Soluționarea plângerii împotriva ordonanţei

La data de 26 iulie 2017 pe rolul Tribunalului Mureş – judecătorul de cameră preliminară - a fost înregistrată sub numărul 3.145/102/2017, plângerea formulată de către petenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BRAȘOV -  ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE MUREȘ împotriva ordonanţei din data de 18 august 2017 pronunţată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş în dosarul nr. 360/P/2012.

Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului judecătorul de cameră preliminară constată următoarele:

Prin ordonanţa din data de 18 august 2017, pronunţată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş în dosarul  nr. 360/P/2012, s-a dispus, în baza art. 315 alin. 1 litera b din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 litera c din Codul de procedură penală și art. 315 alin. 5 din Codul de procedură penală, clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii  infracțiunii de evaziune fiscală - prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. 1 litera c din Legea nr. 241/2005.

Pentru a pronunţa aceste soluţii procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş a avut în vedere referatul cu propuneri al organului de cercetare penală.

Potrivit acestui referat prin plângerea AJFP Mureș din data de 3 mai 2012 s-a solicitat tragerea la răspundere penală a reprezentanților S.C. N P F S.R.L. I, jud. Mureș, sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 litera c din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, în perioada supusă verificării, societatea controlată, administrată de numitul R S I, a înregistrat în evidența contabilă  cheltuieli cu prestări servicii deductibile fiscal, constând în, potrivit explicațiilor înscrise în facturi, „doborât, tras, fasonat, Tport, încărcat material lemnos” precum și cheltuieli cu piese auto în sumă totală de 350.847 lei, după cum urmează:

- în luna decembrie 2009, suma totală de 52.000 lei, înscrisă într-un număr de 13 facturi, având drept emitent S.C. E M S.R.L. Câmpeni:

- în perioada mai – septembrie 2010, suma totală de 30.437 lei, înscrisă într-un număr de 8 facturi, având drept emitent S.C. E T S.R.L. I;

- în perioada august – septembrie 2011, suma totală de 40.000 lei, înscrisă într-un număr de 10 facturi, având drept emitent S.C. M P S.R.L. I;

- în perioada iunie 2010 – aprilie 2011, suma totală de 142.670 lei, înscrisă într-un număr de 36 facturi având drept emitent S.C. I L E S.R.L. Reghin;

- în perioada martie – mai 2010, suma totală de 34.915 lei, înscrisă într-un număr de 9 facturi având drept emitent S.C. B L S.R.L. Reghin;

- în luna august 2010, suma totală de 7.975 lei, înscrisă într-un număr de 2 facturi având drept emitent S.C. C-RO S.R.L. Bistrița;

- în perioada septembrie 2010 – septembrie 2011, suma totală de 42.850 lei, înscrisă într-un număr de 11 facturi având drept emitent S.C. B D S.R.L. Cărpiniș.

Organele de control fiscal au prezentat suspiciunile pe care le-au avut cu privire la realitatea tranzacțiilor comerciale cuprinse în facturile menționate mai sus, respectiv:

- facturile înregistrate au numere consecutive, valoarea acestora fiind sub 5.000 lei;

- o parte din furnizorii înscriși în ele nu și-au îndeplinit obligațiile declarative către bugetul statului, iar cei care le-au îndeplinit nu au declarat că ar fi efectuat livrări către S.C. N P F S.R.L.;

- pentru prestările de servicii la care s-a făcut referire în actul de control nu au prezentate, în toate cazurile, contracte de prestări servicii, iar cele prezentate nu conțineau toate informațiile necesare;

- conform documentelor de plată puse la dispoziția echipei de control, a rezultat că achitarea contravalorii facturilor susmenționate s-a făcut integral în numerar, întocmindu-se în acest sens chitanțe.

Fiind audiat numitul F A V, administrator, în perioada 2007 – 2012, a S.C. E M S.R.L., acesta a declarat că a desfășurat în anul 2009 relații comerciale cu S.C. N P F S.R.L., însă acestea au constat în vânzarea de material lemnos și nu în prestarea de servicii. Numitul F A V nu a recunoscut scrisul de completare de pe cele 13 facturi sau de pe chitanțele aferente, arătând că semnătura seamănă cu a sa. Acesta nu a contestat aplicarea ștampilei S.C. E M S.R.L.

Prin compararea scrisului de completare a celor 13 facturi emise de S.C. E M S.R.L. către S.C. N P F S.R.L. cu probele de scris ridicate de la F A, s-a constatat că aceste facturi au fost completate în totalitate de F A V.

Numitul F A V a reprezentat și S.C. B D S.R.L., deținând ștampila firmei.

Deși acesta a declarat că nu știe cine a completat cele 11 facturi emise de S.C. B D S.R.L. către S.C. N P F S.R.L., prin compararea probelor de scris ridicate de la F A V s-a constatat că acesta a completat facturile respective, fiind vorba de același scris ca și cel de pe facturile emise de S.C. E M S.R.L.

Organele de cercetare penală au apreciat că, faptul că nici S.C. E M S.R.L. și nici S.C. B D S.R.L. nu au declarat prestări servicii sau livrări de bunuri în semestrul II 2009, nu poate conduce la concluzia că S.C. N P F S.R.L. a înregistrat în contabilitatea societății facturi ce nu au fost emise în realitate de aceste societăți. Au apreciat, de asemenea că tocmai datorită omiterii declarării de către S.C. E M S.R.L., și S.C. B D S.R.L. a facturilor în cauză către organele fiscale, F A V a avut rețineri în a recunoaște că el a completat acele facturi.

În ceea ce privește relațiile comerciale desfășurate între S.C. N P F S.R.L. şi S.C. E T S.R.L. a fost audiat administratorul acestei societăţi, R E. Acesta a arătat că relaţiile comerciale cu S.C. N P F S.R.L. s-au desfăşurat în baza contractului de Tport nr. 15/14 martie 2010 și au constat în Tporturi de mărfuri.

Fiindu-i prezentate cele 8 facturi și chitanțele aferente, emise de S.C. E T S.R.L., R E a declarat că acestea au fost completate și ștampilate de el.

Organele de cercetare penală au apreciat că, întrucât administratorul societății furnizoare a recunoscut realitatea relațiilor desfășurate cu S.C. N P F S.R.L. și a înregistrat în contabilitate aceste facturi, nu există probe suficiente din care să reiasă fictivitatea lor.

În ceea ce privește relațiile comerciale desfășurate între S.C. N P F S.R.L. și S.C. M P S.R.L., a fost audiat D M, persoana care s-a ocupat de aceste relații comerciale. Acesta a declarat că a deținut calitatea de împuternicit al S.C. M P S.R.L. iar administrator este sora soției sale. Între cele două societăți a existat contractul nr. 26/1 iulie 2011 având ca obiect prestări servicii, respectiv încărcat material lemnos. Plata s-a făcut în numerar iar prețul a fost calculat în funcție de orele lucrate.

Numitul D M a mai declarat că toate cele 10 facturi emise de S.C. M P S.R.L. către S.C. N P F S.R.L. au fost semnate și ștampilate de el. 

Organele de cercetare penală au apreciat că, întrucât administratorul societății furnizoare a recunoscut realitatea relațiilor desfășurate cu S.C. N P F S.R.L. și a înregistrat în contabilitate aceste facturi, nu există probe suficiente din care să reiasă fictivitatea lor.

În ceea ce privește relațiile comerciale desfășurate între S.C. N P F S.R.L. și S.C. I L E S.R.L. a fost audiat administratorul acestei din urmă societăți, Pan I.

Acesta a declarat că între cele două societăți a existat un contract scris.

S.C. I L E S.R.L. a emis către S.C. N P F S.R.L. un număr de 36 facturi. Acestea au fost completate, ștampilate și semnate de P I, fiind, totodată, înregistrate în contabilitatea societății.

Organele de cercetare penală au apreciat că, întrucât administratorul societății furnizoare a recunoscut realitatea relațiilor desfășurate cu S.C. N P F S.R.L. și a înregistrat în contabilitate aceste facturi, nu există probe suficiente din care să reiasă fictivitatea lor.

În ceea ce privește relațiile comerciale desfășurate între S.C. N P F S.R.L. și S.C. B L S.R.L. cu sediul în Bistrița, str. A V, nr. 3, sc. A, ap. 20, a fost audiată numita C Ia, proprietara apartamentului, care a arătat că la adresa sa nu a avut sediul nici o societate comercială și nu a auzit de S.C. B L S.R.L.

În perioada martie – mai 2010, S.C. B L S.R.L. a emis către S.C. N P F S.R.L. un număr de 9 facturi în valoare de 34.915 lei, relațiile comerciale constând în vânzarea/cumpărarea de consumabile (piese auto, ulei motor etc.).

Numitul R S I a declarat că reprezentantul S.C. B L S.R.L. a fost numitul Bogdan Cristian, persoană care livra cu autoturismul personal Pusele. Prețul Puselor a fost unul avantajos, iar toate facturile au fost emise, semnate și ștampilate de acel B C. CNP – ul lui B C înscris pe facturi este real. Plata facturilor s-a făcut în numerar întrucât în acea perioadă furnizorul avea conturile blocate. Între cele două societăți nu a fost încheiat vreun contract.

În procesul verbal încheiat de organele fiscale s-a menționat că S.C. B L S.R.L. nu a mai depus la organul fiscal teritorial deconturile de TVA începând cu luna ianuarie 2010 precum și declarațiile informative privind livrările/achizițiile efectuate în semestrul I 2010.

Organele de cercetare penală au apreciat că, prin coroborarea celor menționate mai sus, se poate considera că B C ar fi putut face livrări fără a le înregistra în contabilitate. De asemenea, că nu există probe suficiente din care să reiasă fictivitatea acestor relații comerciale. Singura suspiciune a organelor fiscale referitoare la relațiile comerciale dintre cele două societăți constă în faptul că S.C. B L S.R.L. nu a declarat aceste relații.

În ceea ce privește relațiile comerciale desfășurate între S.C. N P F S.R.L. și S.C. C RO S.R.L. a fost audiat administratorul acestei din urmă societăți, C L.

Acesta a declarat că nu-l cunoaște pe R S I, iar între firma sa și S.C. N P F S.R.L. nu au existat relații comerciale.

În luna august 2010, S.C. C RO S.R.L. Bistrița a emis către S.C. N P F S.R.L. două facturi fiscale în valoare totală de 7.975 lei.

Cu ocazia controlului efectuat s-a constatat că cele două facturi nu au fost înregistrate în contabilitatea S.C. C RO S.R.L. și nu se regăsesc în plaja de facturi utilizate de această societate în perioada 1 ianuarie 2009 – 12 octombrie 2011.

Referitor la acestea numitul R S I a declarat că relațiile comerciale dintre cele două societăți au constat în achiziționarea de pânze pentru circular. Aceste pânze au fost achiziționate de la o persoană care s-a prezentat a fi reprezentant al S.C. C RO S.R.L. și care avea în mașină mai multe pânze de circular pe care le oferea spre vânzare. A menționat că nu-și aduce aminte numele acelei persoane sau numărul mașinii, facturile, semnate și ștampilate, fiind lăsate la punctul de lucru al S.C. N P F S.R.L. Ulterior livrării pânzelor și completării facturilor, reprezentantul S.C. C RO S.R.L. l-a sunat pentru a-i face plata bunurilor livrate iar el îi lăsa la gater.

Organele de cercetare penală au apreciat că nu se poate stabili fictivitatea celor două facturi emise de S.C. C RO S.R.L. către S.C. N P F S.R.L. doar în baza faptului că S.C. C RO S.R.L. nu a declarat aceste livrări sau că facturile nu se regăsesc în plaja de facturi utilizate.

Au mau apreciat că pânzele de circular achiziționate erau necesare activității de debitare a materialului lemnos desfășurate de S.C. N P F S.R.L. Totodată, nu se poate stabili nici persoana ce ar fi reprezentat S.C. C RO S.R.L. în relația cu S.C. N P F S.R.L., iar bunurile livrate, respectiv pânze circular, sunt consumabile.

În fine, au apreciat că probele administrate se coroborează cu aspectele declarate de R S I, administratorul S.C. N P F S.R.L., iar administratorii care neagă livrările efectuate către acesta sunt cei care nu au înregistrat în contabilitate facturile în cauză.

Nemulţumită de soluţia pronunţată, petenta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV – ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE MUREŞ a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanţa nr. 102/II/2/2017 din data de 18 septembrie 2017, prim – procurorul  Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş a respins plângerea ca neîntemeiată.

Împotriva ordonanţei procurorului menţionată mai sus, şi, implicit, împotriva ordonanţei prim – procurorului adjunct, a formulat plângere petenta, plângere care formează obiectul judecăţii în prezentul dosar.

Petenta în plângerea adresată instanței a reluat toate aspectele care au fost cuprinse în plângerea adresată prim-procurorului, apreciind soluția procurorului ca nelegală și netemeinică.

Potrivit art. 341 alin. 2 din Codul de procedură penală „Judecătorul de cameră preliminară stabileşte termenul de soluţionare și dispune citarea petentului și a intimaților și încunoștințarea procurorului, cu mențiunea că pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii. Dacă în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală, petentul și intimații pot formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale”.

S-a procedat la efectuarea comunicărilor menţionate mai sus.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea plângerii.

Potrivit alineatului 5 al aceluiaşi articol „Plângerea se soluționează în camera de consiliu, cu participarea procurorului, prin încheiere motivată pronunțată în camera de consiliu. Neprezentarea persoanelor citate conform alineatului 2 nu împiedică soluționarea plângerii”.

Potrivit alineatului 51 „Judecătorul de cameră preliminară, soluționând plângerea, verifică soluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror noi înscrisuri prezentate”.

Verificând soluţia pronunţată prin ordonanţa din data de 27 iunie 2017, în dosarul nr. 566/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, prin prisma dispoziţiilor legale care reglementează instituţia plângerii împotriva actelor de neurmărire sau de netrimitere în judecată emise de procuror, a materialului existent la dosarul de urmărire penală, a susţinerilor petentei şi a procurorului, judecătorul de cameră preliminară apreciază că plângerea petentei este întemeiată pentru următoarele considerente:

Referitor la relațiile comerciale dintre S.C. N P F S.R.L., administrată de numitul R S I și societățile E M S.R.L. și  B D S.R.L., organele de cercetare penală s-au limitat la a-l audia pe reprezentantul acestora, numitul F A V, care a declarat că, în anul 2009, a desfășurat relații comerciale cu S.C. N P F S.R.L., însă acestea au constat în vânzarea de material lemnos și nu în prestarea de servicii (cu precizarea că, potrivit procesului verbal întocmit de organele fiscale, S.C. E M S.R.L. avea ca obiect de activitate Tporturi rutiere de mărfuri și nu comercializarea materialului lemnos).

Numitul F A V, nu a recunoscut scrisul de completare de pe cele 13 facturi emise în numele S.C. E M S.R.L. și de pe cele 11 facturi emise de S.C. B D S.R.L., deși în urma comparării probelor de scris ridicate de acesta s-a dovedit că el a fost cel care a completat cele 24 facturi, tot el deținând și ștampilele celor două societăți. Mai mult, între S.C. E M S.R.L. și S.C. N P F S.R.L.  a fost încheiat un contract, având nr. 12/10 august 2009, cu obiect „prestări servicii manevrat material lemnos”. 

Potrivit opiniei organelor de cercetare penală, reliefate în expresia „tocmai datorită omiterii declarării de către S.C. E M S.R.L., și S.C. B S.R.L. a facturilor în cauză către organele fiscale, F A V a avut rețineri în a recunoaște că el a completat acele facturi” serviciile prestate de S.C. E M S.R.L. și intermedierile de material lemnos prestate de S.C. B D S.R.L., ambele în favoarea S.C. N P F S.R.L., au fost reale, însă nu au fost înregistrate în contabilitatea celor două societăți furnizoare.

Or, în această situație, cercetările ar fi trebuit canalizate spre acele societăți, reprezentate de numitul F A V, care, potrivit acestei opinii a organelor de cercetare penală, ar fi săvârșit acte de evaziune fiscală prin neînregistrarea în contabilitate a prestărilor de servicii efectuate și a veniturilor obținute.

Însă, s-a trecut prea ușor cu vederea peste faptul că, potrivit constatărilor organelor fiscale, care au consultat baza de date furnizate de aplicația Fiscnet, S.C. E M S.R.L. a depus la organul fiscal teritorial decontul de TVA aferent lunii septembrie 2009, fără a declara livrări de bunuri și prestări de servicii, iar începând cu semestrul II 2009 nu a mai depus la același organ fiscal teritorial declarațiile informative privind livrările/achizițiile efectuate, ceea ce ridică o mare undă de îndoială asupra veridicității declarației numitului F A V.

S-a trecut prea ușor și peste faptul că cele 13 facturi utilizate aveau numere consecutive, de la seria D nr. 18 - la seria D nr. 30 și de la seria D nr. 34 - la seria D nr. 35, deși au fost emise în perioada 03.12.2009 – 29.12.2009 și 03.01.2010 – 04.01.2010.

Nu reiese nici că s-ar fi verificat plaja de facturi folosite de S.C. E M S.R.L. și dacă era aceeași cu cele 13 facturi.

În cazul S.C. B D S.R.L., reprezentată de același F A V, care ar fi livrat către S.C. N P F S.R.L. piese auto – anvelope 16 buc, ulei Tmisie 1.3000 litri, paleți 800 buc., inversor Ifron 1 buc. etc., iarăși s-a trecut prea ușor peste constatările organelor fiscale potrivit cărora societatea furnizoare avea ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul al articolelor medicale și ortopedice, iar din baza de date furnizate de aplicația Fiscnet, societatea în cauză a depus la organul fiscal teritorial deconturile de TVA aferente perioadei septembrie 2010 – septembrie 2011, fără a declara livrări de bunuri și prestări servicii; de asemenea, în declarațiile informative privind livrările/achizițiile efectuate în semestrul II 2010 – semestrul II 2011, depuse la organul fiscal teritorial nu a înscris livrări de bunuri sau prestări de servicii către S.C. N P F S.R.L.

Organele de cercetare penală trebuiau să lămurească împrejurările în care numitul F A V a emis facturile în cauză și să cerceteze actele de evaziune fiscală comise, chiar dacă la nivelul S.C. B D S.R.L., în contabilitatea căreia, afirmativ, nu ar fi fost înregistrate operațiunile comerciale indicate. 

Sau, fiind vorba, printre altele, de livrarea a 16 anvelope de 315x80x22,5 și de 385x65x22,5, trebuia verificat dacă S.C. N P F S.R.L. avea în dotare mașini sau utilaje care să folosească acest tip de anvelope, ori dacă nu cumva societatea conducea o evidență specială a acestor anvelope.

Referitor la relațiile comerciale dintre S.C. N P F S.R.L. și S.C. E T S.R.L., într-adevăr, suspiciunile organelor fiscale au avut la bază doar lipsa din contractul încheiat între această societate și S.C. N P F S.R.L. a mențiunilor referitoare la tarifele percepute și la durata contractului, precum și faptul că administratorul S.C. E T S.R.L., R D E este și angajat al S.C. N P F S.R.L. în calitate de conducător auto.

Aceste suspiciuni nu pot constitui baza unei acuzații de evaziune fiscală (dacă exista vreo incompatibilitate trebuia indicată), mai ales că administratorul S.C. E T S.R.L. a recunoscut realitatea tranzacțiilor iar organele fiscale nu au menționat dacă operațiunile comerciale derulate au fost sau nu înregistrate în contabilitatea S.C. E T S.R.L.

Referitor la relațiile comerciale dintre S.C. N P F S.R.L. și  S.C. M P S.R.L. situația este oarecum identică cu cea întâlnită în cazul relațiilor comerciale derulate cu S.C. E M S.R.L. și S.C. B D S.R.L., în sensul că cercetările nu au fost finalizate și nu s-a stabilit la nivelul cărei societăți s-a comis evaziunea fiscală în condițiile în care, potrivit constatărilor organelor de control fiscal, în urma consultării bazei de date furnizate de aplicația Fiscnet, S.C. M P S.R.L. a depus la organul fiscal teritorial deconturile de TVA aferente lunilor august și septembrie 2011, fără a declara livrări de bunuri sau prestări de servicii.

Ca atare, atât cele 10 facturi emise de către S.C. M P S.R.L. către S.C. N P F S.R.L. în perioada august – septembrie 2011, cât și declarația numitului D M sunt infirmate de datele din aplicația Fiscnet.

Organele de cercetare penală nu trebuiau să se limiteze la audierea numitului D M, ci trebuiau să verifice dacă operațiunile comerciale cuprinse în cele 10 facturi au fost înregistrate în contabilitatea S.C. M P S.R.L. și dacă da, atunci de ce nu au fost trecute și în deconturile de TVA aferente lunilor august – septembrie 2011.

Și în cazul acestei societăți, S.C. M P S.R.L. avem de-a face cu facturi cu numere consecutive, emise la date diferite, de la 6 august 2011 - la 14 septembrie 2011. Or, se pune întrebarea, în perioada respectivă S.C. M P S.R.L. chiar nu a emis nici o altă factură pentru o altă entitate economică?

Pe de altă parte nu reiese că s-ar fi verificat plaja de facturi folosite în acea perioadă de societatea furnizoare.

Referitor la relațiile comerciale dintre S.C. N P F S.R.L. și S.C. I L E S.R.L.

Și în acest caz organele de cercetare penală s-au limitat la a-l audia pe administratorul S.C. I L E S.R.L., numitul P I, care ar fi recunoscut realitatea relațiilor desfășurate cu S.C. N P F S.R.L., dându-i crezare acestuia că operațiunile respective ar fi fost înregistrate în contabilitatea  S.C. I L E S.R.L.

Aceste afirmații sunt însă contrazise de constatările organelor de control fiscal potrivit cărora, în urma consultării bazei de date furnizate de aplicația Fiscnet, S.C. I L E S.R.L. nu a mai depus la organul fiscal teritorial deconturile de TVA începând cu luna aprilie 2010 precum și declarațiile informative privind livrările/achizițiile efectuate în perioada ianuarie 2007-decembrie 2010. În declarația informativă privind livrările/achizițiile efectuate în semestrul I 2011, depusă la organul fiscal teritorial nu a înscris livrări de bunuri sau prestări de servicii. De asemenea, societatea nu a deținut personal angajat întrucât nu a declarat în Vectorul fiscal – formular 010 – contribuțiile aferente.

Ca atare, cum se poate accepta că nu s-au comis acte de evaziune fiscală în condițiile în care una dintre societățile comerciale implicate în relațiile comerciale menționate în cele 36 facturi fiscale nu le-a înregistrat în contabilitate, sau cel puțin nu le-a înscris în declarațiile fiscale ce trebuiau depuse la organul fiscal teritorial.

Un aspect deosebit de important trebuie menționat și în cazul acestei societăți: cele 36 facturi au numere consecutive, de la 001 – la 037 (fiind omisă cea cu nr. 004) deși au fost emise în perioada 2 iunie 2010 – 7 aprilie 2011. 

Se pune și în acest caz întrebarea, în perioada respectivă S.C. I L E S.R.L. chiar nu a emis nici o altă factură pentru o altă entitate economică? 

Pe de altă parte, nu reiese că s-ar fi verificat plaja facturilor utilizate în perioadele respective de către S.C. I L E S.R.L.

În plus, pe lângă faptul că numerele facturilor sunt consecutive, acestea nici nu respectă cronologia timpului, în sensul că factura cu nr. 009 a fost emisă la data de 20 noiembrie 2010 (fila 58) iar factura cu nr. 007 a fost emisă ulterior, la data de 18.12.2010 (fila 59).

Referitor la relațiile comerciale dintre S.C. N P F S.R.L. și S.C. B L S.R.L. în condițiile în care numita C Ia a arătat că societatea S.C. B L S.R.L. nu a funcționat niciodată la sediul declarat din Bistrița, str. A V, nr. 3, sc. A, ap. 20; în condițiile în care S.C. N P F S.R.L. a înregistrat în contabilitate, pe cheltuieli, un număr de 9 facturi, emise în perioada martie – mai 2010, de S.C. B L S.R.L., în valoare de 34.915 lei (relațiile comerciale constând în vânzarea/cumpărarea de consumabile (piese auto, ulei motor etc.); în condițiile în care administratorul S.C. N P F S.R.L., R S I a declarat că a cumpărat de la reprezentantul S.C. B L S.R.L., B C, Pusele respective, aduse de acesta din urmă cu autoturismul său, fără a putea da nici un indiciu în vederea identificării acestuia, afirmând doar că CNP – ul lui B C înscris pe facturi este real, nu se poate accepta concluzia organelor de cercetare penală potrivit căreia B C ar fi putut face livrări fără a le înregistra în contabilitate și, de asemenea, că nu ar exista probe suficiente din care să reiasă fictivitatea acestor relații comerciale.

Acesta întrucât concluzia respectivă este contrazisă de constatarea organelor de control fiscal potrivit căreia S.C. B L S.R.L. nu a mai depus la organul fiscal teritorial deconturile de TVA începând cu luna ianuarie 2010 precum și declarațiile informative privind livrările/achizițiile efectuate în semestrul I 2010.

Pe de altă parte este chiar legitimă suspiciunea organelor fiscale referitoare la relațiile comerciale dintre cele două societăți legată de faptul că S.C. B L S.R.L. nu a declarat aceste relații.

S-a luat de bună declarația administratorului S.C. N P F S.R.L. potrivit căreia plata facturilor s-a făcut în numerar întrucât S.C. B L S.R.L. avea conturile blocate, fără a se efectua nici un fel de verificări cu privire la această ultimă firmă și fără a se stabili dacă actele de evaziune fiscală nu au fost comise la nivelul acesteia. Se putea începe chiar prin identificarea numitului B C, referitor la care s-a acceptat că CNP – ul de pe facturi este real.

Referitor la relațiile comerciale dintre S.C. N P F S.R.L. și S.C. C RO S.R.L. se constată că, din nou, organele de cercetare penală au acceptat cele declarate de administratorul primei societăți comerciale, R S I, referitor la achiziționarea unor pânze de circular, deși administratorului celei de-a doua societăți, numitul C L, a declarat că nu-l cunoaște pe R S I, iar între firma sa și S.C. N P F S.R.L. nu au existat relații comerciale.

Mai mult au arătat că nu se poate stabili fictivitatea operațiunilor comerciale întrucât, pe de o parte, doar faptului că S.C. C RO S.R.L. nu a declarat aceste livrări sau că facturile nu se regăsesc în plaja de facturi utilizate nu poate duce la această concluzie, iar pe de altă parte, pânzele de circular achiziționate erau necesare activității de debitare a materialului lemnos desfășurate de S.C. N P F S.R.L.

Nu pot fi acceptate aceste afirmații în condițiile în care chiar faptul că s-au folosit facturi dintr-o altă plajă decât cele utilizate în mod curent de către o societate comercială și că operațiunile respective nu au fost înregistrate în evidența contabilă a uneia dintre cele două societăți ce intră într-o relație comercială indică faptul comiterii actelor de evaziune fiscală.

Pe de altă parte, utilitatea Puselor achiziționate nu poate justifica în nici un fel neînregistrarea în contabilitatea furnizorului a operațiunii de livrare.

Pornind tocmai de la ultima afirmație a organelor de cercetare penală, potrivit căreia „administratorii care neagă livrările efectuate sunt cei care nu au înregistrat în contabilitate facturile în cauză”, pe lângă faptul că este doar o supoziție, se poate aprecia că cercetările sunt incomplete și în acest caz, în sensul că nu s-a stabilită responsabilitatea cuiva în privința neînregistrării în contabilitate și nu s-a propus tragerea la răspundere a celui vinovat pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.

Faţă de toate cele menţionate mai sus, în baza art. 341 alin. 6 litera b din Codul de procedură penală se va admite plângerea petentei DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV – ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE MUREŞ formulate împotriva ordonanţei din data de 18 august 2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş pronunţată în dosarul nr. 360/P/2012.

Se va desfiinţa soluţia din ordonanţa atacată, respectiv cea de clasare.

Pe cale de consecinţă se va desfiinţa şi soluţia din ordonanţa nr. 102/II/2/2017 din data de 18 septembrie 2017 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş prin care a fost respinsă plângerea petentei.

Se va trimite cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale (urmărirea penală a fost începută in rem la data de 10 martie 2014 – fila 4, dos. u.p.) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală - prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. 1 litera c din Legea nr. 241/2005, precum și pentru stabilirea persoanei/persoanelor care se fac vinovate de comiterea acestei fapte. 

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare