Acţiune în constatare – pretenţii

DOSAR NR. ....................

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV-A CIVILĂ

ÎNCHEIERE

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE …………….

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE : ………………….

GREFIER : ………………..

Pe rol soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul .................... în contradictoriu cu pârâţii .................... ………………………. având ca obiect acţiune în constatare – pretenţii, rejudecare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă reclamantul personal, pârâtul ....................reprezentat de consilier juridic cu delegaţie al dosar, pârâtul .................... reprezentat de consilier juridic, lipsind ceilalţi pârâţi.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează obiectul cererii, stadiul procesual, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care,

Tribunalul comunică precizările formulate de reclamant către pârâtul ...................., prin consilier juridic.

La interpelarea instanţei pârâtul ...................., prin consilier juridic arată că nu doreşte lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a lua la cunoştinţă de precizări.

Reclamantul, solicită lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a depune înscrisurile de care înţelege să se folosească, în cadrul probelor.

Tribunalul constată că reclamantul a depus precizări reprezentând detalieri ale sumelor şi actualizări ale acestora şi înscrisuri pe care se întemeiază modul de stabilire a prejudiciului.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepţii de invocat, Tribunalul acordă cuvântul pe probe.

Reclamantul solicită proba cu înscrisuri, învederând că mai are înscrisuri de care înţelege să se folosească, de depus. Menţionează că în urma condamnării Statului pe temeiul art. 6 paragraful 1 din Convenţie, autorităţilor le revin obligaţii specifice atât pozitive cât şi negative, care vor trebui să se regăsească în măsurile individuale, prin care urmează să fie stopate consecinţele deosebit de grave, să fie remediată situaţia şi să fie repus în situaţia anterioară. Susţine că autoritățile trebuie să interpreteze corect norma Convenţiei, iar magistratul trebuie nu numai să recunoască declarativ şi formal obligativitatea normelor convenţionale ci trebuie să dea eficienţă, coerenţă şi predictivitate acestor norme superioare de drept, rămânând singurul responsabil pentru respectarea angajamentelor Satului Român

Reclamantul precizează că odată ce Statul a fost condamnat, a devenit şi debitorul obligaţiei de rezultat şi de mijloace şi din această postură reprezentantul Statului, sub a cărei coordonare directă şi nemijlocită se iau aceste măsuri şi se execută hotărârea Curţii Europene, trebuie să probeze dacă arsenalul mijloacelor puse la dispoziţia reclamantului a fost adecvat, suficient şi efectiv. Susţine că obligaţia probatorie revine reprezentantului Statului ca urmare a angajamentelor asumate  în temeiul art. 46 alin.1 paragraful 2 din Convenţie, consecinţa prezumţiei jurisdicţionale, irefragrabile a hotărârii şi practicii Curţii Europene şi potrivit atribuţiilor conferite de Ordonanţa 94/1999. Afirmă că prin descărcarea Statului de obligaţiile rezultate din decizia CEDO pronunţată în favoarea sa, se face prin acţiunea directă a ...................., toate autorităţile sunt obligate să se supună dispoziţiilor Agentului, să comunice acestuia toate datele necesare, care trebuie să facă dovada arsenalului de mijloace puse la dispoziţia reclamantului şi pentru toţi pârâţii din prezenta cauză, a căror activitate este subsidiară şi sub coordonarea .....................

Reclamantul menţionează că reprezentantul Statului prin Agent Guvernamental şi în subsidiar toţi pârâţii, au fost chemaţi în judecată datorită inactivităţii lor, în raport de obligaţiile directe sau indirecte pe care le au cu privire la executarea hotărârii Curţii.

Reclamantul consideră că sarcina probei le revine pârâţilor  şi nu i se poate solicita să facă dovada unui fapt negativ ce ţine de pârâţii din această cauză. Arată că odată cu transmisiunea procesuală, cu schimbarea debitorului obligaţiei de plată, ....................a devenit debitorul acestor obligaţii, în calitatea lui dublă de debitor şi de depozitar al forţei de coerciţie, se impune probarea mijloacele care au fost puse la dispoziţia reclamantului. Susţine că atât executarea hotărârii Curţii Europene cât şi executarea unor hotărâri pronunţate în dreptul muncii se află sub incidenţa principiului restitutio in integrum. Odată ce pârâţii, în calitatea lor de angajatori nu şi-au îndeplinit obligaţiile cu privire la hotărârile pronunţate în dreptul muncii, aceste obligaţii revin Statului. Precizează că Statul trebuia să continue executarea hotărârilor judecătoreşti definitive interne în calitatea lor de angajatori.

Reclamantul afirmă că sarcina probei, potrivit Codului Muncii, îi revine Statului prin Agent Guvernamental. Solicită, referitor la  angajarea răspunderii Statului , în ceea ce priveşte faptele noi apărute după condamnarea acestuia, admiterea probei cu înscrisuri, constând în hotărârile judecătoreşti care au fost pronunţate în această fază a executării  şi care sunt în număr de peste 100, şi care, aşa cum a reţinut Curtea de Apel Bucureşti prin decizia 3736/2014 potrivit căreia hotărârile judecătoreşti sunt accesibile instanţei prin accesarea sistemului informatic Ecris. Menţionează că instanţa dar şi părţile au acces direct la această bază de date şi la toate dosarele în care reclamantul a fost parte în ceea ce priveşte executarea hotărârii Curţii Europene.

Pârâtul ....................reprezentat de consilier juridic solicită proba cu înscrisurile de la dosar. Apreciază că nu sunt relevante înscrisurile depuse de reclamant, acea sumă care a decurs din hotărârea Curţii Europene, respectiv 5900 euro a fost plătită reclamantului, lucru stabilit de o instanţă de judecată într-un dosar în care pârâtul a  formulat contestaţie la executare.

Tribunalul, deliberând, încuviinţează pentru părţi proba cu înscrisurile deja depuse la dosar.

Reclamantul depune note scrise, în şedinţă publică.

Tribunalul aduce la cunoștință părţilor că la soluționarea cauzei vor fi avute în vedere toate înscrisurile depuse, utilitatea şi concludenta acestora urmând a fi avute în vedere la soluţionare.

Tribunalul acordă cuvântul pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul .....................

Se reprezintă consilierul juridic al pârâtului .................... căruia i se aduc la cunoştinţă măsurile dispuse până la acest moment.

Tribunalul comunică un exemplar al precizărilor formulate de reclamant către pârâtul .....................

Consilierul juridic al pârâtului .................... solicită admiterea excepţiei, învederând că în cauza de faţă ....................nu este participant în procesul de executare silită, iar în ceea ce priveşte daunele morale solicitate, reclamantul nu a explicat în ce măsură s-a adresat Ministerului Public cu vreo cerere.

Reclamantul învederează că ceea ce atribuie calitate procesuală pasivă părţilor şi le conturează culpa este de fapt o încălcare a unor obligaţii preexistente stabilite prin lege de a face sau de a nu face ceva, în cazul de faţă de a respecta obligaţiile cu caracter pozitiv şi negativ asumate de ....................odată cu aderarea la Convenţie. Afirmă că a priori comiterii unei fapte ilicite cauzatoare a unui prejudiciu, declanşatoare a unui raport juridic de conflict între reclamant şi pârâţi, a existat un raport juridic de conformare, de respectare a unor obligaţii legale preexistente ce revin Statului, în numele căruia, aceste Autorităţi acţionează, având atribuţii specifice în acest sens. Precizează că în ordinea juridică internă, nerespectarea obligaţiei iniţiale de a executa o hotărâre definitivă pronunţată în dreptul muncii, a încălcat obligaţia preexistentă cu caracter general referitoare la obligativitatea executării hotărârilor judecătoreşti definitive, iar de la momentul când CEDO  a condamnat ....................pe temeiul art. 6 paragraful 1 din Convenţie, pentru acea situaţie continuă de neexecutare a hotărârilor pronunţate în favoarea sa, neexecutarea acestei decizii, a determinat o încălcare a obligaţiilor preexistente cu caracter convenţional.

Reclamantul precizează că declanşarea procedurilor în faţa CEDO s-a făcut printr-o transmisiune procesuală prin care autorităţile statului au căpătat calitate procesuală pasivă, în baza principiului subsidiarităţii, o consecinţă a cedării de competenţe, astfel încât în faza executării deciziei CEDO, această calitate nu mai poate fi schimbată. Menţionează că debitorul obligaţiei de plată rămânând Statul prin autoritățile sale, adică prezenţii pârâţi. Arată că toţi pârâţii au avut posibilitatea de a se apăra în faţa CEDO prin intermediul reprezentantului Statului. Afirmă că odată ce Curtea a analizat această situaţie continuă de neexecutare a obligaţiilor cu caracter general de a executa hotărârile judecătoreşti definitive, obligaţiile pârâţilor au fost absorbite de aceste autorităţi, cu alte cuvinte pârâţii au stat într- o totală pasivitate. Consideră că aspectul privind calitatea procesuală pasivă a pârâţilor nu mai poate face obiectul vreunei discuţii. Apreciază că Statul prin aceste autorităţi a căpătat o dublă calitate aceea de debitor şi de depozitar al forţei de coerciţie, un astfel de depozitar fiind Parchetul care după ce Curtea Europeană a condamnat Statul Român, a respins toate plângerile penale formulate referitor la neexecutarea hotărârilor judecătoreşti, inclusiv a deciziei pronunţate de CEDO. Depune înscrisuri în şedinţă publică.

Pârâtul ....................reprezentat de consilier juridic lasă la aprecierea instanţei excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul .....................

Tribunalul acordă cuvântul pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul .....................

Reclamantul învederează că în mai multe  cauze, ....................s-a apărat în faţa CEDO specificând că reclamanţii au avut posibilitatea să-şi realizeze dreptul. Susţine că în ceea ce priveşte CSM, are o corespondenţă cu această instituţie, care depășește 500 de file, din care niciodată acest Consiliu nu a găsit vreun vinovat pentru neexecutarea hotărârilor judecătoreşti, chiar şi atunci când Curtea a condamnat .................... pe o încălcare a dreptului la un proces echitabil şi într-un termen rezonabil.

Consilierul juridic al pârâtului .................... solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul ...................., având în vedere că în cauza .................... contra României singura obligaţie statuată este doar faţă de Statul Român, nici una din celelalte instituţii la care se face referire nu este amintită în această hotârâre.

Pârâtul ....................reprezentat de consilier juridic lasă la aprecierea instanţei excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul .....................

Tribunalul acordă cuvântul pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de .....................

Reclamantul învederează faptul că .................... a fost decăzută din dreptul de mai formula excepţii. Menţionează că după ce s-a pronunţat CEDO, reclamantul parte vătămată nu are la dispoziţie nici o cale procesuală prin care să poată să oblige instituţiile Statului să pună în executare hotărârea Curţii Europene.

Reclamantul precizează că s-a plătit reparaţia în cuantum de 5900 de euro şi prin asta ....................consideră că şi-au îndeplinit obligaţiile, lucru care nu este valabil.

În ceea ce priveşte ÎCCJ, susţine că singura cale procesuală prin care părţile se pot întâlni în eventualitatea în care ...................., pe procedura specială instituită de Ordonanţa 94/1999, nu a dispus nici un fel de măsuri, este redeschiderea procedurii pe temeiul art 322 pct. 9 de revizuirii în Civil şi în baza art. 408 ind. 1 pe procedura penală.

Învederează că în ceea ce priveşte ÎCCJ, a respins acţiunea în revizuire penală în aprecierea faptului că infracţiunea prevăzută de art. 277 C. Muncii de neexecutare a drepturilor salariale în termen de 15 zile de la data cererii adresate.

Consilierul juridic al pârâtului .................... solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul .....................

Pârâtul ....................reprezentat de consilier juridic lasă la aprecierea instanţei excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul .....................

Tribunalul acordă cuvântul pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de .....................

Pârâtul ....................reprezentat de consilier juridic menţionează că dispoziţiile HG 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului de Finanţe care prevăd că reprezentarea Statului în justiție este realizată de către ..................... Precizează că ÎCCJ a statuat că raportul juridic dedus judecăţii este între Stat şi partea vătămată. Susţine că prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicită judecata în raport de Statul Român. Arată că decizia civilă nr. ....................a Curţii de Apel Bucureşti în care se precizează că .................... este acela care are vocaţia generală de a reprezenta Statul în raporturile civile la care acesta poate participa în nume propriu. Solicită admiterea excepţiei.

Reclamantul învederează că în ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a ...................., aceasta este foarte clar explicată de Ordonanţa 94/1999, în care i se spune ...................., punctual ce trebuie să facă atât anterior declanșării procedurilor la Curtea Europeană, în cursul dezbaterilor şi după. Precizează că obligaţia executării hotărârii Curţii Europene, care trebuie să fie o soluţionare de bunăvoie şi să se realizeze din inițiativa şi sub coordonarea ...................., care este obligat potrivit art. 10 din ordonanţă să declanşeze procedura convenţiei de rezolvare amiabilă a cauzei, odată cu care dacă apreciază că există hotărâri judecătoreşti definitive care împiedică executarea, atunci este obligat sau reclamantul poate să declanşeze redeschiderea procedurilor prin intermediul cărora acele hotărâri să fie retractate şi apoi rejudecate.

Consilierul juridic al pârâtului .................... solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul .....................

Tribunalul acordă cuvântul pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de .....................

Reclamantul menţionează faptul că executorii judecătoreşti, Parchetul General, toţi funcţionează sub îndrumarea Ministerului Justiţiei. Arată că Ministerul Justiţiei este parte în procesul la CEDO. Afirmă că are o acţiunea împotriva Ministerului Justiţiei, pe care instanţa europeană a analizat-o, fiind deci nominalizat ca atare.

Consilierul juridic al pârâtului .................... solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul .....................

Pârâtul ....................reprezentat de consilier juridic lasă la aprecierea instanţei excepția lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul .....................

Tribunalul acordă cuvântul pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de .....................

Reclamantul precizează că ...................., potrivit Ordonanţei 94/1999 are obligaţia ca la dispoziţia .................... să vireze sumele pe care le apreciază acesta ca fiind necesare pentru descărcarea statului de obligaţia executării hotărârilor rămase neexecutate. Susţine că Ministerul de Finanţe este obligat să pună în executare aceste hotărâri, avizul acestuia fiind consultativ. Învederează că .................... reprezintă Statul în toate litigiile.

Consilierul juridic al pârâtului .................... achiesează la susţinerile reclamantului, apreciind că .................... are calitate procesuală pasivă.

Pârâtul ....................reprezentat de consilier juridic apreciază că .................... are calitate procesuală pasivă.

În legătură cu primul capăt de cerere având ca obiect plata sumei de 5900 de euro, Tribunalul constată că au fost invocate 2 excepţii, respectiv excepţia lipsei de interes şi excepţia rămânerii fără obiect, de către ...................., cu motivarea că această sumă ar fi fost deja plătită, excepţii pe care instanţa le apreciază ca fiind apărări de fond.

Tribunalul acordă cuvântul pe excepţia autorităţii de lucru judecat invocată prin întâmpinare de către .....................

Reclamantul precizează că nu există autoritate de lucru judecat câtă vreme .................... a casat toate hotărârile anterioare prin care au fost soluţionate excepţii d genul acestora şi a dispus reluarea ciclului procesual de la fond. susţine că din acest punct de vedere există autoritate de lucru judecat cu privire la toate excepţiile invocate de pârât.

Consilierul juridic al pârâtului .................... arată că nu are cunoştinţă de o altă sentinţă având acelaşi obiect, solicitând respingerea excepţiei.

Pârâtul ....................reprezentat de consilier juridic solicită respingerea excepţiei, învederând că poate exista cel mult putere de lucru judecat.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepţii de invocat, probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reclamantul depune note scrise în şedinţă publică, menţionând că nu solicită amânarea pronunţării. Solicită lăsarea dosarului la a doua strigare.

Reclamantul susţine că este un principiu de drept internaţional că încălcarea unui angajament să ducă la o obligaţie de reparaţie într-o formă adecvată, reparaţia fiind complementul indispensabil al neaplicării unei convenţii, cu atât mai mult cu cât această obligaţie este prevăzută în mod expres în art. 1 şi art. 46 paragraful 1 din Convenţia Europeană şi din Constituţia României. Arată că obligaţia de reparaţie este rezultatul direct al actului prejudiciabil fiind imputabil respectivului stat. Menţionează că răspunderea statului trebuie să fie angajată în ansamblul său, neavând importanţă dacă fapta prejudiciabilă poate fi datorată legislativului, executivului sau chiar instanţelor de judecată. Curtea nu a făcut şi nu face nici o distincţie şi nu exclude nici o autoritate s statului atunci când analizează modul de conformare a statului. Autorităţile statului au obligaţia, fie pe cale administrativă fie pe cale jurisdicțională, să confere efect şi aplicabilitate directă legislaţiei convenţionale, hotărârilor Curţii şi practicii acestei instanţe interpretând şi aplicând norma naţională în sensul acestei legislaţii, trecând peste reglementările contradictorii, insuficiente, inadecvate sau impredictibile care în loc să faciliteze descărcarea Statului de obligaţia sa, o anulează sau doar o întârzie. Consideră că autorităţile Statului sunt obligate să respecte şi să execute hotărârile judecătoreşti.

Reclamantul menţionează faptul că pentru a analiza dacă Statul, prin autorităţile sale, şi-a îndeplinit sau nu obligaţiile asumate pentru angajarea răspunderii acestora pe o nouă şi autonomă încălcare a dreptului la un proces echitabil şi într-un termen rezonabil, instanţa va trebui să analizeze îndeplinirea a 3 condiţii şi anume: dacă rezultatul obţinut în urma demersului la CEDO  a fost unul cert şi garantat; dacă rezultatul sau obligaţia de rezultat a fost clar exprimată în dispozitivul şi considerentele deciziei Curţii şi dacă există o legătură de cauzalitate între neîndeplinirea acestor obligaţii şi rezultatul de mijloace al Statului, respectiv prejudiciul suferit.

Reclamantul afirmă că în ceea ce priveşte rezultatul cert şi garantat, au fost încălcate drepturi fundamentale prevăzute în Convenţia Europeană a drepturilor Omului şi alte Convenţii asumate de Statul Român, respectiv drepturi constituţionale fundamentale. Apreciază că ceea ce se impută Statului Român este neachitarea unor drepturi salariale datorate pe o perioadă de peste 25 de ani, drepturi stabilite prin hotărâri judecătoreşti rămase neexecutate, făcând în acest fel ca, creanţa datorată în baza titlurilor executorii să fie una certă şi garantată ab initio,  încă de când au fost pronunţate aceste hotărâri.

Reclamantul învederează că CEDO nu se pronunţă pe drepturi teoretice, iar în situaţia în care nu ar exista prejudiciu, reclamantul nu ar avea calitatea de victimă şi cererea ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă. Odată ce Curtea Europeană s-a pronunţat pe admisibilitatea  cererii, această chestiune cu privire la caracterul cert al prejudiciului nici nu mai poate fi obiect de discuţie. În ceea ce priveşte caracterul garantat, acesta rezultă din practica CEDO dar şi din considerentele hotărârii, unde se menţionează că Guvernul trebuie să garanteze, prin mijloace adecvate, executarea sentinţei din ...................., fiind detaliată obligaţia ce revine Statului Român.

Reclamantul susţine că la punctul 62 din hotărâre, Curtea Europeană se referă la acordarea unei reparaţii echitabile pentru a lăsa Statului o marjă mai mare de apreciere cu privire la măsurile care se impun pentru a fi remediată situaţia reclamantului.

Cu cheltuieli de judecată, aşa cum au fost prezentate în cererea introductivă de instanţă astfel cum au fost precizată.

Consilierul juridic al pârâtului .................... solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive iar pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Fără cheltuieli de judecată.

Pârâtul ....................reprezentat de consilier juridic susţine că în ceea ce priveşte suma de 240 de euro solicitată de reclamant a invocat excepţia lipsei de interes având în vedere că cel puţin o instanţă s-a pronunţat cu privire la acest aspect. Menţionează că nici unul din elementele răspunderii civile delictuale nu există şi nu este dovedit de reclamant. Solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Fără cheltuieli de judecată.

Tribunalul reţine cauza în pronunţare pe excepţii, în principal, şi în subsidiar pe fond.

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunţarea, motiv pentru care,

DISPUNE

Amână pronunţarea la data de ………...

Pronunţată în şedinţă publică, azi, ……………..

 PREŞEDINTE  GREFIER

DOSAR NR. ....................

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV-A CIVILĂ

ÎNCHEIERE

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE ……….

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE : ……………

GREFIER : ………….

Pe rol soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul .................... în contradictoriu cu pârâţii .................... PRIN ...................., .................... având ca obiect acţiune în constatare – pretenţii, rejudecare.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la data de ……….., susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanţa pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise şi având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la data de ………, când a dispus următoarele:

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunţarea, motiv pentru care,

DISPUNE

Amână pronunţarea la data de ………...

Pronunţată în şedinţă publică, azi, ……...

 PREŞEDINTE  GREFIER

.

DOSAR NR. ....................

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. ……….

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE …………

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE : …………..

GREFIER : ……………

Pe rol soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul .................... în contradictoriu cu pârâţii .................... PRIN ...................., .................... având ca obiect acţiune în constatare – pretenţii, rejudecare.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la data de ……….., susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanţa pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise şi având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la data de ………., când a dispus următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de ……. pe rolul Tribunalului Bucureşti reclamantul .................... a solicitat în contradictoriu cu pârâții  ...................., ...................., ...................., ...................., .................... şi .................... şi, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea la plata următoarelor sume: 240 euro actualizaţi până la data executării efective, în conformitate cu modalitatea stabilită de instanţa europeană; 310.463 euro reprezentând prejudiciul creat prin neexecutarea hotărârii din ....................; 273.970 euro reprezentând prejudiciul creat prin neexecutarea hotărârii din 09 noiembrie 1992;  majorarea acestor sume  cu dobânda legală a BNR plus 3% începând cu data de 21 mai 2011;  10.000 euro reprezentând daune morale ca urmare a neexecutării acestor hotărâri, într-un termen rezonabil.

Pretențiile ulterioare ale reclamantului formulate în scris sub forma unor cereri completatoare au fost respinse ca tardive, solicitate după prima zi de înfățișare, prin încheierea din …….

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat în susținerea pretențiilor sale neîndeplinirea de către persoanele chemate în judecată în calitate de pârâți, a obligației de executare a hotărârii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza .................... contra României, la 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr.85 din 2 februarie 2011, în care a avut, de asemenea, calitatea de reclamant.

Prin sentința civilă nr....................., Tribunalul București Secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești și, în consecință, a respins acțiunea, luându-se act că pârâții nu au solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut efectele puterii de lucru judecat ale sentinței civile nr.....................a Tribunalului București cu privire la admiterea excepției necompetenței generale a instanțelor judecătorești, precum și dispozițiile art.159 pct.1 Cod procedură civilă, împrejurarea că necompetența de ordine publică poate fi invocată oricând, de orice parte și chiar din oficiu de către instanța de judecată.

Tribunalul a apreciat că nu este competent a soluționa capetele de cerere cu care a fost învestit, întrucât legea română prevede o procedură prealabilă în art.10 din OG nr.94/1999, potrivit căreia sumele necesare plății reparației echitabile și celorlalte cheltuieli stabilite prin hotărârea Curții se stabilesc prin legea bugetului de stat și se înscriu în bugetul Ministerului Finanțelor, plata urmând a se efectua pe baza dispoziției scrise a ministrului afacerilor externe în termenul prevăzut prin hotărârea Curții, iar în lipsa lui, în termen de 3 luni de la comunicare.

Ca atare, nu este permisă inițierea unei alte proceduri în fața instanțelor românești pentru obținerea acelorași pretenții asupra cărora CEDO s-a pronunțat și ale cărei hotărâri se bucură de autoritate relativă de lucru judecat, având caracter obligatoriu și definitiv, iar caracterul definitiv având scopul de a sustrage hotărârea Curții de la orice recurs în fața unei alte autorități.

Obligativitatea de a executa hotărârile decurge din angajamentul Statului care nu și-a îndeplinit obligația primară de a garanta drepturile recunoscute de Convenție, în termenii prevăzuți de articolul 1, care are obligația de a înceta exercitarea faptului ilicit, de a repara consecințele trecute și de a evita încălcările similare ce ar putea interveni ulterior.

Tribunalul  a reținut și că, în plus, verificarea procedurii executării hotărârii CEDO este de competența Comitetului de Miniștri. În această procedură, executarea hotărârii CEDO nu este efectuată de inițiatorul cererii, ci, de statul român, care este supravegheat de Comitetul de Miniștri, conform prevederilor art.46 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Această hotărâre a fost menținută prin respingerea apelului reclamantului, de către Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr.....................

În considerentele deciziei, Curtea a reținut că obiectul judecății în primă instanță a fost dat de pretențiile reclamantului izvorând din pretinsul refuz al executării de către pârâți, în termenul fixat de instanța europeană, a deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza .................... contra României, implicit a hotărârii naționale definitive la care aceasta face referire.

S-a arătat că, în mod corect tribunalul a constatat prin soluția pronunțată propria limită de jurisdicție, cu indicarea titularului de competență. În plus, a reținut că, distincția, în speță, trebuie efectuată și din punctul de vedere al tipurilor de sancțiuni aplicabile unei astfel de neconformări la executare, arătând că, în privința unei decizii date în procedura convențională, sancțiunea este graduală și mult mai fermă, mergând până la excluderea statului respectiv din Consiliul Europei, în acest caz fiind vorba despre un interes general ocrotit, acela de respectare de către statul angajator a obligației de conformare la deciziile convenționale.

Curtea de apel a mai reținut că, prima instanţă  în mod corect a identificat posibilitatea judiciară de constatare a refuzului de conformare, ca fiind la îndemâna unei alte instituții, de nivel convențional, arătând însă că rămâne la diligența părții interesate să identifice modalitatea în care poate urma un atare control al executării, din partea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei.

Cât privește critica de nerespectare de către prima instanță a garanțiilor procesuale și a dreptului la un proces echitabil, ce ar atrage nulitatea sentinței apelate, Curtea a reținut că aceasta are caracter general și că apelantul nu a indicat expres care anume împrejurări procedurale i-au produs vătămare.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, reclamantul a declarat recurs, în motivarea căruia este reluată starea de fapt care a generat litigiul, fiind enunțate acțiunile judiciare promovate, precum și dezlegările juridice ale acestora.

Criticile de nelegalitate se referă la faptul că, potrivit celor reținute de instanțele de fond, rezultă că în România nicio instituție a statului nu răspunde pentru neexecutarea deciziei CEDO, că, prin reținerea limitei de jurisdicție a instanței naționale, cele două hotărâri judecătorești ale instanței interne, cât și hotărârea CEDO rămân în continuare neexecutate, iar în plus, prin întoarcerea executării uneia dintre ele i-a fost creată chiar o situație mai grea decât cea anterioară.

Recurentul mai arată că obligația achitării reparației echitabile și de luare a măsurilor necesare pentru ca ....................să se descarce de obligațiile rezultând din hotărârea CEDO revine, potrivit OG nr.94/1999, .................... din cadrul MAE care a  și fost chemat în judecată, fiind nelegală transferarea obligației ce-i revine statului în conformitate cu art.46 § 1 din Convenție, instituției europene care trebuie doar să supravegheze.

Prin întâmpinarea înregistrată la .................... (f.14-17), intimatul ....................- .................... a invocat excepția nulității recursului conform art.302¹ alin.1 lit. c Cod procedură civilă pe motiv că cererea de recurs nu poate fi încadrată în motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă. În subsidiar, intimatul a solicitat respingerea recursului, susținând legalitatea soluției pronunțate în apel, potrivit căreia competența de verificare a executării unei decizii CEDO aparține Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei, ca instituție la nivel convențional, și nu instanțelor naționale.

Intimatul invocă, totodată, faptul că nu are atribuții legale în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești, care se face potrivit art.10 din OG nr.94/1999, astfel că nu are calitate procesuală în speță.

Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat, la rândul său, prin întâmpinarea înregistrată la 13 octombrie 2014 (f.19-21), respingerea recursului, susținând că nu poate fi reținut motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă raportat la art.46 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care a fost corect aplicat.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 13 octombrie 2014 (f.23-25), .................... a solicitat respingerea recursului, invocând în prealabil, excepția nulității recursului, potrivit art.302¹ alin.1 lit.c Cod procedură civilă pe motiv că cererea de recurs nu poate fi încadrată în motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă.

În apărare, intimatul susține că, potrivit art.46 § 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului devenite definitive ține de competența Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei. Din această perspectivă, apreciază că orice nemulțumire a reclamantului cu privire la modul în care s-a executata hotărârea CEDO pronunțată în cauza .................... împotriva României trebuie adresată structurii specializate în această materie.

De aceea, în lumina dispozițiilor art.159 pct.1 Cod procedură civilă, apreciază că soluția de admitere a excepției necompetenței generale a instanțelor de judecată este justificată legal.

Intimata a precizat, totuși, faptul că statul și-a îndeplinit potrivit art.10 alin.2 din OG nr.94/1999 obligația față de reclamant, rezultată din hotărârea CEDO, achitându-i acestuia suma de 5.900 euro daune morale și cheltuieli de judecată, la cursul valutar de la data plății, astfel că nu există niciun temei pentru solicitarea sumei de 240 euro, pretinsă prin acțiune.

.................... a solicitat respingerea recursului ca nefondat, prin întâmpinarea înregistrată la 15 octombrie 2014 (f.26-28).

Prin scriptul intitulat „note scrise”, înregistrat la 20 octombrie 2014, .................... a solicitat, de asemenea, respingerea recursului. A invocat în prealabil, excepția nulității recursului, potrivit art.302¹ alin.1 lit.c Cod procedură civilă pe motiv că cererea de recurs nu poate fi încadrată în motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă, deși recurentul a invocat punctele 6-9 ale art.304 Cod procedură civilă.

La data de 30 ianuarie 2015 intimatul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare (f.62-64), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, neexistând și nefiind indicat de către reclamant niciun temei juridic care să-l atragă legal în proces, în ceea ce privește neexecutarea sau executarea parțială a unei hotărâri CEDO.

Pe fond, intimatul a apreciat că, în mod corect au fost aplicate dispozițiile art.46 din Convenție cu privire la executarea hotărârii CEDO.

Prin decizia nr. ...................., .................... a admis recursul declarat de reclamantul .................... împotriva deciziei civile nr.301 A din 28 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reţinut că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat în Cauza .................... împotriva României (Cererea nr.3.360/03), Hotărârea din 14 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr.85/2.02.2011.

În speță, reclamantul s-a plâns de faptul ca sentințele din ....................și .................... nu au fost executate integral și în timp util și că astfel i-au fost încălcate drepturile garantate de art. 6 § 1 din Convenție, care, în partea sa relevantă, prevede următoarele:

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil […] și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță […] care va hotărî […] asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil […].”

Curtea a angajat răspunderea statului român pentru neexecutarea hotărârilor judecătorești de integrare în muncă, astfel că a declarat cererea admisibilă în ceea ce privește capătul de cerere întemeiat pe art. 6 § 1 din Convenție referitor la executarea hotărârilor judecătorești definitive și inadmisibilă, în rest.

A hotărât că a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din Convenție și, de asemenea, a hotărât ca statul pârât să asigure, prin mijloace adecvate, în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 § 2 din Convenție, executarea Sentinței din .................... a Judecătoriei Sectorului 5 București, plata în același termen de 3 luni, a următoarelor sume, care să fie convertite în moneda națională a statului pârât la cursul de schimb valabil la data plății: 4.800 euro plus orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale și 1.100 euro plus orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit, pentru cheltuieli de judecată.

S-a dispus ca, începând de la expirarea termenului menționat mai sus și până la efectuarea plății, aceste sume să se majoreze cu o dobândă simplă având o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, valabilă în această perioadă,  majorată cu 3 puncte procentuale. S-a respins cererea de reparație echitabilă în rest.

Curtea a precizat că hotărârile sale au un caracter esențialmente declarativ și că, în general îi revine statului să aleagă mijloacele ce trebuie folosite în ordinea sa juridică internă pentru a se descărca de obligația sa prevăzută de art.46 din Convenție. Constatând o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție, Curtea a stabilit în sarcina Guvernului obligația de a lua măsurile corespunzătoare pentru a remedia situația individuală a reclamantului, fie prin reangajarea acestuia pe postul deținut ori pe un post echivalent, ori – dacă acest lucru nu este posibil- prin acordarea de despăgubiri rezonabile pentru neexecutare sau o variantă combinată între acestea și alte măsuri.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de ...................., reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata unor despăgubiri materiale și morale derivate din neexecutarea într-un termen rezonabil a două hotărâri judecătorești avute în vedere la pronunțarea Hotărârii CEDO, respectiv Sentința din ....................și Sentința din .....................

După cum rezultă din petitele acțiunii, sumele sunt solicitate cu titlu de prejudiciu cauzat reclamantului prin nepunerea în executare a celor două hotărâri, integral și în timp util, împrejurare reținută ca atare în hotărârea CEDO, că această situație persistă și în prezent, împrejurare care plasează cererile pe tărâmul răspunderii civile delictuale.

Așa cum a arătat titularul acțiunii, la data de 17 iulie 2011, ....................i-a achitat 5.660 euro, astfel că din sumele pretinse prin  cererea de chemare în judecată, doar suma de 240 euro vizează dispozitivul Hotărârii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că reclamantul o pretinde ca diferență, până la suma de 5.900 euro acordată cu titlu de daune morale și cheltuieli de judecată de către instanța convențională.

Această plată s-a efectuat în baza art.10 din OG nr.94/1999 privind participarea României la procedurile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și a Comitetului Miniștrilor ale Consiliului Europei și exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor și convențiilor de rezolvare pe cale amiabilă.

Așadar se impune ca restul pretențiilor reclamantului să fie cenzurate prin prisma îndeplinirii cumulative a elementelor răspunderii civile delictuale, prin raportare la art. 998, 999  Cod civil, analiză care în mod greșit nu a fost efectuată de niciuna dintre instanțele de fond.

În ceea ce privește suma de 240 euro se va analiza caracterul întemeiat al cererii reclamantului și sub aspectul interesului, în măsura în care suma a fost cuprinsă prin hotărârea CEDO.

Articolul 46 § 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede că „ Hotărârea definitivă a Curții este transmisă Comitetului de Miniștri care supraveghează executarea ei”. Instanțele de fond și-au întemeiat soluțiile pronunțate pe aceste dispoziții legale, care însă sunt străine speței, transferând obligațiile statului rezultate din art.46 § 1 din Convenție, unei instituții europene care are atribute de supraveghere a modului în care statele- părți contractante ale Convenției - se conformează hotărârilor definitive ale Curții în litigiile în care sunt părți.

Cu alte cuvinte, aceste reglementări vizează raportul stat – organ de supraveghere. Or, în speţă, raportul juridic este legat între stat şi partea vătămată prin nepunerea în executare. Din această perspectivă, decizia din apel este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Astfel, motivul de ordine publică invocat din oficiu de .................... în conformitate cu art.306 alin.2 Cod procedură civilă, prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, raportat la art. 46 § 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este întemeiat, iar în baza acestuia, văzând și dispozițiile art.312 alin.5 și art.297 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă să fie admis recursul reclamantului .................... împotriva deciziei civile nr.301A din 28 octombrie 2013 a Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă, cu consecința casării acesteia și  trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Instanța de trimitere va analiza cererile reclamantului din perspectiva răspunderii civile delictuale și va analiza toate apărările pârâților formulate în cauză, atât pe excepții, cât și pe fond. 

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă sub nr. ...................., la data de .....................

La data de ...................., pârâta ...................., a depus la dosar note scrise prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a instanţei supreme motivat de faptul că cererea reclamantului vizează, obligarea instanţei supreme, alături de alţi pârâţi, la plata unor sume de bani, respectiv: „1. 240 euro, actualizaţi până la data executării efective, în conformitate cu modalitatea stabilită de instanţa europeană; 2. 310.463 euro, reprezentând prejudiciul creat prin neexecutarea hotărârii din ....................; 3. 273.970 euro, reprezentând prejudiciul creat prin neexecutarea integrală a hotărârii din 9 noiembrie 1992; 4. majorarea acestor sume cu dobânda legală a BNR plus 3% începând cu data de 21 mai 2011; 5. 10.000 euro, reprezentând daune morale ca urmare a neexecutării acestor hotărâri, într-un termen rezonabil.”

La data de ...................., pârâtul ...................., a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamantul .................... ca neîntemeiată.

În motivare, s-a arătat că prin cererea înregistrată la data de ....................pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâţii: ...................., ...................., ....................prin ...................., ....................pentru C.E.D.O., ...................., .................... şi ...................., obligarea acestora la plata următoarelor sume: 240 euro, 310.463 euro, reprezentând prejudiciul creat prin neexecutarea hotărârii din 14.12.1995; 273.970 euro, reprezentând prejudiciul creat prin neexecutarea hotărârii din ...................., majorarea acestor sume cu dobânda legală B.N.R. plus 3% începând cu data de .................... şi 10.000 de euro reprezentând daune morale ca urmare a neexecutării acestor hotărâri.

Prin sentinţa civilă nr. ...................., Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti, soluţie menţinută şi de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia civilă nr. .....................

La data de ...................., .................... a pronunţat Decizia civilă nr. .................... prin care a admis recursul reclamantului, a casat decizia instanţei de apel şi a trimis cauza spre rejudecare, reţinând că sumele solicitate cu titlu de prejudiciu pentru nepunerea în executare a celor două hotărâri, integral şi în timp util, plasează cererea reclamantului pe tărâmul răspunderii civile delictuale, prin raportare la art. 998, 999 C.civ. în ceea ce priveşte suma de 240 euro, pretinsă de reclamant ca diferenţă până la suma de 5.900 de euro - cuprinsă în hotărârea C.E.D.O. din cauza .................... împotriva României, aceasta va fi analizată şi sub aspectul interesului, în măsura în care a fost cuprinsă în hotărârea instanţei europene.

În ceea ce priveşte raportul juridic dedus judecăţii, instanţa supremă stabileşte că acesta este legat între Stat şi partea vătămată.

In ceea ce priveşte obiectul prezentei cauze, respectiv acordarea de daune materiale şi morale pentru neexecutarea celor două hotărâri judecătoreşti sus-menţionate, înţelege să invoce excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Potrivit hotărârii pronunţate în cauza .................... împotriva României, debitorul obligaţiilor stabilite de Curte este Statul român. Potrivit art. 3 alin (1) pct. 81 din H.G. nr. 34/2009, M.F.P. „reprezintă statul, ca subiect de drepturi şi obligaţii, în faţa instanţelor, precum şi în orice alte situaţii în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabileşte în acest scop un alt organ.” Având în vedere aceste dispoziţii, coroborate cu dezlegarea curţii supreme potrivit căreia raportul dedus judecăţii este între Stat şi partea vătămată, dar şi cererea de chemare în judecată în care reclamantul solicită judecata în contradictoriu cu Statul român, apreciem că instituţia noastră nu are calitate procesuală în prezenta cauză.

Referitor la suma de 5.900 de euro, s-a precizat că reclamantul a solicitat la data de 27.08.2013 executarea silită a Ministerului Afacerilor Externe (....................), pentru o pretinsă datorie de 1.790 lei reprezentând debit neachitat rezultând din decizia Curţii Europene. .................... a formulat contestaţie la executare (dosar nr.22853/301/2013) şi a obţinut anularea tuturor actelor din dosarul de executare.

In ceea ce priveşte angajarea răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 998, art. 999 C.civ., s-a arătat că în legătură cu sumele pe care reclamantul le pretinde cu titlu de prejudiciu pentru neexecutarea hotărârii din ....................şi a hotărârii din ...................., trebuie menţionat că aceste capete de cerere nu au fost motivate, neexistând o cauză juridică pentru obligarea ...................., prin ...................., la plata acestor sume. în jurisprudenţa sa, .................... a arătat că prejudiciul, ca element al răspunderii civile delictuale, trebuie dovedit, neputând fi acordat în lipsa unor dovezi care să justifice cuantumul acestuia. (Decizia nr. 98/2012, pronunţată în d. nr. 4622/114/2009/al).

Totodată, C.E.D.O. a stabilit în hotărârea pronunţată în cauza .................... împotriva României că reclamantul a primit salariul prevăzut prin sentinţa din ..................... în ceea ce priveşte hotărârea din 2925 - pronunţată în contradictoriu cu ...................., a învederat că în dosarul nr. ...................., al Tribunalului Bucureşti, Secţia a II-a de Contencios Administrativ şi Fiscal, reclamantul a obţinut obligarea ....................la emiterea unei noi decizii de încadrare începând cu data de ...................., conform dispozitivului sentinţei civile nr. ...................., precum şi plata tuturor drepturilor salariale aferente perioadei .................... - ...................., în apel, soluţia de la fond a fost menţinută, modificându-se numai perioada pentru care s-au acordat despăgubiri egale cu drepturile de natură salarială -....................- ..................... Ulterior pronunţării din apel, ....................a formulat contestaţie în anulare, formându-se dosarul nr....................., în curs.

În ceea ce priveşte angajarea răspunderii civile delictuale este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa faptei ilicite, existenţa unui prejudiciu suferit, raportul de cauzalitate între fapta cauzată şi prejudiciu, precum şi vinovăţia celui care a săvârşit fapta. Aşa cum s-a arătat în doctrină, lipsa oricărui element este suficientă pentru a conduce la respingerea pretenţiilor (Decizia nr. ...................., pronunţată de .................... în dosarul nr. ....................). în prezenta cauză, reclamantul invocă neexecutarea a două hotărâri interne, care au făcut obiectul dosarului .................... împotriva României, fără a aduce însă, argumente cu privire la existenţa prejudiciului, a faptei ilicite săvârşite de ...................., a raportului de cauzalitate sau a vinovăţiei. Totodată, s-a solicitat a se observa că cele două hotărâri au fost pronunţate în contradictoriu cu ....................şi ..................../....................

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate, apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptei ilicite prejudiciabile, nici sub aspect obiectiv, nici sub aspect subiectiv. Mai mult decât atât, .................... a stabilit că partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului şi legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu şi autoritate. (Decizia nr. ....................pronunţată în dosarul nr. ....................). Având în vedere că elementele necesare angajării răspunderii civile delictuale sunt inexistente în argumentaţia folosită în cuprinsul acţiunii, dar şi caracterul accesoriu al solicitării de daune morale faţă de cererea principală, considerăm că această pretenţie nu poate fi primită şi în consecinţă, solicităm respingerea cererii ca neîntemeiată.

Analizând cererea astfel cum a fost precizată prin cererile depuse la data de ....................(f. 69) şi .................... (f. 107-116), prin raportare la limitele impuse de instanţele de control judiciar, tribunalul reţine următoarele:

Având în vedere că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor constituie o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, de natură a face de prisos cercetarea fondului, instanţa, în temeiul art. 248 alin. (1) C.proc.civ., o va cerceta cu prioritate.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul ...................., pârâtul ...................., pârâtul ...................., pârâtul ....................şi pârâtul .................... şi ...................., se reţine că prin calitate procesuală pasivă se înţelege existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii, în cazul de faţă, fiind vorba despre o situaţie juridică pentru a cărei realizare este necesară formularea unei cereri în justiţie, calitatea procesuală pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv.

Cu toate acestea, având în vedere că reclamantul invocă săvârşirea de către toţi pârâţii a unor fapte ilicite producătoare de prejudicii, se constată că determinarea calităţii procesuale pasive se confundă cu chiar analizarea existenţei unor fapte ilicite şi atragerea răspunderii civile delictuale a pârâţilor, aspecte ce comportă stabilirea existenţei raportului juridic născut din fapta extracontractuală şi, prin urmare, chiar analizarea fondului pretenţiilor reclamantului, motiv pentru care instanţa va respinge ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de către pârâţi.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes şi excepţia rămânerii fără obiect în legătură cu capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata sumei de 5900 euro, instanţa le-a calificat ca fiind apărări de fond la termenul de judecată din data de 28.02.2016, urmând ca argumentele să fie avute în vedere în cadrul analizei întrunirii cerinţelor răspunderii civile delictuale.

Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa o va respinge ca neîntemeiată, nefiind pronunţată o hotărâre judecătorească prin care să se soluţioneze o cerere întemeiată pe aceeaşi cauză, cu acelaşi obiect şi între aceleaşi părţi ca cele din prezenta cauză.

În ceea ce priveşte fondul pretenţiilor solicitate de reclamant, instanţa reţine că toate capetele de cerere trebuie analizate prin prisma cerinţelor prevăzute de art. 998-999 C.civ., care stabilesc faptul că pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa faptei ilicite, existenţa unui prejudiciu suferit, raportul de cauzalitate între fapta cauzată şi prejudiciu, precum şi vinovăţia celui care a săvârşit fapta.

1) Referitor la primul capăt de cerere prin care se solicită obligarea pârâţilor la plata sumei precizate de 240 euro (2164 lei) ca reprezentând o diferenţă între suma de 24 339.86 lei, echivalentul sumei de 5900 euro la care ....................a fost obligat în favoarea reclamantului prin Hotărârea CEDO .................... împotriva României, instanţa reţine că suma achitată reclamantului prin ordinul de plată nr. 1229/20.05.2011 (f. 47-48) este cea corect stabilită prin raportare la cursul BNR pentru leu/euro, motiv pentru care instanţa va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

Mai mult, prin hotărârea civilă nr. ...................., Judecătoria Sectorului 3 a stabilit următoarele: „Mai mult decât atât, prin Decizia sus-menţionată s-au acordat despăgubiri în cuantum de 5900 euro (4800+1100 euro) echivalent lei, sumă care a fost deja achitată intimatului la data de 20.05.2011 de ..................... Nu rezultă aşadar provenienţa debitului care se solicită a fi executat silit -1790 lei, nefiind cuprins în Decizia Curţii”.

Având în vedere dezlegările din hotărârea civilă nr. .................... sus-menţionate, care se impun cu putere de lucru judecat şi faptul că reclamantul nu a făcut dovada, deşi îi incumba sarcina probei conform art. 249 C.proc.civ., că suma de 240 de euro a fost cuprinsă în hotărârea C.E.D.O., constată că pretenţiile reclamantului cu privire la achitarea sumei menţionate sunt nefondate

De altfel, reclamantul nu a făcut dovada existenţei în sarcina pârâţilor a acestei sume de bani deoarece, în primul rând, ea nu se regăseşte în cuprinsul Hotărârii CEDO în mod separat şi individual, iar în al doilea rând, singura motivare a acestei diferenţe o constituie raportarea reclamantului la o altă societate bancară, CEC BANK, or plăţile se efectuează la cursul oficial stabilit de Banca Naţională a României, iar nu în funcţie de alte cursuri valutare stabilite de către alte unităţi cu profil bancar.

2) Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere prin care se solicită obligarea pârâţilor la plata sumei de 5 092 947 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin neexecutarea sentinţei civile nr. ...................., instanţa reţine, în primul rând, că prin Ordinul nr. ....................emis de ANAF (f. 130/131) în executarea sentinţei civile nr. 7.................... pronunţate de Tribunalul Bucureşti Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. ...................., s-a dispus achitarea către reclamant a sumelor reprezentând despăgubirile egale cu drepturile salariale cuvenite corespunzător funcţiei publice pe care a fost încadrat la ...................., cuantumul acestora fiind prevăzute în anexa la ordinul menţionat. Astfel, o eventuală determinare a unor alte sume (stabilite şi precizate în mod arbitrar de către reclamant, fără indicarea unei baze legale concrete) ar putea conduce la acordarea unei duble despăgubiri şi, deci, la o îmbogăţire fără justă cauză a reclamantului.

În al doilea rând, instanţa reţine că acest prejudiciu nu este cert, aspect subliniat cu autoritate de lucru judecat şi în considerentele hotărârii CEDO pe care reclamantul îşi fundamentează pretenţiile, în sensul că se menţionează în mod expres în paragraful 64 cu privire la sumele solicitate cu acelaşi titlu faptul că ,,întrebarea dacă reclamantul ar fi putut să obţină sumele pretinse ca daune materiale dacă autorităţile ar fi executat sentinţele pronunţate în favoare sa este o chestiune speculativă în circumstanţele cauzei’’.

Prin urmare, chiar dacă s-ar reţine existenţa unei fapte ilicite constând în neexecutarea la timp de către .................... a obligaţiei stabilite în sarcina sa de către CEDO în sensul neachitării drepturilor salariale, prejudiciul nu este unul cert, nefiind îndeplinite astfel condiţiile răspunderii civile delictuale.

3) şi 4) Cu privire la cel de-al treilea şi al patrulea capăt al cererii constând în obligarea pârâţilor la plata ,,daunelor cominatorii executate de .................... în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. ....................împotriva ....................fostă .................... necesar a fi returnate în baza unei greşite hotărâri a instanţei’’, se constată că reclamantul nu face o precizare deloc clară a temeiului juridic al obligaţiei acestor sume indicate mai întâi ca fiind 128 331.76 lei (f. 69), apoi ca 255 738 lei (f. 115), făcându-se referire doar la o creanţă executată silit şi neindicându-se nici măcar formal care se presupune a fi fapta ilicită sau de unde ar rezulta cuantumul contravalorii despăgubirilor, motiv pentru care instanţa reţine că reclamantul nu a făcut dovada întrunirii răspunderii civile delictuale pentru obligarea pârâţilor la plata acestor sume, majorate cu dobânda legală a BNR plus 3% începând cu data de .....................

Presupunând că aceste sume s-ar referi la o diferenţă neexecutată a drepturilor salariale, acestea pot fi solicitate în cadrul legal expres stabilit, iar nu în cadrul unei cereri întemeiate pe răspunderea civilă delictuală cât timp s-a dispus executarea sentinţei civile nr..................... pronunţate de Tribunalul Bucureşti Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. ...................., prin achitarea către reclamant a sumelor reprezentând despăgubirile egale cu drepturile salariale cuvenite corespunzător funcţiei publice pe care a fost încadrat la .....................

5) Referitor la cel de-al cincilea capăt al cererii constând în obligarea pârâţilor la plata sumei de 10 000 euro reprezentând contravaloarea despăgubirilor aferente prejudiciului moral cauzat prin punerea în executarea celor două hotărâri pe o perioadă de peste 25 de ani, instanţa îl va respinge ca neîntemeiat având în vedere că nu s-a făcut dovada existenţei vreunei fapte ilicite.

În primul rând, în ceea ce priveşte executarea hotărârii din 9 noiembrie 1992, contravaloarea despăgubirilor a fost deja acordată de CEDO în cuprinsul sumei de 4800 euro acordate cu titlul de daune morale, în privinţa acesteia fiind vorba despre o întârziere în executare.

În al doilea rând, în ceea ce priveşte executarea cu întârziere a sentinţei civile nr. ...................., instanţa reţine că CEDO a avut în vedere perioada neexecutării până la data pronunţării, anume din 1995 până în 2010, reclamantul nefăcând dovada producerii vreunui prejudiciu moral pentru perioada scursă ulterior până la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată la 2...................., deşi îi incumba sarcina probei conform art. 249 C.proc.civ., acesta nerezultând din înscrisurile depuse de acesta la dosarul cauzei, singura probă solicitată în condiţii de legalitate în prezenta cauză.

6) Reritor la cel de-al cincilea capăt al cererii constând în obligarea pârâţilor la plata sumei de 10 000 euro reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de punerea în executare a deciziei CEDO, instanţa o va respinge ca neîntemeiată, reclamantul nefăcând dovada efectuării unor astfel de cheltuieli şi, prin urmare, nici a producerii vreunui prejudiciu în patrimoniul său. Astfel, prin precizarea din data de .................... (f. 116), reclamantul susţine că aceste cheltuieli se referă la ,,toate cheltuielile la care am fost obligat contrar deciziei CEDO şi a art. 34 din Convenţie’’, or această afirmaţie vagă nu prezintă niciun suport probator în prezenta cauză, deşi reclamantul a avut la dispoziţie suficient timp pentru a preciza în mod concret sumele la care se referă şi a depune înscrisurile aferente efectuării acestor cheltuieli. În acelaşi sens, trebuie subliniat faptul că, dacă acestea se referă la cheltuielile efectuate în executările pornite, acestea sunt supuse unui regim juridic special, putând fi solicitate pe calea executării silite, cum de altfel au şi fost solicitate, astfel cum rezultă cel puţin din încheierile emise de ....................în dosarele de executare silită nr. ....................(f. 119-120). Pe de altă parte, dacă aceste cheltuieli se referă la cheltuieli de judecată din alte cauze soluţionate de instanţele de judecată, s-ar impune analizarea punctuală şi concretă a acestora în funcţie de soluţiile pronunţate şi de cererile efectuate în fiecare cauză, aspecte pe care reclamantul nu le-a dovedit, deşi îi incumba sarcina probei.

În consecinţă, având în vedere că nu s-a făcut dovada întrunirii condiţiilor prevăzute de art. 998-999 C.civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor şi obligarea acestora la plata sumelor de bani precizate, instanţa va respinge cererea reclamantului ca neîntemeiată.

Având în vedere culpa procesuală ce incumbă reclamantului prin raportare la soluţia ce urmează a fi dispusă, în temeiul art. 274 C.proc.civ., instanţa va respinge cererea acestuia de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, urmând a lua act că pârâţii nu au solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor ca neîntemeiată.

Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către pârâtul .................... ca neîntemeiată.

Respinge excepţia lipsei de interes privind primul capăt de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor la plata sumei de 240 euro ca neîntemeiată.

Respinge cererea precizată de către reclamantul ...................., cu domiciliul în ……….. în contradictoriu cu pârâţii ....................,  cu sediul în ………, ...................., cu sediul în ………., ....................,  cu sediul în …….., ...................., cu sediul în ………., ...................., cu sediul în ………, ...................., cu sediul în …….. ca neîntemeiată.

Respinge cererea de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Ia act că pârâţii nu solicită cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, ………..

 PREŞEDINTE  GREFIER

..

Red. ……..

Thred. ………I/ 10 ex

Domenii speta

Spete similare