Indemnizaţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt Secţia a II a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, la data de 10.04.2015, sub nr. 1167/104/2015, reclamanta X  în contradictoriu cu parata Y a formulat contestaţie împotriva Comunicării nr. 5572/24.03.2014, privind respingerea cererii de scutire de la plata a sumei de 22.769 lei reprezentând indemnizaţie pentru creşterea copilului 0-2 ani in dosarul 11130/2011, solicitând  admiterea contestaţiei şi obligarea paratei la scutirea de la restituirea debitului constituit in suma de 22.769 lei in temeiul art. II din legea 126/2014.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 17.02.2015 a depus cererea nr. 3099 la sediul AJPIS Olt in vederea scutirii de la plata debitului constituit prin decizia nr. 1349354697836/04.10.2012, deoarece in urma pronunţării Curţii de Apel Craiova prin Decizia nr. 743/2015 era imperativ sa urmeze calea administrativă conform art. IV din legea 126/2014.

Astfel, prin Sentinţa civila nr.1044/12.11.2014 pronunţata de Tribunalul Olt, subsemnata am fost scutita de la plata debitului constituit in suma de 22.769 lei conform art. II din Legea 126/2014

Sentinţa nr. 1044/2014, pronunţata in dosarul nr. 7935/104/2012* a fost atacata cu recurs la Curtea de Apel Craiova de către intimata AJPIS OLT.

Prin Decizia nr. 743/2015 Curtea de Apel Craiova a admis in parte recursul recurentei AJPIS, in sensul ca a considerat ca nu am respectat calea administrativa conform art. IV din legea 126/2014, restul dispoziţiilor din Sentinţa nr. 104472014 au rămas definitive.

Astfel ca încadrarea la dipozitiile art II din Legea 126/2014, încadrare stabilita de instanţa de judecata a rămas definitivă.

Apreciază că în mod greşit in comunicarea nr. 5572/24.03.2014 se invoca art. III din legea 126/2014, deoarece acest articol nu imi este aplicabil, eu am fost deja încadrata in mod definitiv de instanţa de judecata de fond (prin motivele de recurs nu s-a contestat incadrarea la art. II din Legea 126/2014 ci doar faptul ca nu am urmat calea administrativa si doar pe acest aspect s-a pronunţat instanţa de recurs).

 (2) Debitele prevăzute la alin. (1) se recuperează integral de la persoanele care au încasat necuvenit drepturile, inclusiv sumele reprezentând contribuţii de asigurări sociale de sănătate.

Precizează ca nu îi sunt aplicabile prevederile art. 2 lit.b din Ordinul 2396/2014 deoarece acestea se refera la persoanele încadrate la art. III din legea 126/2014 ori reclamanta a fost incadrata de instanţa de judecata la art. II, astfel ca îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 lit b si următoarele din ordinul 2396/2014 privind aprobarea Procedurii de efectuare a plăţii restituirilor prevăzute de Legea nr. 126/2014.

In drept a invocat dispoziţiile art. 192, 194 si urmat CPP, art. II , IV din legea 126/2014, Ordinul 2396/2014.

În dovedire a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia  a depus la dosar înscrisurile de care s-a făcut vorbire în cerere.

La data de 05.05.2015 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiata si nelegala, iar pe fondul cauzei, menţinerea ca temeinică şi legală a comunicării 5572/24.03.2015 emisă de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Olt.

În motivare a arătat că prin comunicarea nr.5572/24.03.2015 emisă de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Olt a fost respinsă cererea reclamantei privind scutirea de la plata sumei de 22.769 lei reprezentând indemnizaţie pentru creşterea copilului 0-2 ani.

Prin cererea nr.3099/17.02.2015 reclamanta a solicitat scutirea de plata sumei de 22.769 lei reprezentând indemnizaţie pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani în conformitate cu prevederile Legii 126/2014, iar prin comunicarea nr.5572/24.03.2015, emisă de instituţia noastră, a fost respinsă cererea de scutire a debitului.

Potrivit Legii 126/2014 pentru modificarea O.U.G. nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului şi a Ordinului nr.2396 emis de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Finanţelor Publice, nu fac obiectul scutirii de la plată debitele care se încadrează în prevederile art.2 din Ordinul 2396/2014, astfel:

"ART. 2

Conform prevederilor art. III din /ege nu fac obiectul scutirii la plată şi/sau restituirii debitele care, după caz:

a)sunt contestate prin acţiune în instanţă şi aflate în pronunţare;

b)sunt contestate prin acţiune în instanţă şi pentru care instanţa s-a pronunţat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă;

Având în vedere faptul că debitul constituit în sarcina reclamantei a făcut obiectul dosarului nr.7935/104/2012*, cererea reclamantei se încadrează la prevederile art.2 lit.b din Ordinul 2396/2014, cererea de scutire a debitului fiind respinsă.

Astfel, prin acţiunea dedusă judecăţii, făcând obiectul dosarului nr.7935/104/2012*, reclamanta a solicitat anularea deciziei de debit 185/11.10.2012 (decizia 1349354697836/11.10.2012) emisa de Agenţia Judeţeană pentru Plaţi si Inspecţie Sociala Olt prin care s-a dispus constituirea si recuperarea sumei reprezentând indemnizaţie pentru creşterea copilului încasata necuvenit.

Prin sentinţa nr.1044/2014 pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr.7935/104/2012*, instanţa de fond, în mod temeinic şi legal, a respins contestaţia împotriva deciziei de debit nr.185/11.10.2012, formulată de reclamanta X, în contradictoriu cu pârâta Y, ca neîntemeiată, iar în baza art.ll din Legea 126/2014 a scutit contestatoarea de la plata debitului constituit prin decizia nr.185/11.10.2012 (decizia 1349354697836/11.10.2012).

Prin decizia nr.743/2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, dosar nr.7935/104/2012*, a fost admis recursul declarat de Y, modificată sentinţa nr.1044/2014, în sensul că a fost respins capătul de cerere privind scutirea reclamantei de la plata debitului.

Prin urmare, decizia de debit emisă de instituţia noastră a fost legală şi temeinică, instanţa de fond respingând contestaţia reclamantei privind anularea acesteia, iar instanţa de recurs a respinsă capătul de cerere privind scutirea de la plata debitului constituit prin decizia nr. 185/2012, sumă a cărei scutire a solicitat-o ulterior pronunţării instanţei, comunicarea nr.5572/2015 este legală şi temeinică, fiind emisă în conformitate cu prevederile art.2 lit.b din Ordinul 2396/2014.

Conform legislaţiei în vigoare, Legea 126/2014 şi Ordinul 2396/2014, nu sunt scutite de la plată, debitele care au fost contestate în instanţă şi pentru care instanţa s-a pronunţat printr-o hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă.

Afirmarea reclamantei, din prezenta contestaţie, cum că, îi sunt aplicabile dispoziţiile art.ll din legea 126/2014, este nereală şi nefondată, solicitând astfel respingerea.

Aşa cum am arătat mai sus, prin sentinţa 1044/2014 instanţa de fond a stabilit faptul că decizia nr. 185/11.10.2012 (decizia 1349354697836/11.10.2012) este legală şi temeinică, respingând contestaţia reclamantei ca neîntemeiată, iar în baza art.ll din legea 126/2014 scuteşte reclamanta de la plata debitului.

Sentinţa mai sus amintită a fost atacată cu recurs în ceea ce priveşte al doilea capăt, anume, scutirea contestatoarea de la plata debitului în baza art.ll din Legea 126/2014.

Prin decizia nr.743/2015 Curtea de Apel Craiova, a admis recursul instituţiei noastre, în sensul ca a respins capătul de cerere privind scutirea reclamantei de la plata debitului în baza art.ll din legea 126/2014, menţinând restul dispoziţiilor instanţei de fond.

Având în vedere faptul că debitul constituit în sarcina reclamantei a fost contestat în instanţă, în conformitate cu prevederile art.2 lit.b nu fac obiectul scutirii de la plată debitele care se încadrează în prevederile art.2 din Ordinul 2396/2014, astfel, comunicarea nr.5572/24.03.2015 este legală şi temeinică.

În drept, şi-a întemeiat susţinerile pe următoarele dispoziţii legale: art.2

lit.b din Ordinul 2396/2014, art.lll Legea 126/2014, N.c.p.civ.

La data de 19.05.2015 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor invocate de parata prin intampinare, admiterea contestaţiei ca fiind întemeiata si obligarea paratei la scutirea reclamantei de la restituirea debitului constituit in suma de 22.769 lei in temeiul art. II din legea 126/2014, reiterând motivele invocate în cererea de chemare în judecată.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa  a reţinut următoarele:

Reclamanta x  în contradictoriu cu parata y a formulat contestaţie împotriva Comunicării nr. 5572/24.03.2014, privind respingerea cererii de scutire de la plata a sumei de 22.769 lei reprezentând indemnizaţie pentru creşterea copilului 0-2 ani in dosarul 11130/2011, solicitând  admiterea contestaţiei şi obligarea paratei la scutirea de la restituirea debitului constituit in suma de 22.769 lei in temeiul art. II din legea 126/2014.

Prin Comunicarea nr. 5572/24.03.2014 emisă de pârâta AJPIS  a fost respinsă cererea reclamantei de la scutirea de la plată a sumei de 22769 lei reprezentând indemnizaţie pentru creşterea copilului 0-2 ani, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 din Ordinul nr. 2396/2014.

Dispoziţiile mai sus indicate prevăd că Conform prevederilor art. III din lege nu fac obiectul scutirii la plată şi/sau restituirii debitele care, după caz:

c)sunt contestate prin acţiune în instanţă şi aflate în pronunţare;

d)sunt contestate prin acţiune în instanţă şi pentru care instanţa s-a pronunţat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă;

Art. III din legea nr. 126/2014 prevede că Debitele cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului/stimulent/stimulent de inserţie acordate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările şi completările ulterioare, sau a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, constituite din culpa debitorului, materializată în folosirea cu intenţie de către acesta a unor documente despre care cunoştea că au fost eliberate cu nerespectarea legii, declararea de către acesta a unor date neconforme realităţii sau nedeclararea unor informaţii nu fac obiectul scutirii la plată, conform prevederilor art. II

Instanţa reţine că prin Sentinţa civila nr.1044/12.11.2014 pronunţata de Tribunalul Olt a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 1349354697836/04.10.2012 de constituire a debitului, reţinându-se, cu autoritate de lucru judecat,  că aceasta avea obligaţia de a anunţa instituţia cu privire la orice modificare intervenită în situaţia de fapt.

Astfel, în mod corect a apreciat pârâta că reclamanta nu a respectat dispoziţiile legale care instituie obligaţia acesteia de a anunţa orice schimbare , împrejurare care se încadrează în prevederile art. III din legea nr. 126/2014 (nedeclararea unor informaţii), astfel încât debitul nu face parte din categoria celor supuse scutirii de la restituire, conform art. 2 din Ordinul nr. 2396/2014.

Împrejurarea invocată de reclamantă privind reţinerea de către instanţa de judecat a incidenţei art. II din legea nr. 126/2014, nu poate fi reţinută în măsura în care prin Decizia nr. 743/2015 a fost admis recursul declarat de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Olt, modificată sentinţa nr.1044/2014, în sensul că a fost respins capătul de cerere privind scutirea reclamantei de la plata debitului, cererea acesteia de scutire urmând să fie analizată în cadrul procedurii administrative prevăzute de lege.

Faţă de aceste considerente, instanţa a respins cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Data publicarii pe portal:21.01.2016

Domenii speta

Spete similare