Inadmisibilitate revizuire exercitată concomitent cu apelul împotriva sentinţei

DECIZIA CIVILĂ NR. 766

Data: 31.05.2018

Autor – Mihai Gabriela

Domeniu asociat: revizuire

Titlu: inadmisibilitate revizuire exercitată concomitent cu apelul împotriva sentinţei

Prin cererea disjunsă din dosarul nr. XXX şi înregistrată pe rolul Judecătoriei XXX la data de 06.07.2016 sub nr. XXX revizuentul XXX a solicitat în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului XXX -  revizuirea, conform art. 509 c.pr.civ. a sentinţei civile nr. 1808/06.05.2016 pronunţată de Judecătoria XXX în dosarul nr. XXX.

 Judecătoria XXX a pronunţat sentinţa civilă nr. 4454/19.12.2016 prin care a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 1808/06.05.2016  pronunţată în dosarul nr. XXX formulată de revizuentul XXX în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului XXX - – cauză disjunsă din dosarul nr. XXX, invocată din oficiu şi,în consecinţă a respins cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 1808/06.05.2016 pronunţată în dosarul civil nr. XXX al Judecătoriei XXX ca inadmisibilă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, analizând excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, obiect al prezentei cauze, întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art. 509, alin. 3 c.pr.civ.  privind sentinţa civilă nr. 1808/2016 pronunţată de Judecătoria XXX în dosarul nr. XXX  invocată de instanţă, din oficiu, faţă de împrejurarea că hotărârea judecătorească atacată nu este definitivă ci se află în calea de atac a apelului, apel a cărui judecată este suspendată conform extrasului ECRIS depus la fila 130 dosar, a apreciat că excepţia este întemeiată.

Astfel, din extrasul programului „ECRIS”, depus din oficiu la dosar, rezultă că dosarul nr. XXX aflat în apel pe rolul Tribunalului Prahova a fost suspendat la data de 05.12.2016  în temeiul art. 411 c.pr.civ. / 242 cod procedură civilă vechi.

Dispoziţiile art. 459 c.pr.civ.  reglementează ordinea exercitării căilor de atac şi prevăd  că acestea nu pot fi exercitate atâta timp cât este deschisă calea de atac a apelului.

Astfel fiind, instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 1808/06.05.2016 pronunţată în dosarul nr. XXX şi a respins cererea ca inadmisibilă în conformitate cu art. 124 c.pr.civ. privind incidentele procedurale ce vor fi soluţionate de instanţa competentă să judece cererea principală.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel, revizuentul XXX, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului, apelantul revizuent a arătat că disjungerea dosarului nr. XXX este nelegală deoarece denunţarea falsului în patru documente a făcut-o în plângerea depusă la Judecătoria XXX, plângere formând dosarul nr. XXX la data de 04.01.2016.

Soluţionarea înscrisurilor declarate false se face conform art. 180, art. 182 şi art. 184 Cod procedură civilă 1865, respectiv conform art. 304 al.1 şi 3, art. 306 şi art. 308 noul Cod procedură civilă. În acest fel s-ar fi scurtat timpul necesar soluţionării dosarului asigurându-se celeritatea conform art. 241 noul Cod procedură civilă.

Sentinţele civile nr. 1808/2016 şi nr. 2788/2016 sunt netemeinice şi nelegale întrucât în acele hotărâri completul nu a soluţionat excepţia de procedură a autorităţii lucrului judecat conform art. 432 noul Cod procedură civilă, respectiv art. 166 Cod procedură civilă 1865, excepţie invocată de apelant pentru nepunerea acestuia în posesie, pe vechiul amplasament, cu suprafaţa de 14mp stabilită prin expertizele depuse de Badea Luciana şi Simaciu Vasile, iar conform cadastrului provizoriu nr. 2138 terenul cu care nu a fost pus în posesie pe vechiul amplasament este în suprafaţă de 18,45mp.

Apelantul a învederat că nu s-au respectat prevederile art. 224 noul Cod procedură civilă deoarece nu s-a pus în discuţia părţilor excepţia puterii lucrului judecat, iar acele  falsuri nu au fost puse în discuţia părţilor, fapt pentru care, conform art.322 al.4 Cod procedură civilă 1865 şi art. 509 al. 3 noul Cod procedură civilă, apelantul a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 1808/06.05.2016 pronunţată asupra fondului întrucât hotărârea s-a dat în temeiul unor înscrisuri declarate falsuri.

Tot apelantul a precizat că dacă ar fi fost puse în discuţie şi soluţionate conform art. 304 noul Cod procedură civilă sau art. 182 Cod procedură civilă din 1865 la primul termen când au fost denunţate prin plângere, sau la al doilea termen, sau la data stabilită de judecător, s-ar fi scurtat perioada de soluţionare a procesului și s-ar fi asigurat celeritatea pentru cercetarea procesului conform art.241 noul Cod procedură civilă.

Mai mult, apelantul a menționat că ar fi fost necesar să fie întrebat pârâtul dacă actul de vânzare nr. XXX este nemodificat şi neavând probe legale care să justifice modificările intervenite de-a lungul timpului aşa cum a susţinut, în această situaţie instanţa de fond, conform Codului de procedură civilă, putea să oblige pârâtul să refacă anexa 1 la dispoziţia nr. 59/2003 şi s-ar fi stabilit cu certitudine că suprafaţa de teren de 14 mp (conform expertizelor topo) respectiv 18,45mp (conform cadastru provizoriu nr.2138) a fost restituită din terenul apelantului.

Apelantul a precizat că a depus  în copie sentinţa civilă nr. 4455/19.12.2016 din dosarul nr. ---, disjuns din dosarul nr.--. Sentinţa este fără cale de atac.

De asemenea, apelantul a precizat că în cazul hotărârilor definitive, potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, conform art. 509 alin.1 punctul 8 noul Cod procedură civilă sau art.322 al.7 Cod procedură civilă 1865, revizuirea se face de instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre, adică de Curtea de Apel Ploieşti sau Tribunalul Prahova şi nu de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conform art. 519 noul Cod procedură civilă.

Mai mult, apelantul a precizat că aceste disjungeri de dosare nu sunt legale deoarece cauza nu a fost soluţionată conform deciziei nr. 6047/2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a trimis dosarul la Judecătoria XXX spre competentă soluţionare în primă instanţă.

Cu privire la primul capăt de cerere, apelantul a arătat că instanţa de fond nu a verificat dacă în copia actului de vânzare nr.XXX aflată la dosar şi menţionată în decizia nr. 6047/2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pag.12 al.2 fila 31 fond, lăţimea terenului este ilizibilă, întrucât ar fi constatat că lăţimea, în actul de vânzare nr.XXX, este perfect vizibilă iar afirmaţia intimatului este nesinceră.

Tot apelantul a învederat că a depus la dosar copia actului de vânzare nr. XXX, copie eliberată de Arhivele statului la cererea Judecătoriei XXX iar instanţa de fond ar fi avut posibilitatea să facă această comparaţie dovedind nesinceritatea intimatului. Copia actului de vânzare nr. XXX a primit-o şi expertul Simaciu Vasile, copie după care a întocmit expertiza, dar pârâtul a refuzat să refacă anexa 1 la dispoziţia nr.59/2003. Nici instanţele nu l-au obligat să refacă anexa 1, motiv pentru care din această cauză retrocedarea terenului de 301,75 mp este ilegală pentru suprafaţa de 14mp (conform expertizelor), respectiv 18,45mp (conform cadastrului provizoriu nr. 2138), suprafaţă restituită din terenul apelantului cu dispoziţia nr.59/2003.

Apelantul a menţionat că din citatele de mai sus rezultă clar că Primăria mun. XXX nu are documente legale pentru modificările intervenite de-a lungul timpului şi că a fost nesincer în recursul declarat împotriva deciziei nr.5282/2007, comiţând fals si uz de fals în aceste înscrisuri cu scopul de a respinge acţiunea apelantului de anulare parţială a dispoziţiei nr. 59/2003 pentru suprafaţa de 14mp ca fiind ilegală si de a nu îl pune pe apelant în posesie pe vechiul amplasament - conform legilor nr. 10/2001 şi nr. 165/2013 si a decizia nr. 6047/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.

De asemenea, apelantul a învederat că până nu se anulează parţial dispoziţia nr.59/203, pentru suprafaţa de 14mp ce face parte si din terenul apelantului, această suprafaţă nu ne poate fi restituită.

Mai mult, apelantul a arătat că înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând aceleaşi capete de cerere din plângerea înregistrată la Judecătoria XXX cu nr.XXX. cu decizia nr. 6047/12.11.2010 dosar nr. 692/1/2010 la pag13 a precizat că: «Fata de cele expuse înalta Curte în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1 si 3. cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite recursul, va dispune modificarea deciziei recurate. iar în temeiul art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă, va admite apelul, va anula sentinţa pronunţată de tribunal si va trimite cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă Judecătoriei XXX. în aplicarea dispoziţiilor art.1 alin.1 rap. La art.2 pct.1 lit. b interpretat per a contrario din Codul de procedură civilă, instanţa de rejudecare astfel determinată, urmând a se conforma celor stabilite prin prezenta decizie».

Pentru aceste motive în numele legii, decide: «Admite recursul declarat de reclamanţii XXX si XXX. împotriva deciziei civile nr.234 din 16 decembrie 2009 a Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă».

«Modifică în tot decizia recurată  în sensul că admite apelul formulat de reclamanţi împotriva sentinţei civilă nr.41 din 9 ianuarie 2007 a Tribunalul Prahova - Secţia civilă, pe care o anulează».

«Trimite cauza Judecătoriei XXX spre competentă soluţionare în primă instanţă». «Irevocabilă».

De asemenea, apelantul a precizat că invocă, conform art. 432 noul Cod procedură civilă şi art.166 Cod procedură civilă 1865, excepţia autorităţii de lucru judecat de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia nr. 6047/2010, întrucât din cele arătate mai sus rezultă fără dubii că dispoziţia nr.59/2003 şi anexa 1 au fost anulate parţial de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu decizia nr. 6047/2010 - decizie definitivă, motiv pentru care, conform art.174 - 179 şi 271 noul Cod procedură civilă, respectiv conform art.105 - 106 şi 108 Cod procedură civilă 1865, apelantul  invocă excepţia de nulitate absolută parţială a dispoziţiei nr.59/2003 şi a anexei 1.

Mai mult, apelantul a învederat că pârâtul a primit decizia nr. 6047/2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi era în cunoştinţă de cauză că dispoziţia nr.59/2003 a fost anulată parţial şi că avea obligaţia să o refacă conform probelor de la dosar, respectiv conform celor două expertize (14mp) şi cadastrului provizoriu nr.2138 (18,45mp), iar potrivit disp. art.312 aliniatele 1 si 3 Cod procedură civilă 1865:

(1) «Instanţa poate admite recursul, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui»

(3) «Modificarea hotărârii atacate se pronunţă pentru motivele prevăzute de art. 304 pct 6, 7. 8 si 9. iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1. 2. 3. 4 si 5».

Tot apelantul arată că potrivit disp. art.304 cod proc. civ. , modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate:

(5) Când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2:

(9) Când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii;

De asemenea, apelantul a precizat că înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în decizia nr. 6047/2010, a constatat că s-au încălcat legile speciale la întocmirea anexei 1 la dispoziţia nr. 59/2003 care nu s-a făcut pe baza lungimii, lăţimii suprafeţei şi vecinătăţilor înscrise în actul de vânzare nr. XXX a numitului ---, iar motivarea că anexa 1 la dispoziţia nr. 59/2003 s-a emis pe baza modificărilor survenite de~a lungul timpului nu a fost justificată pe bază de documente legale.

Tot apelantul a învederat că înalta Curte de Casaţie si Justiţie a constatat că apelantul a solicitat aplicarea art. 105 al.1 Cod procedură civilă 1865 de nulitatea parţială absolută a anexei 1 la dispoziţia nr.59/2003.

De asemenea, apelantul a arătat că înalta Curte de Casaţie si Justiţie a constatat că terenul apelantului si terenul restituit cu dispoziţia nr. 59/2003 nu i-a fost pus în posesie pe vechiul amplasament conform legilor speciale si problemelor de drept dezlegate la paginile 9 - 10 - 11 si 12 din decizia nr. 6047/2010.

Mai mult, apelantul a precizat că înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în decizia nr. 6047/2010 la pag.2 aliniatele 1 şi 2 a constatat că: «Prin acţiunea înregistrată sub nr.4438/9 mai 2006 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta XXX a chemat în judecată pe intimatul Primarul Municipiului XXX, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea dispoziţiei nr.59/2003emisă de intimat şi anume, a anexei 1 la această dispoziţie, obligarea intimatului la plata daunelor morale de 3000 Euro şi a cheltuielilor de judecată.

In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin dispoziţia nr.59/2003 si anume anexa 1. s-a restituit în natură imobilul situat în XXX. ---, fără să se tină seama că terenul retrocedat nu are lăţimea si lungimea corespunzătoare celor din actul vechi de proprietate al autorilor persoanelor îndreptăţite la măsurile reparatorii prevăzute de legea nr. 10/2001, fiind astfel încălcat dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului situat în XXX, str. ---.

Apelantul a învederat că din constatările şi precizările înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie obligatorii pentru judecarea fondului, la pag. 5 s-a menţionat că apelantul a solicitat nulitatea dispoziţiei nr. 59/2003 deoarece prin intermediul ei s-a restituit moştenitorilor lui XXXo fâşie de teren de 1,06 mp ce nu a aparţinut niciodată statului iar la pag.8 alin.3 s-a precizat că a solicitat "aplicarea prevederilor art.105 al.2 Cod procedură civilă". Nulitatea parţială absolută a dispoziţiei nr. 59/2003 nu a fost soluţionată până în prezent.

Tot apelantul a menţionat că la pag.8, alin. 3 s-a precizat că: «în consecinţă, recurenţii solicită instanţei de recurs a face aplicarea prevederilor art. 105 al.2. Cod procedură civilă şi, în consecinţă să se dispună expertizei topo efectuate în apel, cu acordarea daunelor morale (5.000 euro) şi a cheltuielilor de judecată constând în onorariul achitat pentru cele două expertize efectuate în cauză în faze procesuale diferite, cât si cheltuielile de deplasare».

Mai mult, apelatul a arătat că la pag.9 ultimul aliniat si pag.10 primul aliniat s-a dezlegat problema de drept, respectiv s-a precizat că: «în consecinţă, terţii pot formula împotriva dispoziţiei emise în temeiul Legii 10/2001 orice cereri sau excepţii. întocmai celor de care pot face uz împotriva unui act juridic civil ordinar, respectând regimul juridic al mijloacelor procesuale la care se apelează, dar si observându-se diferenţa de regim juridic dintre nulitate (ce poate fi invocată de orice persoana are un interes) si anulare (invocarea sancţiunii fiind în principiu, la îndemâna părţilor actului juridic)».

Apelantul, a învederat că la pag.11 al.5 s-a precizat că:  «Potrivit dispoziţiilor art.315 alin.1 Cod procedură civilă "în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului"».

La pag.12, s-a precizat că  «în aceste condiţii, deşi au fost depuse în dosarul de apel actele vechi de proprietate ale autoarei reclamanţilor (cel din 1955, precum şi al vânzătorului - din 1923, filele 54 - 56 dosar apel), iar cel al autorului pârâţilor, XXX, exista deja la dosar (fila 31 fond), rezultă că la efectuarea lucrării, expertul Petruţ loan nu le-a avut în vedere, deşi atât reclamanţii cât şi pârâţii, se aflau în situaţia de a-şi apăra drepturi restabilite pe calea unor măsuri reparatorii reglementate de legile speciale în materie, valorificând drepturi ale autorilor lor şi care au fost reconstituite în patrimoniile fiecăruia, pe vechile amplasamente, niciuna dintre părţi neaflându-se în situaţia de a primi teren în compensare; prin urmare, era necesar să se urmărească şi să se reflecte în expertiză dimensiunile şi laturile acestor terenuri din actele originale ale părţilor şi să se determine eventuala lor suprapunere».

Mai mult, apelantul a învederat că, aşa cum a arătat mai sus înalta Curte de Casaţie si Justiţie în decizia nr. 6047/2010, la art.312 al.3 Cod procedură civilă - modificarea hotărârilor atacate – s-a pronunţat cu referire la art.304 pct.9 Cod procedură civilă când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii si pct.5 când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art.105 al.2.

Mai mult, apelantul a arătat că nu au fost respectate legile speciale de punere în posesie pe vechile amplasamente a terenurilor restituite, aşa cum au fost dezlegate de drept în decizia nr.6047/2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

De asemenea, apelantul a precizat că, deşi expertul Simaciu Vasile nu a stabilit linia de hotar dintre proprietatea lui -- (actul de vânzare nr. -- din care a vândut fiicei sale, ---, cu contractul de vânzare-cumpărare nr. ---) şi vecinul de la apus, XXX, în expertiză a respectat laturile şi suprafeţele acestor terenuri din actele originale ale părţilor delimitând suprapunerea de 14mp dintre terenul cu actul de vânzare nr. 294/1923 şi terenul restituit cu dispoziţia nr. 59/2003 între punctele B.F.C.V., aşa cum a stabilit înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia nr. 6047/2010.

Instanţele de judecare a fondului, apelului şi recursului în dosar nr. 748/204/2011 au stabilit în mod greşit grăniţuirea pe linia F roşu V verde, adică pe linia de hotar stabilită de Primăria mun. XXX în anexa 1 la dispoziţia nr.59/2003 şi au refuzat să îi pună în posesie pe vechile amplasamente "niciuna dintre părţi neaflându-se în situaţia de a primi teren în compensare" cum a stabilit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia mai sus menţionată.

Tot apelantul a menţionat motivele pentru care disp. nr. 59/2003 nu este legală şi a solicitat nulitatea absolută parţială pentru suprafaţa de 14mp, suprafaţă care a fost restituită din terenul apelantului moştenitorilor Burloiu. Conform lungimii, lăţimii şi suprafeţei înscrise în cadastrul provizoriu nr. 2138 (fila 51 din dosarul XXX) rezultă că din terenul apelantului, cu dispoziţia nr.59/2003, s-au restituit 18,45mp.

Mai mult, apelantul a precizat că până nu se anulează parţial dispoziţia nr.59/203 pentru suprafaţa de 14mp conform expertizelor topo, respectiv 18.45mp conform cadastrului provizoriu nr. 2138 ce face parte si din terenul apelantului, această suprafaţă nu ne poate fi restituită.

Apelantul a precizat că suprafaţa de 13mp a fost stabilită prin expertiza depusă la dosar de ing. Badea Luciana, iar suprafaţa de 14mp a fost stabilită de Simaciu Vasile în raportul de expertiză depus la dosar.

De asemenea, apelantul a arătat că în planul de situaţie, ing. Badea Luciana a făcut precizarea cu roşu că lăţimea vechiului amplasament, conform titlului (adică conform actului de vânzare nr.XXX al lui XXX), este de 17m, sens în care rezultă că ing. Badea Luciana a constatat că lăţimea terenului este perfect vizibilă în actul de vânzare nr.XXX aflat la dosar.

Tot apelantul a învederat că în planul de situaţie sunt menţionaţi trei stâlpi de metal din vechiul gard construit pe hotar, în linie dreaptă cu calcanul clădirii restituite cu dispoziţia nr.59/2003.

Mai mult decât atât, apelantul a subliniat și faptul că diferenţa de 1mp între expertiza depusă de Simaciu Vasile, care stabileşte o suprapunere de 14mp, şi expertiza depusă de Badea Luciana, în care a stabilit suprapunerea de 13mp, se explică prin faptul că Badea Luciana a stabilit suprapunerea dintre gardul ridicat de constructorii grădiniţei pe o lungime de 19,85m şi terenul restituit cu dispoziţia nr.59/2003 în timp ce Simaciu Vasile a stabilit suprapunerea pe lungimea de 21,75m a terenului restituit cu dispoziţia nr.59/2003.

Apelantul a învederat că expert Badea Luciana a arătat în planul de situaţie că terenul, pe o lungime de 2,13m şi o lăţime de 0,50m, figurează atât în anexa 1 la dispoziţia nr.59/2003 cât şi în actele mele de proprietate, însă terenul menţionat mai sus, în suprafaţă de un mp şi cuprins în anexa 1 la dispoziţia nr.59/2003, nu a aparţinut niciodată statului şi nici nu a fost pus în posesie moştenitorilor lui XXX, conform dispoziţia nr.59/2003, fiind în permanenţă în posesie apelantului.

Apelantul a învederat că în decizia nr. 6047/2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a menţionat la pag. 5 că a solicitat nulitatea dispoziţiei nr. 59/2003 deoarece prin intermediul ei s-a restituit moştenitorilor lui XXXo fâşie de teren de 1,06mp ce nu a aparţinut niciodată statului.

Tot apelantul a arătat că expertul Simaciu Vasile, în planul de situaţie anexă la raportul de expertiză, avea obligaţia să traseze terenurile retrocedate cu dispoziţia nr.59/2003 moştenitorilor lui Burloiu, respectiv cu sentinţa civilă nr.998/1996 şi cu dispoziţia nr.2096/2004 familiei Mureșanu, pe vechiul amplasament, aşa cum a stabilit înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia nr.6047/12.11.2010 la pag. 12 şi Judecătoria XXX în obiectivele expertizei. Cu toate acestea nu le-a trasat pe vechiul amplasament, aşa cum sunt în titlurile de proprietate nr. 294/1923 al numitului XXX (care a vândut fiicei sale - --- - cu actul de vânzare nr.729/476/1955 o parte din teren), respectiv nr.XXX al numitului XXX.

De asemenea, apelantul a precizat că în planul de situaţie, la Legendă, expert Simaciu Vasile a precizat că: «Culoarea verde: terenul conform AV aut. Nr.294/1923 al lui XXX şi vecinătăţile la data respectivă».

Mai mult, apelantul a menţionat că linia de hotar (în planul de situaţie trasată cu culoare verde) ce separă terenul lui XXX de terenul vecinilor, pe toată lungimea de 105m este delimitată de punctele 20 - O iar pe această linie se află si punctele B verde - V verde ce delimitează hotarul corect între terenul restituit apelantului si cel restituit moştenitorilor lui XXX si nu linia FC stabilită în mod greşit de Judecătoria XXX, linie care marchează gardul montat de grădiniţă până la care a fost restituit terenul cu dispoziţia nr.59/2003.

Tot apelantul a arătat că expertul Simaciu Vasile nu a stabilit în mod explicit linia de hotar dintre terenul apelantului şi terenul restituit cu dispoziţia nr.59/2003 moştenitorilor lui B., deşi avea obiectiv stabilit de Judecătoria XXX în acest sens.

De asemenea, apelantul a precizat că a depus obiecţiuni pe patru pagini la raportul de expertiză solicitând ca expertul să refacă calculele şi amplasamentele terenurilor şi să stabilească linia de hotar, însă obiecţiunile nu au fost acceptate.

Apelantul a menţionat că expertul a stabilit, atât în raportul de expertiză cât şi în planul de situaţie, că lăţimea terenului ce se putea restitui legal din terenul numitului XXX cu dispoziţia nr.59/2003 este de 17m atât la nord cât şi la sud "conform actului de vânzare nr.XXX", iar în anexa 1 la dispoziţia nr.59/2003 este împreună cu lăţimea aleii XXX 17,50m la nord şi 18,10m la sud. în acest fel a stabilit o suprapunere de 14mp haşurată în planul de situaţie, suprafaţă delimitată de punctele B - F - C - V. De aici rezultă că prin dispoziţia nr.59/2003 a Primăria mun. XXX suprafaţa de 14mp a fost restituită ilegal din terenul apelantului, iar din terenul ce face obiectul actul de vânzare nr.XXX s-a restituit suprafaţa de 287,75mp -în total 301,75mp restituiţi cu această dispoziţie.

Mai mult, apelantul a învederat că în raportul de expertiză, la pag.2 capitolul III al.2. expertul Simaciu Vasile a precizat că a avut ca obiectiv stabilit de instanţă: «Identificarea celor două terenuri ale reclamanţilor si pârâţilor, să se stabilească dimensiunile si laturile terenurilor precum si linia de hotar dintre acestea avându-se în vedere actul vechi de proprietate al pârâţilor nr.142 (corect 310) din 03.04.1942 si dacă terenul ce face obiectul dispoziţiei nr.59/29.01.2003 corespunde ca dimensiuni si laturi acestui act vechi».

In raportul de expertiză, la pag.3 al.1. expertul a precizat că: «... se suprapune (suprafaţa haşurată de 14mp delimitată de punctele B.F.C.V) peste terenul cumpărat de autorul pârâţilor, respectiv peste terenul care a făcut obiectul dispoziţia nr.59/2003».

In ultimul aliniat pag.3, expertul a precizat că: «suprapunerea conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu proces verbal nr.729/476/10.09.1955 cu suprafaţa haşurată de 14mp delimitată de punctele B,F,C,V. Această suprapunere de 14mp peste terenul apelantului a fost retrocedat ilegal moştenitorilor lui XXX cu dispoziţia nr.59/2003.

Apelantul a învederat că expertul a precizat în mod greşit că terenul din contractul de vânzare-cumpărare nr.729/476/1955, cumpărat din terenul lui XXX, actul de vânzare nr.294/1923, se suprapune peste terenul numitului XXX, actul de vânzare nr.XXX.

Tot apelantul a arătat că în obiecţiunile la raportul de expertiză, la pag.2, a solicitat: «Ca urmare d-l expert ar trebui să rectifice şi să menţioneze faptul că terenul care a făcut obiectul dispoziţiei nr.59/2003 se suprapune peste terenul cumpărat de XXX în 1923, din care o parte a vândut fiicei sale XXX, teren vecin cu terenul lui XXX».

De asemenea, apelantul a precizat că obiecţiunile depuse la dosarul nr. 748/ 204/2011 nu au fost soluţionate de instanţele care au judecat fondul, apelul şi recursul în planul de situaţie anexă la raportul de expertiză depuse de Simaciu Vasile s-a precizat că măsurătorile s-au făcut, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu proces verbal XXX, cu drumul de acces si vecinătăţile la data respectivă menţionată în legendă, respectiv: «Raportat la actele vechi de proprietate ale părţilor exista o suprapunere a celor două terenuri conform actului de la 1923 iar conform contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu proces verbal nr. 729/476/10.09.1955 cu suprafaţa haşurată de 14mp delimitată de punctele B.F.CV».

Mai mult, apelantul a menționat că,  cel mai corect, este Cadastrul provizoriu al corpului de proprietate nr.2138 (fila 57 din dosarul nr.XXX) pe numele --- şi --, dobânditor -- aleea XXX nr. 3 (imobilul a fost restituit cu dispoziţia nr.59/2003 moştenitorilor numitului XXX si cumpărat de la aceştia de fam. T.). Din acesta rezultă că suprafaţa măsurată este de 297mp si nu de 301.75mp.

Apelantul a susţinut că din cadastrul provizoriu rezultă că terenul restituit cu dispoziţia nr.59/2003 are la nord lăţimea de 13,85m, la care se adaugă lăţimea de 3.60 m a aleii XXX, în total 17.45 m iar la sud este de 14,70m + 3,60m = 18.30 m pe o lungime de 21,09m (12.66m + 8,43m) la răsărit iar la apus 21.20m. Conform acestui cadastru suprafaţa de (0.45+1.30)x21.09/2=18.45mp a fost restituită ilegal din terenul său.

De asemenea, apelantul a învederat că a depus la dosarul nr. XXX o schiţă efectuată ştiinţific, pe bază de calcul matematic, cum ar trebui să arate anexa 1 (a dispoziţia nr. 59/2003 şi cadastrul provizoriu. Calculul menţionat mai sus nu a fost luat în considerare de completul 5 civil pentru a obliga paratul să le refacă cu terenul având lungimea de 22,52m, lăţimea de 13,40m şi suprafaţa de 301,75mp.

Tot apelantul a menţionat că numitul XXX în calitate de pârât, în întâmpinarea depusă la dosarul nr.748/204/2011, a menţionat la pag.1 că: «... sunt de acord cu acţiunea promovată de către reclamanţi, întrucât solicitările acestora sunt întemeiate.

în fapt, mă consider mai îndreptăţit să fac asemenea afirmaţii întrucât sunt unul dintre moştenitorii defunctului XXX, tatăl meu, care a deţinut în proprietate un teren în imediata vecinătate a reclamanţilor, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.310/03.04.1942 de Judecătoria Mixtă XXX.

... La data la care ni s-a restituit terenul şi construcţia nu s-a mai ţinut seama de dimensiunile reale ale acestuia, aşa cum erau prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare al autorului meu, autentificat sub nr.310/03.04.1942 de Judecătoria Mixtă XXX, în sensul că nu au mai fost respectate lăţimea şi lungimea corespunzătoare din acest act de proprietate, deşi acest teren exista faptic, iar restituirea lui, cu respectarea dimensiunilor din actul vechi de proprietate ar fi fost posibilă.

... Terenul ce ne-a fost restituit nu mai respectă dimensiunile din actul de proprietate al autorului nostru, întrucât casa edificată de tatăl meu a fost realizată pe hotarul despărţitor al proprietăţii sale de cea a d-lui XXX, gardul de hotar dintre cele două proprietăţi fiind realizat în prelungirea calcanului casei noastre, delimitare care actualmente nu se mai respectă».

Totodată, apelantul a învederat că la  pag.2, pârâtul a arătat că :  «Greșeala d-lui primar, la data la care ne-a restituit terenul confiscat, a fost aceea că nu ni l-a restituit exact pe vechiul amplasament, ci aşa cum s-a găsit el la data la care ne-a fost restituit, deşi exista posibilitatea faptică de a ne fi fost restituit întocmai cu dimensiunile pe care le avea în contractul de vânzare-cumpărare nr.310/03.04.1942 de Judecătoria Mixtă XXX, cu respectarea întocmai a vechii delimitări vechi, dintre cele două proprietăţi învecinate.

... La data la care terenul şi construcţia ne-au fost restituite nu s-a mai ţinut cont de către d-l primar de faptul că actualul gard nu este cel care despărţea iniţial cele două proprietăţi învecinate (a tatălui meu şi a d-lui XXX) dovadă făcând stâlpii vechi din ţeava existenţi la faţa locului şî care au fost identificaţi de către d-na expert Badea Luciana în raportul de expertiză ce se află în dosarul nr.4438/105/2006 al Curţii de Apel Ploieşti, ceea ce a dus la o încălcare a proprietăţii familiei Mureșanu (actuala proprietară a terenului ce îi aparţinuse d-lui XXX)»

Mai mult, apelantul a precizat că planul de situaţie a fost depus de arhitect XXX la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi menţionat de aceasta la pag.1 în decizia nr.6047/2010 iar întâmpinarea a fost depusă la Judecătoria XXX dosar nr.748/ 204/2011 solicitând respingerea recursului (fila 53 dosar nr.XXX).

Tot apelantul a învederat că din schiţa de plan şi întâmpinarea depusă de pârâtul XXX rezultă clar că hotarul dintre cele două terenuri este pe linia verde delimitată în planul de situaţie cu literele B verde V verde, puncte până la care lăţimea terenului, atât la nord cât şi la sud, este de 17m.

De asemenea, apelantul a arătat că întâmpinarea şi schiţa de plan depuse la dosarul nr.XXX sunt cele mai importante probe prin care pârâtul XXX înscris în dispoziţia nr.59/2003 a demonstrat că actul de vânzare nr.XXX nu a fost modificat, că terenul restituit nu mai respectă dimensiunile din actul de proprietate şi nu este pus în posesie pe vechiul amplasament. Acest fapt a dus la încălcarea dreptului de proprietate al familiei Mureșanu - actuala proprietară a terenului ce a aparţinut lui XXX.

Deşi au fost depuse de XXX nominalizat în dispoziţia nr.59/2003 la prima pagină pe penultimul loc, aceste probe nu au fost luate în considerare de instanţă pentru soluţionarea corectă a procesului.

Apelantul a menţionat că, aliniamentul pe linia F roşu şi V verde pe care s-a stabilit grăniţuirea de către instanţele de judecată în dosarul nr.748/204/2011, aşa cum rezultă din planul de situaţie anexă la raportul de expertiză depus de Simaciu Vasile, este menţionat în primele două rânduri de "Legenda" că: «Culoarea neagră împrejmuirile şi detaliile existente la data convocării părţilor în vederea executării măsurătorilor».

Tot apelantul a învederat că expertul Simaciu Vasile a demonstrat în planul de situaţie că până la aliniamentul F roşu - V verde, lăţimea terenului restituit cu dispoziţia nr.59/2003 este la nord de 13,90m la care se adaugă lăţimea de 3,60m a aleii XXX, adică 17,50m. Aleea XXX, lată atât la nord cât şi la sud de 3,60m, a aparţinut lui XXX conform actul de vânzare nr.XXX dar nu a fost restituită cu dispoziţia nr.59/2003 moştenitorilor lui XXX. La sud Lăţimea terenului restituit cu dispoziţia nr.59/2003 este de 14,50m la care se adaugă 3,60m lăţimea aleii XXX nerestituită, adică 18,10m.

Mai mult, apelantul a arătat că în actul de vânzare nr.XXX al lui XXX, lăţimea terenului ce include şi aleea XXX este, atât la nord cât şi la sud, de 17m.

Cu privire la al doilea capăt de cerere - Excepţia puterii lucrului judecat invocată de pârât, apelantul a învederat că, potrivit art.105 al.2 din vechiul Cod procedură civilă a solicitat nulitatea absolută parţială a dispoziţiei nr.59/2003 pentru suprafaţa de 14mp - conform celor două expertize depuse de Badea Luciana şi Simaciu Vasile, respectiv 18,45mp - conform cadastrului provizoriu nr.2138, dispoziţie care nu a fost emisă conform lungimii, lăţimii şi suprafeţei terenului restituit din terenul ce face obiectul actului de vânzare nr.XXX, aşa cum rezultă din probele aflate la dosar.

De asemenea, apelantul a precizat că, potrivit art.106 al.1 Cod procedură civilă, anularea unui act atrage şi nulitatea actelor următoare în măsura în care acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare. în această situaţie cheltuielile de judecată nu pot avea o existenţă de sine stătătoare, constituind o pagubă pentru apelant deoarece procesele de revendicare a terenului nu ar mai fi avut loc, iar paguba este legal să fie suportată de pârât motiv pentru care apelantul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, în sumă de 5419,50lei, indexate cu indicele de inflaţie de la data efectuării şi până la data restituirii lor.

Tot apelantul învederat că potrivit art. 179 Cod procedură civilă actul de procedură nul sau anulabil este desfiinţat în totalitate sau în parte de la data împlinirii lui.

În alin.3 art. 179 se precizează că: «Desfiinţarea unui act de procedură atrage şi desfiinţarea actelor de procedură următoare, dacă acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare».

Mai mult, apelantul a precizat că aşa cum a demonstrat în cuprinsul plângerii dispoziţia nr.59/2003 a primarului mun. XXX nu este legală întrucât a recunoscut în probele aflate fa dosar că restituirea suprafeţei de 301,75mp s-a făcut ţinându-se seama de configuraţia limitelor terenului existente în prezent (la data emiterii dispoziţiei de restituire) în funcţie de modificările intervenite de-a lungul timpului şi nicidecum de dimensiunile indicate în actul întocmit în anul 1942 (actul de vânzare nr.XXX).

Dacă Primăria mun. XXX ar fi îndeplinit condiţiile legale de restituire a terenului de 301,75mp cu dispoziţia nr.59/2003, nu ar mai fi existat proces şi apelantul nu ar mai fi suportat cheltuieli de judecată în valoare de 5419,50lei.

Totodată, apelantul a solicitat instanţei obligarea Primăria mun. XXX să-i plătească cheltuielile de judecată, în sumă de 5419,50lei, indexate cu indicele de inflaţie de la data efectuării cheltuielilor şi până la data restituirii lor.

Conform art.1357 Cod civil «(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare» autorul prejudiciului răspunzând chiar şi pentru cea mai uşoară culpă.

Mai mult, apelantul a precizat că, potrivit art.452 noul Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată în sumă de 5419,50 lei sunt compuse din :

- 4109,50lei cheltuieli de judecată înscrise în recursul din dosar nr.748/204/2011 pag.6 şi 7 din data de 28.03.2013;

- 240,00lei achitat la Judecătoria XXX cu chitanţa nr.1113/2013

- 4349,50lei sumă recunoscută de Primăria mun. XXX în întâmpinarea depusă la dosar nr.831/204/2014 cu adresa nr.7153/28.3.2014 pag.1

- 310,00lei taxe de timbru depuse la dosar nr.831/204/2014 pentru judecarea fondului

- 155,00lei taxe de timbru depuse la dosar nr.831/204/2014 pentru judecarea apelului

- 155,00lei taxe de timbru depuse la dosar nr.831/204/2014 pentru judecarea recursului

- 100,00lei taxă de timbru depusă la dosar nr.831/204/2014 pentru cerere de contestare în anulare dosarul nr.3417/105/2015

- 100,00lei taxa pentru daune morale depusă la dosar nr.XXX pentru judecarea fondului

- 100,00lei taxă de timbru conform citaţie din 14.09.2016 dosar nr.XXX

- 50,00lei taxă de timbru pentru apel decizia 1808/2016 dosar nr.XXX

- 50,00lei taxă de timbru pentru apel sentinţa 4454/2016 dosar nr.XXX

- 50,00lei taxă de timbru pentru recurs dosar nr.XXX

- 5419,50lei total cheltuieli de judecată.

Tot apelantul a învederat că, solicită daune morale 5000 (cinci mii) euro pentru  următoarele motive:

Mai mult, apelantul a precizat că în aliniatul 4 pag.8 din decizia nr.6047/2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a menționat că: «Solicitarea de daune morale recurenţii o justifică prin încălcarea obligaţiei de soluţionare la timp şi în mod corect a notificării lor, recurentul fiind veteran de război aflat în evidenţele primăriei, totodată, primăria avea obligaţia de a-l pune în posesie pentru terenul restituit prin decizia civilă nr. 1009/2005 a Curţii de Apel Ploieşti în prima lună a anului 2006, însă aceasta nu s-a conformat; lipsa de diligentă, celeritate şi înţelegere în soluţionarea cererilor lor au condus la agravarea stării de sănătate şi, în cele din urmă, la decesul soţiei recurentului, Mureşanu Maria Natalia, în august 2009, reclamanta iniţială a cauzei».

Apelantul a precizat că în dorinţa de a face cheltuieli de judecată cât mai mici, acesta a apărat drepturile soţiei sale în faţa instanţelor de judecată, și o singură dată a angajat un avocat pentru litigiul la Judecătoria XXX plătind onorariul de 1500lei.

Tot apelantul a învederat că a fost umilit, insultat şi dat afară din audienţă în prezenţa a două secretare şi a consilierului juridic Voicu Monica pentru că a susţinut probele din dosarul nr.831/204/2014 şi a afirmat că dacă nu se soluţionează favorabil cererea sa, va face plângere la DNA.

Mai mult, apelantul a arătat că primarul mun. XXX a chemat gardianul de serviciu, l-a insultat, l-a dat afară din birou și i-a spus că nu îl  va mai primi în audienţă, însă în ziua de 29 aprilie 2014 dar şi în 2015, primarul mun. XXX i-a acordat diploma de onoare „pentru merite deosebite în apărarea patriei" cu prilejul Zilei Veteranilor de Război.

Totodată, apelantul a menţionat că Judecătoria XXX care a judecat fondul, nu a soluţionat nimic din cele reţinute şi hotărâte de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia nr.6047/2010, motiv pentru care apelantul a declarat apel împotriva sentinţei civile nr.1808/06.05.2016.

Apelantul a învederat că Decizia nr. 1890/2013 a Curţii de Apel Ploieşti, dosar nr.748/204/2011, fiind de acord cu sentinţa civilă nr.833/02.03.2012 a Judecătoriei XXX şi cu decizia civilă nr.661/29.11.2012 a Tribunalului Prahova, a respins cererea mea ca nefondată. Decizia nr. 1890/2013 este irevocabilă.

De asemenea, apelantul a arătat că în cerere a solicitat nulitatea parţială absolută a dispoziţiei nr.59/2003 şi punerea în posesie a urmaşilor lui Burloiu pe vechiul amplasament conform actului de vânzare nr.XXX iar cererea a fost respinsă şi soluţionată în mod diferit faţa de dispoziţia nr.6047/2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie unde, s-a decis nulitatea parţială absolută a dispoziţiei nr.59/2003 şi amplasarea pe vechile graniţe, conform actului de vânzare nr.XXX, a terenului restituit cu această dispoziţie.

Tot apelantul a precizat că, Decizia nr. 1505/07.04.2015 a Tribunalului Prahova - definitivă, şi-a însuşit sentinţa civilă nr.833/2012 a Judecătoriei XXX şi a respins cererea acestuia în care a solicitat să se aprobe nulitatea parţială absolută a dispoziţiei nr.59/2003 şi punerea în posesie a urmaşilor lui Burloiu pe vechiul amplasament conform actului de vânzare nr.XXX.

Mai mult, apelantul a menţionat că cererea sa a fost soluţionată diferit faţă de cererea soluţionată prin decizia nr.6047/2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi faţă de decizia nr. 1890/2013 a Curţii de Apel Ploieşti.

Apelantul a susținut că în decizia Tribunalului Prahova s-a comis o gravă eroare judiciară admiţând respingerea cererii sale de către Judecătoria XXX cu sentinţa civilă nr.833/2012. Completul de judecată a invocat din oficiu excepţia prematurităţii formulării cererii conform art.11 al.1 din legea nr.165/2013. Acest articol se referă la fondul funciar conform legii nr.18/1991.

De asemenea, a arătat că la pag.17 ultimele două aliniate şi în pag.18 primele aliniate din decizia nr.1505/2015, Tribunalul Prahova a constatat că apelul este nefondat, că, conform art.11 al.1 din legea nr.165/2013, comisiile locale şi judeţene de fond funciar au obligaţia să soluţioneze toate cererile de restituire. Termenul în care poate fi formulată cererea este data de întâi ianuarie 2016.

Totodată, apelantul a învederat că la rândul 3 în dispoziţia nr.59/2003 s-a precizat că restituirea s-a făcut în temeiul legii nr.10/2001 iar soluţionarea cererilor conform legii nr.165/2013 se face conform art.33 din lege, aşa cum a procedat completul de judecată în sentinţa civilă nr.1808/2016.

Apelantul a precizat că în cazul hotărârilor definitive, potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, conform art.509 al.1 punctul 8 noul Cod procedură civilă sau art.322 al.7 Cod procedură civilă 1865, revizuirea se face de instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre, adică de Curtea de Apel Ploieşti sau Tribunalul Prahova şi nu de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conform art.519 noul Cod procedură civilă.

Tot apelantul a învederat că a depus la dosar copia adresei Poliţiei XXX, adresă prin care i s-a comunict faptul că dosarul penal a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria XXX  însă dosarul nu a fost soluţionat până la această dată.

De asemenea, apelantul a arătat că  la art.20 din legea nr.10/2001 s-a adăugat al.4/1, conform legii nr.247/2005, prin care se arată că: «Sub sancţiunea nulităţii absolute, până la soluţionarea procedurilor administrative si, după caz, judiciare generate de prezenta lege este interzisă închirierea sau sub închirierea. grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri si/sau construcţii notificate potrivit prevederilor prezentei». Cererea a fost respinsă. Textul de lege nu se judecă ci se constată şi se stabileşte nulitatea contractelor de închiriere de către instanţa de judecată.

Apelantul a învederat că: "Titlul IX: Modificarea Codului penal" legea nr.247/2005: «2. La articolul 220, alineatele 1, 2, 3 şi 4 vor avea următorul cuprins: "Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimţământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condiţiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. Dacă fapta prevăzută în alin.1 se săvârşeşte prin violenţă sau ameninţare ori prin desfiinţarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. Dacă fapta prevăzută în alin.2 se săvârşeşte de două sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani. împăcarea părţilor înlătura răspunderea penală"». Cererea a fost respinsă.

De asemenea, apelantul a solicitat instanţei obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată conform art.451 şi art.453 noul Cod procedură civilă prin care se arată că:«al.(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată». Se încadrează şi în art.274 Cod procedură civilă 1865.

Apelantul a învederat că la dosarul nr.XXX a anexat copia petiţiei înregistrate la Consiliul superior al magistraturii cu nr. 1/12674/2016, iar după soluţionarea proceselor şi obţinerea hotărârii definitive şi irevocabile va trimite la Consiliul superior al magistraturii memorii în care va demonstra că instanţele care au judecat în dosarele nr.746/204/2011, nr.831/204/2014, nr.XXX şi nr.5025/204/ 2016 nu au respectat aliniatele e, g şi h din art.241 noul Cod procedură civilă pentru asigurarea celerităţii şi articolele din Codul de procedură civilă obligatorii stabilite în decizia nr.6047/2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Totodată, apelantul a solicitat amânarea pronunţării până la 15 zile, potrivit art.396 noul Cod procedură civilă.

Mai mult, apelantul a arătat că potrivit  art.241 noul Cod procedură civilă, solicită  obligarea intimatului să refacă dispoziţia nr. 59/2003 şi anexa 1 cu data de 29.01.2003, dispoziţie declarată nulă cu decizia nr.6047/2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi să le depună la dosar în vederea pronunţării sentinţei.

Tot apelantul a solicitat instanţei să pună în vedere intimatului pârâtului, să trimită comisia de punere în posesie ca împreună cu apelantul să stabilească linia de hotar între terenul restituit cu dispoziţia nr.59/2003, respectiv terenul închiriat, şi terenul apelantului conform lungimii, lăţimii şi suprafeţei înscrise in cadastrul provizoriu nr.2138, aceste dimensiuni fiind exacte şi să încheie un proces verbal din care o copie să o depună la dosar în vederea pronunţării deciziei.

Apelantul a menţionat că raportul de expertiză nu este corect, conform obiecţiunilor la raportul de expertiză al expertului Simaciu Vasile, obiecţiuni care nu au fost soluţionate.

De asemenea, apelantul a solicitat obligarea intimatului pârât, conform art.220 Cod penal modificat cu legea nr. 247/2005, să prezinte proba de împăcare a părţilor, probă ce înlătură răspunderea penală în vederea pronunţării deciziei.

Totodată, apelantul a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de  judecată  în sumă de 5419,50 lei indexate cu indicele de inflaţie, cheltuieli justificate în notele scrise depuse la dosar la data de 31.10.2016, şi stabilirea unui termen de achitare a acestor cheltuieli; obligarea intimatului la plata daunelor  morale în cuantum de 5000 euro conform justificării capătului de cerere și obligarea pârâtului să răspundă la interogatoriul depus la dosar în vederea pronunţării hotărârii.

Mai mult, apelantul a solicitat instanţei stabilirea unui termen scurt pentru plata despăgubirilor, a cheltuielilor de judecată şi a daunelor morale și obligarea intimatului să ceară modificarea cadastrului provizoriu nr.2138 conform actului de vânzare nr.XXX şi să-l pună de acord cu dispoziţia nr.59/2003. Suprafaţa terenului restituit în cadastru este de 297mp iar în dispoziţia nr.59/2003 este de 301,75mp.

În concluzie, apelantul a solicitat instanţei să constatate că Judecătoria XXX nu a judecat fondul plângerii sale din dosarul nr.XXX conform art.315 al.1 Cod procedură civilă conform probelor de drept dezlegate şi nu a administrat probe care sunt obligatorii pentru judecarea fondului. Art.315 al.1 Cod procedură civilă este menţionat de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia nr.6047/2010 la pag.11 penultimul aliniat , respectiv: «Potrivit dispoziţiilor art. 315 alin.1 Cod procedură civilă "în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului"».

Apelantul a învederat că Judecătoria XXX care a judecat fondul, nu a soluţionat nimic din cele reţinute şi hotărâte de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia nr.6047/2010, motiv pentru care apelantul a declarat apel împotriva sentinţei civile nr.1808/06.05.2016.

De asemenea, apelantul a precizat că  Judecătoria XXX nu a respectat art.166 Cod procedură civilă 1865 - excepţia puterii lucrului judecat pentru nulitatea parţială absolută a dispoziţiei nr.59/2003, nulitate stabilită în decizia nr.6047/2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Tot apelantul a învederat că invocă excepţia autorităţii lucrului judecat, conform art.432 noul Cod procedură civilă şi art.166 Cod procedură civilă 1865, pentru declararea nulităţii parţiale absolute a dispoziţiei nr.59/2003 de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia nr.6047/2010.

Mai mult, apelantul a solicitat în temeiul disp. art. 190 noul Cod procedură civilă şi art.1801 Cod procedură civilă 1865, stabilirea unor amenzi şi despăgubiri pentru formularea cu rea credinţă în întâmpinare a celor trei excepţii de procedură.

Tot apelantul a menţionat că, potrivit art.223 noul Cod procedură civilă, solicită judecarea cauzei în lipsa sa.

Apelantul a solicitat instanţei să aibă în vedere probele din dosarele nr.748/204/2011, nr.831/204/2014 şi dosarul nr.XXX.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr. XXX.

In raport de motivele de apel, intimatul nu a formulat întâmpinare, nu a depus întâmpinare, nu s-a prezentat la primul termen de judecată şi nu a solicitat nici-un mijloc de probă în apărare.

Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale care au incidenţă în soluţionarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

 În cauza de faţă, s-a solicitat, la data de 06.07.2016, în temeiul art. 509 c.pr.civ., revizuirea sentinței nr. 1808/06.05.2016 pronunţată de Judecătoria XXX în dosarul nr. XXX.

La data de 19.12.2016, dată la care s-a pronunţat sentinţa apelată, cât şi la data promovării cererii de revizuire (06.07.2016) sentinţa civilă nr. 1808/06.05.2016 nu era definitivă, împotriva acesteia fiind exercitată calea de atac a apelului de către apelantul Mureşan Vasile, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 13.10.2016, iar la data de 05.12.2016 dosarul nr. XXX a fost suspendat în temeiul art.411 alin.1 pct. 2 c.pr.civ., astfel cum rezultă din extrasul ecris, ataşat de instanţă, din oficiu, la dosar.

Potrivit art. 459 c.pr.civ. căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate atâta timp cât este deschisă calea de atac a apelului.

Pe cale de consecinţă, devreme ce apelul nu a fost soluţionat, cum am arătat anterior, în mod temeinic şi legal, instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 1808/06.05.2016 pronunţată în dosarul nr. XXX şi a respins cererea ca inadmisibilă.

Astfel, sunt total neavenite criticile revizuentului din cererea de apel, motiv pentru care tribunalul le va înlătura ca atare şi, în temeiul art. 480 c.pr.civ., va respinge apelul declarat de apelantul revizuent XXX ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare