Penal - furt calificat (art. 229 ncp)

Sentinţă penală 909 din 14.09.2018


I.  Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tirgu-Mureş din data de 12.03.2018, emis în dosarul nr. 647/P/2017, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor H.C. C. , în stare de libertate sub control judiciar şi P.E. , în stare de arest în altă cauză, sub învinuirea săvârşirii în coautorat a infracţiunii de tentativa la furt calificat, prev de art. 32 Cod penal, raportat la art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. d, alin.2 Cod penal, constând în aceea că, în data de 26.01.2018, în jurul orelor 11:45, în baza unei înţelegeri comune prealabile, au pătruns prin escaladarea gardului în curtea locuinţei părţii civile B.M.A.  din loc. N, str. C nr., jud. Mureş, după care s-au deplasat la un garaj aflat în curtea imobilului, de unde inculpatul H.C. C.  a luat un topor, cu care, în prezenţa inculpatului P.E. , a forţat şi distrus uşa de acces în locuinţă, însă fiind surprinşi în flagrant de martora oculara B.R. , vecina părţii civile, au fugit de la faţa locului fără a sustrage bunuri, cauzând un prejudiciu estimat la suma de 2000 lei

În faza de urmărire penală, probele au fost administrate prin intermediul următoarelor mijloace: declaraţii de persoana vătămată/parte civilă; proces-verbal din 26.01.2018 de cercetare la faţa locului presupusei infracţiuni, însoţit de planşe foto, ocazie când au fost ridicate urme papilare şi urme de încălţăminte, dispusă prin Ordonanţa organului de cercetare penală din aceeaşi dată; proces verbal din 27.01.2018 de vizionare a imaginilor video ale inculpaţilor din apropierea imobilului, anterior şi ulterior săvârşirii presupusei infracţiuni, surprinse de camerele video amplasate pe strada C, fixate pe suport CD depus la dosar; adresa nr.129269 din 06.02.2018 a IPJ Mureş SIC de examinare a urmelor papilare; declaraţiile martorilor oculari F.M., vecină a părţii civile şi B.R. , vecină şi cumnata a părţii civile; declaraţii de suspecţi şi inculpaţi.

În faza de camera preliminară, judecătorul delegat a dispus începerea judecăţii, constatând legalitatea sesizării instanţei, a efectuării actelor de urmărire penală şi a administrării probelor, fără a înlătura vreo probă că nelegala.

În faza de judecată, ambii inculpaţi au solicitat să fie judecaţi numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi sau a inscrisurilor, încuviinţând cererile formulate şi efectuând cercetarea judecătorească pe calea procedurii abreviate.

În faza de judecată  nu au fost administrate probe.

II. Analizând probele administrate din perspectiva conţinutului constitutiv al infracţiunii sub aspectul căreia a fost sesizată, reţine următoarele:

În fapt, din punct de vedere al laturii obiective, în data de 26.01.2018, în jurul orelor 11:45, în baza unei înţelegeri comune prealabile, inculpaţii H.C. C.  şi P.E.  au pătruns prin escaladarea gardului în curtea locuinţei părţii civile B.M.A.  din loc. N, str. C nr., jud. Mureş, după care s-au deplasat la un garaj aflat în curtea imobilului, de unde inculpatul H.C. C.  a luat un topor, cu care, în prezenţa inculpatului P.E. , a forţat şi distrus uşa de acces în locuinţă, însă fiind surprinşi în flagrant de numită B.R. , vecina părţii civile, au fugit de la faţa locului fără a sustrage bunuri, cauzând un prejudiciu estimat la suma de 2000 lei, inculpatul  P.E.  fiind prins în timp ce fugea de partea civilă, care a sosit cu maşina, fiind anunţat de soţia sa

Din punct de vedere al laturii subiective,  deduce din circumstanţele reale ale săvârşirii ca fapta au fost săvârşită de inculpaţi cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, întrucât au prevăzut şi urmărit  sustragerea de bunuri, în realizarea unei rezoluţii infracţionale comune şi în scopul însuşirii pe nedrept a acestora

Pentru a reţine starea de fapt obiectivă şi subiectiva  mai sus menţionată, instanţă s-a întemeiat pe toate probele administrate în faza de urmărire penală, cu excepţia părţii din declaraţiile de suspect şi inculpat date de numitul P.E.  în care arata că nu a fost de faţă la distrugerea uşii de acces în garaj de către coinculpat, bănuind că vor fura o bicicletă, deoarece nu se coroborează cu restul probelor adminsitrate.

Astfel, ambii inculpaţi au recunoscut că s-au înţeles să fure din case, că s-au dus la faţa locului, iar inculpatul H.C. C.  a declarat că au sărit împreună gardul şi ca împreună au încercat să spargă garajul, însă a reuşit numai el, cu un topor găsit în curte, de fata fiind şi coinculpatul, după care, fiind surprinşi de o vecină care a strigat după ei, au fugit.

Din declaraţia martorei oculare F.M., vecină a părţii civile, rezultă că a văzut 2 persoane sărind gardul curţii părţii civile B.M.A. , unul după altul imediat şi că s-au dus în spatele curţii unde se afla , după care a anunţat-o telefonic pe soţia părţii civile, care a anunţat-o telefonic pe martora B.R. , vecină şi cumnata a părţii civile.

Din declaraţiile martorei B.R.  rezultă că a văzut două persoane în curtea părţii civile, a striugat la ei şi aceştia au fugit

Din declaraţiile părţii civile rezultă că, fiind anunţat telefonic de soţia sa, s-a deplasat cu maşina căutând autorii şi l-a prins numai pe inculpatul P.E. , concordant cu procesul verbal de flagrant

Din procesul-verbal de cercetare la faţa locului presupusei infracţiuni rezulta distrugerea uşii de acces, ca şi ridicarea de urme papilare, inclusiv de pe lama toporului folosit la spargerea uşii garajului, iar din adresa de examinare a urmelor papilare rezulta identitatea persoanei care le-a creat, inculpatul H.C. C. .

În concluzie, starea de fapt reţinută rezulta dincolo de orice dubiu, atât sub aspect obiectiv cât şi subiectiv, din probele administrate în faza de urmărire penală.

În drept, fapta inculpatului H.C. C.  din data de 26.01.2018, când pe timp de zi, a încercat să sustragă bunuri de pe raza loc. N, jud. Mureş, prin violare de domiciliu şi efracţie, fără a reuşi, întruneşte atât pe latura obiectivă cât şi pe latura subiectivă elementele constitutive ale infracţiunii de tentativa la furt calificat, prev de art. 32 Cod penal, raportat la art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. d, alin.2 Cod penal.

Fapta inculpatului P.E.  din data de 26.01.2018, când pe timp de zi, a încercat să sustragă bunuri de pe raza loc. N, jud. Mureş, prin violare de domiciliu şi efracţie, fără a reuşi, întruneşte atât pe latura obiectivă cât şi pe latura subiectivă elementele constitutive ale infracţiunii de tentativa la furt calificat, prev de art. 32 Cod penal, raportat la art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. d, alin.2 Cod penal.

În sensul de mai sus, circumstanţa reală a efracţie, prev de art. 50 Cod penal a fost cunoscută de inculpatul P.E. .

Sub aspectul soluţiei procesuale, instanţă a stabilit pe bază de probe  că fapta în urma săvârşirii căreia inculpaţii a fost trimis în judecată în prezenţa cauza exista dincolo de orice dubiu, constituie infracţiunea reţinută, care a fost săvârşită de aceştia în coautorat.

În consecinţă se impune aplicarea uneia dintre soluţiile procesuale prevăzute de art. 396 Cod de procedura penală, pentru situaţia reţinerii vinovăţiei: renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau condamnare.

În privinţa individualizării pedepsei principale, sunt aplicabile criteriile prev de art. 74 Cod penal şi art. 80-98 Cod penal.

În sensul de mai sus, individualizarea pedepsei presupune cercetarea interdependenta atât a cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, deoarece împreună sunt menite să realizeze finalităţile pedepsei, prevenţia specială şi cea generală, în raport de persoana inculpatului, de fapta şi de posibilităţile oferite de lege.

 În privinţa cuantumului, pedeapsa principală prevăzute de lege în privinţa infracţiunii reţinute este închisoarea de la 2 ani, până la 7 ani.

Art. 74 alin.1 Cod penal prevede ca şi criterii de individualizare a pedepsei gravitatea faptei şi periculozitatea inculpatului în funcţie de subcriterii, astfel: împrejurările săvârşirii – pe timp de zi, dintr-un imobil locuit, prin efracţie, fiind surprinşi; modul şi mijloacele săvârşirii – prin escaladare, efracţie şi violare de domiciliu; natura şi gravitatea rezultatului produs – prejudicierea persoanei vătămate cu valoarea bunurilor distruse prin efracţie, estimată la 2.000 lei; mobilul – însuşirea de bunuri, respectiv scopul, pe nedrept, din posesia altor persoane; inculpatul H.C. C.  a recunoscut  învinuirea, e născut 1998, studii 7 clase, fără ocupaţie, cu  antecedente penale similare, pentru săvârşirea în minoritate a 2 fapte  de furt calificat  în 2012, pentru care a fost sancţionat administrativ şi a unei infracţiuni în 2016, în preeznt arestat la domiciliu în altă cauză; inculpatul P.E.  a recunoscut  în final învinuirea, e născut 1997, studii 7 clase, fără ocupaţie, cu  antecedente penale similare, pentru săvârşirea în minoritate a 5 fapte  de furt calificat  în 2013 şi 2014, pentru care a fost sancţionat administrativ şi a mai multor infracţiuni, fiind condamnat prin 6 hotărâri definitive începând cu 2013 şi până în prezent, în prezent executând pedeapsa inchisoarii

Reţine cauza de reducere a pedepsei constând în formă tentată a infracţiunii, prev de art. 32 Cod penal, cu efectul reducerii limitelor speciale de pedepsa cu 1/2, în condiţiile art. 33 Cod penal

Reţine cauza specială de reducere a pedepsei rezultând din recunoaşterea integrale a faptelor imputate în cadrul procedurii abreviate, prev de art. 396 alin.10 Cod de procedura penală, cu efectul reducerii limitelor speciale de pedepsa cu 1/3.

În privinţa limitelor aprecierii potrivit art. 79 Cod penal,  în urma aplicării cauzei de reducere rezultând din forma tentată (de la 1 ani, până la 3 ani şi 6 luni închisoare) şi apoi a  cauzei de reducere rezultând din procedura abreviată următoarele, intervalul de aplicare a pedepsei principale a închisorii : de la 9 luni până la 2 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii reţinute, în cazul ambilor inculpaţi

Sub aspectul individualizării executării, ambii inculpaţi sunt în prezent privaţi de libertate, însă numai inculpatul P.E.  executa pedepsa închisorii, ceea ce exclude orice formă de reţinere a vinovăţiei fără executare efectivă, condiţiile şi finalităţile pedepselor privative, respectiv neprivative de libertate, fiind incompatibile

Cu toate acestea, ţinând cont de gravitatea faptei, rezultând din gradul ridicat de expunere şi de persoana ambiilor inculpaţi, cu antecedente penale substanţiale în ciuda vârstei, executarea  cu privare de libertate se impune în cazul ambilor

În consecinţă, potrivit criteriilor antementionate, ca şi de faptul că se vor executa cu privare de libertate, rezultă că următoarele pedepse sunt adecvate exigentelor legii penale şi asigură finalitatea preventivă pentru săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina acestora: pedeapsa principală de 1 an şi 2  luni închisoare, în cazul inculpatului H.C. C. ; pedeapsa principală de 1 an şi 6  luni închisoare, în cazul inculpatului P.E. , a cărui contribuţie a fost similară, însă cu un trecut infracţional mul mai substanţial decât coinculpatul

În temeiul art. 72 Cod penal, se va deduce din pedepsele principale aplicate ambilor inculpaţi, durata reţinerii acestora, respectiv câte o zi. 

Din punct de vedere al individualizării soluţiei procesuale, se impune aplicarea celei corespunzătoare individualizării pedepsei principale deja efectuată: condamnarea la pedeapsă închisorii, cu executare efectivă, prev de art. 396 alin. 1,2,10 Cod de procedura penală.

În privinţa pedepselor complementare, date fiind natura şi gravitatea infracţiunii, se impune suplimentarea sancţiunilor realizate prin aplicarea pedepselor principale a închisorii.

În concret, în raport de perseverenţă infracţională specifică, sub aspectul dreptului de proprietate al persoanelor, este adecvată stabilirea în sarcina ambilor inculpaţi a pedepselor complementare prev de art. 66 alin.1 lit. a,b Cod penal, respectiv interzicerea exerciţiului drepturilor: de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat,  în concret, pe o perioadă de  2 ani, apreciată ca suficientă.

Pedepsele complementare antementionate, de aceeaşi natură şi având conţinut diferit, se vor dispune toate complementar pedepselor principale ale închisorii stabilite în sarcina fiecărui inculpat, în mod corespunzător.

Acestea se vor executa fiecare după executarea, considerarea că executată sau stingerea executării pedepselor principale aplicate inculpaţilor, în mod corespunzător, potrivit art. 68 alin.1 lit.c Cod penal.

În privinţa pedepsei accesorii, se va interzice fiecărui inculpat exerciţiul aceloraşi drepturi a căror exercitare i-a fost interzisă ca pedeapsa complementară pedepsei de principale aplicate, respectiv cele prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, în temeiul art. 65 Cod penal.

Pedepsele accesorii antementionate, de aceeaşi natură şi având conţinut diferit, se vor dispune toate accesoriu pedepsei principale aplicate în sarcina fiecărui inculpate, în mod corespunzător

Acestea se vor executa din momentul rămânerii definitive, până la executarea sau considerarea că executată  a pedepselor principale aplicate inculpaţilor, în mod corespunzător,  potrivit art. 65 alin.3 Cod penal.

În privinţa laturii civile, persoana vătămată s-a constituit parte civilă, pentru suma de 2.000 lei, reprezentând distrugerea produsă prin efracţie

Pentru că inculpatul să răspundă civil în procesul penal, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii prevăzute de art. 19 Cod de procedura penală, cu referire la art. 1357 Cod civil şi art. 1381 Cod civil şi urm.

Acestea sunt: existenta manifestării de voinţă a persoanei vătămate  de a fi despăgubita în cadrul procesului penal; existenţa faptei ilicite ale inculpatului; existenţa prejudiciului suferit de persoana vătămată ca urmare a săvârşirii de către inculpat a faptei ilicite; existenţa unei legături de cauzalitate intre fapta ilicită şi prejudiciu; existenţa vinovăţiei civile a inculpatului care a cauzat prejudiciul; prejudiciul persoanei vătămate constituită parte civilă să fi fost cauzat prin săvârşirea infracţiunii pentru care inculpatul este cercetat în procesul penal.

Din punctul de vedere al dreptului substanţial civil, infracţiunea de furt calificat în formă tentată, prin efracţie reţinută în cauză, reprezintă o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, interzisă de art. 1357 Cod civil, care dă dreptul la reparaţie personei prejudiciate, în solidar împotriva ambilor inculpaţi, potrivit art. 1382 Cod civil

Raportul de cauzalitate există între fapta ilicită de distrugere şi rezultat, păgubirea părţii civile şi rezultă din declaraţiile părţii civile, din declaraţiile inculpatului şi din procesul verbal de cercetare la faţa locului .

Vinovăţia inculpaţilor sub aspect civil rezulta din faptul că au avut reprezentarea acţiunilor proprii ca şi a consecinţelor acestora, pe care le-au urmărit.

Prejudiciul reclamat este constituit de valoarea pagubei cauzată prin distrugere, nerecuperata, a cărei proba revine părţii civile potrivit art. 99 Cod de procedura penală.

În privinţa cuantumului prejudiciului, partea civilă nu l-a probat, ci doar l-a estimat

Nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de lege, rezultă că acţiunea civilă exercitată de partea civilă în procesul penal este neîntemeiată.

În sensul de mai sus, numai inculpatul P.E.  a recunoscut pretenţiile părţii civile, ceea ce exclude incidenta art. 23 Cod de procedura penală, deoarece răspunderea este solidara şi actul unilateral al unui inculpate nu poate produce efecte juridice în detrimental celuilalt.

Întrucât prin procesul-verbal din 26.01.2018 a fost ridicată o pereche de adidaşi din imitaţie piele de la inculpatul P.E. , proprietatea acestuia, se impune restituirea acesteia către inculpat, cu obligaţia să păstreze până la rămânerea definitive a soluţiei pe fondul cauzei, în temeiul art. 255 Cod de procedura penală

În privinţa cheltuielilor judiciare avansate de stat, urmând a fi condamnaţi, inculpaţi se afla în culpă procesuală şi în temeiul art. 274 alin. 2 Cod de procedura penală, vor fi  obligaţi să achite acestuia: suma totală de 530 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, câte 265 lei fiecare inculpate, 500 lei din suma totală fiind aferenţi fazei de urmărire penală.

În privinţa onorariilor avocaţiale din oficiu, vor  rămâne în sarcina statului şi se vor avansa din fondurile Ministerului de Justiţie către Baroul Mureş în temeiul art. 275 alin. 6 Cod de procedura penală, următoarele sume: suma totală de 3.540 lei, reprezentând onorariu avocaţial, din care 2160  lei aferenţi fazei de urmărire penală (corespunzător delegaţiilor nr. 413/2018, nr. 414/2018 şi 415/2018 ale Baroului Mureş, pentru suma de 720 lei fiecare) şi respectiv suma totală de 1380 lei aferenţi fazelor de camera preliminară şi judecata - corespunzător delegaţiilor nr. 1047/2018 şi nr. 1048/2018 ale Baroului Mureş, pentru suma de 690 lei fiecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

În temeiul art. 396 alin. 1,2,10 Cod de procedura penală, raportat la art. 32 Cod penal, raportat la art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. d, alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 alin.2 Cod penal şi a art. 79 alin.1 Cod penal, condamna pe inculpatul H.C.-C. , fiul lui C  şi I., născut la . în Târgu Mureş,  CNP , domiciliat în com. ., sat ., nr.., jud. Mureş, f.f.l. în ., str. .i, bloc ., nr. , jud. Albă, cu antecedente penale, la pedeapsă principală  de 1 an şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de furt calificat, pe care o va executa cu privare de libertate 

În temeiul art. 72 Cod penal, deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatului H.C.-C. , durata reţinerii, respectiv o zi.

În temeiul art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, raportat la art. 68 alin.1 lit. c Cod penal,  interzice inculpatului H.C.-C.  exerciţiul drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale aplicate, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării, sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, cu titlul de pedeapsa complementară acesteia.

În temeiul art. 65 Cod penal, interzice inculpatului H.C.-C.  exerciţiul aceloraşi drepturi a căror exercitare i-a fost interzisă ca pedeapsa complementară pedepsei de principale aplicate, respectiv cele prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, din momentul rămânerii definitive, până la executarea sau considerarea că executată, cu titlul de pedeapsa accesorie acesteia.

II. În temeiul art. 396 alin. 1,2,10 Cod de procedura penală, raportat la art. 32 Cod penal, raportat la art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. d, alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 alin.2 Cod penal şi a art. 79 alin.1 Cod penal, condamna pe inculpatul P.E. , fiul lui natural şi A, născut la data de, în Târgu Mureş, CNP,  domiciliat în Târgu Mureş, str. , nr., ap., jud. Mureş, cu antecedente penale, deţinut în penitenciarul Tirgu-Mures, la pedeapsă principală  de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de furt calificat, pe care o va executa cu privare de libertate

În temeiul art. 72 Cod penal, deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatului P.E. , durata reţinerii, respectiv o zi.

În temeiul art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, raportat la art. 68 alin.1 lit. c Cod penal,  interzice inculpatului P.E.  exerciţiul drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale aplicate, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării, sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, cu titlul de pedeapsa complementară acesteia.

În temeiul art. 65 Cod penal, interzice inculpatului P.E.  exerciţiul aceloraşi drepturi a căror exercitare i-a fost interzisă ca pedeapsa complementară pedepsei de principale aplicate, respectiv cele prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, din momentul rămânerii definitive, până la executarea sau considerarea că executată, cu titlul de pedeapsa accesorie acesteia.

III. În temeiul art. 397 Cod de procedura penală, raportat la art. 1382 Cod civil, respinge ca neîntemeiata acţiunea civilă exercitată de partea civilă B.M.A. , domiciliat în com Sancraiu de Mureş, sat N, str C, nr.7 B, jud Mureş.

În temeiul art. 255 Cod de procedura penală, se va restitui perechea de adidaşi din imitaţie piele ridicată în baza procesului-verbal din 26.01.2018, deţinută de Postul de Poliţie, către inculpatul P.E. .

Obliga pe inculpatul P.E.  să păstreze bunul restituit până la rămânerea definitivă.

În temeiul art. 274 alin. 2 Cod de procedura penală, obliga pe inculpaţi la plata sumei totale de 530 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, câte 265 lei fiecare inculpat, 500 lei din suma totală fiind aferenţi fazei de urmărire penală.

În temeiul art. 275 alin. 6 Cod de procedura penală, suma totală de 3540 lei, reprezentând onorariu avocaţial, din care 2160  lei aferenţi fazei de urmărire penală şi respectiv suma totală de 1380 lei aferenţi fazelor de camera preliminară şi judecată, rămâne în sarcina statului şi se va avansa din fondurile Ministerului de Justiţie către Baroul Mureş.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.

În temeiul art. 255 Cod de procedura penală, raportat la art. 250 alin.7 Cod de procedura penală, executorie privind restituirea lucrurilor.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 14.09.2018.