Contestaţie la executare

Sentinţa civilă nr. 2980/2017

Şedinţa publică din data de 08.12.2017

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile deduse judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 11.04.2017 sub nr. 2902/327/2017 contestatoarea S.C. _ S.A., în contradictoriu cu intimatul PROFIR ION, a solicitat anularea încheierii nr. 13 din data de 27.03.2017 din dosarul de executare nr. 13/2015 al B.E.J. Şelaru Adrian ca netemeinică şi nelegală, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acestei încheieri, în sensul recuperării şi returnării sumelor de bani de către B.E.J. Şelaru Adrian împărţite/distribuite prin intermediul unei încheieri netemeinice şi nelegale, pe seama şi la dispoziţia B.E.J. Şelaru Adrian.

În motivare, a arătat contestatoarea faptul că la data de 06.04.2017 încheierea nr. 13 din data de 27.03.2017 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc Şelaru Adrian a ajuns la sediul S.C. Transport Public S.A. Tulcea şi a primit număr de înregistrare 1779, încheiere prin care se dispune, la cererea creditorului Porfir Ion, eliberarea sumelor consemnate la data de 30.09.2016 şi la data de 09.12.2016, fără citarea părţilor, sume care sunt după cum urmează: 2.972.04 lei - Şelaru Adrian (onorariu şi cheltuieli), 1.000 lei - Epifanov Adela (onorariu avocat în faza de executare silită), 20.490,00 lei - Profir Ion (suma recuperată în dosar nr. 13/2015), 208.04 lei - reconsemnare sumă pe seama şi la dispoziţia BEJ Şelaru Adrian.

A mai arătat că domnul executor judecătoresc Şelaru Adrian, ulterior executării silite a conturilor S.C. Transport Public S.A. Tulcea, “în baza titlului executoriu constând în Decizia Civilă nr. 4309/20.11.2013 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul 1900/88/2013, rămasă definitivă prin Decizia Civilă nr. 150/CM/15.04.2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa”, dispune încetarea executării silite pornite la cererea creditorului Profir Ion, întrucât s-a realizat integral obligaţia stabilită prin titlul executoriu menţionat mai sus.

A mai arătat contestatoarea că, deşi la curent cu cele două contestaţii la executare aflate pe rolul instanţelor tulcene, în mod evident domnul executor judecătoresc nu a înţeles să oprească actele de executare până la soluţionarea definitivă a respectivelor cauze, care au ca obiect tocmai acte emise de BEJ Şelaru Adrian în dosarul de executare nr. 13/2015 şi odată iniţiate pe rolul Judecătoriei Tulcea, cele două contestaţii la executare, până la soluţionarea definitivă, au caracterul de a pune în discuţie legalitatea actelor emise de BEJ Şelaru Adrian, la fiecare dintre acestea fiind adresată instanţei inclusiv câte o cerere de suspendare a executării silite şi pe cale de consecinţă BEJ Şelaru Adrian nu avea dreptul legal să mai întreprindă în dosarul de executare nr. 13/2015 acte de executare până la finalizarea definitivă a cauzelor supuse judecăţii în dosarul nr. 697/327/2015 şi în dosarul nr. 7031/327/2016, dar cu toate acestea, domnul Şelaru Adrian nu a ţinut cont de prevederile legale în materie şi a continuat executarea silită, finalizând-o la data de 27.03.2017 prin eliberarea sumelor menţionate mai sus, consemnate la data de 30.09.2016 şi 09.12.2016 la dispoziţia executorului judecătoresc, în sumă totală de 24.670,08 lei.

A mai solicitat contestatoarea să se observe faptul că deşi executorul judecătoresc Şelaru Adrian nu a înţeles să respecte parcursul legal al unor dosare aflate pe rolul instanţei care privesc în mod direct activitatea dânsului, obligativitatea acestuia fiind de a sista actele de executare odată admise cererile provizorii de suspendare a executării şi până la existenţa unei hotărâri definitive, fie prin neapelare, fie prin pronunţarea în cauză a Tribunalului Tulcea, a ţinut cont de hotărârea Judecătoriei Tulcea nr.713/2017 din dosarul 7031/327/2016, decizie necomunicată încă, cu privire la diminuarea onorariului de avocat Epifanov Adela în faza executării silite, iar graba cu care a dorit sa încheie această executare silită, pe lângă nerespectarea evidentă a dispoziţiilor legale, generează anumite semne de întrebare.

De asemenea, a mai arătat contestatoarea faptul că suspiciunea sa, rezonabilă şi bazată pe o serie de date din dosarul nr. 7031/327/2016, este că odată ajuns pe rolul instanţei de apel, respectiv Tribunalul Tulcea, prin demersul pe care intenţionează să-l realizeze în termenul legal de 10 zile din momentul comunicării, va suferi modificări majore suma pe care ar mai avea-o de achitat intimatului Profir Ion, din actele dosarului rezultând evidenţa faptului că anumite sume au fost achitate, sume care nu au fost luate în considerare la pronunţarea hotărârii de către instanţa de fond din motive pe care nu le ştie.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712 şi următoarele din Codul de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În dovedire, au fost depuse înscrisuri (filele 9-12).

Contestaţia la executare a fost legal timbrată cu suma de 1000 lei taxă de timbru, achitată conform chitanţei depusă la dosar (fila 17).

La data de 26.06.2017 s-a înaintat, în copie conformă cu originalul, dosarul de executare nr. 13/2015 al B.E.J. Şelaru Adrian (filele 26-118).

La data de 24.08.2017 intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării, intimatul a solicitat a se avea în vedere faptul că prin cererea formulată, contestatoarea recunoaşte legalitatea procedurii demarată de executorul judecătoresc, în sensul în care susţine la filele 3 pct.7, că „rezultă fără pic de dubiu că executorul judecătoresc a realizat această executare silită în concordanţă cu dispoziţiile instanţei din dosarul nr. 7031/327/2016, hotărârea nr.713/2017, conform Portal just, făcând precizări exprese cu privire la diminuarea onorariului de avocat”, iar reaua-credinţă a contestatoarei în exercitarea drepturilor procesuale rezidă din contradicţia între argumentele expuse în cererea de chemare în judecată şi, după ce iniţial susţine că executorul judecătoresc s-a conformat hotărârii instanţei de judecată, ulterior revine şi prin prezenta contestaţie arată că “B.E J. Selaru Adrian nu a ţinut cont de prevederile legale în materie, şi a continuat executarea silită”.

De asemenea, a mai arătat că deşi se contestă cuantumul sumei datorate intimatului, în mod corect instanţa de fond a respins contestaţia la executare sub acest aspect al cuantumului creanţei, deoarece contestatoarea a refuzat efectuarea unei expertize contabile care să stabilească exact suma datorată, în consecinţă producând efecte juridice expertiza extrajudiciară efectuată de intimat. Cu privire la cererea privind efectuarea unei expertize contabile, solicită respingerea acesteia ca inadmisibila la acest moment, deoarece instanţa verifică numai legalitatea actului de executare atacat şi atâta vreme cât încheierea nr. 13/27.03.2017 emisă de BEJ Selaru Adrian în dosarul de executare nr.13/2015 vizează doar distribuirea unor sume şi respectă prevederile unei hotărâri judecătoreşti, nu se pot administra alte probe decât înscrisuri.

În continuare, a mai arătat intimatul că prin sentinţa civilă nr.4309/20.11.2013 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr. 1900/88/2013, definitivă prin decizia civilă nr.l50/CM/l5.04.2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, s-a admis contestaţia intimatului şi s-a dispus anularea deciziei nr. 163/25.04.2013 prin care a fost concediat, precum şi obligarea contestatoarei la reintegrarea pe postul deţinut anterior şi plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat contesta torul de la data concedierii până Ia reintegrarea efectivă în funcţie, iar prin decizia nr.24/13.05.2014, cu două zile înainte de a se pronunţa Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. 1900/88/2013, prin decizia civilă nr.l50/CM/15.04.2014, contestatoarea dispune reîncadrarea intimatului, retroactiv, în mod absolut ilegal, cu data de 29.04.2013 pe postul de şofer autobuz, deţinut anterior concedierii, iar ulterior, în ziua următoare, prin decizia nr.26/14.05.2014, contestatoarea încetează contractul individual de muncă al intimatului, tot retroactiv, abuziv cu data de 01.08.2013, iar aceste decizii de modificare a raportului de munca ale intimatului, vădit ilegale, au avut un singur scop şi anume acela de a evita plata despăgubirilor stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi de fapt, în mod real, intimatul nu a fost nicio zi reîncadrat pe postul deţinut anterior şi nu i-au fost plătite în mod corect despăgubirile stabilite prin sentinţele instanţelor de judecată.

A mai arătat intimata că deşi a solicitat să se comunice modalitatea de calcul a sumei la care contestatoarea a fost obligată prin cele două hotărâri judecătoreşti menţionate mai sus, aceasta a refuzat orice dialog, precizând că nu are o astfel de obligaţie şi solicită a se avea în vedere reaua-credinţă a contestatoarei în valorificarea demersurilor juridice, atât cu privire la foştii salariaţi, cât şi privire la demararea multitudinilor de acţiuni în instanţă, în special contestaţii la executare. In drept, au fost invocate dispoziţiile art.205 C. proc. Civ.

La data de 05.10.2017 contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatului şi admiterea contestaţiei la executare astfel cum a fost formulată şi motivată (filele 140-141).

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

 În fapt, intimatul PORFIR ION a fost angajat al contestatoarei S.C. TRANSPORT PUBLIC S.A. Tulcea, iar ca urmare a încetării raporturilor de muncă din iniţiativa societăţii, între părţi au avut loc litigii pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 4309/20.11.2013 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 1900/88/2013, instanţa a admis acţiunea intimatului având ca obiect contestaţie decizie concediere şi a anulat decizia nr. 163/25.04.2013 emisă de S.C. Transport Public S.A. Tulcea. Totodată, contestatoarea a fost obligată la reintegrarea intimatului pe postul deţinut anterior concedierii prin decizia contestată, precum şi să-i plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat intimatul din prezenta cauză, aferente perioadei de la data concedierii acestuia şi până la reintegrarea sa efectivă.

Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de contestatoare, prin decizia civilă nr. 150/CM/19.04.2014 a Curţii de Apel Constanţa.

Prin cererea depusă la data de 12.01.2015( f.31) intimatul a solicitat Biroului executorului judecătoresc „Şelaru Adrian” punerea în executare silită a titlului executoriu, fiind constituit dosarul de executare nr. 13/2015.

Din înscrisurile depuse la dosar de contestatoare, se constată faptul că, după începerea executării silite, contestatoarea a achitat debitul în cuantum de 20490 lei la data de 30.09.2016, conform chitanţei nr.4928242/1 ataşată la fila 21 din dosarul cauzei, în speţă petenta contestatoare înţelegând să conteste şi cuantumul cheltuielilor de executare, în special onorariul de avocat în faza de executare silită. 

În drept, potrivit art. 712 alin. 1 din Codul de procedură civilă „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare”, iar conform prevederilor alin. 3 „de asemenea, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii de învestire cu formulă executorie, precum şi a încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă au fost date fără îndeplinirea condiţiilor legale”.

Din analiza motivelor expuse în cererea de chemare în judecată, rezultă că principala critică adusă de contestatoare se referă la inexistenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile. 

În prezenta cauză, contestatoarea S.C. Transport Public S.A., în contradictoriu cu intimatul Profir Ion, a solicitat anularea încheierii nr. 13 din data de 27.03.2017 din dosarul de executare nr. 13/2015 al B.E.J. Şelaru Adrian ca netemeinică şi nelegală, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acestei încheieri, în sensul recuperării şi returnării sumelor de bani de către B.E.J. Şelaru Adrian împărţite/distribuite prin intermediul acestei încheieri, pe seama şi la dispoziţia B.E.J. Şelaru Adrian, înţelegând să conteste cuantumul cheltuielilor de executare.

Astfel, contestaţia la executare formulată se atacă încheierea nr.13/27.03.2017 emisă de B.E.J. Selaru Adrian în dosarul de executare silită nr. 13/2015 prin care se distribuie anumite sume de bani, în baza sentinţei civile nr.713/24.03.2017 prin care s-a admis în parte contestaţia la executare, s-a anulat în parte încheierea nr.13 din data de 14.03.2016, emisă de B.E.J. „Şelaru Adrian” în dosarul de executare nr. 13/2016, cu privire la onorariul de avocat aferent fazei de executare silită, ce se va diminua de la suma de 8.000 lei la suma de 1.000 lei. Totodată, s-a respins în rest contestaţia la executare, ca neîntemeiată, precum şi cererea de suspendare a executării silite, ca fiind rămasă fără obiect. În consecinţă, fiind respinsă cererea de suspendare a executării silite, în mod corect executorul judecătoresc a continuat procedura de executare silită, deoarece, soluţia pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul civil nr.7032/327/2016 de admitere a cererii de suspendare provizorie a executării silite desfăşurate de B.E.J. „Şelaru Adrian” în dosarul de executare nr. 13/2015, opera „până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite formulate în dosarul nr. 7031/327/2016 aflat pe rolul Judecătoriei Tulcea”.

Astfel, în mod greşit contestatoarea susţine faptul că executorul judecătoresc avea obligaţia de a sista actele de executare silită până la pronunţarea unei hotărâri definitive, deoarece cererea de suspendare a executării a fost respinsă, iar suspendarea provizorie a executării silite opera până la soluţionarea cererii de suspendare şi ca atare, atâta timp cât a produs efecte admiterea cererii de suspendare provizorie a executării silite, adică până la data de 24.03.2017, când a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite, BEJ Selaru Adrian nu a efectuat niciun act de executare, acest lucru fiind confirmat şi prin faptul ca S.C. Transport Public S.A. nu invocă şi nu atacă vreun act de executare emis in această perioadă, ci un act ulterior emiterii sentinţei civile nr. 713/24.03.2017 si anume încheierea emisă la data de 27.03.2017 in dosarul execuţional nr.13/2015.

În raport de motivele expuse, instanţa constată că nu există nici un motiv pentru anularea încheierii nr. 13 din data de 27.03.2017 din dosarul de executare nr. 13/2015 al B.E.J. Şelaru Adrian, aceasta fiind legală şi temeinică.

În sensul celor arătate, va fi respinsă contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. Transport Public S.A. în contradictoriu cu intimatul Profir Ion, ca neîntemeiată.

In temeiul prevederilor art.453 alin.1 C.proc.civ., având în vedere culpa procesuală a contestatoarei, instanţa o va obliga pe aceasta la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu de avocat.

Domenii speta

Spete similare