Drept de creanta

Decizie 461 din 10.05.2018


TRIBUNALUL

Asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa nr. X din data de 05.10.2016 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr.X/207/2016 s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtele N E P şi C E, prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

S-a admis în parte cererea formulată de reclamanta C M, împotriva pârâtelor N E P şi C E V.

Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 15.000 lei către reclamantă, reprezentând contribuţia acesteia la edificarea imobilului casă de locuit situată în DO, strada , jud. O.

 Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 1115,46 lei către reclamantă, reprezentând plata impozitelor şi asigurarea obligatorie  pentru imobilul situat în  DO, strada Cpt , jud. Ot, către reclamantă.

S-a respins cererea formulată de pârâte privind obligarea reclamantei la plata echivalentului  lipsei de folosinţă a imobilului  în cuantum de 100 Euro/lună pe ultimii 3 (trei)ani calculaţi anterior  introducerii cererii de chemare în judecată, reprezentând suma de 16.073 lei (perioada 15.04.2011-15.04.2014),  ca neîntemeiată.

Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 812 lei  cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrata sub nr. X/207/0216, pe rolul Judecătoriei Caracal, reclamanta C M a chemat în judecată pe pârâtele N E P şi  C E V, solicitand instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa sa fie obligate la plata dreptului de creanţă din valoarea casei, imobil construit împreună cu autorul C N, situat în oraşul DO, str., judeţul O. (cerere disjunsă din dosarul nr. X/207/2014 al Judecătoriei Caracal).

Ulterior, reclamanta C M a precizat cererea în sensul că a convieţuit cu defunctul C N, decedat la data de 02.12.2010, timp de mai bine de şaisprezece ani,  la reşedinţa comuna din D - Ot, str., judeţul O. Deşi era căsătorit la data decesului cu C E V, chiar daca in fapt, acestia nu doar ca nu mai locuiau împreuna, ci nu aveau niciun fel de relaţie matrimoniala inca din 13 ianuarie 1994 (asa cum reiese  din acţiunea de divorţ în dosarul nr X/1994 deschisa de C V, acţiune respinsă la Curtea de Apel).

În susţinerea afirmaţiilor sale, se poate verifica marturia tuturor cunoscuţilor acestora comuni, inclusiv a vecinilor si rudelor. La data decesului lui C N, vecinii si cunoscuţii  au fost surprinşi sa afle ca acesta nu divorţase legal, întrucat nu văzaseră si nu auziseră nimic care sa demonstreze ca reclamanta nu ar fi fost soţia acestuia.

În  toata perioada convieţuirii, adică mai bine de 16 ani, arata reclamanta ca s-au comportat ca o famI,  acordandu-şi reciproc sprijin si susţinere necondiţionata. Imobilul de la adresa  din D - Ot, judeţul O a fost ridicat in timpul convieţuirii acestora in relatia de concubinaj, din veniturile amândurora, pe terenul achiziţionat in aceasta perioada.

Construcţia casei in cauza a început în anul 2003 in baza autorizaţiei de construcţie nr. X din 27.03.2003 si a certificatului de urbanism Nr X din 27.03.2003 si prelungite cu Autorizaţia de construcţie locuinţa Nr. X din 26.02.2004 şi  a Certificatului de urbanism Nr. X din 18.02.2004 toate eliberate de Primăria D-O si a fost încheiata la finalul anului 2005, asa cum se constata in procesul verbal de predare-primire nr. X din 02.11.2005 eliberat de Primăria oraşului D-Ot.

Menţionează reclamanta ca s-au instalat  in noul imobil construit in anul 2006, odată cu incheierea contractelor la energie electrica si utilităţi. Terenul pe care au construit casa a fost cumpărat de la Primăria D-O, dar din cauza unei erori administrative nu reieşea faptul ca partenerul acesteia era proprietarul acelui teren. Ca urmare a acestui eveniment, a urmat un proces in instanţa in anul 2009, acest lucru ducând la reeditarea certificatului de recepţie al imobilului cu data de 18 august 2009.

Întrucât in anul 2008,  defunctul C N s-a îmbolnăvit de  cancer la colon, pentru care a urmat mai multe tratamente medicale, investigaţii medicate, analize, deplasări la medici, etc . ceea ce a necesitat multe cheltuieli, fapt care l-a determinat pe autor sa vanda un apartament la data de 21.05.2009 pentru suma de 28.000 ron, iar cea mai mare parte a banilor obţinuţi din vânzare au fost înmânaţi fiicei acestuia E N, diferenţa din bani fiind folosita in tratamente.

Reclamantele susţin că imobilul din str C D a fost ridicat cu banii obţinuţi din vânzarea apartamentului, însă din actele de la dosar rezulta ca  acest imobil a fost construit in perioada martie 2003 – noiembrie 2005, ceea ce rezulta si din depozitiile martorilor mentionati în precizare N G, N I, S G, A A., N S, M S, Z T ş.a.

Precizează reclamanta în continuare că dupa decesul lui C N a plătit facturile restante si regularizările, impozitele si penalităţile aferente pentru toate bunurile partenerului său, atat pentru cele din D-O, cat si pentru cele din V.

De asemenea, a achitat impozitele de peste 3000 lei RON, asigurarea casei  de 100 euro, etc. pentru bunurile acestuia dupa decesul lui si pana in prezent, anexând chitanţe doveditoare. Tot aceasta a organizat pomenirile atat pentru partenerul său, cat si pentru părinţii acestuia (1000 ron x 5 ani).

În această perioadă de 16 ani, arata ca a achiziţionat bunuri comune cu care a mobilat si utilat casa din C D: cOarul de piele ecologica din sufragerie, electrocasnicele din bucătărie, maşina de spălat, salteaua relaxa din dormitor, baia, etc.

Reclamanta nu este de acord cu plata unei taxe de 100/euro pe luna pentru faptul ca a locuit dupa moartea autorului C N in casa pe care au construit-o împreună, deoarece  a continuat sa ingrijească de acest imobil, fiind de buna-credinta, deoarece era posesoarea unui testament valabil, asupra căruia au fost derulate mai multe procese pentru anularea acestuia, deşi iniţial fuseseră de acord să dezbată succesiunea, dar ulterior, pârâtele s-au razgândit.

La data de 28.03.2016, pârâtele N E P şi  C E V au depus la dosar întâmpinare la cererea precizatoare depusă la termenul din 14.03.2016, prin care au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună în principal respingerea cererii reconvenţionale ca fiind prescrisă şi în subsidiar  respingerea ca neîntemeiată, atât cu privire la cheltuielile pe care pârâta-reclamantă a pretins ca le-a efectuat în legătura cu imobilul din masa succesorală, în perioada cuprinsă între anii 2003-2005, cât şi cu privire la suma de 1.115,46 lei, reprezentând cheltuielile făcute de aceasta în calitatea sa de la acel moment de moştenitor testamentar, pentru plata impozitelor şi asigurarea obligatorie pentru imobilul situat în oraşul DO, strada, impozitelor pentru terenurile situate în loc. V şi a autoturismul marca Renault.

Cu privire la cheltuielile pe care pârâta-reclamanta a pretins ca le-a efectuat în legătura cu imobilul situată în oraşul DO, strada, în perioada cuprinsă între anii 2003-2005, s-a solicitat în principal, să fie respinsă ca fiind prescrisă, prin raportare la data introducerii cererii reconvenţionale - la 13.03.2014, potrivit filei 45 din dosarul nr. X/207/2014 - termenul de prescripţie de 3 ani fiind împlinit astfel, la data de 02.11.2008, prin raportare la perioada indicată de pârâta-reclamantă că acumulat pretinsul drept de creanţă pentru ca a "contribuit" la edificarea imobilului din masa succesorală, susţinând că a fost finalizată la data de 02.11.2005.

Astfel, în opinia acestora se poate cel mult constata că pretinsul drept al pârâtei reclamante s-a născut în timpul vieţii defunctului şi ar fi fost, cel mult, susceptibil de transmisiune pe cale succesorală către moştenitori.

Pentru a dispune în sensul celor arătate mai sus în expunerea pe larg în întâmpinare, sunt invocate disp. art. 1 din Decretul nr  167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, sustinand faptul că faţă de momentul începerii curgerii dreptului la acţiune cu privire la contravaloarea creanţei solicitate de reclamanta-pârâta (02.11.2005), data introducerii cererii reconvenţionale, respectiv 13.03.2014 - fila 45 din dosarul nr. X/207/2014, se situează în afara termenului de prescripţie de trei ani care s-a împlinit la data de 02.11.2008.

Însă în cauză curge un termen separat de prescripţie în ceea ce priveşte cheltuielile care ar putea greva succesiunea defunctului (cheltuieli de înmormântare) termenul a început să curgă mai târziu la data de 02.12.2010, data deschiderii succesiunii, astfel cum reiese şi din certificatul de deces depus la dosarul cauzei. În aceste condiţii, termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 02.12.2013.

Având in vedere cele expuse, s-a solicitat admiterea excepţiei prescripţiei  dreptului material la acţiune şi să se respingă acţiunea ca prescrisă, iar în subsidiar, dacă  va fi respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, s-a solicitat  respingerea cererii reconvenţionale, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, se arata de catre pârâte că  C E V şi C N s-au căsătorit la data de 12.08.1973, iar la data de 07.06.2002, căsătorii fiind, C N a adjudecat prin licitaţie de la Oraşul D-O, suprafaţa de 1000 mp teren intravilan situat în oraşul D-O, fiind întocmit un proces verbal de adjudecare de plată integrală a preţului de 1.510 lei. Întrucât autoritatea locală a refuzat să se prezinte la notariat în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare, C N a formulat acţiune în instanţă ce a format obiectul dosarului nr. X/207/2009 în care Judecătoria Caracal a pronunţat sentinţa civilă nr. X din 09.11.2009 prin care a constatat că reclamantul (C N subl.n.) este proprietarul suprafeţei de 1000 mp teren intravilan situat în DO, Jud. O, (lotul 54) cu vecini N- D I, 5- str., E-S8 teren primărie, V- Drum de acces.

Casa situată pe terenul din Oraşul D-O, str. a fost construită în timpul căsătoriei, începând cu anul 2004 fiind compus din casă de locuit construită din chirpici de pământ, compusă din parter şi etaj şi beci, acoperită din ţiglă veche, tencuită interior şi exterior, racordată la gaz. Parterul se compune din hol intrare, hol mare, dormitor, bucătărie, sufragerie, şi baie pardosite cu parchet laminat. Scara ce urcă la etaj este nefinisată şi fără balustradă, fiind blocată cu placaj. Etajul este compus din trei camere (dormitoare) pardosite cu duşumea din lemn. Imobilele se aftă construite pe terenul în suprafaţă de 1.000 mp, fiind împrejmuit cu gard din plasă de sârmă, iar la stradă gard din zid de cărămidă (erodată) şi laturi din fier forjat şi plasă metalică.

Deşi, iniţial C N a mai obţinut autorizaţia de construire nr. X din 27.03.2003 eliberată de Primăria oraşului D-O, de vreme ce nu a avut bani să se apuce de construit, a fost nevoit să obţină un an mai târziu o nouă autorizaţie, nefiind posibilă o prelungire în acest caz a vechii autorizaţii.

Mai târziu, după 1 an şi 10 luni de la eliberarea celei de a doua autorizaţii, observând că nu terminase de construit, la finele anului 2015, a solicitat o informare cu privire la o recepţie parţială a imobilului.

Prin adresa nr. X din 02.11.2005 Primăria D-O îl informează pe autor despre faptul că finalizarea lucrării se constată printr-un proces-verbal de recepţie finală a clădirii. Clădirea fiind încă în execuţie, acest proces verbal de recepţie finală nu a fost încheiat niciodată cu reprezentanţii Primăriei D-O. În continuare, fondurile fiindu-i insuficiente, C N, vinde bunurile imobile aflate în coproprietate cu C E V, cât şi bunurile proprii ale acestuia, anexand contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. X din 21.05.2009 şi încheierea de rectificare nr. X din 11.11.2009 întocmite de BNPA I L şi E T.

În primul rând, la data de 05.07.2007, C N vinde  soţilor T imobilul moştenit de la părinţii săi, situat în com. V, sat. V, Jud. O, având nr. cadastral , intabulat în CF nr.  al localităţii V, Jud. O, pentru suma de 14.000 lei, preţ pe care l-a "primit 8.000 de lei înainte de autentificarea antecontractului de vânzare-cumpărare sub nr. X/din 11.06.2007 (...)".

În al doilea rând, de asemenea, C N a mai încasat în avans şi preţul de 28.000 de lei din vânzarea apartamentului cu 3 camere situat în D-O, Str. Judeţul O. Acest apartament, era deţinut în codevălmăşie de fam. C, în baza Contractului de vânzare cumpărare nr. X/1992 legalizat conform încheierii de legalizare nr. X din 02.04.1992, emis de R.A.G.C.L. S, Jud. O.

Astfel, C N încasând preţul în avans, fără ştirea lui C E V, cu mult timp înaintea autentificării contractului sub nr. X din 21.05.2009, aspect care reiese din alin. 6 din acest contract, a întocmit contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. X din 21.05.2009 doar de defunct în calitate de vânzător.

Ulterior, cumpărătorii - soţii J C şi R M - având probleme cu intabularea contractului, C E V a întocmit procura specială nr. X din 27.08.2009 la BNP O T, prin care a acoperit mandatul de vânzare a apartamentului şi încasare a preţului pentru apartamentul aflat în codevălmăşie.

Ulterior, a fost întocmită şi încheierea de rectificare nr. X din 11.11.2009 întocmite de BNPA I L şi E T, prin care s-a arătat că a vândut acest apartament şi în calitate de mandatar al acesteia.

În al treilea rând, C N a mai încasat în avans preţul integral din vânzarea unei alte proprietăţi, tot în baza unei promisiuni de vânzare cumpărare. în acest caz după ce ia preţul în avans de la soţii S I O şi Mna şi pe care il foloseşte la construirea casei, ulterior, nu s-a mai prezentat la notariat pentru perfectarea actelor în formă autentică. în aceste condiţii, cumpărătorii S I O şi Mna au promovat o acţiune în instanţă ce a format obiectul dosarului nr. X/207/2009 prin care Judecătoria Caracal, prin sentinţa civilă nr. X din 02.04.2009 a constatat intervenită vânzarea cumpărarea între părţi, sentinţa ţinând loc de act autentic de vânzare cumpărare.

În al treilea rând, alte sumele de bani care au fost folosite la edificarea casei au fost obţinute prin credite; Astfel, prin creditul în sumă de 21.300 lei obţinut de la Banca Românească, la data de 05.10.2007, potrivit contractului de credit bancar nr. X; prin creditul în sumă de 23.072 lei obţinut de la RAIFFEISEN BANK SA la data de 29 octombrie 2008, potrivit contractului de credit nr. X din data de 29.10.2008, potrivit căruia intimata RAIFFEISEN BANK SA era „banca împrumutătoare", autorul nostru C N avea calitatea de „împrumutat". Durata rambursării creditului a fost stabilită până la data de 29.10.2012.

Contractului de credit nr. X /29.10.2008, a fost pus în executare de creditoarea RAIFFEISEN BANK SA, făcând obiectul dosarului de executare nr. X/E/2011  din 12.05.2015 al BEJ S M pentru achitarea sumei de 22.558,65 lei reprezentând debitul iniţial de 15.975,95 lei şi actualizarea soldului precum şi cheltuieli de executare.

Astfel,se solicita de catre pârâte respingerea cererii reconvenţionale cu privire la suma de 1.115,46 lei, reprezentând cheltuielile făcute în calitate sa de moştenitor testamentar la acea dată necesare conservării proprietăţii succesorale, pentru plata impozitelor şi asigurarea obligatorie pentru imobilul situat în oraşul DO, strada, impozitelor pentru terenurile situate în loc. V şi a autoturismul marca Renault.

Învederează pârâtele că testamentul autentificat sub nr. X din 04.11.2010 de Biroul Notarului Public N A a fost anulat prin sentinţa civilă nr. X din 14.12.2014 pronunţată în dosarul nr. X/207/2011* de Judecătoria Caracal.

Cheltuielile au fost făcute anterior anulării testamentului, în perioada 02.10.2012 -03.10.2013, în calitatea sa de moştenitor testamentar la acea dată.

Aşadar, este neîntemeiată pretenţia pârâtei reclamante prin care solicită cheltuielile făcute pentru plata impozitelor şi asigurarea obligatorie pentru imobilul situat în oraşul DO, strada, impozitelor pentru terenurile situate în loc. V şi a autoturismul marca Renault, potrivit înscrisurilor depuse de aceasta şi centralizate potrivit tabelului de mai jos.

În aceste condiţii, s-a solicitat respingerea cererii reconvenţionale cu privire la suma de 1.115,46 lei, reprezentând cheltuielile făcute în calitate sa de moştenitor testamentar la acea dată necesare conservării proprietăţii succesorale.

Cu  privire la probatoriul solicitat , pârâtele invocă  disp. art. 254 alin. (1) din Codul de procedură civilă, solicitând decăderea pârâtei reclamante din probatoriul solicitat, suplimentar prin cererea precizatoare, faţă de cererea depusă iniţial.

Prin cererea reconvenţională ("întâmpinarea") depusă de pârâta reclamantă reconvenţional, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu şi proba cu doi martori.

Prin cererea precizatoare pârâta reclamantă reconvenţional a solicitat proba cu mai mulţi martori, iar in subsidiar daca se va trece peste aceasta excepţie, invocă inadmisibilitatea probei cu martori solicitată de pârâta-reclamantă pentru probarea actelor juridice (negotium juris) privind pretinse plăţi pentru casa de locuit situată în oraşul DO, , avându-se in vedere disp. art. 1191 alin. (1) C.civ.

Au fost anexate înscrisuri, contract de vanzare -cumpărare autentificat sub nr. X/21.05.2009, contract de vanzare -cumpărare autentificat sub nr. X/5 iulie 2007, sentinţa civ. nr. X/9 nov. 2009,  copie contracte de credit ( f. 105-11),  sent. civ. nr. X/14 martie 20916 pronunţata in dosarul nr. X/207/2014 de Judecătoria Caracal.

În şedinţa publică din data de 04.04.2016,  reclamanta C M a  depus o precizare în sensul că a apreciat valoarea obiectului cererii la aproximativ 30.000 lei, urmând a  stabili valoarea reală în funcţie de expertiza ce se va efectua în cauză.

În dovedirea celor susţinute, a solicitat probele cu  interogatorii, înscrisuri, expertiză , martori, iar referitor la cererea reclamantelor pârâte privind obligarea la plata unei sume în cuantum de 100 euro/ lună , reprezentând despăgubirea acestora pentru lipsa de folosinţă al imobilului, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere faptul că , reclamanta nu a împiedicat pe cele două pârâte să locuiască sau să folosească în orice alt mod imobilul respectiv ; acestea nu şi-au manifestat niciodată intenţia să folosească imobilul respectiv, în condiţiile în care, pârâta N E P obişnuia , cu foarte mulţi ani în urmă , să vină în vacanţele şcolare în locuinţa respectiva. 

În cauza  instanţa de fond a pronunţat  sentinţa nr. X din data de 05.10.2016.

Împotriva Sentinţei civile nr. X din data de 05.10.2016 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr.X/207/2016, apelantele reclamante-pârâte N E P şi C E V au declarat apel, iar prin  decizia civila nr.X/08.06.2017 Tribunalul O a admis apelul declarat de apelantele reclamante pârâte reconvenţional N E P şi C E V, împotriva sentinţei civile nr. X/05.12.2016 şi împotriva încheierilor din 16.05.2016 şi 28.11.2016 pronunţate de Judecătoria Caracal în dosarul nr. X/207/2016, în contradictoriu cu intimata pârâtă reclamantă reconvenţional C M.

S-a anulat sentinţa şi s-a reţinut cauza, pentru rejudecare.

Pentru a dispune astfel tribunalul, a reţinut in esenţă necesitatea ca  pârâta reclamantă reconvenţional C M, să lămurească, cu respectarea dispoz art.478 al.3 C.pr.civ,  obiectul cererii pe care a formulat-o, cu indicarea temeiului de drept pe care se întemeiază, atât in ceea ce priveste contributia la edificarea imobilului din  , cât si in privinţa obligării apelantelor reclamante pârâte reconventional  la plata  impozitelor si a asigurarii obligatorii pentru imobil, a facturilor pentru utilităţi, cerere ce se va lămuri atât sub aspectul sumelor solicitate, a perioadelor in care s-au plătit, cât si sub aspectul temeiului de drept in baza căruia s-au solicitat.

În aceste condiţii, printr-un înscris denumit ,,Precizare” depus la dosar la data de 19.10.2017 pârâta reclamantă reconvenţional C M a arătat că obiectul cererii privind contribuţia la edificarea imobilului este reprezentat de obligarea  reclamantelor pârâte  la plata sumei de 30.000 lei, cu acest titlu,  în considerarea principiului îmbogăţirii fără justă cauză. Obiectul cererii  privind plata impozitelor, a asigurării si a utilităţilor este reprezentat de suma de 3500 lei ceruta cu acest titlu, pentru perioada de la data decesului def. C N si până la data de 14.03.2016, temeiul juridic fiind reprezentat tot de principiul imbogăţirii fără justa cauza.

La data de 18.01.2018  printr-o nouă ,,Precizare” s-a explicitat din dispozitia instanţei, ce anume reprezinta sumele solicitate de pârâta reclamantă reconvenţional C M: 30.000 lei se compune din : 18.000 lei- materiale, 7.000 lei- muncă fizică a pârâtei reclamante  la edificarea imobilului; 5.000 lei- achiziţie  alimente; suma de 3.500 lei reprezintă: 3.000 lei impozit pe clădire aferent perioadei 2010-2015, cca 600 lei/an, iar suma de 500 lei reprezintă  asigurare imobil, in per. 2010-2015, cca 20 euro/an.

La termenul din data de 29.03.2018 s-au pus in discuţia contradictorie a părtilor excepţiile inadmisibilităţii cererii principale – invocata de catre pârâta reclamanta reconventional si respectiv excepţia prescripţiei dreptului material la acțiune – invocată de reclamantele pârâte reconvenţional.

In rejudecare s-a administrat proba cu înscrisuri si proba testimonială, sens in care au fost audiaţi martorii B Mn M si S L, declaraţiile acestora fiind consemnate si ataşate la dosar.

Analizând excepţia inadmisibilităţii cererii principale, prin care s-a invocat caracterul subsidiar al actiunii intemeiată pe îmbogîăţirea fara justa cauza faţă de aceea in raspundere civilă delictuală,  Tribunalul constata ca acesta este neîntemeiată, în condiţiile in care nu se pune problema in cauza a săvârşirii vreunei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii de catre pârâta-reclamantă reconvenţional C M.

Asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la actiune invocata de catre reclamantele pârâte reconvențional, Tribunalul retine următoarele:

Prin cererea reconvenţionala dedusa judecăţii, pârâta reclamantă C M invocă , in contradictoriu cu  reclamantele pârâte reconvenţional, existenţa unui drept de creanţă  constând din  sumele solicitate în temeiul îmbogăţirii fără justă cauza: 30.000 lei – suma ce se  compune din : 18.000 lei- materiale, 7.000 lei- muncă fizică a pârâtei reclamante  la edificarea imobilului; 5.000 lei- achiziţie  alimente;  respectiv suma de 3.500 lei, ce reprezintă: 3.000 lei impozit pe clădire aferent perioadei 2010-2015, cca 600 lei/an, iar suma de 500 lei reprezintă  asigurare imobil, in per. 2010-2015, cca 20 euro/an.

Se reţine că dreptul material la acţiune al pârâtei reclamante este supus termenului general de prescripţie de  trei ani, instituit de dispoz art.3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.

Independent de perioada  in care constructia a fost edificata, respectiv finalizata (2003-2005- potrivit susţinerilor pârâtei reclamante reconvenţional, sau 2004-2009- potrivit susţinerilor reclamantelor pârâte reconvenţional), cererea de faţă vizeaza o datorie/o sarcina a succesiunii defunctului C N, ceea ce înseamnă ca se îndreaptă împotriva mostenitorilor acestuia.

Or, pârâta reclamanta reconvenţional C M a fost legatar universal al defunctului  până în momentul anulării testamentului autentificat sub nr.X/04.11.2010 de BNP N A, prin sent civ nr.X/04.12.2014 pronuntata de Judecătoria Caracal in dosar nr.X/207/2011*, rămasă irevocabila prin dec civ nr.X/07.09.2015 pronunţată de Tribunalul O in acelaşi dosar.

Din momentul încetării calităţii sale de succesor al def C N a luat nastere dreptul său la actiune împotriva succesiunii acestuia.

Pe de altă parte, s-a retinut prin Decizia nr.X/2009 a ICCJ că posesia exercitata de catre mostenitorul solvens asupra bunurilor succesorale are caracter intrerupator de prescriptie, termenul de prescriptie de 3 ani incepând sa curga, potrivit art. 17 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, republicat, de la data formularii cererii de iesire din indiviziune, ce ar putea avea ca rezultat deposedarea creditorului de bunurile succesorale.

Partajul  succesoral, reductiunea liberalităţilor excesive si raportarea la masa succesorala a anumitor bunuri s-au solicitat la data de 24.01.2014, in dosarul nr. X/104/2014 (devenit ulterior dosar nr.X/207/2014), din care a fost disjunsa prezenta cauza, cererea reconventionala fiind formulata la data de 13.03.2014. La respectivul moment  pârâta reclamanta reconventional avea calitatea de succesor, iar dreptul sau la actiune, in aceasta calitate, a început sa curgă de la data formularii actiunii de partaj, potrivit celor retinute  pin Decizia nr.X/2009 a ICCJ pronunţată în recurs in interesul legii.

Independent  că s-ar raporta la data anulării testamentului sau la data formularii cererii de chemare in judecata in procesul de partaj, cererea reconvenţionala având la obiect dreptul de creanţă solicitat de pârâta reclamanta reconventional s-a formulat in termenul general de prescripţie  de trei ani.

In consecinţă, excepţia prescripţiei dreptului material la actiune se va respinge, ca neîntemeiată.

Pe fond, asupra cererii principale:

Reclamantele pârâte au învestit instanţa de judecata cu o cerere in pretenţii întemeiata pe îmbogăţirea fără just temei, prin care au solicitat obligarea pârâtei reclamante reconventional la echivalentul lipsei de folosinţa a imobilului  din str., in cuantum de 100 euro/lună pe ultimii trei ani calculaţi anterior formularii cererii de chemare in judecată, in total 16073 lei (pentru perioada 15.04.2011-15.04.2014).

Acţiunea în restituire întemeiată pe instituţia îmbogăţirii fără justă cauză impune verificarea îndeplinirii următoarelor condiţii materiale: mărirea unui patrimoniu, prin dobândirea unei valori apreciabile în bani (îmbogăţirea pârâtului); micşorarea altui patrimoniu, ca o consecinţă a măririi celui dintâi (,,însărăcirea” reclamantului); existenţa unei legături între sporirea unui patrimoniu şi diminuarea celuilalt, în sensul că ambele fenomene, adică atât sporirea, cât şi micşorarea, să fie efectul unei cauze unice;  respectiv conditii  juridice: îmbogăţirea respectiv însaracirea sa  fie lipsite de o cauza  legitimă (inexistenţa unui temei juridic), absenţa oricărui alt mijloc  juridic pentru recuperarea de catre cel care si-a micşorat patrimoniul, a pierderii suferite (caracterul subsidiar al actiunii).

In speţă reclamantele pârâte erau ţinute a face dovada indeplinirii cumulative a conditiilor anterior  enumerate, in temeiul dispoz art.249 C pr civ.

Se constata ca o asemenea dovada nu s-a făcut in cauza. În concret, reclamantele pârâte nu au dovedit condiția micşorării propriului patrimoniu, ca urmare a folosirii imobilului in cauză de catre pârâta reclamanta C M, in perioada dedusa judecăţii.

Cele două reclamante pârâte nu au invocat si nu au dovedit împrejurarea că, neavând acces la imobilul din au fost nevoite sa-si asigure o alta locuinţă, să plăteasca chirie acolo, lipsite fiind de un spaţiu locativ.  Tot astfel, nu s-a făcut dovada împrejurării că aceleaşi reclamante pârâte ar fi închiriat imobilul respectiv daca s-ar fi aflat in posesia lui, obţinând astfel sumele solicitate, cu titlu de chirie. 

Nefiind dovedita cel putin una dintre conditiile cumulative ale instituţiei îmbogăţirii fără justa cauză, cererea reclamantelor pârâte urmeaza a fi respinsă, ca neîntemeiată.

Pe fond, asupra cererii reconvenţionale:

Prin cererea dedusa judecătii pârâta reclamanta reconventional C M a solicitat, în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză, obligarea reclamantelor pârâte reconventional la plata sumei: 30.000 lei – suma ce se compune din: 18.000 lei- materiale, 7.000 lei- muncă fizică a pârâtei reclamante  la edificarea imobilului; 5.000 lei- achiziţie  alimente;  respectiv suma de 3.500 lei, ce reprezintă: 3.000 lei impozit pe clădire aferent perioadei 2010-2015, cca 600 lei/an, iar suma de 500 lei reprezintă  asigurare imobil, in per. 2010-2015, cca 20 euro/an.

A invocat faptul că aceasta suma (30.000 lei) reprezinta contributia sa la edificarea, împreuna def. C N, fostul său concubin, a unui imobil situat in orasul D-O, str. Potrivit dispozitiilor art.249 C pr civ,  cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, in afara de  cazurile anume prevăzute de lege.

Prin probele administrate in cauză, pârâta reclamanta nu a fost in măsura sa dovedeasca  contributia pe care si-a adus-o la edificarea respectivului imobil.

Trecând peste discutiile referitoare la resursele financiare de care a beneficiat defunctul C N in perioada edificarii imobilului, ceea ce intereseaza in concret este contribuţia efectiva pe care pârâta reclamanta si-a adus-o la edificarea constructiei.

Aceasta a solicitat suma de 18.000 lei cu titlu de c/val materiale, suma ce nu s-a dovedit prin înscrisuri, nefiind depuse la dosar facturi, chitante de achizitionare a respectivelor materiale de catre pârâta reclamanta. De asemenea, materialele de constructie despre care martorul B M. a făcut vorbire ca ar fi provenit de la pârâta reclamanta (cherestea, cofragi de Tego, bolţari) nu s-au putut individualiza nici cantitativ si nici valoric pe baza probelor administrate.

Chiar daca in perioada constructiei pârâta reclamanta era salariata si ar fi obţinut venituri din arendarea terenurilor sale, nu s-a facut dovada utilizării acestor sume la edificarea imobilului.

Nedovedite sunt si sumele solicitate cu titlu de  c/val. munca fizică la edificarea imobilului (7.000 lei=175 zile x 40 lei/zi), in sensul că nu s-au dovedit nici zilele de munca prestate – cu proba testimoniala, si nici întinderea sumei solicitate.  Situaţia este similara si in privinţa sumei de 5.000 lei solicitata  cu titlu de c/val alimente,  pregătire si preparare hrana pentru muncitori. Nu exista niciun criteriu de  stabilire sau cel putin de estimare a acestor sume, chiar si in conditiile in care la termenul de judecata din data de 19.09.2016, cu ocazia primei judecăţi a fondului, i s-a pus in vedere in mod expres pârâtei reclamante  reconventional  sa faca dovada contravalorii hranei asigurate  muncitorilor pe perioada edificarii imobilului (fila 353 verso, ds fd, vol II).

Pentru aceste considerente cererea pârâtei reclamante reconventional având ca obiect suma de 30.000 lei drept de creanţă reprezentând contributia la edificarea imobilului, nu poate fi primită.

Alte este insa solutia in ceea ce priveste petitul având ca obiect suma de  3.500 lei (ce reprezintă: 3.000 lei impozit pe clădire aferent perioadei 2010-2015, cca 600 lei/an, iar suma de 500 lei reprezintă  asigurare imobil, in per. 2010-2015, cca 20 euro/an), ce se va admite in parte, in limita sumei de 1206,76 lei cu titlu de impozite şi asigurare imobil pentru perioada ulterioară decesului C N.

Aceasta suma se compune din: 120 lei impozit, potrivit chitantei de la fila 72 dosar fond, vol.I, 250 lei si respectiv 205 lei – impozit potrivit chitantelor de la fila 53 ds fd,  150 lei si 302 lei- impozite conform chitantelor de la fila 71 ds fd, 88,46 lei si 91,3 lei- asigurare proprietate, potrivit chitantelor de la  filele 59 respectiv 57 ds fd.

Sumele sunt datorate in temeiul îmbogăţirii fără justa cauza, constatându-se astfel îndeplinite condițiile  anterior enumerate.

Data publicarii pe portal: 10.07.2018