Drept penal Netemeinica soluţionare a acţiunii civile. Nelegalitatea dispoziţiilor referitoare la plata cheltuielilor judiciare cuvenite părţii civile

Netemeinica soluţionare a acţiunii civile. Nelegalitatea dispoziţiilor referitoare la plata cheltuielilor judiciare cuvenite părţii civile

- art. 196 Cod penal

În procesul de individualizare a pedepselor trebuie avută în vedere atât prevenţia specială stipulată de art. 3 din Legea nr. 254/2013, prin stabilirea şi aplicarea pedepsei urmărindu-se prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, intimidarea infractorului prin intermediul pedepsei şi reeducarea sa în scopul evitării recidivei, cât şi prevenţia generală prin descurajarea generală a potenţialilor făptuitori în comiterea unora astfel de infracţiuni, precum şi prin retribuţie (expresie a indignării societăţii în ansamblu faţă de aceste infracţiuni şi a poziţiei statului în sensul că aceste fapte nu vor rămâne nesancţionate).

Este important de analizat, pe de o parte, faptele comise [a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valorile ocrotite; c) natura şi gravitatea rezultatelor produse ori a altor consecinţe ale infrac¬ţiunilor; d) motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit], iar pe de altă parte persoana inculpatului [e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială].

Regimul sancţionator ce trebuie impus inculpatului nu trebuie să urmărească numai gravitatea infracţiunii comise, ci şi efectul pe care pedeapsa îl va produce asupra publicului. Astfel, exemplaritatea pedepsei produce efecte şi asupra altor persoane care, constatând constrângerea la care este supus inculpatul, vor evalua dintr-o altă perspectivă costurile şi beneficiile implicării într-o activitate infracţională care aduce atingere relaţiilor sociale privind integritatea fizică şi sănătatea persoanei, comise ca urmare a nerespectării regulilor privind circulaţia rutieră.

Spre deosebire de daunele morale, al căror cuantum se stabileşte de către instanţă pe bază de apreciere, existenţa daunelor materiale şi a întinderii acestora trebuie dovedite prin administrarea de probe. Or, instanţa de fond a ţinut cont la acordarea daunelor materiale numai de acele prejudicii care au legătură de cauzalitate directă cu infracţiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul, care constituie fapta ilicită din perspectiva răspunderii delictuale şi care au fost dovedite prin probele administrate în cauză.

Daunele morale reprezintă satisfacţii echitabile destinate a compensa material suferinţele fizice sau psihice ale părţii civile, urmare a faptei ilicite a inculpatului, şi că orice suferinţă fizică presupune şi o suferinţă psihică, ce se constituie într-un prejudiciu nepatrimonial.

Evaluarea bănească a suferinţelor părţii civile se realizează în echitate, ţinându-se seama de circumstanţele concrete ale cauzei, dar şi de o serie de criterii jurisprudenţiale cum ar fi: consecinţele negative suferite de partea civilă pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care persoanei vătămate i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmăreşte o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit.

Daunele morale nu trebuie să constituie o sancţiune excesivă pentru cel care este obligat şi nici o sursă de îmbogăţire nejustificată pentru cel căruia i se acordă.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatului Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.

Dobânzile şi penalităţile de întârziere prevăzute de art. 174 şi art. 174 Cod procedură fiscală se datorează, potrivit art. 173 Cod procedură fiscală, pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor fiscale, iar conform art. 1 pct. (10)-(12) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, creanţa fiscală reprezintă dreptul patrimonial care, potrivit legii, rezultă din raportul de drept material fiscal constând în dreptul la perceperea impozitelor, taxelor şi altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, precum şi dreptul la perceperea dobânzilor, penalităţilor sau majorărilor aferente unor creanţe fiscale principale.

Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în sănătate, fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate este un fond special care se constituie din contribuţia de asigurări sociale de sănătate, suportată de asiguraţi, din subvenţii de la bugetul de stat, precum şi din alte surse - donaţii, sponsorizări, dobânzi, exploatarea patrimoniului Casei naţionale de asigurări de sănătate (CNAS) şi al caselor de asigurări de sănătate potrivit legii.

Cu toate aceste, împrejurarea că veniturile fondului se utilizează pentru plata serviciilor medicale şi că acest fond este componentă a bugetului de stat nu este de natură a duce la asimilarea cheltuielilor de spitalizare unei creanţe fiscale, cu atât mai mult cu cât cheltuielile de spitalizare şi tratament medical efectuate cu îngrijirea victimei izvorăsc dintr-un fapt ilicit cauzator de prejudicii, iar nu dintr-un raport fiscal.

Curtea de Apel Oradea, Secţia penală şi pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 206 din 24 aprilie 2018

Prin sentinţa penală nr. (...) din 23 februarie 2018, Judecătoria (...), în baza art. 196 alin. (3) Cod penal, cu aplicarea art. 61 alin. (1), (2), (3), (4) lit. c) Cod penal, art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul (...) pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, la o pedeapsă de 5400 (cinci mii patru sute) lei amendă penală (180 zile-amendă x 30 lei/ziua-amendă).

I s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 63 Cod penal.

A fost obligat asiguratorul S.A.R. (...) S.A. să plătească părţii civile (...) suma de 3.193,38 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 30.000 euro cu titlu de daune morale şi au fost respinse restul pretenţiilor ca nefondate.

A fost obligat asiguratorul S.A.R. (...) S.A. să plătească părţii civile (Spital) suma de 3789,83 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate persoanei vătămate (...); suma de 319,10 lei reprezentând dobânzi de întârziere; suma de 159,55 lei reprezentând penalităţi de întârziere, asupra debitului principal urmând să se calculeze în continuare dobânzi şi penalităţi de întârziere conform art. 176 alin. (2) şi 174 alin. (5) Cod procedură fiscală începând cu data de 10.11.2017 şi până la data plăţii efective.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile (...) suma de 1750 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 274 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În motivarea soluţiei pronunţate prima instanţă a reţinut că la data de 10.08.2016, în jurul orelor (...), inculpatul (...) conducând autoturismul marca (...) cu număr de înmatriculare (...), pe DN(...) în localitatea (...), din direcţia (...), nu a acordat prioritate de trecere persoanei vătămate (...) (...), în timp ce aceasta traversa pe trecerea de pietoni, şi intrând în coliziune cu aceasta i-a cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 120 zile de îngrijiri medicale.

S-a constatat că la data producerii accidentului rutier autoturismul cu număr de înmatriculare (...) condus de inculpat, era asigurat obligatoriu la S.A.R. (...) S.A., care a fost citată în calitate de parte responsabilă civilmente.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului şi a modului de executare a acesteia, instanţa de fond a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, dintre care au fost evidenţiate gradul de pericol social al faptei comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările în care a fost comisă fapta, respectiv persoana inculpatului, care a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei, vârsta acestuia şi lipsa antecedentelor sale penale.

În ceea ce priveşte individualizarea sumei corespunzătoare unei zile-amendă la o valoare de 30 de lei, s-a ţinut seama de situaţia materială a inculpatului.

În ceea ce priveşte latură civilă a cauzei, prima instanţă a apreciat că pentru dovedirea prejudiciului de natură materială şi morală invocat de partea civilă, în cauză s-au administrat probe cu martori şi înscrisuri. Referitor la cheltuielile aferente spitalizării şi cele efectuate ulterior acesteia constând în procurarea medicaţiei, în deplasările realizate în scopuri medicale, instanţa de fond a avut în vedere înscrisurile depuse în acest sens la dosar de partea civilă (...) (...), regăsite la filele 28-33, din conţinutul cărora rezultă că nivelul acestor cheltuieli se ridică la suma de 1.337,67 lei, sumă ce care a fost completată cu cheltuielile pe care partea civilă le-a efectuat cu şedinţele de terapie pentru recuperarea fizică, fiecare dintre şedinţe, în număr de 10, costând circa 100 lei.

Pentru diferenţa de venit invocată de partea civilă constând în aceea că pe perioada concediului medical, în urma accidentului rutier, salariul i-a fost diminuat, instanţa de fond a avut în vedere adeverinţa emisă de Liceul (...) (fila 27 dosar), care relevă valoarea de 1.489 lei ca diferenţă între salariul cuvenit şi salariul efectiv încasat.

S-a reţinut că însumate toate aceste cheltuieli conduc la determinarea cuantumului prejudiciului material suferit şi invocat de victimă ca urmare a accidentului rutier, întinderea acestuia ridicându-se la suma solicitată de 3.193,38 lei.

Totodată, instanţa de fond a constatat că partea civilă (...) (...), în calitate de victimă a infracţiunii de vătămare corporală din culpă a suferit un prejudiciu moral urmare a faptei ilicite comise de inculpatul (...), constând în suferinţele psihice la care a fost supusă, în mod direct, datorită leziunile corporale cauzate, motiv pentru care a apreciat că suma de 30.000 euro reprezintă o compensaţie de ordin moral suficientă pentru repararea daunei de această natură. În acest sens s-au avut în vedere şi concluziile raportului de expertiză psihologică din data de 03.01.2018 întocmit de Cabinetul Individual de Psihologie (...) care reliefează în privinţa victimei declanşarea unor reacţii psihologice de intensitate clinică, cu simptomatologie specifică stresului posttraumatic, intervenţia psihologică fiind considerată necesară, urgentă şi de durată, cuprinsă între 6 luni şi 2 ani.

Totodată, pentru aceleaşi motive de drept, a fost obligată partea responsabilă civilmente S.A.R. (...) S.A., să plătească părţii civile (Spital) suma de 3789,83 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimei (...); suma de 319,10 lei reprezentând dobânzi de întârziere; suma de 159,55 lei reprezentând penalităţi de întârziere asupra debitului principal urmând să se calculeze în continuare dobânzi şi penalităţi de întârziere conform art. 176 alin. (2) şi 174 alin. (5) Cod procedură fiscală începând cu data de 10.11.2017 şi până la data plăţii efective.

În baza art. 276 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile (...) suma de 1750 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, constând în onorariu de avocat.

Împotriva sentinţei penale mai sus arătate, în termenul legal, au declarat apel partea responsabilă civilmente S.A.R. (...) S.A. şi inculpatul (...), criticând-o sub aspectul netemeiniciei.

Partea responsabilă civilmente S.A.R. (...) S.A. a solicitat să se desfiinţeze sentinţa în sensul de a se reduce daunele materiale şi morale acordate părţii civile, daunele materiale până la suma de 2.608 lei, justificată şi dovedită de partea civilă.

În privinţa daunelor morale s-a apreciat că suma acordată de instanţa de fond este prea mare în raport de suferinţele fizice şi psihice susceptibil a-i fi fost cauzate părţii civile ca urmare a accidentului produs de inculpat.

În şedinţa publică din 24 aprilie 2018, partea responsabilă civilmente a solicitat să se înlăture obligarea sa de la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente acestor cheltuieli, calculate potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală.

Inculpatul (...) a solicitat să se desfiinţeze sentinţa în sensul de a se dispune, în principal, renunţarea la aplicarea pedepsei.

Prin prima cerere subsidiară a solicitat să se amâne aplicarea pedepsei, iar prin cea de-a doua cerere subsidiară să se reducă cuantumul amenzii penale ce i-a fost aplicate.

De asemenea, a cerut să se dispună obligarea părţii responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare în primă instanţă, atât în favoarea părţii civile, cât şi a statului.

În susţinerea apelului s-a arătat că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut fapta încă de la primul termen de judecată, iar consecinţele acesteia asupra vieţii profesionale a inculpatului s-au constituit într-o lecţie foarte dură de viaţă, îndeplinind rolul preventiv şi punitiv chiar înainte de aplicarea unei pedepse de natură penală, sens în care s-a arătat că inculpatul este şofer de tir.

S-a apreciat că nu se impune aplicarea imediată a unei pedepse, pentru îndreptarea inculpatului fiind suficientă renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, arătându-se că orice altă formă de executare a pedepsei ar presupune anularea permisului de conducere al inculpatului.

În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare s-a făcut referire la decizia nr. 1/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. (2) Cod procedură penală Curtea a reţinut următoarele:

Din probele administrate în faza de urmărire penală, însuşite de inculpat, care a uzat în faţa instanţei de fond de procedura abreviată în cazul recunoaşterii învinuirii, acceptând integral acuzaţiile formulate de procuror [procesul-verbal de cercetare la faţa locului (filele 10-11), planşele fotografice privind aspectele fixate cu ocazia investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei (filele 14-17), certificatul medico-legal nr. (...)/If/202 din 18 august 2016 emis de Serviciul judeţean de medicină - legală (...) (filele 22-23), completarea la certificatul medico-legal nr. (...)/If/202 din 02 noiembrie 2016 emis de Serviciul judeţean de medicină - legală (...) (filele 20-21), declaraţia persoanei vătămate (filele 25-26), buletinul de analiză toxicologică nr. (...)/A1/1299 din 11.08.2016 emis de Serviciul judeţean de medicină - legală (...) privindu-l pe inculpat (fila 27), buletinul de analiză toxicologică nr. (...)/A1/1296 din 11.08.2016 emis de Serviciul judeţean de medicină - legală (...) privind persoana vătămată (fila 28), poliţa de asigurare de răspundere civilă auto a autoturismului (...) cu numărul de înmatriculare (...) (fila 44), copia cazierului judiciar al inculpatului (fila 45), declaraţiile inculpatului (filele 47-48, 50-51)] rezultă următoarea situaţie de fapt: în data de (...) 2016, în jurul orei (...), în timp ce conducerea autoturismul marca (...), cu numărul de înmatriculare (...), pe drumul naţional nr. (...) în (...), ca urmare a faptului că nu a acordat prioritate de trecere persoanei vătămate (...) (...), care traversa strada prin loc marcat şi semnalizat, inculpatul (...) a accidentat-o pe persoana vătămată, provocându-i leziuni traumatice.

Din certificatul medico-legal nr. (...)/lf/202 din 18 august 2016 eliberat de Serviciul de medicină - legală (...), astfel cum a fost completat în data de 02 noiembrie 2016, rezultă că în urma accidentului persoana vătămată (...) (...) a suferit o fractură cominutivă olecran dreaptă (cot drept) cu deplasare operată şi fracturi multiple metatarsiene (MT) şi falange tratate ortopedic, leziunile traumatice necesitând pentru vindecare un număr de 120 de zile de îngrijiri medicale.

În declaraţia dată în calitate de suspect în cursul urmăririi penale, inculpatul (...) a susţinut că, în data de (...) 2016 circula la volanul autoturismului marca (...), cu numărul de înmatriculare (...), cu care a pornit din (...) şi cu care intenţiona să se deplaseze la domiciliu şi că, în jurul orei (...), când a ajuns la trecerea de pietoni din localitatea (...), pe drumul naţional nr. (...), în dreptul bisericii ortodoxe, a vrut să vireze la stânga, pentru a intra în parcare şi s-a angajat pe banda a doua de viraj la stânga. A precizat inculpatul că pe banda din dreapta era un camion care s-a pus în mişcare, moment în care din faţa acestuia a apărut în mers alert o persoană de sex feminin, care a intrat în oglinda din dreapta şi s-a lovit de partea dreaptă a autoturismului pe care-l conducea, imediat după impact persoana respectivă căzând pe partea dreaptă, pe cotul mâinii drepte.

Persoana vătămată (...) (...) a susţinut că în timp ce traversa strada pe trecerea de pietoni pe drumul naţional nr. (...) în (...), autoturismul condus de inculpat a ieşit din spatele autovehiculului care a oprit pentru a-i acorda prioritate, încercând o depăşire a acestuia pe banda de virare la stânga, însă nu a oprit la trecerea de pietoni, deşi ea trecuse de prima bandă de circulaţie şi se afla cam la mijlocul trecerii de pietoni, a trecut cu roata peste piciorul său drept, iar ca urmare a impactului s-a dezechilibrat şi a căzut, simţind o durere insuportabilă în picior şi în mâna dreaptă la cot.

Curtea a reţinut că inculpatul a încălcat dispoziţiile art. 72 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, potrivit cărora pietonii au prioritate de trecere faţă de conducătorii de autovehicule atunci când sunt angajaţi în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate şi semnalizate corespunzător.

Curtea a considerat că fapta inculpatului (...) care în data de (...) 2016, conducând autoturismul marca (...), cu numărul de înmatriculare (...), pe drumul naţional nr. (...) în (...), nu i-a acordat prioritate de trecere persoanei vătămate (...) (...), care traversa strada prin loc marcat şi semnalizat, accidentând-o şi provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 120 zile de îngrijiri medicale este tipică, întrunind atât sub aspect obiect, cât şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 196 alin. (1) Cod penal.

Elementul material al laturii obiective constă în acţiunea inculpatului care, conducând autoturismul marca (...), cu numărul de înmatriculare (...), pe drumul naţional nr. (...) în (...), ca urmare a nerespectării regulilor de circulaţie, a provocat un accident de circulaţie în urma căruia persoana vătămată a suferit leziuni traumatice, urmarea imediată constă în producerea unei vătămări a integrităţii corporale a persoanei vătămate, pentru a cărei vindecare au fost necesare un număr de 120 de zile de îngrijiri medicale, între fapta inculpatului şi urmarea produsă existând o legătură de cauzalitate directă.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit fapta din culpă în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (4) lit. b) Cod penal, întrucât nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă (culpă fără prevedere).

Prima instanţă a individualizat în mod temeinic pedeapsa pe care i-a aplicat-o inculpatului, aceasta corespunzând atât sub aspectul naturii, cât şi al cuantumului gravităţii faptei, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului, precum şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii penale, criticile formulate de inculpat sub acest aspect fiind nefondate.

Curtea a considerat că în procesul de individualizare a pedepselor trebuie avută în vedere atât prevenţia specială stipulată de art. 3 din Legea nr. 254/2013, prin stabilirea şi aplicarea pedepsei urmărindu-se prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, intimidarea infractorului prin intermediul pedepsei şi reeducarea sa în scopul evitării recidivei, cât şi prevenţia generală prin descurajarea generală a potenţialilor făptuitori în comiterea unora astfel de infracţiuni, precum şi prin retribuţie (expresie a indignării societăţii în ansamblu faţă de aceste infracţiuni şi a poziţiei statului în sensul că aceste fapte nu vor rămâne nesancţionate).

Faţă de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, Curtea a considerat că este important de analizat, pe de o parte, faptele comise [a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valorile ocrotite; c) natura şi gravitatea rezultatelor produse ori a altor consecinţe ale infrac¬ţiunilor; d) motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit], iar pe de altă parte persoana inculpatului [e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială].

În ceea ce priveşte faptele comise, Curtea a reţinut că inculpatul (...) a comis o infracţiune ce a avut drept urmare vătămarea corporală a persoanei vătămate, ca urmare a nerespectării regulilor de circulaţie şi că sancţiunea ce trebuie aplicată în prezenta cauză trebuie să fie proporţională cu gravitatea acesteia.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului Curtea a avut în vedere că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, este o persoană matură, căsătorită, cu studii medii, în prezent pensionar şi este integrat social.

Curtea a considerat că regimul sancţionator ce trebuie impus inculpatului (...) nu trebuie să urmărească numai gravitatea infracţiunii comise, ci şi efectul pe care pedeapsa îl va produce asupra publicului. Astfel, exemplaritatea pedepsei produce efecte şi asupra altor persoane care, constatând constrângerea la care este supus inculpatul, vor evalua dintr-o altă perspectivă costurile şi beneficiile implicării într-o activitate infracţională care aduce atingere relaţiilor sociale privind integritatea fizică şi sănătatea persoanei, comise ca urmare a nerespectării regulilor privind circulaţia rutieră.

Punând în balanţă atât elementele ce atrag o gravitate medie a faptei, cât şi cele personale favorabile inculpatului (...), Curtea a apreciat că în mod temeinic instanţa de fond a optat pentru aplicarea unei pedepse cu amenda şi că o asemenea pedeapsă, orientată spre maximul special prevăzut de art. 61 alin. (4) lit. c) Cod penal, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, este de natură să asigure realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei.

Aşadar, Curtea a considerat că, în raport de pericolul social al infracţiunii şi de persoana inculpatului, numărul zilelor-amendă a fost temeinic individualizat de prima instanţă.

În ceea ce priveşte cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă, care potrivit art. 61 alin. (3) teza a II-a Cod penal se stabileşte ţinând seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale acestuia faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa, Curtea a apreciat că suma de 30 de lei, corespunzătoare unei zile – amendă, este orientată spre minimul special prevăzut de lege şi temeinic individualizată faţă de criteriile sus-menţionate.

În raport de natura infracţiunii şi întinderea consecinţelor acesteia, de urmările care s-ar fi putut produce, de modul şi împrejurările în care a fost comisă, Curtea a opinat că este necesară aplicarea imediată unei pedepse, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării acesteia nefiind de natură să asigure readaptarea socială a inculpatului având în vedere seriozitatea urmărilor produse şi a modalităţii concrete de comitere a faptei. În plus, Curtea a considerat că nu este îndeplinit criteriul prevăzut de art. 80 alin. (1) lit. a) Cod penal pentru a se dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, deoarece din descrierea situaţiei de fapt de mai sus rezultă în mod evident că infracţiunea săvârşită de inculpat nu poate fi considerată ca prezentând o gravitate redusă faţă de urmările produse şi de modalitatea de comitere a accidentului rutier în timp ce victima era angajată regulamentar în traversarea străzii pe trecerea de pietoni. Deopotrivă, nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. d) Cod penal în condiţiile în care Curtea a reţinut că prin raportare la criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal necesitatea opţiunii pentru pedeapsa alternativă mai blândă a amenzii şi a executării acestei sancţiuni.

Sub aspectul laturii civile, Curtea a considerat că daunele materiale în cuantum de 3.193,38 lei acordate părţii civile (...) (...) au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar (filele 27-33 din dosarul instanţei de fond), precum şi prin depoziţiile martorilor (...) (fila 80 din dosarul instanţei de fond) şi (...) (fila 81 din dosarul instanţei de fond).

Spre deosebire de daunele morale, al căror cuantum se stabileşte de către instanţă pe bază de apreciere, existenţa daunelor materiale şi a întinderii acestora trebuie dovedite prin administrarea de probe. Or, instanţa de fond a ţinut cont la acordarea daunelor materiale numai de acele prejudicii care au legătură de cauzalitate directă cu infracţiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul, care constituie fapta ilicită din perspectiva răspunderii delictuale şi care au fost dovedite prin probele administrate în cauză.

În schimb, criticile părţii responsabile civilmente sub aspectul cuantificării daunelor morale sunt întemeiate.

Curtea a apreciat că daunele morale reprezintă satisfacţii echitabile destinate a compensa material suferinţele fizice sau psihice ale părţii civile, urmare a faptei ilicite a inculpatului, şi că orice suferinţă fizică presupune şi o suferinţă psihică, ce se constituie într-un prejudiciu nepatrimonial.

Evaluarea bănească a suferinţelor părţii civile se realizează în echitate, ţinându-se seama de circumstanţele concrete ale cauzei, dar şi de o serie de criterii jurisprudenţiale cum ar fi: consecinţele negative suferite de partea civilă pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care persoanei vătămate i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmăreşte o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit.

Totodată, Curtea a avut în vedere că daunele morale nu trebuie să constituie o sancţiune excesivă pentru cel care este obligat şi nici o sursă de îmbogăţire nejustificată pentru cel căruia i se acordă.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatului Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.

Într-adevăr, leziunile suferite de partea civilă au fost severe, aceasta suferind o fractură olecran drept, precum şi fracturi multiple MT şi falange, care au necesitat 9 zile de spitalizare, intervenţii chirurgicale şi şedinţe de kinetoterapie, iar potrivit raportului de expertiză psihologică efectuat de psihologul (...) (filele 86-88 din dosarul primei instanţe), starea psihologică actuală a părţii civile este una de suferinţă psihologică în plan emoţional (cu elemente evidente de stres posttraumatic), cu reflectări negative în planul funcţionalităţii şi a trăirilor subiective (are dureri la schimbarea de vreme), în aria socială (diverse evitări) şi în plan familial (îngrijorări excesive în legătură cu copii şi riscul de accidente).

Având în vedere leziunile concrete suferite de partea civilă (fractură olecran drept, precum şi fracturi multiple metatarsiene (MT) şi falange), numărul de zile de îngrijiri medicale, precum şi modul în care persoanei vătămate i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, Curtea a opinat că suma de 30.000 euro acordată de prima instanţă cu titlu de daune morale este disproporţionat de mare şi că o sumă de 15.000 euro sau echivalentul în lei la cursul Băncii Naţionale a României la data plăţii este suficientă, echitabilă şi proporţională cu suferinţele susceptibil a-i fi fost cauzate părţii civile, nefiind nici pur simbolică şi nici de natură să ducă la o îmbogăţire fără just temei.

Referitor la solicitarea inculpatului de a se dispune obligarea părţii responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare în primă instanţă în favoarea părţii civile şi a statului, Curtea a reţinut că, într-adevăr, aşa cum s-a statuat prin decizia nr. 1/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii (publicată în M. Of. nr. 258/2016), în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitatea de parte responsabilă civilmente şi are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare şi prin dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.

Având în vedere dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, potrivit cărora despăgubirile se acordă şi pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală, Curtea a constatat că în mod eronat prima instanţă a dispus obligarea inculpatului (...) la plata sumei de 1.750 lei, în favoarea părţii civile (...) (...), cu titlu de cheltuieli judiciare. Drept urmare, constatând că apelul inculpatului este fondat sub acest aspect, s-a înlăturat dispoziţia de obligare a sa la plata cheltuielilor judiciare în primă instanţă în favoarea părţii civile şi s-a dispus obligarea părţii responsabile civilmente la plata acestora.

Cu toate acestea partea responsabilă civilmente nu a putut fi obligată la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, întrucât mecanismul de protecţie instituit de art. 11 din Legea nr. 132/2018 are în vedere doar acoperirea prejudiciilor cauzate persoanelor păgubite prin vătămarea corporală, precum şi a cheltuielilor judiciare realizate de aceste persoane, iar nu a cheltuielilor judiciare avansate de stat în procesul penal care, potrivit art. 276 alin. (1) Cod procedură penală, în caz de condamnare, sunt achitate de inculpat.

Referitor la suma solicitată cu titlu de despăgubiri de partea civilă Spitalul clinic judeţean de urgenţă (...), Curtea a reţinut că potrivit art. 320 din Legea nr. 95/2006, unitatea sanitară poate să îşi exercite dreptul de a recupera cheltuielile de spitalizare şi tratament medical efectuate cu îngrijirea victimei de la autorul vătămării, în cazul în care sunt îndeplinite elementele răspunderii delictuale: faptă ilicită, prejudiciu şi raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu şi vinovăţia autorului vătămării.

În speţă, Spitalul clinic judeţean de urgenţă (...) s-a constituit parte civilă cu suma de 4.268,94 lei, reprezentând 3.789,83 lei contravaloarea îngrijirilor medicale acordate persoanei vătămate (...) (...), 319,10 lei, reprezentând dobânzi de întârziere de 0,02 % calculate pentru plata cu întârziere a sumei de 3.789,83 lei, pentru perioada 16.09.2016 - 10.11.2017, potrivit art. 174 alin. (5) Cod procedură fiscală şi 159,55 lei, reprezentând penalităţi de întârziere de 0,01 % calculate pentru perioada 16.09.2016-10.11.2017 potrivit art. 176 alin. (2) Cod procedură penală, solicitând totodată obligarea inculpatului şi la plata dobânzilor/penalităţilor de întârziere calculate de la data constituirii de parte civilă – 10.11.2017 – şi până la data plăţii efective. În subsidiar, partea civilă Spitalul clinic judeţean de urgenţă (...) a solicitat obligarea inculpatului la plata dobânzii legale prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011, calculată de la data scadenţei până la data plăţii efective. Anexat cererii de constituire de parte civilă s-a depus decontul de cheltuieli, precum şi calculul dobânzilor de întârziere, în care s-a precizat că perioada de întârziere este 16.09.2016 - 10.11.2017 (filele 49-51 din dosarul primei instanţe).

Instanţa de fond a admis cererea principală formulată de partea civilă şi a dispus obligarea părţii responsabile civilmente la plata suma de 3789,83 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate persoanei vătămate (...); suma de 319,10 lei reprezentând dobânzi de întârziere; suma de 159,55 lei reprezentând penalităţi de întârziere, asupra debitului principal urmând să se calculeze în continuare dobânzi şi penalităţi de întârziere conform art. 176 alin. (2) şi 174 alin. (5) Cod procedură fiscală începând cu data de 10.11.2017 şi până la data plăţii efective.

Curtea a considerat că dobânzile şi penalităţile de întârziere prevăzute de art. 174 şi art. 174 Cod procedură fiscală se datorează, potrivit art. 173 Cod procedură fiscală, pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor fiscale, iar conform art. 1 pct. (10)-(12) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, creanţa fiscală reprezintă dreptul patrimonial care, potrivit legii, rezultă din raportul de drept material fiscal constând în dreptul la perceperea impozitelor, taxelor şi altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, precum şi dreptul la perceperea dobânzilor, penalităţilor sau majorărilor aferente unor creanţe fiscale principale.

Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în sănătate, fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate este un fond special care se constituie din contribuţia de asigurări sociale de sănătate, suportată de asiguraţi, din subvenţii de la bugetul de stat, precum şi din alte surse - donaţii, sponsorizări, dobânzi, exploatarea patrimoniului Casei naţionale de asigurări de sănătate (CNAS) şi al caselor de asigurări de sănătate potrivit legii.

Cu toate aceste, împrejurarea că veniturile fondului se utilizează pentru plata serviciilor medicale şi că acest fond este componentă a bugetului de stat nu este de natură a duce la asimilarea cheltuielilor de spitalizare unei creanţe fiscale, cu atât mai mult cu cât cheltuielile de spitalizare şi tratament medical efectuate cu îngrijirea victimei izvorăsc dintr-un fapt ilicit cauzator de prejudicii, iar nu dintr-un raport fiscal.

În consecinţă, Curtea a constatat că în mod eronat prima instanţă a dispus obligarea părţii responsabile civilmente la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere calculate potrivit Codului de procedură fiscală, considerent pentru care, s-a înlăturat această dispoziţie a instanţei de fond şi s-a dispus obligarea părţii responsabile civilmente la plata în favoarea părţii civile (Spital) a sumei de 3.789,83 lei, cu titlu de prejudiciu efectiv suferit. Astfel, suma de bani care constituie contravaloarea îngrijirilor medicale reprezintă prejudiciul patrimonial suferit de spital şi are natura unui damnum emergens; la această sumă pot fi adăugate dobânzile legale de la data la care prejudiciul pecuniar a avut caracter cert.

Aşadar, spitalul nu poate solicita şi obţine obligarea inculpatului sau a asiguratorului la plata pe lângă contravaloarea îngrijirilor medicale şi a dobânzilor de întârziere şi a penalităţilor de întârziere în condiţiile Codului fiscal şi de procedură fiscală, regimul stabilirii întinderii lucrum cesans nefiind definit de cel în materia creanţelor bugetare şi de regimul civil de drept comun.

Prin urmare, la suma de 3.789,83 lei s-a adăugat dobânda legală calculată începând cu data de 15.09.2016 (data scadenţei debitului) până la data plăţii efective.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. (2) lit. a) Cod procedură penală, au fost admise apelurile declarate de partea responsabilă civilmente S.A.R. (...) SA şi de inculpatul (...) împotriva sentinţei penale nr. (…) din 23 februarie 2018 pronunţate de Judecătoria (...) în dosarul nr. (…), care a fost desfiinţată în parte şi rejudecând, a fost redus cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligată partea responsabilă civilmente S.A.R. (...) SA în favoarea părţii civile (...) de la 30.000 euro la 15.000 euro sau echivalentul în lei la cursul Băncii Naţionale a României de la data plăţii.

S-a înlăturat dispoziţia primei instanţe privind obligarea inculpatului (...) la plata sumei de 1.750 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanţă în favoarea părţii (...) şi a fost obligată partea responsabilă civilmente S.A.R. (...) SA la plata sumei de 1.750 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanţă în favoarea părţii civile (...).

S-a înlăturat dispoziţia primei instanţe privind obligarea părţii responsabile civilmente S.A.R. (...) SA la plata în favoarea părţii civile (Spital) a sumei de 3789,83 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate persoanei vătămate (...); suma de 319,10 lei reprezentând dobânzi de întârziere; suma de 159,55 lei reprezentând penalităţi de întârziere şi dispoziţia privind calcularea în continuare de dobânzi şi penalităţi de întârziere conform art. 176 alin. (2) şi art. 174 alin. (5) Cod procedură fiscală începând cu data de 10.11.2017 şi până la data plăţii efective.

A fost obligată partea responsabilă civilmente S.A.R. (...) SA la plata în favoarea părţii civile (Spital) a sumei de 3.789,83 lei, cu titlu de daune materiale la care se va adăuga dobânda legală calculată începând cu data de 15.09.2016 (data scadenţei debitului) până la data plăţii efective.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apelurile părţii responsabile civilmente şi al inculpatului rămân în sarcina statului.

În baza art. 276 alin. (6) Cod procedură penală a  fost respinsă ca nefondată cererea părţii civile (...) privind obligarea părţii responsabile civilmente S.A.R. (...) SA la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în apel.

Domenii speta

Spete similare