Penal achitare – fapta nu există

ACHITARE – FAPTA NU EXISTĂ

Asupra prezentului proces penal:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău cu nr. ….. din data de 23.06.2017 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. D. A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, faptă prevăzută de art. 335 alin. 2, teza a treia din Codul penal, constând în aceea că în decursul zilei de 20.07.2015, deşi exercitarea dreptului său de a conduce autovehicule pe drumurile publice din România fusese suspendată ca urmare a comiterii unei infracţiuni la regimul rutier - refuzul conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, procesul penal declanşat în acest context nefiind în acel moment finalizat, şi avea cunoştinţă despre această împrejurare, cu intenţie, a condus pe D.N. 2 – E85, din direcţia municipiului Urziceni înspre municipiul Buzău, autoturismul proprietate personală marca Dacia, model Logan, cu seria de şasiu …….., înmatriculat definitiv sub numărul ………., de culoare albastru metalizat, fiind depistat şi oprit în trafic pentru control în jurul orei 1147 de către membrii componenţi ai unui echipaj de poliţie rutieră în timp ce rula cu viteză excesivă pe un sector al arterei naţionale susmenţionate localizat pe raza satului Costeşti din comuna buzoiană omonimă.

Procurorul de caz a reţinut faptul că la data de 04.01.2016, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul I.P.J. Buzău – Serviciul Rutier – Biroul Drumuri Naționale s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea de către numitul B. D. –A. a infracţiunii mai sus menţionate.

În urma probatoriilor efectuate (declaraţiile inculpatului ; declaraţia martorei M. M. –G.; cele două adrese cu numărul unic de ieşire ……. emise la data de ….. şi, respectiv, la data de ….. de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad ; procesul-verbal de constatare a contravenţiei cu seria ….. și numărul …….. întocmit pe numele inculpatului de către lucrătorii I.P.J. – Serviciul Rutier – Biroul Drumuri Naţionale la data de …… , fotocopia adresei cu numărul unic de ieşire ……. emisă la data de ……… de către I.P.J. Buzău – Serviciul Rutier , fotocopia dovezii înlocuitoare a permisului de conducere cu seria ….. şi numărul …….. eliberate pe numele inculpatului B. D. –A. la data de ……., ora 1241 de către Serviciul Poliţiei Rutiere al I.P.J. Buzău , cele două adrese cu numerele unice de ieșire …… şi, respectiv, …. emise la data de …… și la data de ……. de către Brigada de Poliţie Rutieră din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi anexele în format letric ale acestora , cele trei adrese cu numerele unice de ieşire …….., ……. şi, respectiv, …….., emise la datele de …….., ………. şi ……… de către Direcţia de Asigurare Logistică Integrată din cadrul Direcţiei Generale de Logistică a Ministerului Afacerilor Interne şi anexele în format letric ale celei din urmă , adresa cu numărul unic de ieşire ……. emisă la data de ….. de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti , fotocopiile conforme cu originalul ale pieselor ansamblului probator administrat în cauza penală cu numărul unic …….., care s-a aflat în supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi fotocopia ordonanţei de clasare emise în aceeaşi cauză la data de ……. de către procurorul de caz , fotocopia adresei cu numărul unic de ieşire ……… emisă la data de ……….. de către Direcţia de Asigurare Logistică Integrată din cadrul Direcţiei Generale de Logistică a Ministerului Afacerilor Interne, ce reprezintă în fapt o caracterizare a inculpatului , alte înscrisuri (copia fişei de cazier judiciar a inculpatului, copia fişei de evidenţă a abaterilor la regimul rutier ) , procurorul de caz a stabilit următoarea situaţie de fapt :

În prima parte a zilei de 20.07.2015, un echipaj de poliţie din cadrul I.P.J. Buzău – Serviciul Poliţiei Rutiere aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu cu autospeciala din dotare înregistrată sub numărul …… pe un segment al drumului de interes naţional cu indicativul D.N 2 – E85 localizat pe raza satului Costeşti din judeţul Buzău, comuna Costeşti, au procedat în jurul orei 1147, în scopul derulării unui control de rutină dublată de aplicarea unei sancţiuni contravenţionale, la efectuarea semnalului regulamentar de oprire către conducătorul autoturismului marca Dacia, model Logan, cu numărul de înmatriculare ………, de culoare albastru metalizat, care circula pe această arteră naţională din direcţia municipiului Urziceni înspre municipiul Buzău, rulând cu o viteză superioară limitei maxime legal admise pe porţiunea de drum respectivă, mai precis cu o viteză de 78 de kilometri pe oră, ce a fost înregistrată de către instalaţia radar cu seria ……… montată pe autospeciala de poliţie.

Persoana care se afla la volanul autoturismului vizat , identificată în persoana inculpatului B. D. A., s-a conformat  indicaţiilor primite , oprind în apropierea locului unde echipajul de poliţie i-a solicitat acest lucru.

Organele de poliţie şi-au declinat calitatea şi au comunicat scopul opririi, iar conducătorul auto  le-a  înmânat lucrătorilor de poliţie întregul set de înscrisuri auto şi personale solicitate, inclusiv permisul de conducere cu seria ……, emis la data de ……. şi aferent categoriilor de vehicule B şi C, a cărui valabilitate nu a putut fi verificată pe loc prin consultarea evidenţelor informatizate de profil (nereuşindu-se nici realizarea unui examen al situaţiei juridice a dreptului titularului de a conduce autovehicule pe drumurile publice din România), anumite defecţiuni tehnice afectând temporar fiabilitatea echipamentelor tehnice mobile din dotarea poliţiştilor context în care, pe moment, nu s-a constatat existenţa vreunei semnalări implementate.

În aceste condiţii, B. D. –A., care a afirmat în faţa lucrătorilor operativi de poliţie rutieră că este angajat al Ministerului Afacerilor Interne şi că se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu intenţionând să ajungă pe raza judeţului Vrancea, fără a putea prezenta un ordin de deplasare în susţinerea alegaţiilor făcute, a fost sancţionat contravenţional cu avertisment pentru singura abatere cu acest regim pe care o comisese – nerespectarea regimului legal de viteză, fiind întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei cu seria …… şi numărul ……. şi restituindu-i-se în integralitate actele predate, inculpatul  continuându-şi  deplasarea.

La o dată ulterioară, mai precis în ziua de 04.01.2016 (deci la aproximativ cinci luni şi jumătate de la această întâmplare), lucrătorii Compartimentului Implementări Abateri din cadrul Serviciului Rutier al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Buzău au constatat , cu ocazia revizuirii înregistrărilor din baza electronică de date ce alcătuiau în acea vreme aşa-numitul ”cazier auto” al inculpatului şi a implementării sancţiunii contravenţionale principale a avertismentului aplicate în ziua de 20.07.2015 pentru abaterea comisă pe raza comunei Costeşti din judeţul Buzău , faptul că la data respectivă acesta avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice din România ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de refuz al conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, restricţia având ca punct de start ziua de 12.04.2013 şi operând până la data de 10.01.2017, iar starea documentului care atestă acest drept era „CU RESTRICŢII - REŢINUT”.

În decursul zilei de 11.01.2016, I.P.J. Buzău i-a expediat inculpatului adresa cu numărul unic de ieşire …….. prin intermediul căreia l-a înştiinţat că începând cu data de 04.01.2017, urmare a comiterii în ziua respectivă a infracţiunii prevăzute şi sancţionate de art. 335 alin. 2, teza a treia din Codul penal, exercitarea dreptului său de a conduce a fost suspendată până la soluţionarea prezentei cauze penale, context în care, după recepţionarea invitaţiei anterior amintite,  acesta şi-a îndeplinit obligaţia şi, în cursul zilei de 20.01.2016 s-a deplasat la ghişeul de relaţii cu publicul al Compartimentului de Implementări Abateri al Serviciului Rutier din cadrul I.P.J. Buzău, ocazie cu care a predat permisul de conducere cu seria …….., funcţionarii eliberându-i în schimbul documentului pus la dispoziţie o dovadă înlocuitoare a acestuia cu seria ….. şi numărul ………., fără drept de circulaţie .

În concret, în sarcina inculpatului B. D. –A. s-a reţinut că în decursul nopţii de 11.04. spre 12.04.2013, aflându-se într-o avansată stare de ebrietate, a condus pe strada …….. Sectorul 2 al municipiului Bucureşti, mai precis în parcarea blocului de locuinţe cu numărul …. poziţionat la numărul cadastral …. de pe Şoseaua ….. (adiacentă arterei municipale amintite anterior), autoturismul marca Dacia, model Logan, serie cu numărul de înmatriculare ….., de culoare roşu, proprietatea mamei sale B. S., iar pe durata de efectuare a manevrelor a adormit la volan fără a apuca să oprească motorul ori să ridice piciorul de pe acceleraţie, vehiculul la al cărui post de comandă se găsea rămânând, în mod nefiresc, staţionat într-o poziţie care obstrucţiona accesul /ieşirea din acest perimetru cu destinaţia de parcare; mai târziu,  pe parcursul aceleiaşi nopţi, martorul F. –L., constatând că nu reuşeşte a-l trezi pe conducătorul auto adormit a solicitat intervenţia autorităţilor prin apel la Serviciul Numărului Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112 .

La scurtă vreme la faţa locului  a ajuns un echipaj de lucrători operativi ai Brigăzii de Poliţie Rutieră din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, care l-a trezit  pe inculpat şi i-au atras atenţia că staţionează într-un loc nepotrivit întrucât încurcă accesul în incinta parcării ce deserveşte blocul de locuinţe cu numărul ….., iar în momentul în care aceasta a coborât de la volan au remarcat că emana o puternică halenă alcoolică.

În aceste condiţii, în prezenţa  martor ocular, F. R. –L.,  organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare  au procedat la consultarea conducătorului auto B. D. –A. în vederea efectuării testării alcoolscopice cu aparatul etilotest marca Dräger, lovindu-se de opoziţia expresă şi deliberată a persoanei solicitate, iar în atare condiţii realizarea acestei proceduri nu a reuşit.  Apoi , inculpatul a refuzat în mod clar la puţin timp după aceea şi să fie condus la sediul Institutului Naţional de Medicină legală ”Mina Minovici”, unde să fie supus prelevării necesarelor mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, deşi a confirmat ingestia de alcool, precizând şi felul băuturilor consumate, respectiv vin şi ţuică în cantităţi nedezvăluite, dar şi un reper temporal orientativ în preajma căruia consumul declarat a început – ora 2100 din seara cu pricina .

Această conduită sancţionabilă penal – a arătat procurorul de caz - ce i-a fost imputată persoanei cercetate a constituit temeiul de fapt al acţiunii penale inerente procesului început la momentul constatării de către anchetatori că expiraţia conducătorului auto conţine vapori de alcool în concentraţie ridicată, respectiv al recepţionării manifestării sale de voinţă concretizate în împotrivirea la recoltarea mostrelor biologice de sânge necesare în vederea stabilirii alcoolemiei (începerea in rem a urmăririi penale fiind dispusă la data de 10.06.2015 –), şi a cărui fază de urmărire penală s-a desfăşurat de către organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti – Brigada Rutieră – Serviciul 5 – Biroul Cercetări Infracţiuni Rutiere sub supravegherea Parchetului de pe lângă judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în cadrul dosarului penal cu numărul unic ….

La momentul constatării infracţiunii flagrante de către lucrătorii Brigăzii de Poliţie Rutieră a D.G.P.M.B. care au intervenit la faţa locului, B. D. –A. a precizat verbal în faţa acestora că nu doreşte să le prezinte spre verificare nici permisul de conducere şi nici vreun alt document personal ori auto dintre cele solicitate, poziţie înregistrată atât în cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit cu acea ocazie, cât şi în raportul de reţinere şi în procesul-verbal specific completate cu menţiuni corespunzătoare în aceleaşi împrejurări spaţio-temporale şi în prezenţa martorului-asistent S. I. –G.; acuzatul a refuzat, de asemenea, şi să semneze oricare dintre aceste înscrisuri, ce au fost transmise în fotocopie cu format letric Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău în vederea completării probatoriului prezentei speţe;  tot atunci, respectându-se prevederile legale incidente, poliţiştii din echipajul de intervenţie la eveniment l-au informat pe inculpat că împotriva sa a fost pornit un proces penal având ca obiect comiterea infracţiunii la regimul rutier specifice opunerii manifestate - refuzul conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, precum şi că una dintre principalele consecinţe ale acestei împrejurări este faptul că începând din acel moment şi până la finalizarea cercetărilor şi soluţionarea cauzei nu mai are dreptul de a conduce autovehicule de drumurile publice din România, interdicţie cu privire la care îşi găsesc deplina incidenţă  prevederile alineatului 3 al articolului 97 din OUG nr. 195 din data de 12 decembrie 2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, potrivit cărora perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai se consideră perioadă de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.  S-a mai reţinut că în acelaşi context , conducătorului auto responsabil de producerea accidentului rutier cercetat i s-a învederat în mod limpede că are obligaţia de a se prezenta până la data de 16.04.2013 în faţa lucrătorilor specializaţi ai Brigăzii de Poliţie Rutieră a Capitalei pentru a preda permisul de conducere , B. D. –A. înţelegând să nu se conformeze nici de această dată şi să menţină această atitudine refractară până la data de 20.01.2016 când permisul său de conducere a fost preluat în custodie de personalului Serviciului Rutier al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Buzău.

Cauza penală cu nr. ….. a fost soluţionată prin clasare în baza ordonanţei cu acelaşi număr emisă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti la data de 10.01.2017, în privinţa infracţiunii de refuz al conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei apreciindu-se că pericolul social generat prin comiterea se situează la cote reduse, fapt ce a atras incidenţa articolului 19 din Legea cu numărul 255 din data de 14 august 2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale şi a articolului 181 din Codul penal anterior ca lege penală mai favorabilă, soluţia nefiind atacată de inculpat.

Pe întreaga durată a procesului penal desfăşurat sub numărul parchet amintit mai sus,  în beneficiul inculpatului nu s-a emis la solicitarea acestuia de către procurorul de caz nicio ordonanţă de prelungire a dreptului de circulaţie, aspect ce reiese din analiza conţinutului adresei cu numărul unic de ieşire …. emisă la data de …. de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

Procurorul de caz a reţinut şi faptul că, fiind  audiat în calitate de suspect de către organele de urmărire penală,  în data de 09.11.2016 , inculpatul a adoptat o conduită procesuală de nerecunoaştere a infracţiunii săvârşite, ignorând evidenţa probatorie ce se desprinde din piesele dosarului şi precizând că la data de 20.07.2015 se îndrepta de fapt către municipiul Râmnicu Sărat din judeţul Buzău şi ”era convins” că are dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice din România întrucât de la momentul constatării în flagrant a infracţiunii cercetate în cauza penală cu numărul unic …. a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi până în clipa consemnării declaraţiei nu a primit niciun înscris prin intermediul căruia să fie înştiinţat în sens contrar.

Apărarea pe care inculpatul şi-a construit-o – a precizat procurorul de caz -  în speranţa de a evita rigorile normelor incriminatorii penale şi pe care a încercat să o consolideze şi cu afirmaţia neadevărată că relativ la comiterea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 337, alineat unic din Codul penal a fost ascultat pentru prima dată la începutul anului 2016 nu stă în picioare, întrucât, astfel după cum s-a indicat anterior în cuprinsul expozeului prezentului act de sesizare a instanţei de judecată, o asemenea notificare s-a realizat chiar pe parcursul nopţii de 11.04. spre 12.04.2013, în prezenţa unui martor-asistent care, spre deosebire de acuzat, a şi semnat procesul-verbal de consemnare a îndeplinirii acestei proceduri.

Aşadar, raportat la probele administrate în cauză,  procurorul de caz a  constatat existenţa de probe certe privind comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată cercetată în prezenta cauză penală , aceasta fiind săvârşită de către inculpatul B. D. –A.

Prin urmare, cele expuse mai sus au fost reţinute în rechizitoriu, pe baza probelor administrate în acea fază procesuală şi a aprecierilor proprii ale procurorului ce a întocmit actul de sesizare a instanţei.

 În faţa instanţei,  inculpatul nu  s-a prevalat de dispoziţiile art. 374  alin. 4 Cod procedură penală, arătând că  a spus mereu adevărul în declaraţiile date , astfel încât nu consideră că a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa, poziţia acestuia fiind constantă şi fermă, în acelaşi sens.

 În cursul cercetării judecătoreşti s-au solicitat anumite răspunsuri , de către inculpat în mod direct, sau de instanţa de judecată, de la diferite instituţii, respectiv: MAI –Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, DRPCIV Bucureşti, Direcţia Generală a Poliţiei Municipiului Bucureşti - Brigada Poliţiei Rutiere , IPJ Buzău  .

Instanţa a solicitat de la DGPMB – Brigada Rutieră, procesul verbal încheiat la data de ….. , cât şi dovada înmânării ori comunicării prin Poşta Română către inculpat a înştiinţării scrise a faptului că de la data de 12.04.2013 s-a dispus reţinerea permisului de conducere cu obligaţiile ce decurg ca urmare a acestei măsuri, răspunsul fiind în sensul că acestea nu se află la nivelul Brigăzii Rutiere deoarece  au fost înaintate Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti în dosarul nr. … împreună cu referatul cu propunere de clasare întocmit de către organele de cercetare penală din cadrul instituţiei( depunându-se referat din 03.03.2017 al IGPR – Brigada Rutieră, ordonanţă de clasare nr. ….. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti.

Inculpatul a depus la dosar copii de pe toate actele din dosarul nr. …. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti.

În cursul judecaţii, probele administrate au conturat  o situaţie de fapt care a determinat o altă interpretare a  acesteia şi, evident, a  impus achitarea inculpatului B. D. A., întrucât fapta reţinută în sarcina sa nu există.

 Pentru a ajunge la această concluzie , instanţa a  reţinut următoarele:

Inculpatul a fot trimis în judecată pentru săvârşirea  unei infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, prevăzute de art. 335 alin. 2 Cod penal.

 În legătură  cu această infracţiune se reţine că textul de incriminare are următorul conţinut: „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.

Textul de incriminare impune ca elementul material al infracţiunii (conducerea) să se grefeze pe cel puţin una dintre situaţiile premisă subliniate: permis necorespunzător categoriei sau subcategoriei; permis retras; permis anulat; drept de conducere suspendat; persoana nu are dreptul de a conduce autovehicule în România.

Prin urmare obiect al probaţiunii în prezentul proces penal îl constituie şi verificarea situaţiei premisă în raport de care s-a formulat acuzaţia, întrucât lipsa situaţiei premisă atrage şi inexistenţa infracţiunii.

 Totodată, instanţa are obligaţia de a verifica (atunci când datele speţei impun o atare verificare), în condiţiile art. 52 Cod procedură penală., legalitatea procedurii care a generat situaţia premisă (este vorba, în special, de ipoteza referitoare la suspendare).

Potrivit rechizitoriului , inculpatul este acuzat că în data de 20.07.2015 a condus pe drumurile publice autoturismul proprietate personală marca Dacia, model Logan, înmatriculat sub numărul …. având permisul suspendat ca urmare a comiterii la data de 12.04.2013, a unei infracţiuni la regimul rutier ( refuzul sau sustragerea de la prelevarea de  mostre biologice, prevăzută de art. 337 Cod penal). Pentru această infracţiune s-a întocmit dosarul de urmărire penală înregistrat sub nr. … la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti, dispunându-se începerea urmăririi penale la data 10.06.2015.

Din examinarea dosarului de urmărire penală,  depus în copie la prezentul dosar şi a informaţiilor comunicate instanţei de către IGPR- Brigada Rutieră prin adresa nr. …., rezultă următoarele aspecte : prin  ordonanţa nr. …  din 10.01.2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti, faţă de inculpatul B. D. A. s-a dispus clasarea cauzei privind săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prevăzută de art. 337 Cod penal, reţinându-se că fapta prezintă un grad de pericol social redus,  făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 18 ind. 1 Vechiul Cod penal în considerarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 255/2013.

Ca situaţie de fapt, în dosarul nr. … s-a reţinut că la solicitarea agenţilor de poliţie , B. D. A. a condus în noaptea de 12.04.2013 , autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare …. pe o distanţă foarte scurtă, de câţiva metri pentru a le permite accesul în parcarea blocului … de pe Şoseaua ….  Bucureşti, urmată de refuzul de a se supune recoltării mostrelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Aşadar, la data de 12.04.2013 , inculpatului i-a fost întocmit dosar penal pentru cele reţinute anterior, întocmindu-se cu acel prilej trei procese verbale de constatare a infracţiunii flagrante, de verificare a identităţii inculpatului şi autovehiculului în baza de date a poliţiei şi un proces verbal ce a cuprins refuzul inculpatului de a da declaraţii în acea cauză, la acel moment.  Niciunul dintre acele procese verbale nu a fost primit ori semnat de către inculpat, acesta exprimându-şi refuzul în acest sens.

În practica din ţara noastră în astfel de situaţii, pentru a interveni suspendarea exercitării dreptului de a conduce, fie permisul de conducere al inculpatului ar fi trebuit reţinut pe loc cu eliberarea unei dovezi fără drept de circulaţie ( ceea ce nu a fost cazul în speţa respectivă) , fie inculpatul ar fi trebuit înştiinţat cu privire la obligaţia de a preda permisul de conducere şi cu privire la suspendarea exercitării dreptului de a conduce.

La dosarul cauzei înregistrate sub nr. ….  la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti nu există o dispoziţie de reţinere a permisului de conducere şi nici dovada că la aceea dată s-ar fi adus la cunoştinţă inculpatului că are suspendat  dreptul de a conduce.

Este adevărat însă, că la aceeaşi dată de 12.04.2013,  s-a încheiat şi un proces verbal , la ora 01,45 , în cuprinsul căruia se menţionează, printre altele,  faptul că i s-a adus la cunoştinţă domnului B. D. A. că dreptul de a conduce autovehicule i-a fost suspendat începând cu acea dată de 12.04.2013. Procesul verbal în cauză a fost semnat doar de martorul asistent, numitul S. I. G., (care nu confirmă în declaraţiile sale că inculpatul a luat la cunoştinţă de suspendarea dreptului de a conduce)  inculpatul refuzând să-l semneze, implicit să-l primească aşa cum rezultă din conţinutul acestuia, ultima parte. Mai mult, la dosarul de urmărire penală nr. … al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău , apare la fila 29 şi un raport de reţinere încheiat , se pare , tot la data de 12.04.2013, raport care, la fel , nu se regăseşte între actele dosarului de urmărire penală nr. … al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti ( aflat în copie la dosarul prezentei cauze).

Aşadar,  procesului verbal menţionat anterior  nu i se  poate acorda nicio eficienţă juridică , atâta timp cât acesta nu poartă niciun număr de înregistrare şi nu a fost semnat de inculpat, iar raportului de reţinere nici atât , întrucât nu poartă aprobarea şefului Poliţiei Rutiere, permisul nu a fost reţinut în acel moment şi nici nu s-a eliberat vreo dovadă înlocuitoare.

Nu trebuie omis faptul că DGPMB – Brigada Rutieră comunică instanţei ( fila 74) faptul că procesul verbal din 12.04.2013 , cât şi dovada înmânării ori comunicării prin Poşta Română către inculpat a înştiinţării scrise  că la data de 12.04.2013 s-a dispus reţinerea permisului de conducere cu obligaţiile ce decurg ca urmare a acestei măsuri nu se află la nivelul Brigăzii Rutiere, fiind înaintate Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti în dosarul nr. ….., or , aşa cum s-a reţinut , acestea nu se află nici la dosarul respectiv, iar la prezentul dosar al instanţei a fost  înaintat doar procesul verbal din 12.04.2013 ( fila 84 dosar).

Dincolo de aceste aspecte, instanţa reţine că atâta timp cât  inculpatul a refuzat să prezinte permisul de conducere, organele de poliţie trebuiau să aducă la cunoştinţa inculpatului, prin înştiinţare scrisă pe care să i-o  înmâneze efectiv, aceste aspecte.

Procesul verbal din 12.04.2013 nu face dovada înmânării/remiterii către inculpat a înştiinţării scrise aşa cum cer dispoziţiile art. 193 alin. 4 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.

Organele de poliţie trebuiau  să trimită prin poştă înştiinţarea respectivă în urma refuzului inculpatului de a primi şi semna procesul verbal din 12.04.2013. 

Dovada certă  a faptului că inculpatului nu i s-a adus la cunoştinţă dispoziţia privind reţinerea permisului de conducere şi suspendarea dreptului de a conduce,  este aceea că permisul de conducere s-a aflat în posesia inculpatului toată această perioadă, până la data la care l-a predat personal la IPJ Buzău.

Or, în condiţiile în care s-ar fi procedat în mod legal la reţinerea şi suspendarea dreptului de a conduce,  organele de poliţie rutieră i-ar fi solicitat în mod imperativ predarea permisului de conducere

Lipsa certitudinii cu privire la faptul că inculpatul a cunoscut că s-a dispus reţinerea permisului de conducere sau că exercitarea dreptului de a conduce este suspendată nu poate conduce la antrenarea răspunderii penale a inculpatului, în condiţiile în care inculpatul a avut permisul de conducere asupra sa până la data de 20.01.2016 când l-a predat la IPJ Buzău  urmare înştiinţării scrise primite prin poştă din partea acestei instituţii.

De altfel, toată situaţia în care se află inculpatul este  una atipică, pentru că la data de 12.04.2013 inculpatul nu ar fi condus autoturismul în zona parcării, câţiva metri ( 2- 3 sau 7-8 metri, acelaşi martor F. R. L.) dacă un agent de poliţie rutieră nu i-ar fi cerut acest lucru.

Este evident faptul că autorităţile , prin agenţii de poliţie rutieră, nu au avut un rol pasiv în  „hotărârea  infracţională” a inculpatului , aceea  de a conduce autoturismul în condiţiile în care acesta se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.

Aşadar , agenţii de poliţie , ca reprezentanţi ai statului,  au avut un rol proactiv, realizând o situaţie de fapt ce a dat naştere unei  aşa zise activităţi infracţionale, ulterior acţionând ca şi când inculpatul a fost cel ce a luat hotărârea să „mute” maşina câţiva metri.

Or, pe această situaţie de fapt „neclară”  , ca să nu fie calificată altfel, s-a grefat întreg raţionamentul deciziei suspendării dreptului de a conduce al inculpatului şi, implicit instrumentarea prezentului dosar în care inculpatul a fost trimis în judecată.

În urma celor menţionate , instanţa va reţine în concluzie că DGPMB – Brigada Rutieră nu a comunicat la domiciliul inculpatului înştiinţarea  prin care i se  aducea la cunoştinţă  că are obligaţia legală să predea permisul de conducere şi nici suspendarea exercitării dreptului de a conduce  , în condiţiile în care acestea nu fuseseră remise/înmânate efectiv inculpatului în data de 12.04.2013.

Practic, atâta timp cât  suspendarea exercitării dreptului de a conduce nu operase în mod legal, inculpatul avea dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice, astfel că din acest punct de vedere, fapta reţinută ca fiind săvârşită de inculpat la data de 20.07.2015 , nu există.

Nu se poate imputa inculpatului, indiferent în ce mod, culpa organelor de poliţie, acestea având obligaţia să verifice şi să stabilească exact dacă suspendarea exercitării dreptului de a conduce a operat legal, pentru ca aceasta să fie  menţionată ulterior  în baza de date specifică.

 Aşadar, rezultă că suspendarea exercitării dreptului de a conduce nu operase la data de 12.04.2013 , iar culpa organelor de poliţie nu poate fi transferată în contul petentului pentru a se reţine că acesta nu a săvârşit fapta prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal cu vinovăţia prevăzută de lege, atâta timp cât elementul material al infracţiunii reţinute este „conducerea”, iar în mediul înconjurător nu  a avut loc nicio modificare specifică, astfel încât să se reţină alt temei al achitării, decât cel al inexistenţei fapte.

Prin urmare , raportat strict la elementele care formează obiectul acuzaţiei penale îndreptate împotriva  inculpatului B. D. A. în condiţiile în care acesta a fost  trimis în judecată sub aspectul comiterii unei fapte concrete, obiective, descrise în rechizitoriu, instanţa nu împărtăşeşte argumentele expuse de către procurorul de caz .

Aşa fiind, în contextul elementelor de fapt şi de drept reţinute, instanţa în baza art.16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală raportat  la art. 396 alin. 1 şi 5  Cod procedură penală  va achita pe inculpatul B. D. A. pentru infracţiunea de  conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere în timp ce avea dreptul de a conduce suspendat, prevăzută de art. 335 alin. 2 teza 3 Cod penal întrucât fapta  nu  există.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare  vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare