Ieşire din indiviziune. Neîndeplinirea procedurii prealabile reglementată de art. 193 alin.3 din Codul de procedură civilă. Admisibilitate acţiune. Din interpretarea literală a textului art. 193 din Codul de procedură civilă, rezultă că efectuarea acesto

Dosar nr. 2952/212/2017

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CONSTANŢA

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ  Nr. 486/2018

Şedinţa publică din  27 Martie 2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE : A U

JUDECĂTOR  : C R D

GREFIER : F A

Pe rol soluţionarea  apelului civil având ca obiect - acţiune în constatare, apel formulat de apelanţii reclamanţi  M S (CNP…..),,  domiciliat în  municipiul C şi M C (...), domiciliat în  municipiul C, ambii cu domiciliul procesual ales în  C  la cabinet avocat C R, împotriva sentinţei civile nr.1112388/16.10.2017 pronunţată de Judecători  Constanţa în dosarul civil nr.2652/212/2017, în contradictoriu cu  intimaţii pârâți D S,  şi M A, ambii cu domiciliul în  C.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  se prezintă pentru apelanţii reclamanţi, avocat  C R în baza împuternicirii avocaţiale  nr.73/15.11.2017 aflată la fila 11 in dosar, lipsind  intimaţii pârâți.

Procedura de citare este legal îndeplinită, în condiţiile art. 157 şi următoarele din  Codul de procedură civilă.

Apelul  este  motivată  şi timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei conform  chitanţei  seria/nr.60428/2017 0612953 aflată la fila 19 in dosar.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de şedinţă, care evidenţiază părţile, obiectul litigiului şi  menţiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, faptul că  nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă,  după care:

Instanţa constată procedura legale îndeplinită cu părţile lipsă, intimaţii pârâți.

Întrebate  părţile arată că nu mai au alte cereri de formulat, chestiuni prealabile de discutat ori excepţii de invocat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, chestiuni prealabile de  discutat ori excepţii de invocat, instanţa acordă cuvântul în vederea propunerii de probe.

Având cuvântul, reprezentantul  apelanţilor reclamanți solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri şi depune  la dosar în copie testamentul defunctei D M

Deliberând, instanţa încuviinţează pentru  apelanţii reclamanţi proba cu înscrisurile de puse  la acest termen.

Întrebat reprezentantul apelanţilor reclamanţi arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus.

Instanţa, socotindu-se lămurită, în baza art.244 Cod procedură civilă declară cercetarea procesului încheiată şi stabileşte ca dezbaterea fondului să se desfăşoare la acest termen de judecată. Prin urmare, în temeiul art.392 Cod procedură civilă instanţa deschide dezbaterile asupra fondului cauzei şi acordă cuvântul părţilor.

Având cuvântul, reprezentantul convenţional al apelanţilor reclamnţi solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Se arată că în mod greşit  instanţa de fond a reţinut în speţă, faptul că obiectul cererii introductivă de instanţă l-a reprezentat dezbaterea succesorală şi partaj succesoral astfel că, s-ar fi impus parcurgerea  procedurii prealabile prevăzute de art.193 al.3 din nou Cod de pr.Civilă.

Se solicită a se observa că cel de-al doilea capăt al  cererii introductive l-a reprezentat  sistarea stării de coproprietate existente între părţi  asupra imobilului teren în suprafaţă de 408 mp., situat în C, Str. S T

De asemenea se arată că temeiul substanţial  de drept al acestei capăt de cerere  reprezintă disp.art.669-689 Cod .Civilă şi nu dispoziţiile art.1143-din acelaşi act normativ ce viza partajul succesoral.

Faţă de cele menţionate se solicită a se observa că în mod evident  în speţă, starea de  coproprietate dintre părţile litigante s-a născut prin act juridic  şi nu urmare succesiunii defunctei D M,  respectiv prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2898/04.05.1967 la Notariatul de Stat Constanţa prin care D N şi  D M în calitate de vânzători au înţeles  a transmite dreptul de proprietate către părinţii apelanţilor reclamanţi din prezenta cauză respectiv M C şi M M în calitate de cumpărători,  să transmită dreptul de proprietate asupra imobilului compus din construcţie  amplasată pe partea dreaptă a lotului cum priveşti din str. S T, formată din 3 Cmere şi o bucătărie şi suprafaţa indiviză de 204 mp teren care face parte din suprafaţa totală de 408 mp. Astfel la momentul decesului defunctei D M în patrimoniul acesteia nu se mai regăsea decât  suprafaţa de 204 mp, astfel că nu se poate aprecia că în speţă apelanţii  reclamanţi ar fi cerut  prin al doilea capăt de cerere să se realizeze un partaj succesoral câtă vreme starea de indiviziune nu s-a născut  urmare succesiunii ci  printr-un act intern, respectiv  contractul de vânzare-cumpărare.

De asemenea se solicită a se observa că , apelanţii reclamanţi din prezenta cauză nu au nici măcar calitatea de moştenitori ai defunctei  D M,  în contextul în care astfel cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor existente la dosarul cauzei, potrivit certificatului de moştenitor nr.396/23.10.1968 emis de Notariatul de Stat Constanţa, masa succesorală rămasă de pe urma defunctului  D N , a fost compusă din ½ din suprafaţa indiviză de  204 mp.,din imobilul situat în  Constanţa, str. S T nr.10.Se solicită a se observa că în cuprinsul acestui act se indică ca şi moştenitori ai defunctului D , D M în calitate de soţie supravieţuitoare , D I în calitate de fiu şi  şi M A, precizându-se  că au fost renunţători la succesiune  numitele D R şi M M, mama  apelanţilor din prezenta cauză, în calitate de fiice ale defunctului, potrivit declaraţiilor de renunţare la succesiune  înregistrate  sub nr.468 ş469/1968 la acelaşi notariat de stat. Ulterior, prin testamentul depus la acest termen şi autentificat  sub nr.1630/10.02.1971 la Notariatul de Stat Constanţa , numita D M, dispune cu privire la patrimoniul său succesoral, desemnând în calitate de  legatari pe numiţii D I în calitate de fiu ,D M,în calitate de noră,  M A în calitate de fiică şi M N, în calitate de ginere, defuncta menţionând împrejurarea că parte din moştenire ce s-at fi cuvenit celorlalte descendente respectiv D R şi mama apelanţilor din prezenta cauză, respectiv M M, a fost transmisă către aceştia în timpul vieţii sale prin acte între vii.

Astfel în contextul în care mama  apelanţilor din prezenta cauză, respectiv M M, în calitate de  descendentă directă a defunctei D M, nu a înţeles, în timpul vieţii sale,să solicite a se constata nulitatea  actului juridic anterior menţionat,  respectiv a testamentului, reducţiunea  liberalităţii  excesive şi mai mult nu a  înţeles a-şi exprima în  termenul prevăzut de lege în nici un mod dreptul  de opţiune succesorală cu privire la moştenirea rămasă de pe urma  defunctei sale mame,potrivit regulii aplicabile  prescripţiei extinctive  în putere legii,  s-a stins şi dreptul său de a accepta moştenirea  şi odată cu acest drept s-a stins cu efect retroactiv şi titlul său  de moştenitoare devenind străină de  moştenire.

Pe cale de consecinţă şi apelanţii din prezenta cauză în calitate de fii ai persoanei devenită străină de moştenire sunt şi ei la rândul lor străini de moştenire.

Faţă de cele menţionate şi potrivit disp.art.330-331 din regulamentul de aplicare a legii notarilor publici, apelanţii din prezenta cauză nu erau în măsură a solicita notarului public de a emite verificarea evidenţelor notariale în condiţiile în care erau străini de succesiune. Ori, una dintre condiţiile impuse de lege este ca notarul să verifice alături de prezentarea certificatului şi dovedirea calităţii de persoană îndreptăţită a titularului cererii în discuţie.

Ori, în condiţiile în care, obiectul cererii introductive de instanţă a vizat două capete de cerere distincte şi nu accesorii în condiţiile în care cel de-al doilea capăt de cerere nu a vizat un partaj succesoral,  ci sistare stării de coindiviziune , având în vedere că  apelanţii  din prezenta cauză sunt străini de succesiunea defunctei D M, iar starea lor de  coindiviziune  alături  de intimaţi s-a născut dintr-un act juridic.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului civil de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 11238 din data de 16.10.2017 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul civil nr. 2952/212/2017, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată din oficiu, cu consecinţa respingerii acţiunii formulată de  reclamanţii M S şi M C în contradictoriu cu pârâţii D S şi M A, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî în acest fel, a reţinut instanţa de fond că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 07.02.2017 sub nr. 2952/212/2017 reclamanţii M S şi M C au formulat acţiune în contradictoriu cu pârâţii D S şi M A, solicitând să se constate calitatea pârâţilor de moştenitori legali ai defunctei D M, decedată la data de 20.10.1974, precum şi sistarea stării de indiviziune existentă între părţi asupra imobilului în suprafaţă de 408 m.p. situat în C, str. S T, nr. 10-12, jud. C.

În motivarea în fapt a acţiunii, reclamanţii au arătat, în esenţă, că pârâţii sunt moştenitorii defunctei D M, decedată la data de 20.10.1974, însă aceştia nu au înţeles să dezbată succesiunea în faţa notarului public, sens în care au promovat prezenta acţiune pentru ca instanţa de judecată să stabilească calitatea de moştenitori a pârâţilor, precum şi sistarea stării de indiviziune asupra imobilului menţionat.

Reclamanţii au mai precizat că D N şi D M, bunicii lor, au dobândit prin contract de vânzare-cumpărare dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 408 m.p. situat în C, str. S T, nr. 10-12, jud. C, iar în anul 1967 au înstrăinat prin contract de vânzare-cumpărare către M C şi M M, părinţii lor, construcţia şi suprafaţa indiviză de 204 m.p. din suprafaţa de 408 m.p.

S-a mai precizat că potrivit certificatului de moştenitor nr. 396/1968, moştenitorii defunctului D N sunt D M -  soţie supravieţuitoare, D I – fiu şi M A – fiică, iar renunţători D R şi M M – fiice, iar masa succesorală este compusă din jumătatea indiviză de 204 m.p. şi construcţia formată din 5 camere.

Reclamanţii au mai arătat că la data de 20.10.1974 a intervenit decesul numitei D M, iar la data de 18.05.2009 decesul fiului acesteia D I, unchiul lor, vocaţie succesorală la moştenirea acestuia din urmă având pârâtul D S.

În drept au fost invocate prevederile art. 963, art. 984 şi următoarele din Codul de procedură civilă, art. 669-686 din Codul civil, iar în susţinerea acţiunii au fost depuse la dosar înscrisuri (filele nr. 10 - 19).

Reclamanţii au formulat cerere de acordare ajutor public judiciar, iar prin încheierea nr. 5220/28.03.2017 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 2952/212/2014/a2 s-a dispus acordarea ajutorului public judiciar prin eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru în cuantum de 7803 lei, în 24 rate lunare a câte 325,12 lei, cu plata în data de 01 a fiecărei luni, începând cu luna aprilie  2017.

Pârâta M A a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanţi.

La termenul de judecată din data de 14.09.2017, instanţa a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii acţiunii, prin raportare la dispoziţiile art. 193 din Codul de procedură civilă.

Analizând cu prioritate potrivit art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă excepţia invocată, a constatat că potrivit prevederilor art. 193 alin. 1 din Codul de procedură civilă sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se anexează la cererea de chemare în judecată.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 193 alin. 3 din Codul de procedură civilă „La sesizarea instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil. În acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile va fi invocată de către instanţă, din oficiu, sau de către pârât.”

Din interpretarea textelor de lege evocate rezultă că neîndeplinirea procedurii prealabile atrage sancţiunea nulităţii actului de sesizare a instanţei, iar în cazul acţiunilor ce au ca obiect dezbaterea procedurii succesorale este aplicabil regimul juridic al nulităţii absolute reglementat prin dispoziţiile art. 174 alin. 2 din Codul de procedură civilă, întrucât cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public, respectiv acela de a se  pronunţa hotărâri judecătoreşti în baza unor acte notariale valabil întocmite cu privire la situaţia eventualelor acte juridice de dispoziţie ale defunctului cu privire la masa succesorală.

Instanţa constată că prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat să se constate calitatea de moştenitori legali a pârâţilor de pe urma defunctei D M, decedată la data de 20.10.1974, precum şi sistarea stării de indiviziune existentă între părţi asupra imobilului în suprafaţă de 408 m.p. situat în C, str. S T, nr. 10-12, jud. C, fără a depune la dosar încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale.

Instanţa a înlăturat susţinerile reclamanţilor din cuprinsul concluziilor scrise în sensul că au solicitat sistarea stării de coproprietate ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2898/04.05.1967, iar nu sistarea stării de indiviziune ca urmare a succesiunii de pe urma defunctei D M, pentru următoarele argumente:

Prin contractul de vânzare-cumpărare  autentificat sub nr. 1400/20.04.1961, defuncţii D N (decedat la data de 08.04.1968) şi D M (decedată la data de 20.10.1974), bunicii părţilor din prezenta cauză, au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 408 m.p., iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2898/04.05.1967 aceştia au înstrăinat către numiţii M C (decedat 01.10.1993) şi M M (decedată la data de 04.01.2012), părinţii reclamanţilor, construcţia formată din 3 camere şi o bucătărie şi suprafaţa indiviză de 204 m.p. din suprafaţa de 408 m.p.

Conform certificatului de moştenitor nr. 396/23.10.1968, moştenitorii legali ai defunctului Dumitrache Niculae sunt D M – soţie supraviețuitoare, D I – fiu, M A – fiică, iar renunţători D R şi M M – fiice, iar masa succesorală se compune din jumătatea indiviză de 204 m.p. şi construcţia formată din 5 camere.

Potrivit certificatului de moştenitor nr. 44/20.07.2012, moştenitorii legali ai defunctului M C sunt M M – soţie predecedată, M S şi M C, în calitate de descendenți, iar moştenitorii legali ai defunctei M M  sunt M S şi M C, în calitate de descendenți, în masa succesorală fiind inclus dreptul de proprietate asupra cotei de ½ părţi din imobilul situat în C, str. S T, nr. 10-12, jud. C compus din teren în suprafaţă indiviză de 204 m.p. şi construcţie.

Instanţa a reţinut că pârâtul D S este fiul defunctului D I, unchiul reclamanţilor, iar pârâta M A este fiica defunctei D M şi sora defunctului D I.

De asemenea, instanţa de fond a constatat că prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat să se constate calitatea de moştenitori legali a pârâţilor D S şi M A, care nu au dezbătut succesiunea de pe urma defunctei D M şi, respectiv D I, precum şi sistarea stării de indiviziune cu privire la suprafaţa de 408 m.p., iar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2898/04.05.1967 priveşte suprafaţa indiviză de 204 m.p. înstrăinată părinţilor reclamanţilor, de pe urma cărora aceştia au dezbătut succesiunea conform certificatului de moştenitor nr. 44/20.07.2012.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat apel reclamanţii M S şi M, criticând-o pentru nelegalitate.

Arată apelanţii că starea de coproprietate asupra terenului în suprafaţă totală de 408 mp., situat în Constanţa, Str. S T nr. 10, jud. Constanţa, s-a născut din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2898/04.05.1967 la Notariatul de Stat Constanţa, iar nu din succesiune, la momentul deschiderii succesiunii de pe urma defunctei D M, în patrimoniul acesteia nefiind inclusă şi suprafaţa de teren de 204 mp. ce a format obiectul material al contractului de vânzare-cumpărare din anul 1976.

Deşi legal citaţi, intimaţii nu s-au prezentat, nu au depus întâmpinare şi nu au administrat alte probe în apărare.

Analizând legalitatea sentinţei civile apelate, prin prisma criticilor ce i se aduc, reţinem următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 193 alin. 3 din Codul de procedură civilă „La sesizarea instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil. În acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile va fi invocată de către instanţă, din oficiu, sau de către pârât.”

Deşi teza finală a textului vorbeşte despre neîndeplinirea procedurii prealabile în litigiile având ca obiect dezbatere succesorală, faţă de obiectul acestei „proceduri prealabile”, respectiv efectuarea de către notarul public a verificărilor privitoare la evidenţele succesorale, ceea ce este obligatoriu în vederea sesizării instanţei cu un litigiu privind dezbaterea succesorală, nu este parcurgerea procedurii succesorale notariale care să se finalizeze prin stabilirea moştenitorilor defunctului, a drepturilor succesorale ale acestora sau a masei succesorale, ci probarea faptului că au fost efectuate verificări de către notarul public.

De asemenea, din interpretarea literală a textului art. 193  din Codul de procedură civilă, rezultă că efectuarea acestor verificări este obligatorie numai dacă reclamantul învesteşte instanţa cu o cerere în dezbaterea procedurii succesorale, iar nu cu un alt litigiu având ca temei succesiunea, de ex. o ieşire din indiviziune, dacă la cererea de chemare în judecată s-a ataşat certificatul de moştenitor în vederea dovedirii întinderii drepturilor cuvenite unuia dintre coindivizari.

În cauză, părţile litigiului au calitatea de coindivizari asupra imobilului teren în suprafaţă de 408 mp., situat în C, str. S T, nr. 10-12, jud. C.

În ceea ce îi priveşte pe reclamanţii M S şi M C, autorii acestora au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeţei indivize de teren de 204 mp., din totalul suprafeţei de 408 mp., ce formează lotul nr. 486, prin cumpărare astfel: prin contractul de vânzare-cumpărare  autentificat sub nr. 1400/20.04.1961, defuncţii D N (decedat la data de 08.04.1968) şi D M (decedată la data de 20.10.1974), bunicii părţilor din prezenta cauză, au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 408 m.p., iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2898/04.05.1967 aceştia au înstrăinat către numiţii M C (decedat 01.10.1993) şi M M (decedată la data de 04.01.2012), părinţii reclamanţilor, construcţia formată din 3 camere şi o bucătărie şi suprafaţa indiviză de 204 m.p. din suprafaţa de 408 m.p. – fila 12 dosar de fond.

Prin urmare, starea de coproprietate dintre reclamanţi şi pârâţi nu s-a născut din succesiunea defunctei D M, ci, cel puţin din perspectiva reclamanţilor, dintr-un act juridic civil, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2898/04.05.1967.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect „dezbaterea succesiunii” defunctei D M, decedată la data de 20.10.1974, Tribunalul constată că cererea reclamanţilor de constatare a calităţii de moştenitori legali ai pârâţilor ai defunctei menţionate, derivă din justificarea calităţii de coindivizari ai pârâţilor asupra restului suprafeţei de teren indiviz de 204 mp., iar nu din interesul acestora de a dezbate succesiunea autoarei pârâţilor, o astfel de analiză putând a fi efectuată inclusiv în mod incidental în cadrul acţiunii în sistarea stării de indiviziune, în analiza dreptului de coproprietate ce aparţine pârâţilor asupra întregii suprafeţe de teren.

Pe cale de consecinţă, constatând că instanţa de fond era învestită cu o acţiune de ieşire din indiviziune asupra unei suprafeţe de teren, iar nu cu o acţiune în dezbatere succesorală (formularea defectuoasă a capătului de cerere având ca obiect stabilirea calităţii de moştenitori ai pârâţilor de pe urma defunctei D M, ca un capăt de cerere distinct şi principal, putând să fi fost supusă unor precizări, la solicitarea instanţei), în cauză nu exista obligativitatea parcurgerii procedurii reglementată de art. 193 alin.3 din Codul de procedură  civilă, excepţia inadmisibilităţii acţiunii era neîntemeiată, considerente pentru care, constatând că instanţa de fond nu a desăvârşit fondul litigiului, precum şi, în raport de solicitarea expresă a apelanţilor de trimitere a cauzei spre rejudecare, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin.1 C.pr.civ. apelul va fi admis, iar sentinţa civilă apelată anulată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de apelanţii reclamanţi  M S(CNP….,,  domiciliat în  municipiul C şi M C(…), domiciliat în  municipiul C, ambii cu domiciliul procesual ales în  C  la cabinet avocat C R, împotriva sentinţei civile nr.1112388/16.10.2017 pronunţată de Judecători  Constanţa în dosarul civil nr.2652/212/2017, în contradictoriu cu  intimaţii pârâți D S,  şi M A, ambii cu domiciliul în  C.

.Anulează sentinţa civilă apelată şi trimite cauza  spre  rejudecare primei instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27.03.2018.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR,

A U  C R D

GREFIER,

F A

Domenii speta

Spete similare