Procedura insolvenţei – societăţi pe acţiuni. Cerere de repunere pe rol respinsa. Perimarea cererii de apel. Apel incident. Solutionare.

 Domeniu:Faliment - procedura insolvenţei – societăţi pe acţiuni. Cerere de repunere pe rol respinsa. Perimarea cererii de apel. Apel incident. Solutionare. 

A. Procedând, cu prioritate, la analiza cererii de repunere pe rol a cauzei, formulată de apelant, Curtea  a constatat  că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.242 alin.2 din  Noul Cod de procedură civilă. Astfel, deși în cererea de repunere pe rol s-a specificat de către apelant că va depune dovada achitării onorariului de curator , obligație stabilită în sarcina apelanților creditori reclamanți prin încheierea din (...) și pentru nerespectarea căreia s-a dispus suspendare, până la termenul stabilit nu s-a făcut dovada acestei plăți. Drept urmare, obligațiile nu au fost îndeplinite, așa încât cererea de repunere pe rol nu este fondată.

Curtea a reținut împrejurarea potrivit cu care cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni, din motive imputabile părții apelante, astfel încât, în temeiul art.420 alin.1 din Noul  Cod de procedură civilă, a admis excepția invocată din oficiu și a constatat perimat apelul.

B. În condițiile art.472 alin.2 din Noul  Cod de procedură civilă, reținând că sesizarea Curții cu apelul principal nu a implicat cercetarea fondului, instanța a respins apelul incident, ca rămas fără efect.

Art. 242, art. 415 alin.1,  art. 420 alin.1, art.472 alin.2 Noul Cod de procedură  civilă

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 997 A din 15.05.2018)

Prin cererea înregistrată la data de 18.04.2016 sub nr.14390/3/2016 creditorii I.G., B.I., A.E., C.E., N.M. şi P.V.A.  au solicitat deschiderea procedurii insolvenţei în contradictoriu cu debitoarea SC I F - F C E SA, care se află în stare de insolvenţă, şi nu a achitat creanţa în sumă de  912.398 lei.

I.Hotărârea primei instanțe:

Prin sentința civilă nr.5589 din 26.09.2016, pronunțată în dosarul nr.14390/3/2016, Tribunalul București Secția a VII a Civilă a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței, ca neîntemeiată, și a respins cererea de intervenție formulată de C.G., C.Ș. și M.F.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului a reținut că între creditori şi debitoarea SC I F - F C E SA s-au desfăşurat raporturi de muncă, iar pentru munca prestată, potrivit contractelor încheiate, debitoarea avea obligaţia plăţii salariilor acestora. S-a arătat de către judecătorul sindic că plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit. Judecătorul sindic consideră că pentru a aprecia asupra caracterului cert al creanţei, pentru a putea stabili întinderea acesteia, nu este concludentă doar prezentarea la dosar a statelor de plată, fiind necesar a se administra şi proba expertiza contabilă; s-a evidențiat că administrarea acesteia excede procedurii speciale a insolvenţei și impune desfăşurarea unui litigiu pe cale dreptului comun, ce permite administrarea oricăror probe (interogatorii, acte, martori, expertiză de specialitate). În plus, s-a arătat că în speţă creditorii au depus la dosarul cauzei state de plată ale salariaţilor începând cu anul 2011, iar calculul creanţei de 912.398 lei a început cu noiembrie 2011. Or, potrivit art. 171 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003:,,Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.”

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie, tribunalul a reținut că în speţă, intervenienţii nu solicită deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC I F F C E SA, fiind în eroare asupra cadrului procesual din prezenta cauză. S-a arătat că prezenta cerere de deschidere a procedurii insolvenţei este formulată de creditorii I.G., B.I., A.E., C.E., N.M. şi P.V.A., şi nu de debitoarea SC I F F C E SA, prin I.G., astfel că nu se pune în discuţie o eventuală calitate de reprezentat a acestuia, astfel cum s-a întâmplat în dosarul nr. 2032/3/2013*, sau  calitate procesuală pasivă. S-a evidențiat că art.5 pct.20 din Legea nr.85/2014 permite creditorilor să formuleze cereri de deschidere a procedurii insolvenţei în măsura în care apreciază că deţin creanţe certe, lichide şi exigibile. Calitatea  de reprezentat a dl. I.G. ar fi putut face obiectul cercetării judecătorului sindic în măsura în care cererea de deschidere a procedurii insolvenţei ar fi fost formulată de societatea debitoare, prin acesta, în raport de disp.art.66 alin.5 din lege, ceea ce nu este cazul.

II.Apelurile declarate:

1.Împotriva acestei hotărâri au formulat apel creditorii I.G., B.I., A.E., C.E., N.M. și P.V.A., prin care au solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată și deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei.

În motivarea cererii au fost expuse situația de fapt, considerentele sentinței, subliniindu-se că reținerile primei instanțe nu pot fi primite. În acest sens s-a evidențiat că lipsa semnăturii aplicate pe ștatele de plată face dovada faptului că salariul nu a fost plătit, iar proba constând în expertiză contabilă nu este incompatibilă cu procedura insolvenței, neexistând nici un text de lege care să limiteze probele admisibile la cele constând în înscrisuri.

Se face referire la art.272 din Codul muncii, arătându-se că prima instanță în mod nelegal i-a privat pe reclamanți de dreptul de a-și valorifica drepturile de creanță deținute împotriva debitoarei. Consideră apelanții că, în condițiile în care statele de plată ale salariilor sunt implicit titluri de creanță cu valoare executorie directă în favoarea celor care sunt întocmite, prin faptul că debitoarea le-a emis, aceasta a recunoscut, practic, creanța avută față de reclamanți, iar astfel cum rezultă din înscrisurile depuse, a fost refuzată plata statelor tocmai deoarece debitoarea nu a achitat contravaloarea salariilor pe care le datorează.

În ceea ce privește invocarea de către instanță a dispozițiilor art.171 alin.1 și art.268 alin.1 lit.c teza întâi din Legea nr.53/2003, apelanții reclamanți invocă art.2512 din Codul civil, arătând că instanța nu ar fi avut posibilitatea de a invoca excepția prescripției din oficiu.

În drept au fost invocate prevederile art.5 pct.18,20 și 72, art.8 alin.4, art.65 alin.1, art.161 pct.3 din Legea nr.85/2014, art.254 alin.5 și art.466 și urm. din Codul de procedură civilă, art.16 din Legea nr.187/2014, art.15 din Legea nr.340/2015, art.2512 din Codul civil, art.272 din Codul muncii.

S-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și s-a atașat cererii de apel un centralizator al drepturilor salariale și asociate neachitate.

2.La data de 14.12.2016 a fost înregistrată la dosarul cauzei adresa înaintată de Tribunalul București Secția a VII a Civilă prin care a fost transmis apelul incident formulat de M.F., C.G., C.Ș., prin care s-a solicitat anularea sentinței atacate și, în urma rejudecării, admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei debitoare; în subsidiar, respingerea apelului formulat de apelanții creditori ca fiind lipsit de interes și, în alt subsidiar, ca nefondat. Tot cu caracter subsidiar s-a solicitat anularea sentinței atacate și, în urma rejudecării, admiterea cererii de intervenție în interes propriu.

III.Apărările formulate:

În cauză nu au fost formulate întâmpinări.

IV.Măsuri procesuale:

Prin încheierea din data de 14.02.2017 Curtea a dispus suspendarea judecății, în condițiile art.411 alin.1 pct.1 din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea din data de 11.04.2017 a fost anulată cererea de repunere pe rol formulată de apelantul creditor I.G., ca netimbrată.

Prin încheierea din 13.06.2017 Curtea a dispus repunerea pe rol a cauzei și, în condițiile art.58 alin.1 teza a II a din Codul de procedură civilă, a desemnat pentru intimata debitoare un curator special, cu o remunerație provizorie de 400 lei, în sarcina apelanților creditori.

Prin încheierea din 12.09.2017 Curtea, în temeiul art.242 Cod procedură civilă, a suspendat judecata cererii de apel principal și incident, pentru neîndeplinirea obligației de achitare a onorariului provizoriu.

La data de 09.03.2018 a fost înregistrată la dosarul cauzei cerere de repunere pe rol formulată de apelantul creditor I.G.

La termenul din 15 mai 2018 Curtea a pus în discuție incidentul procedural al perimării.

V.Soluția instanței de apel:

Procedând, cu prioritate, la analiza cererii de repunere pe rol a cauzei, formulată de apelantul creditor I.G., Curtea constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.242 alin.2 din Codul de procedură civilă. Astfel, deși în cererea de repunere pe rol s-a specificat de către apelant că va depune dovada achitării onorariului de curator în cuantum de 400 lei, obligație stabilită în sarcina apelanților creditori reclamanți prin încheierea din 13.06.2017 și pentru nerespectarea căreia s-a dispus suspendare, până la termenul stabilit nu s-a făcut dovada acestei plăți. Drept urmare, obligațiile nu au fost îndeplinite, așa încât cererea de repunere pe rol nu este fondată.

În ceea ce privește incidentul procedural al perimării, invocat din oficiu de către Curte la termenul din 15 mai 2018, Curtea constată că, potrivit art.416 alin.1 din Codul de procedură civilă, orice cerere de (…) apel se perimă de drept (…) dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. Potrivit art.416 alin.2, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Procedând la verificarea condițiilor ce se cer a fi întrunite, cumulativ, pentru constatarea perimării, Curtea notează că ultimul at de procedură îndeplinit în cauză anterior formulării cererii de repunere pe rol a fost măsura dispusă în cadrul încheierii din data de 12 septembrie 2017, când instanța a dispus suspendarea judecării apelului în temeiul art.242 din Codul de procedură civilă.

Consideră Curtea că termenul de perimare este un termen procedural pe luni, care se calculează potrivit regulilor de drept comun, respectiv art.181 alin.1 pct.3 din Codul de procedură civilă, termen care, în prezenta cauză, a început să curgă la data de 13 septembrie 2017 și s-a împlinit în data de 13 martie 2017. Așa cum s-a arătat în considerentele ce preced, actul procedural al apelantului creditor I.G. în sensul formulării unei cereri de repunere pe rol nu este unul fondat, așa încât nu este susceptibil a avea drept finalitate întreruperea cursului perimării, în condițiile art.417 din Codul de procedură civilă.

Pentru considerentele anterior expuse, Curtea a reținut împrejurarea potrivit cu care cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni, din motive imputabile părții apelante, astfel încât, în temeiul art.420 alin.1 din Codul de procedură civilă, a admis excepția invocată din oficiu și a constatat perimat apelul.

În condițiile art.472 alin.2 din Codul de procedură civilă, reținând că sesizarea Curții cu apelul principal nu a implicat cercetarea fondului, instanța va respinge apelul incident, ca rămas fără efect.

Domenii speta

Spete similare