Modificare documentație de urbanism vs. îndreptare eroare materială.

Planul urbanistic general (PUG) reprezintă instrumentul de planificare operaţională, constituind baza legală pentru realizarea programelor şi acţiunilor de dezvoltare.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile art.46 alin.2 din Legea nr.350/2001, acesta cuprinde şi reglementări pe termen scurt cu privire la zonificarea funcţională (zonificarea funcţională este definită ca fiind partea din teritoriul unei localităţi în care, prin documentaţiile de urbanism, se determină funcţia dominantă existentă şi viitoare – ex. zona de locuit, zona activităţilor industriale, etc. - ; zonificarea  funcţională  este acţiunea împărţirii teritoriului în zone funcţionale).

Trebuie menţionat că în cadrul acestui capitol al Planului urbanistic general (PUG) sunt stabilite zonele şi subzonele funcţionale, unităţile teritoriale de referinţă (subdiviziune a teritoriului unităţii administrativ-teritoriale caracterizată prin omogenitate funcţională), precum şi reglementările la nivelul acestora (acestea se referă la condiţionările primare, la utilizarea funcţională, la condiţiile de amplasare, echipare şi configurare a clădirilor, posibilităţile maxime de ocupare a terenului).

În speţă, se constată că prin HCL nr.34/2016 s-a dispus schimbarea încadrării funcţionale a unor parcele, din UTR U … în UTR …, fiind schimbat un element esenţial al Planului urbanistic general, respectiv a fost schimbată unitatea de referinţă (UTR) din care fac parte terenurile aparţinând recurenţilor, ceea ce reprezintă o modificare a Planului urbanistic general.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr.2746/26 septembrie 2017

Prin sentinţa nr…/…  a Tribunalului C. – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul PREFECTUL JUDEŢULUI C. în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C.N., R.R.D., B.S., B.A., B.M.V.  şi  B.A.

A fost anulată Hotărârea de Consiliu Local nr…/…  privind revocarea parţială a Hotărârii de Consiliu Local  nr…/… de aprobare a documentaţiei „Actualizare Plan Urbanistic General al Municipiului C.N.”.

A fost respinsă cererea de intervenţie accesorie formulată de M.F.D.  şi M.M.

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C.N.

Prin cererea de recurs aceasta a solicitat casarea în tot a hotărârii şi rejudecând cauza să se dispună respingerea acţiunii.

Acesta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 NCPC.

În motivarea recursului se arată următoarele:

Hotărârea atacată a fost adoptată în urma plângerii prealabile formulate de către D.R.R., B.S., B.A., B.A.  şi  B.M.V., în calitate de proprietari ai terenurilor afectate.

La admiterea plângerii prealabile s-a avut în vedere faptul că nu este vorba de o modificare a încadrării funcţionale a terenurilor aparţinând acestora atâta timp cât acestea rămân tot în zona de locuinţe, diferenţa constând în eliminarea  cerinţei ca  zona să  fie  urbanizată  prin PUZ.

Rezulta, aşadar, că prin actul atacat s-a procedat la efectuarea unei corecţii a unei erori generate de utilizarea de către proiectant a unor informaţii neactualizate la elaborarea PUG, nefiind vorba despre o modificare a documentaţiei de urbanism  în sensul  Legii nr.350/2001 care să necesite reluarea procedurii de avizare.

Temeiul juridic în baza căruia a fost făcută corecţia a fost art. 2 din HCL nr… /…  prin care s-a stabilit  că “proiectantul general își asumă răspunderea pentru calitatea serviciilor prestate (reglementările prevăzute în partea desenată și Regulamentul Local de Urbanism) şi asigură consultant pentru îndreptarea diverselor deficienţe ce pot apărea în perioada implementării documentaţiei în practica administrativă”.

În acest context, s-a considerat că nu se impune obţinerea avizului arhitectului-şef al judeţului pentru aprobarea admiterii plângerilor prealabile la PUG 2014.

Se mai arată că potrivit legii, obiectul avizului îl constituie o documentaţie astfel cum este aceasta definită la  art.39 din  Legea nr. 350/2001 şi nu o cerere de natura celei solicitate prin plângerea prealabilă.

Dacă s-ar accepta teza potrivit căreia, în situaţia din speţă, este obligatoriu avizul Consiliului Judeţean, termenul prevăzut de  art.7 din Legea nr.554/2004 pentru soluţionarea unei plângeri prealabile nu ar putea fi respectat de către Consiliul local al municipiului C.N.  având în vedere că nu este posibilă obţinerea avizelor într-un termen de  30 de zile. Or, spiritul şi scopul legii este tocmai acela de a acorda  emitentului actului posibilitatea concretă de revocare în cadrul procedurii prealabile unei acţiuni în instanţă. Totodată, documentaţia aferentă ar fi fost inutilă  dacă Consiliul local ar fi apreciat ca fiind inoportună admiterea plângerii prealabile.

De asemenea, avizul arhitectului-sef al judeţului pentru aprobarea admiterii plângerilor prealabile la PUG 2014 nu este obligatoriu şi raportat la competentele/atribuţiile specifice ale autorităţii publice judeţene stabilite prin art. 22 din Legea nr.350/2001 coroborate cu prevederile referitoare la avizul unic al Consiliului judeţean din Ghidul de elaborare şi aprobare a  PUG aprobat prin Ordinul 13N  din 1999.

Mai mult decât atât, Anexa nr.1 din Legea nr.350/2001 prevede în mod expres categoriile de documentaţii de amenajare a teritoriului şi urbanism, respectiv competenţele de avizare şi de aprobare a acestora. Astfel, la punctul 8 ind.2, categorie la care se încadrează Municipiul C.N., nu este prevăzută necesitatea obţinerii avizului de la Consiliul Judeţean, cum în mod eronat susţine instanţa de fond.

De asemenea, potrivit reglementărilor din Ghidul privind metodologia de elaborare a PUG, GP …/… , avizul unic al Consiliului Judeţean se emite pe baza exemplarului complet  al  PUG  şi a extraselor din PUG înaintate în prealabil către organismele teritoriale interesate, precum: gestionarul surselor de apă potabilă şi al reţelelor de canalizare, administratorii teritoriali ai căilor de comunicaţii, ai reţelelor de transport şi distribuţie al energiei electrice, telecomunicaţii, căldură, alimentare cu gaze naturale, direcţia judeţeană pentru protecţia mediului, Inspectoratul judeţean pentru sănătate publică, etc.

Mai trebuie menţionat că atribuţiile arhitectului şef al judeţului sunt cele expres şi limitativ prevăzute  în Legea nr.350/2001 şi nu pot fi extinse la plângerea prealabilă formulată în baza art.7 din  Legea nr.554/2004.

În opinia pârâtei solicitarea unui aviz consultativ obligatoriu care să permită Consiliului Local să se pronunţe asupra unei plângeri prealabile ar constitui o limitare a atribuţiilor emitentului actului administrativ de a-1 revoca, drept garantat de Constituţie, Legea nr.215/2001 şi  Legea  nr.554/2004.

Se mai precizează că admiterea plângerilor prealabile care se referă la PUG-ul aprobat prin HCL nr…/… vizează chestiuni care ţin de competenţele exclusive ale Consiliului Local al  municipiului C.N.  tocmai pentru că stabilirea reglementărilor de construire pe o zonă din municipiu este atribuţia exclusivă a Consiliului Local, căruia îi revine sarcina de a gestiona dezvoltarea municipiului în concordanţă cu interesul public şi principiile dezvoltării durabile, aşa cum este prevăzut în art.1 şi 2 din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismului.

Din cuprinsul prevederilor legale arătate, dar şi ale art.46 din lege, rezultă că stabilirea modului de utilizare şi a destinaţiei terenurilor de pe raza unităţii administrativ teritorială este prerogativa autorităţilor administraţiei publice locale, cărora le revine şi obligaţia de a gestiona dezvoltarea municipiului în concordanţă cu interesul public şi cu principiul dezvoltării durabile.

Pe de altă parte, ingerinţa în gestionarea bunurilor aflate în proprietatea municipalităţii ar reprezenta şi o încălcare a principiului autonomiei locale.

Consideră că soluţia instanţei de fond este nelegală şi raportat la reglementările din cuprinsul anexei 2 la Ordinul nr. 233/2016 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul şi de elaborare şi actualizare a documentaţiilor de urbanism din ... .Din cuprinsul Tabelului sintetic privind elaborarea planurilor urbanistice generale (P.U.G.) pe categorii de unităţi administrativ-teritoriale, reiese faptul că avizul Consiliului judeţean este opţional.

În drept, recursul nu este motivat.

Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat recurs şi pârâţii R.R.D., B.S., B.A. şi B.A.

Aceştia au solicitat casarea hotărârii atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţei, iar în subsidiar rejudecarea cauze cu consecinţa respingerii acţiunii.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.6 NCPC:

Recurenţii arată că sentinţa atacată nu cuprinde deloc motivele pentru care au fost înlăturate susţinerile lor.

Or, prin necercetarea tuturor motivelor şi apărărilor invocate de părţi, nu se poate realiza un real control judiciar de către instanţa de recurs, iar recurenţii sunt lipsiţi de dreptul de a beneficia de o dublă analiză în fond a susţinerilor lor.

Analizând considerentele sentinţei atacate se poate observa faptul că instanţa de fond nu a înţeles să se aplece asupra niciuneia dintre apărările pârâţilor. Astfel, instanţa nu a verificat în ce măsură articolele din Legea nr.350/2001 şi din Anexa nr.1 invocate de către pârâţi sunt aplicabile speţei. De asemenea, instanţa de judecată nu a făcut deloc vorbire  despre apărarea acestora, conform căreia, prin petitul cu care a fost învestită, reclamantul Prefectul Judeţului C.  solicită instanţei să condiţioneze repararea unei vătămări cauzate de un act nelegal de un aviz al unei terţe autorităţi.

Apreciază, aşadar că instanţa de fond nu a intrat în judecata fondului relativ la susţinerile  pârâţilor, motiv pentru care se impune ca, în temeiul art. 498 alin.2 NCPC, hotărârea instanţei să fie casată, iar cauza să fie trimisă instanţei de fond.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art.488 pct. 8 NCPC:

După cum a observat şi instanţa de fond, competenţele de avizare ale arhitectului şef al judeţului relativ la documentațiile de urbanism sunt stabilite în Anexa 1 a Legii nr.350/2001.

Aşadar, deşi instanţa a identificat corect dispoziţiile legale aplicabile, aceasta a avut în vedere varianta  Anexei nr.1 la Legea  nr.350/2001, înainte de a fi completată cu pct.8, iar nu varianta în vigoare la data de … , aşa cum ar fi fost corect.

Această soluţie se impunea raportat la principiul aplicării imediate a legii civile noi, principiu conform căruia, de îndată ce a fost adoptată, legea civilă nouă se aplică tuturor situaţiilor ivite după intrarea ei în vigoare, excluzând aplicarea legii civile vechi (acest principiu este consfinţit de art.6 alin.5 şi 6 C.civ.).

Analizând această ultimă modificare a Anexei nr.1 a  Legii nr.350/2001, rezultă că în municipiile care cuprind monumente, ansambluri sau situri înscrise în Lista monumentelor istorice consiliul judeţean nu are competente de avizare a PUG-ului.  Or, este un fapt notoriu că municipiul C.N.  este un municipiu în care se găsesc monumente, ansambluri sau situri istorice înscrise în Lista monumentelor istorice, sens în care, conform ultimei modificări a Anexei nr.1 a Legii nr.350/2001, arhitectul şef al judeţului nu are nicio competenţă în a aviza planul general de urbanism.

În acest context, motivul de nelegalitate al actului administrativ pe care instanţa îşi întemeiază decizia rămâne fără un suport legal, ceea ce înseamnă că nu există niciun text de lege care să fi fost încălcat prin adoptarea HCL nr. …/...

Chiar şi în situaţi în care s-ar considera că arhitectul-şef al judeţului ar avea competenţe în avizarea PUG-ului municipiului C.N., sentinţa atacată încalcă dispoziţiile Legii nr.554/2004 şi ale  art.1318 C.civ.

Soluţionând plângerea prealabilă, Consiliul Local C.N.  a ajuns la concluzia că actul atacat încălca legea. În acest context, în temeiul Legii nr.554/2004, acest organ a fost obligat să revoce actul atacat.

În continuare se arată că scopul Legii nr.554/2004 este nu doar anularea actului nelegal,  ci şi repararea pagubei. Or, în speţă acest deziderat nu putea fi realizat decât prin emiterea unui alt act administrativ, care sa reîncadreze, corect, terenurile, conform caracteristicilor lor.

Ca şi în cazul soluţionării plângerii prealabile, repararea pagubei revine tot în competenţa organului administrativ care a emis actul nelegal, adică a Consiliului Local C.

Nu există niciun text de lege care să stabilească vreo competenţă a unei alte autorităţi de a cenzura, printr-un aviz, obligaţia de reparare a pagubei, deci de a condiţiona repararea pagubei de o formalitate procedurală anterioară.

Acceptarea ideii că repararea pagubei este condiţionată de avizul unei alte persoane, ar adăuga la textul art.1381 alin.1 C.civ., conform căruia „orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie”, condiţionări la care legiuitorul nici nu s-a gândit.

În drept, recursul nu este motivat.

Reclamantul Prefectul Judeţului C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

În motivare întâmpinării se arată că hotărârea atacată este legală.

În Referatul nr…/…  întocmit de Direcţia Generală de Urbanism, care a stat la baza adoptării HCL …/…, se prevede în mod expres că „în urma discuţiilor care au avut loc, a fost admisă plângerea prealabilă (parțială) şi revocată Hotărârea nr…/…, respectiv a fost admisă modificarea încadrării funcţionale a parcelelor înscrise în C.F. nr…, …, …, …,… din UTR U … în UTR ….”

Astfel este evident că, în speţă, Consiliul Local Cluj-Napoca a aprobat modificări ale documentaţiei PUG, deoarece a fost modificată încadrarea funcţională a unei teren, schimbându-se unitatea teritorială de referinţă din care face parte, din UTR U … în UTR ….

Având în vedere acest aspect Hotărârea nr…/…  trebuia să respecte prevederile art. 22 alin. l  şi 2 din  Legea  nr.350/2001.

Potrivit Adresei nr…/… a Consiliului Judeţean C.  Documentaţia de Urbanism “Actualizare  Plan  Urbanistic General al municipiului C.N.” a fost avizată în conformitate cu prevederile legale, de către Consiliul Judeţean C.  prin emiterea avizului favorabil al arhitectului şef de judeţ nr…/…  cu o serie de observaţii şi propuneri/recomandări.

Avizul arhitectului şef de judeţ nr…/… este valabil doar pentru documentaţia vizată ca anexă la aviz de către Arhitectul  şef al judeţului, astfel că orice modificare ulterioară adusă documentaţiei atrage după sine nulitatea avizului, conducând la obligativitatea reluării procedurii de avizare, sub sancţiunea nulităţii.

În acest sens sunt dispoziţiile  art. 64 şi 65  din Legea nr.350/2001.

Cu privire la argumentul potrivit căruia „la pct.82 din anexa nr.1 la Legea nr.350/2001, categorie la care se încadrează municipiul C.N., nu este prevăzută necesitatea obţinerii avizului de la Consiliul Judeţean”, apreciază că acest argument trebuie respins.

Punctul 82 al Anexei 1 al Legii  nr.350/2001 cu modificările şi completările ulterioare vizează obligativitatea obţinerii avizelor de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei publice,  Ministerul Culturii  prin direcţiile judeţene şi organisme centrale şi teritoriale abilitate conform legii, în cazul categoriei de documentaţie  PUG  pentru municipii, oraşe şi comune care cuprind monumente, ansambluri sau situri înscrise în Lista monumentelor istorice.

Aceste avize prevăzute  la punctul 82 al anexei  1 la  Legea  nr.350/2001, nu exclud însă obligativitatea obţinerii avizului consiliului judeţean, prin instituţia arhitectului-şef, conform prevederilor  art. 22 alin.2  lit. c coroborat cu punctul 5 secţiunea B din anexa 1 la  Legea nr.350/2001. Apreciază că în cazul documentaţiei PUG  sau în cazul modificărilor aduse acestor documentaţii este obligatoriu avizul arhitectului şef al judeţului şi, în plus, sunt necesare avizele instituţiilor prevăzute la punctul 82 în cazul municipiilor care cuprind monumente, ansambluri sau situri. Cele două tipuri de avize nu se exclud ci se completează.

În sensul celor mai sus expuse sunt şi prevederile cuprinse în Ghidul privind metodologia de elaborare şi conţinutul-cadru al planului urbanistic general, aprobat prin Ordinul nr. 13N  emis de  Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 205 şi urm. NCPC,  Legii  nr.350/2001.

Analizând recursurile Curtea a  constatat următoarele:

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art.488 pct.6 NCPC:

Curtea a reținut că hotărârea este casabilă în temeiul acestui motiv în următoarele situaţii: dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluţie, când cuprinde considerente contradictorii în sensul că din unele rezultă temeinicia pretenţiilor supuse judecăţii, iar din altele netemeinicia acestora, când lipseşte motivarea soluţiei din dispozitiv sau când aceasta este superficială ori cuprinde numai considerente străine de pricina respectivă.

În speţă, nu este prezentă niciuna din ipotezele prezentate anterior (analizând considerentele hotărârii atacate rezultă că instanţa a analizat probele administrate în cauză şi a argumentat soluţia de respingere a acţiunii; de asemenea, motivele expuse nu sunt contradictorii), astfel motivul de casare invocat nu este întemeiat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488, pct. 8 NCPC:

În cauză se impune a fi lămurit în primul rând dacă prin adoptarea HCL …/… s-a realizat o modificare a documentaţiei de urbanism aprobate prin HCL …/…  sau s-a realizat doar o corecţie (îndreptare) a unei erori generate de utilizarea de către proiectant a unor informaţii neactualizate la elaborarea Planului urbanistic general (PUG).

Curtea reţine că documentaţia de urbanism cuprinde reglementări operaţionale, obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice şi că prin intermediul acesteia se stabilesc obiectivele, acţiunile, procesele şi măsurile de amenajare şi de dezvoltare durabilă a localităţii.

Planul urbanistic general (PUG) reprezintă instrumentul de planificare operaţională, constituind baza legală pentru realizarea programelor şi acţiunilor de dezvoltare.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile art.46  alin.2 din Legea nr.350/2001, acesta cuprinde şi reglementări pe termen scurt cu privire la zonificarea funcţională (zonificarea funcţională este definită ca fiind partea din teritoriul unei localităţi în care, prin documentaţiile de urbanism, se determină funcţia dominantă existentă şi viitoare – ex. zona de locuit, zona activităţilor industriale, etc.; zonificarea funcţională este acţiunea împărţirii teritoriului în zone funcţionale).

Trebuie menţionat că în cadrul acestui capitol al Planului urbanistic general (PUG) sunt stabilite zonele şi subzonele funcţionale, unităţile teritoriale de referinţă (subdiviziune a teritoriului unităţii administrativ-teritoriale caracterizată prin omogenitate funcţională), precum şi reglementările la nivelul acestora (acestea se referă la condiţionările primare, la utilizarea funcţională, la condiţiile de amplasare, echipare şi configurare a clădirilor, posibilităţile maxime de ocupare a terenului).

În speţă, se constată că prin HCL …/…  s-a dispus schimbarea încadrării funcţionale a unor parcele, din UTR U … în UTR ...

Or, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, prin hotărârea atacată a fost schimbat un element esenţial al Planului urbanistic general, respectiv a fost schimbată unitatea de referinţă (UTR) din care fac parte terenurile aparţinând recurenţilor, astfel cum aceasta a fost stabilită prin Hotărârea nr…/… , ceea ce reprezintă o modificare a Planului urbanistic general.

În ceea ce priveşte necesitatea obţinerii avizului arhitectului-şef:

Potrivit art.56 alin.1 din Legea nr.350/2001 avizarea şi aprobarea documentaţilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se fac de către autorităţile şi organismele centrale şi teritoriale interesate, potrivit prevederilor Anexei nr.1  la  prezenta  lege.

Relevante sunt şi dispoziţiile art. 22 alin. 2 lit. c din acelaşi act normativ conform cărora, consiliul judeţean (instituţia care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului la nivel judeţean), prin instituţia arhitectului-şef al judeţului asigură avizarea documentaţiilor de urbanism aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale din componenţa judeţului, conform Anexei nr. 1.

În primul rând Curte reţine că deşi nu se prevede expres că pentru modificarea documentaţiilor de urbanism  este obligatorie obţinerea avizelor prevăzute de lege, obţinerea acestora este necesară în virtutea principiului simetriei  actelor  juridice. În condiţiile în care avizul arhitectului-şef al judeţului a fost necesar pentru aprobarea Planului urbanistic general (aspect necontestat de către niciuna din părţi), obţinerea acestuia este necesară şi pentru modificarea Planului urbanistic general.

În sprijinul acestei concluzii sunt şi dispoziţiile art.65 alin.2 din Legea nr.350/2001 conform cărora documentaţiile de urbanism modificate fără respectarea prevederilor legale privitoare la avizarea şi aprobarea acestora sunt nule.

În al doilea rând Curtea reţine că dispoziţiile pct.82 din Anexa nr.1, secţiunea B a Legii nr.350/2001 trebuie interpretate coroborat cu dispoziţiile pct. 5 din aceeaşi Anexă, în sensul că în cazul municipiilor care cuprind monumente, ansambluri sau situri istorice înscrise în lista monumentelor istorice, pe lângă avizele necesare în cazul tuturor municipiilor, prevăzute la pct.5 este necesar şi avizul Ministerului Culturii prin direcţiile judeţene. Aşadar, contrar celor susţinute de recurenţă, cele două tipuri de avize nu se exclud. Aceasta cu atât mai mult cu cât competenţele celor două instituţii nu se suprapun, acestea vizând domenii diferite.

Faptul că hotărârea atacată a fost emisă ca urmare a admiterii plângerii prealabile formulate de recurenţi nu poate constitui un argument care să justifice lipsa obţinerii de către emitentul ei a unui aviz prevăzut de lege.

Mai trebuie reţinut că reclamantul nici nu a pretins că pentru admiterea plângerii prealabile s-ar fi impus obţinerea avizului arhitectului-şef al judeţului, denunţând această lipsă doar cu privire la hotărârea prin care s-a dispus modificarea Planului urbanistic general cu nesocotirea dispoziţiilor legale în materie.

Faţă de considerentele expuse anterior, Curtea în temeiul art. 496 alin. 1 NCPC a respins recursurile pârâţilor, ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare