Legalitatea ordinului prefectului având ca obiect cuantumul sporului pentru condiții vătămătoare acordat funcționarilor publici în baza art. 3^1 alin. 1 din oug 57/2015.

Decizie 4718 din 27.11.2017


Textul art. 3^1 alin. 1 din  OUG  nr.57/2015  reglementează o situaţie de excepţie de la regula generală, regulă reglementată de art.1 alin.1 din OUG nr.57/2015, cu următorul conţinut:

În anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Ca atare, prevederile art.3^1 alin.1 din OUG nr.57/2015 trebuie interpretate în sensul că ceea ce se modifică, în sensul stabilirii lui la nivelul maxim aflat în plată, este nivelul salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare.

Celelalte componente ale salariului, respectiv sporurile, indemnizaţiile, compensaţiile şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut nu intră sub incidenţa acestui text de lege.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 4718/27 noiembrie 2017

Prin sentința nr.(…) pronunţată de Tribunalul Sibiu – Secţia a II-a Civilă şi de Contencios Administrativ a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta O.A.M. în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului S. și în consecință a fost anulat Ordinul Prefectului Județului S.  nr.(…) privind modificarea Ordinului Prefectului Județului  S.  nr.(…).

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Instituția Prefectului Județului S.

În susținerea recursului înțelege să invoce motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă, din următoarele considerente:

Ordinul nr.(…)  de modificare a Ordinului nr.(…) a fost întocmit în temeiul art. 3^1 din  OUG  nr. 57/2015 precum şi în conformitate  cu  adresele  M.A.I.  nr.(…)  din 08.09.2016, nr.(…) din  22.09.2016  şi  nr. (…)  comunicate  Instituţiei  Prefectului Judeţului S., sens în care cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, se acordă la nivelul stabilit  pentru  luna  iulie  2016, chiar şi după modificarea nivelului de salarizare în baza art.31 alin.(l) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.57/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Intimata  O.A.M.  a  formulat  întâmpinare  prin care a solicitat respingerea recursului ca  neîntemeiat  justificat de faptul că sentinţa atacată este legală şi temeinică.

 Diminuarea sporului pentru condiţii vătămătoare este lipsită de temei legal, precizările MAI nefiind acte normative cu valoare juridică şi ca atare nu pot constitui temei pentru măsura luată.

 Pe de altă parte, personalul nou încadrat beneficiază de sporul respectiv la nivelul maxim.

Nu există nici un factor obiectiv care să susţină acordarea unui spor mai mic intimatei în condiţiile în care aceasta îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii ca şi ceilalţi funcţionari publici.

În fine, se mai susţine că prevederile art. 3^1  din  OUG nr.57/2015  trebuie interpretate prin raportare la prevederile art. 6 alin.2 din acelaşi act normativ.

Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea a constatat următoarele:

Potrivit art. 488  alin.1 din  Codul de procedură civilă  2010  casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate enumerate în mod limitativ la pct. 1-8, iar pârâta a înţeles să invoce motivul prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 din Codul de procedură civilă 2010, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Încălcarea  normelor de  drept  material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, violarea unor principii generale de drept.

Textul se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, care trebuie să fie în vigoare la momentul judecății, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege. Tot în acest motiv de nelegalitate poate fi încadrată și ignorarea unei norme legale incidente în cauză, aplicarea unei norme generale, deși se impunea aplicarea unei norme speciale sau invers.

Critica formulată de recurentă vizează greşita interpretare şi aplicare de către instanţa de fond a prevederilor art. 3^1 alin.1 din OUG  nr.57/2015, text potrivit căruia,

Prin excepţie de la prevederile art.1 alin.(1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Din analiza acestui text rezultă că el reglementează o situaţie de excepţie de la regula generală, regulă reglementată de art.1 alin.1 din OUG nr.57/2015, cu următorul conţinut:

În anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru  nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Ca atare, prevederile art. 3^1 alin. 1 din  OUG  nr.57/2015 trebuie interpretate în sensul că ceea ce se modifică, în sensul stabilirii lui la nivelul maxim aflat în plată, este nivelul salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare.

Celelalte componente ale salariului, respectiv  sporurile, indemnizaţiile, compensaţiile şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut nu intră sub incidenţa acestui text de lege.

Soluţia este logică întrucât nivelul acestor componente este variabil, regimul său fiind reglementat de art. 1 alin. 2 din OUG nr.57/2015.

Cum excepţia este de strictă interpretare iar art.3^1 alin.1 instituie o situaţie de excepţie de la prevederile art. 1 alin. 1, în mod evident ea nu poate fi  extinsă şi la prevederile art. 1 alin.2  din OUG  nr.57/2015.

În consecinţă, interpretând corect prevederile art.3^1 alin.1 din OUG nr.57/2015, recurenta pârâtă trebuia să emită ordine prin care să majoreze cuantumul salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la nivelul maxim, fără însă a modifica, în acelaşi temei, cuantumul sporurilor şi a celorlalte elemente variabile.

În concret, înainte de aplicarea prevederilor art.3^1 alin.1 din OUG nr.57/2015, reclamanta O.A.M.  beneficia de un spor condiţii vătămătoare de 172 Iei.

Prin Ordinul Prefectului nr.(…) emis în temeiul dispoziţiilor art.31 din OUG nr.57/2015,  au  fost  stabilite  drepturile salariale ale reclamantei la nivelul maxim al salariului de bază în plată pentru funcţia de consilier juridic, clasa I, grad profesional superior, clasa de salarizare 59, gradaţia 5, coeficient de ierarhizare 4, 19 din cadrul Instituţiei Prefectului  Judeţului S., respectiv salariu de bază de 3139 lei, corespunzător funcţiei publice de consilier juridic, clasa I, grad profesional superior, clasa de salarizare 59, gradaţia 5, coeficient de ierarhizare 4,19, un spor condiţii vătămătoare de 211 Iei, precum şi norma de hrană corespunzătoare personalului de execuţie.

Ulterior, prin Ordinul Prefectului Judeţului S.  nr.(…), a fost modificat alin.1 al art.1 din Ordinul Prefectului judeţului S.  nr.(…)  reclamanta beneficiind, începând cu data de 01.08.2016, de un salariu de bază tot de 3168 lei, însă de un spor de condiţii vătămătoare de 172 lei, precum şi de norma de hrană corespunzătoare personalului de execuţie.

Faţă de argumentele ce preced, Curtea, în dezacord cu judecătorul fondului, reţine că prin Ordinul nr.(…) recurenta nu a făcut altceva decât să restabilească legalitatea sporului pentru condiţii vătămătoare acordat intimatei reclamante prin aplicarea eronată a unei norme legale dincolo de ipoteza sa de reglementare.

Susţinerea intimatei referitoare la interpretarea prevederilor art. 3^1 din OUG nr.57/2015 prin raportare la prevederile art. 6 alin. 2 din acelaşi act normativ nu poate constitui un argument de natură a schimba această concluzie întrucât norma indicată se referă la situaţia personalului nou-încadrat şi personalului ale cărui raporturi de muncă sau de serviciu au fost suspendate în condiţiile legii şi care şi-a reluat activitatea în anul 2016, ipoteză în care intimata nu se încadrează.

Ca atare prima instanţă a interpretat eronat prevederile art. 3^1 alin. 1 din OUG nr.57/2015 apreciind că vizează şi sporurile salariale şi a aplicat în concret, în mod eronat, această normă atunci când a decis să anuleze Ordinul nr.(…) pentru a-i recunoaşte reclamantei sporul pentru condiţii vătămătoare în cuantum de 211 lei.

Reținând că dispozițiile incidente, supuse analizei, au fost greșit interpretate şi aplicate, Curtea a constatat că motivul de casare reglementat  de  art.488 alin.1 pct.8 din Codul de procedură civilă  2010 este incident și ca atare, recursul declarat a fost admis potrivit art.496 alin.2 din același act normativ, sentința casată și acțiunea respinsă.