Contestaţie la executare

Decizie 46/LP/2018-R din 21.05.2018


Aplicarea dispoziţiilor art. 405, Vechiul Cod de procedură civilă.

Potrivit art. 405 al. 1 din ( vechiul ) Cod de Procedura Civila, „ dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.(2) Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.(3) Prin împlinirea termenului de prescripţie, titlul îşi pierde puterea executorie”.

Cursul prescripţiei se întrerupe: ,,a) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei; b) pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent…”( art 16 din Decretul nr. 167/1958).

,,După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripţie. Prescripţia nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea”.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, în cursul anului 2013 executorul judecătoresc a emis adrese de înfiinţare a popririi la mai mulţi terţi popriţi, însă niciunul dintre terţii popriţi nu a confirmat că debitorul are conturi deschise pentru a se indisponibiliza sumele urmărite. Ca atare, având în vedere că ultimul act de executare îl constituie somaţia din 19.03.2013, iar până la emiterea adresa de înfiinţare a popririi din 17.08.2017, a trecut o perioadă mai mare de 6 ani fără ca executorul judecătoresc să emită alte acte de executare, executarea silită s-a perimat, iar termenul de prescripţie nu a mai fost întrerupt, contrar celor reţinute de instanţa de fond.

Astfel, după cum rezultă din probele dosarului, deşi executarea silită a fost contestată în dosarul 9927/271/2013 al Judecătoriei Oradea, aceasta nu a fost suspendată în condiţiile art 403 C.pr.civ. Ori, de la data de 19.03.2013 şi până la adresa de înfiinţare a popririi din 17.08.2017, a trecut o perioadă mai mare de 3 ani fără ca executorul judecătoresc să emită alte acte de executare, astfel cum reiese din examinarea prevederilor art. 405 şi urm. C.pr.civ..

Având în vedere că în speţă, nu au intervenit motive de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripţie a executării, în mod corect instanţa de fond a reţinut că executarea silită s-a prescris.