Contestatie la executare

Prin decizia civilă nr. 885/13.12.2013, tribunalul a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-contestator II. 

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin contestaţia la executare înregistrată sub nr. 8136/740/2012 din 10 decembrie 2012 la Judecătoria Alexandria, contestatorul II a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimata BT SA – Sucursala A, a solicitat, anularea actelor de executare emise de executorul judecătoresc – somaţie din data de 12.11.2012, proces-verbal de stabilire cheltuieli de executare silită din data de 12.11.2012, precum şi  anularea executării silite înseşi. Totodată, contestatorul a solicitat şi suspendarea executării silite pornite de creditoare, până la soluţionarea prezentei contestaţii, precum şi suspendarea prezentei contestaţii la executare până la soluţionarea dosarului nr. 989/740/2012, aflat pe rolul Judecătoriei Alexandria, faţă de dispoziţiile art. 244 pct. 1  C. proc. civ. .

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că executarea silită pornită  împotriva sa, ca şi garant al contractului de credit nr. 7001/04.03.2008, prin care S.C. IC S.R.L. a împrumutat de la BT suma de 30 000 lei, în dosarul de executare nr. 567/2012 este nelegală, întrucât i se solicită restituirea sumei de 39345,59 lei, la care de adaugă dobânzi penalizatoare, în condiţiile în care bunul cu care a garantat împrumutul – vilă situată în A şi evaluată chiar de creditoare la peste 7 miliarde de lei vechi, acoperă mai mult decât îndestulător diferenţa de credit şi dobânzile penalizatoare nerambursate.

Referitor la suspendarea prezentei cauzei, s-a arătat că dezlegarea sa depinde de soluţia ce va fi pronunţată în cadrul dosarului nr. 989/740/2012.

 În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 399 şi următ. C. proc civ..

Au fost ataşate dosarului, în copie, următoarele înscrisuri: somaţie din 12.11.2012 şi dovada comunicării (f. 5, 6); proces-verbal de cheltuieli cu executarea (f. 7); contract de credit nr. 7001/04.03.2008 (f. 8-12); notificare (f. 13); informaţii despre dosarele nr. 1994/7400/2009 şi 989/740/2012 de pe portalul instanţelor de judecată (f. 14, 15, 16); cupon de pensie (f. 25).

Cererea a fost timbrată cu 204 lei, taxă judiciară de timbru (f. 23), fiind aplicate timbre judiciare de 3 lei.

Legal citată, intimata BT S.A. Cluj Napoca – Sucursala A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acesteia, a cererii de suspendare a executării silite şi de suspendare a prezentei contestaţii până la soluţionarea dosarului nr. 989/740/2012.

În motivare, intimata a invocat excepţia depunerii cauţiunii în cuantum de 10% din valora de 39 345,59 lei, faţă de solicitarea contestatorului de suspendare a executării silite.

În fapt, creditoarea-intimată a arătat că prin contractele de credit nr. 5004/04.03.2008 – dobânda zero, nr. 7001/04.03.2008 – 1 oră, nr. 3005/04.03.2008 – full option şi nr. 4000/03.04.2008 – bussines credit card, a acordat patru credite S.C. IC S.R.L., în sumă totală de 413 500 lei, cu destinaţia nevoi temporare, activitate curentă, nevoie nenominalizate, respectiv card de credit, iar pentru garantarea obligaţiilor contractuale, pe lângă garanţia reală imobiliară, constând în ipoteca asupra imobilului – locuinţă tip vilă şi terenul aferent, situate în A, proprietatea soţilor CG şi CM şi garanţiile reale mobiliare asupra soldului contului deschis la creditor, societatea debitoare  a emis opt bilete la ordin, toate stipulate fără protest, avalizate de contestator, în calitate de persoană fizică, asociat unic şi administrator al societăţii comerciale IC S.R.L. .

Societatea comercială debitoare nu şi-a respectat obligaţia de plată a ratelor contractuale, astfel încât creditorul a declarat creditele scadente anticipat şi a iniţiat demersurile de executare silită.

În ceea ce priveşte susţinerile contestatorului, în sensul garantării în calitate de persoană fizică a contractului de credit nr. 7001/2003, intimata a precizat că, în realitate, acesta a garantat patru credite, în valoare totală de 413 500 lei, nu doar 30000 lei, cum susţine contestatorul, iar pe de altă parte, imobilul tip vilă la care se face referire a fost valorificat în cadrul procedurii de executare silită declanşate de bancă, dar la o valoare mult mai mică decât evaluarea iniţială întocmită la acordarea creditului, astfel încât la momentul actual, debitoarea S.C. IC S.R.L. înregistrează un debit total de 346.324,74 lei.

Referitor la cererea de suspendare a contestaţiei la executare până la soluţionarea dosarului nr. 989/740/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Alexandria şi având ca obiect partaj judiciar, s-a arătat că prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ. nu au aplicabilitate în cauză, întrucât dezlegarea prezentei contestaţii nu atârnă în totul sau în parte de existenţa sau inexistenţa unui drept  care face obiectul judecăţii în dosarul nr. 989/740/2012.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115, 116, 244 şi art. 403 C. proc. civ., solicitându-se şi judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 C. proc. civ..

La solicitarea instanţei, BEJ II a comunicat, în copie certificate, toate actele din dosarul de executare nr. 567/2012 (f. 29-116).

În şedinţă publică contestatorul a precizat că renunţă la capătul de cerere privind suspendarea executării silite, instanţa luând act de această renunţare, potrivit încheierii din 06.06.2013 (f. 122).

În cauză, instanţa a încuviinţat şi administrat pentru părţi proba cu înscrisurile ataşate dosarului.

Prin sentinţa civilă  nr. 3204 din 18 iulie 2013, Judecătoria Alexandria, a respins acţiunea civilă având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul II  în contradictoriu cu  intimata  BT SA Cluj Napoca - Sucursala A.

 Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din dispoziţiile art. 399 C. proc. civ. anterior (aplicabil cauzei, potrivit art. 3 Legea nr. 76/2012) rezultă că obiectul contestaţiei la executare îl reprezintă, în esenţă, cenzurarea neregularităţilor procedurale săvârşite cu prilejul executării silite.

Este de subliniat faptul că natura juridică a contestaţiei la executare este cea a unei acţiuni civile de tip special, întrucât nu urmăreşte recunoaşterea unui drept propriu în contradictoriu cu o altă persoană, ci înlăturarea măsurilor nelegale şi prejudiciabile intervenite în faza executării silite a procesului civil.

Faţă de considerentele relevate anterior, instanţa  a reţinut  că, în cadrul executării silite începute, a fost comunicată contestatorului II, la data de 12.11.2012 somaţia, în baza titlului executoriu contract de credit nr. 7001/04.03.2008, privind achitarea sumei de 39 345,59 lei la care se adaugă dobânzile penalizatoare, sume reprezentând creanţă şi cheltuieli de executare (filele 77, 80 dos. exec. 567/2012), fiind întocmit, la aceeaşi dată, şi procesul – verbal privind cheltuielile  cu executarea, comunicat la data de 21.11.2012 (fila 114 dos. exec. 567/2012), or actele de executare sus enumerate au fost încheiate cu respectarea dispoziţiilor art. 388 Cod procedură civilă, fiind comunicate debitorului contestator.

A concluzionat prima instanţă că executarea silită însuşi s–a desfăşurat în baza unui titlu executoriu valabil, cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 372 ş. urm. Cod Procedură Civilă , aşa încât  contestaţia la executare este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen  legal, a declarat recurs recurentul – contestator II, iar acesta criticând sentinţa ca fiind netemeinică şi nelegală, pentru două motive:

Printr-un prim motiv de recurs a susţinut că hotărârea este dată cu încălcarea dreptului intimatului – contestator la un proces echitabil.

Sub acest aspect, a arătat că la termenul de judecată de 18.07. 2013  apărătorul său a solicitat  amânarea judecăţii, pe motiv că se află în concediu de odihnă, cererea fiind respinsă  de prima instanţă, cu menţiunea că apărătorul  avea posibilitatea de a –şi asigura substituirea.

A motivat că, procedând în acest mod, prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 156 alin (2) Cod Procedură Civilă.

Prin al doilea motiv de recurs a susţinut că, în mod greşit, s-a respins contestaţia la executare deoarece în dosarul de executare nr. 567/2012 a fost înfiinţată poprire asupra pensiei  până la limita sumei de 1 / 3 , în condiţiile în care şi în dosarul civil nr. 989/740 2012 executarea silită se face tot prin poprire asupra a 1/3 din veniturile  realizate din pensie.

În drept, recursul va fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă.

Tribunalul, analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii, faţă de criticile formulate, constată recursul nefondat .

În ce priveşte primul motiv de recurs.

Potrivit art. 156 alin(1) Cod Procedură Civilă, instanţa  va putea da un singur termen pentru  lipsa de apărare, temeinic motivată.

De asemenea, alin(2)  al aceluiaşi articol prevede că, atunci când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise.

În speţă, la primul termen de judecată,  din data de 25 aprilie 2013, recurentul-contestator a solicitat amânarea judecăţii în vederea angajării unui avocat,  potrivit cererii depuse (f. 24 Dosar fond) şi care a fost încuviinţată de către instanţă.

Prin cererea depusă la data de 17.06. 2013 (f. 126 Dosar fond), avocatul  recurentului contestator a solicitat acordarea unui nou termen  de judecată, pe motiv că se află  în concediu  de  odihnă, cerere respinsă de către prima instanţă.

Or,  o primă cerere a  recurentului – contestator pentru  lipsa  de apărare, a fost încuviinţată de prima instanţă  în condiţiile art.  156 alin(1 ) Cod Procedură Civilă.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 156 alin (2) Cod Procedură Civilă trebuie interpretate în coroborare cu prevederile  alin(1) ale aceluiaşi articol.

Ca atare, reţinând că prima instanţă  acordase recurentului contestator un termen de judecată pentru lipsă de apărare, se va reţine că dispoziţiile art. 156 alin(2) Cod procedură civilă nu sunt aplicabile în speţă .

Mai mult decât atât, amânarea  pronunţării în vederea  depunerii de concluzii scrise,  se face la cererea părţii, o astfel de cerere nefiind formulată  la fond.

Ca atare, în mod corect prima instanţă a respins cererea avocatului recurentului – contestator  de acordare a unui nou termen de judecată.

Nefondat este şi motivul doi de recurs.

Astfel, pe calea contestaţiei la  executare (f. 2-4 Dosar fond) recurentul – contestator a  invocat nelegalitatea executării silite, constând în  aceea că i  se  solicită  restituirea sumei de 39.345,59 lei, şi a dobânzilor aferente, deşi bunul cu care a garantat împrumutul a fost evaluat la 7 miliarde lei, sumă ce acoperă împrumutul şi dobânzile  datorate.

Pe calea recursului,  recurentul – contestator invocă nelegalitatea executării silite sub aspectul cuantumului sumelor poprite,  respectiv, încălcarea dispoziţiilor art. 409 alin( 1 ) pct. 2 Cod procedură civilă.

Or, aceste aspecte de nelegalitate a executării silite sunt invocate direct în recurs, contrar dispoziţiilor art. 316 raportat la art. 294 alin( 1 ) Cod Procedură Civilă, aşa încât, criticile formulate nu pot fi primite direct în recurs.

În consecinţă, potrivit art. 312 alin. (1) Cod Procedură Civilă recursul a fost respins, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare