare convenit, care oricum nu este respectat, au apărut tot mai des excepţii (suntem plecaţi, este bolnavă, avem alt program, azi avem musafiri, avem timp doar de o oră). De exemplu în fiecare zi de joi, când tatăl avea dreptul să viziteze minora, aceasta era dusă la oră de germană de la ora şapte, iar în timpul programului de vizită se pregătea pentru aceasta, îşi făcea temele, învăţa, în propria cameră. Este interesant cum din celelalte 4 zile lucrătoare ale săptămânii joi a fost singura zi în care se putea organiza aceasta.

Mama adună şi preconstituie dovezi pentru a dovedi “răutatea” tatălui, provoacă intimatul la ceartă (frecvent o numeşte “curvă” pe concubina lui), după care înregistrează reacţia tatălui (în prezenţa fiicei) şi îl ameninţă că pe baza înregistrării o să îi restrângă dreptul de vizită, îl dă afară din casă pe acesta, exclamând: “cum îndrăzneşti să vorbeşti aşa cu mine, ieşi afară din casa mea!”, Toate acestea în prezenta minorei. Nota bene: casa a fost cumpărată de părţi iar intimatul a renunţat la ea în speranţa unei relaţii normale post divorţ.

Contestatoarea mamă provoacă intimatul povestindu-i, că minora se duce oriunde cu prietenul ei (de exemplu la schi, în vacanţă, etc.), doar cu tatăl nu vrea, după care exclamă: “ce nasol!”. Câteodată batjocoritor contestatoarea completează: ”ce greu poate să îţi fie! Nici nu înţeleg cum suporţi.” Aceste fraze, spuse în prezenţa minorei erau însoţite de un zâmbet răutăcios.

In primele luni după divorţ fiica a fost întrebată de tatăl “de ce nu vrei să vii cu mine?”, ea a răspuns că îi este frică, dar neştiind să explice motivaţia fricii. Acum, la aceeaşi întrebare răspunde “pentru că nu te iubesc”, mama intervine şi continuă, “dar pe cine iubeşti?”, repetând întrebarea până minora înşiră familia mamei inclusiv partenerul ei de viaţă. în acest timp contestatoarea zâmbeşte satisfăcut arătând minorei că aşa o face fericită.

Nu în ultimul rând prin acceptarea situaţiei şi a comportamentului minorei respectiv susţinerea acestuia ca fiind unul normal şi firesc, contestatoarea contribuie în mod direct la îndepărtarea intimatului de minoră, la alienarea copilei.

Minora în vara acestui an a absolvit clasa a 4. Intimatul a încercat să discute cu contestatoarea mamă legat de şcoala pe care o va frecventa copilul în perioada gimnazială. Răspunsul primit “o să vedem, o să afli din timp”.

După începerea anului şcolar, în urma unei notificări scrise, intimatul tată a aflat că minora s-a mutat la O.S. şi a fost înscrisă la o şcoală de acolo. Contestatoarea nu i-a comunicat adresa de domiciliu, doar din prezenta contestaţie a aflat aceasta.

Cum minora este înconjurată doar de persoane ostile şi duşmănoase tatălui, şi-a format o concepţie cum că toată lumea îi urăşte tatăl, deci şi ea trebuie să procedeze în acelaşi fel.

Faptele mai sus descrise au creat o situaţie deloc normală, cu consecinţe grave în dezvoltarea copilului. Starea de duşmănie alimentată de mama copilului şi mama acesteia, este în dezinteresul minorei, acţiunile întreprinse de mama contestatoare şi mama ei, fiind incluse în mod expres în practica de alienare parentală, astfel cum acestea sunt descrise exemplificative şi nelimitativ, de art.3 din Protocolul încheiat între Asociaţia Română pentru Custodia Română şi Institutul de Psihologie Judiciară, privind recunoaşterea fenomenului alienării parentale.

Contestatoarea invocă refuzul minorei de a respecta programul de vizitare însă omite că peste a trece peste această situaţie legea are prevederi speciale, cuprinse la art.913 CPC, fază până la care niciodată nu s-a ajuns tocmai datorită opoziţiei contestatoarei însăşi.

’’ Refuzul minorului

Art. 913. - (1) Dacă executorul constată că însuşi minorul refuză în mod categoric să îl părăsească pe debitor sau manifestă aversiune faţă de creditor, va întocmi un proces-verbal în care va consemna constatările sale şi pe care îl va comunica părţilor şi reprezentantului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(2)Reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului va sesiza instanţa competentă de la locul unde se află minorul, pentru ca aceasta să dispună, în funcţie de vârsta copilului, un program de consiliere psihologică, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni. Cererea se soluţionează de urgenţă în camera de consiliu, prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac, pronunţată cu citarea părinţilor şi, după caz, a persoanei la care se află copilul. Dispoziţiile legale privind ascultarea copilului rămân aplicabile.

(3)La finalizarea programului de consiliere, psihologul numit de instanţă va întocmi un raport pe care îl va comunica instanţei, executorului judecătoresc şi direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(4)După primirea raportului psihologului, executorul va relua procedura executării silite, potrivit art. 911.

(5)Dacă şi în cursul acestei proceduri executarea nu va putea fi realizată din cauza refuzului minorului, creditorul poate sesiza instanţa competentă de la locul unde se află minorul în vederea aplicării unei penalităţi, dispoziţiile art. 906 alin. (2) şi (4j - (6) fund aplicabile în mod corespunzător. ”

Cu privire la actele de executare din dosarul execuţional nr.480/E/2015 al BEJ S.S.B., arăt că prin Sentinţa civilă nr.2183/21 04 2016 pronunţată de Judecătoria Târgu - Mureş în dosar nr. 13991/320/2015 s-a dispus anularea încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţată de executorul judecătoresc la 23 11 2015, motivat de apariţia Deciziei Curţii Constituţionale nr.895/17 12 2015 prin care se constată neconstituţionalitatea asrt.666 CPC, executarea silită însăşi fiind anulată. Anulându-se executarea, implicit toate actele de executare s-au anulat.

In atare situaţie acel dosar execuţional s-a închis iar la cererea sa s-a deschis prezentul dosar execuţional, insistând în realizarea dreptului său privind stabilirea unor relaţii normale tată - fiică.

Minora are dreptul la o relaţie normală cu tatăl ei, şi tatăl la fel, cu fiica lui. Prezenţa şi influenţa tatălui în viaţa minorei trebuie să existe chiar daca părinţii au divorţat. Minora nu este “proprietatea” mamei şi a familiei acesteia iar tatăl nu este în niciun caz duşmanul lor, nu doreşte răul lor, doar a refuzat să continue viaţa alături de mamă. Acest fapt nu trebuie să însemne sfârşitul relaţiei normale cu minora.

Dispoziţiile art.910-913 Cod procedură civilă au fost edictate tocmai pentru că menţinerea unei relaţii normale cu părintele la care nu se află copilul după divorţ, nu poate fi lăsată la latitudinea unui copil de 11 ani.

Având în vedere obiectul prezentului litigiu, contestaţie la executare, solicităm încuviinţarea probei cu înscrisuri achiesând la cererea contestatoarei privind emiterea unei adrese către BEJ S.S. pentru a depune la dosar copia dosarului execuţional nr.l81/E/2016, potrivit art.717 alin.2 Cod procedură civilă.

In drept, s-au invocat dispoziţiile art. 712 şi urm., art.910 alin.2 Cod procedură civilă, Legea nr.272/2004.

La dosarul cauzei s-au depus următoarele înscrisuri: somaţie (f.8), încheierea din 04.10.2016 (f.9-10), încheierea civilă nr. 5627/2016 (f.11-13), încheierea nr. 6617/16.12.2015 a Judecătoriei Târgu-Mureş (f.14-15); apelul declarat de BEJ S.S.B. (f.16); încheiere din 29.04.2016 (f.17), încheiere din 08.04.2016 (f.18-19), sentinţa civilă nr. 2183/21.04.2016 a Judecătoriei Târgu-Mureş (f.20-24), certificat de divorţ (f.34), convenţie (f.35), adresă (f.37), notificare (f.38); adresă (f.43), hotărârea nr. 3/2013 (f.44), cerere de executare silită (f.45), convenţie (f.46), încheierea civilă nr. 5362/2015 (f.47), copia CI a intimatului 8f.49); factură (f.50), încheierea din 22.08.2016 (f.51—52), încuviinţarea executării silire (f.53).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin contestaţia la executare formulată de contestatoarea B.A.C.O. s-a solicitat anularea somaţiei emise în data de 21.09.2016 în dosarul execuţional nr. 181/2016 de către B.E.J. S.S.B., anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare în cadrul aceluiaşi dosar, precum şi anularea încheierii civile nr. 5627/08.09.2016 prin care Judecătoria Tg. Mureş a admis cererea de încuviinţare a executării silite în dosar execuţional nr. 181/2016.

În esenţă, cu prilejul desfacerii căsătoriei dintre părţi acestea au perfectat Convenţia autentificată sub nr. 1085/12.06.2014 la B.I.N. S.F.D., prin care s-a convenit ca domiciliul minorei să fie la mama contestatoare şi ca intimatul să aibă legături personale cu minora, inclusiv ca aceasta din urmă să stea peste noapte la tată o dată pe lună, sau în ipoteza în care minora şi mama s-ar muta în altă localitate, de două ori pe lună;

Astfel cum recunoaşte de altfel contestatoarea, în prezent minora locuieşte împreună cu mama ei în localitatea Z., judeţul H., aspect, care în mod evident generează activarea clauzei din convenţia părţilor, conform căreia tatăl are dreptul să ridice copilul şi ca acesta din urmă să stea peste noapte la el, de două ori pe lună (sâmbătă spre duminică).

Primul demers efectuat de pârât în sensul punerii în executare a convenţiei părţilor a fost în anul 2015, prilej cu care B.E.J. S.S.B. în dosar execuţional nr. 480/E/2015 a solicitat încuviinţarea executării silite în cadrul dosarului nr. 13392/320/2015 al Judecătoriei Tg. Mureş. Această procedură s-a finalizat însă cu respingerea ca inadmisibilă a cererii, întrucât executorul nu s-a prevalat de dispoziţiile art. 910-914 Cod proc. civ., care reglementează procedura specială în cazul executării hotărârilor judecătoreşti privitoare la minori, or, pe procedura de drept comun, potrivit art. 684 alin. 2 Cod proc. civ. executarea silită nu se va putea face în zilele nelucrătoare.

Ulterior, ca efect al modificărilor survenite în cadrul Codului de procedură civilă care permiteau ca încuviinţarea executării silite să se realizeze direct de executorul judecătoresc, B.E.J. S.S. a dispus prin încheierea din data de 23.11.2015, în cadrul aceluiaşi dosar execuţional, încuviinţarea executării silite.

Împotriva acestei încheieri, precum şi a încheierii de investire cu formulă executorie nr. 5362/15.10.2015 pronunţată în dosarul nr. 11.169/320/2015 al Judecătoriei Tg. Mureş contestatoarea din prezentul dosar a formulat contestaţie la executare ce a format obiectul dosarului nr. 13.991/320/20145 finalizată cu pronunţarea sentinţei nr. 2183/21.04.2016 şi cu admiterea în parte, în sensul anulării încheierii de încuviinţare a executării silite ca efect al pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895/17.12.2015 prin care s-a stabilit că prevederile art. 666 sunt neconstituţionale; Încheierea de investire cu formulă executorie a fost menţinută de instanţa de judecată ca fiind legală.

În anul 2016, la solicitarea creditorului B.A., B.E.J. S.S.B. a dispus formarea unui nou dosar execuţional nr. 181/E/2016, context în care s-a solicitat din nou încuviinţarea executării silite în cadrul dosarului nr. 10579/320/2016, cerere fundamentată pe dispoziţiile art. 910-914 Cod proc. civ., şi admisă în mod just prin Încheierea nr. 5627/08.09.2017.

Practic, contestatoarea nu invocă niciun motiv de nelegalitate al încheierii prin care s-a încuviinţat executarea silită în dosar execuţional nr. 181/E/2016, mărginindu-se a critica formulările utilizate în cuprinsul încheierii, respectiv, trimiterea la noţiunea de creanţă certă, lichidă şi exigibilă în contextul analizei dreptului de a avea legături personale cu minora şi a îndeplinirii condiţiilor impuse de Codul de procedură civilă.

Astfel, chiar dacă dreptul de a avea legături personale cu minora nu este un drept de creanţă propriu zis, ci un drept personal nepatrimonial, câtă vreme legiuitorul la art, 910 Cod proc. civ. stabileşte, indirect, necesitatea obţinerii încuviinţării executării silite şi în această materie, instanţa apreciază că încheierea atacată a fost dată cu respectarea prevederilor legale, respectiv analizarea existenţei sau inexistenţei unui titlu executoriu. Utilizarea sintagmei „creanţă certă lichidă şi exigibilă” este rezultatul unei erori materiale, care nu a produs nicio vătămare a drepturilor sau intereselor contestatoarei.

Instanţa nu poate primi susţinerea contestatoarei conform căreia „deşi – astfel cum rezultă de pe portal-nu s-a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 2183/21.04.2016, hotărârea rămânând definitivă prin neapelare, B.E.J. S.S.B., împreună cu intimatul >au preferat< să abandoneze această cale şi cu toate că exista deja o încheiere de încuviinţare a executării silite (nr. 5362/15.10.2015) s-a solicitat Judecătoriei Tg. Mureş, încă o dată, încuviinţarea executării silite…”.

Din analiza susţinerilor anterior citate se relevă împrejurarea potrivit căreia contestatoarea confundă noţiunea de încheiere de investire cu formulă executorie cu cea de încheiere de încuviinţare a executării silite. Astfel, la momentul la care s-a solicitat încuviinţarea executării silite în dosarul nr.10579/320/2016 al Judecătoriei Tg. Mureş, nu fusese pronunţată nicio încheiere cu acelaşi obiect privind convenţia autentificată sub nr. 1085/12.06.2014. Încheierea la care face trimitere contestatoarea, nr. 5362/15.10.2015, şi pe care o cataloghează drept încheiere de încuviinţare a executării silite este în realitate încheierea de investire cu formulă executorie a cărei legalitate a fost cercetată în cadrul dosarului nr. 11.169/320/2016 al Judecătoriei Tg. Mureş, şi care a fost menţinută ca fiind legală.

Aşadar, criticile contestatoarei din această perspectivă sunt nefondate.

În ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei în sensul că în dosarul execuţional nu s-ar fi respectat procedura specială prevăzută de art. 910-914 Cod proc. civ. , instanţa analizând actele execuţionale efectuate până în acest moment constată faptul că prevederile art. 910 cod proc. civ. au fost pe deplin respectate.

În concret, executorul judecătoresc a demarat executarea silită, obţinând încheierea de încuviinţare a executării silite şi transmiţând prima somaţie (contestată în prezentul dosar) în concordanţă cu prevederile art. 910 alin. 2 Cod proc. civ.. Având în vedere că acest act de executare a fost contestat, intimatul a înţeles să nu continue deocamdată executarea conform prevederilor art. 911-914 Cod proc. civ..

Ca atare, nu poate fi primită susţinerea contestatoarei în sensul că nu s-ar fi respectat procedura specială.

Pe de altă parte, afirmaţiile conform cărora orice dispoziţie referitoare la minori trebuie să ţină cont de interesul acestuia şi că minora nu ar dori să fie dusă la tatăl său nu pot constitui temei pentru anularea actelor de executare efectuate până în prezent.

Într-adevăr interesul superior al minorului trebuie să primeze în procedurile privitoare la minori, însă instanţa are obligaţia să vegheze şi asupra exercitării efective, în comun, a autorităţii părinteşti, chiar dacă există o împotrivire în acest sens din partea contestatoarei. Refuzul minorului invocat de contestatoare este o situaţia care a fost anticipată de legiuitor, motiv pentru care art. 913 Cod proc. civ. prevede în mod expres procedura în acest caz, însă pentru a se ajunge în această situaţie se impune ca organele abilitate să constate, în prealabil, acest refuz în cadrul executării.

Relativ la încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare instanţa apreciază că, este mai mult decât evident că în ciuda împrejurării potrivit căreia dreptul creditorului nu este un drept de creanţă, ci unul personal nepatrimonial, executorul are dreptul să stabilească cheltuieli de executare cu titlu de onorariu executor judecătoresc, în condiţiile în care se prestează un serviciu public. De altfel, onorariul executorului în cuantum de 480 lei + T.V.A se încadrează în limitele prevăzute de Ordinul nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti.

Pentru motivele ce preced, având în vedere că actele de executare întocmite în dosarul executional nr. 181/2016 al B.E.J. S.S.B. sunt legale şi nu s-a invocat nici un motiv de nulitate al încheierii de încuviinţare a executării silite 5627/08.09.2016 instanţa va respinge contestaţia la executare, cu consecinţa continuării executării silite în conformitate cu art. 911-914 Cod proc. civ.

În ceea ce priveşte solicitarea de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, aplicând disp. art. 453 alin. 1 Cod proc. civ. conform cărora partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanţa va obliga contestatoarea la plata sumei de 1.200 lei, reprezentând onorariu avocaţial achitat reprezentantului convenţional al intimatului cu chitanţa nr. 9/18.01.2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatoarea B.A.C.O., , cu domiciliul în … și domiciliu procesual ales în…., având CNP, în contradictoriu cu intimatul, B.A., cu domiciliul în …, CNP …. ca nefondată.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu-Mureş.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19.01.2017.

Domenii speta

Spete similare