Civil divorț cu copii

DIVORȚ CU COPII

Asupra cauzei civile de faţă :

Prin cererea înregistrată la  Judecătoria Buzău la data de ….. sub nr. …. reclamanta G. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G. I., pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, prin care să se dispună: în baza art. 373 lit.b Cod civil, desfacerea căsătoriei încheiată sub nr. …. în …. în Comuna Bisoca, judeţul Buzău din culpa exclusivă a pârâtului; în baza art. 383 alin.3 Cod civil,  reluarea numelui avut anterior căsătoriei acela de "…."; în baza art. 397 Cod civil,  exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi asupra minorelor G. A. G.Î născută la data de ……. şi G. M. V. născută la data de ………; în baza art.400 Cod civil,  stabilirea locuinţei minorelor la domiciliul său, din ……., judeţul Buzău; în baza art. 402 Cod civil  raportat la art. 529 Cod civil,  stabilirea de către instanţă a cuantumului contribuţiei pe care pârâtul va trebui să o suporte cu cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională ale minorelor în funcţie de veniturile nete pe care le realizează iar dacă nu realizează venituri, raportat la venitul minim pe economie, de la data introducerii cererii şi până la majoratul acestora; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

În motivarea în fapt a cererii, în esenţă, reclamanta a învederat că s-a cunoscut cu pârâtul în cursul anului 2007, s-au căsătorit în anul 2009,  iar din relaţia cu acesta au rezultat minorele G. A. G., născută la data de …… şi G.Î M.Î V., născută la data de …. A arătat reclamanta că începutul relaţiei a decurs armonios, o perioadă, după naşterea primului copil au locuit la ……., avea sprijinul mamei pârâtului, apoi s-au mutat cu chirie la ……., unde s-a  născut şi al doilea copil. A mai învederat reclamanta că deşi era mai dificil să  facă faţă creşterii ambilor copii, au beneficiat în continuare,  de sprijinul ambelor  familii, însă pârâtul nu se preocupa de creşterea minorelor şi de aici au început neînţelegerile. Reclamanta a mai susţinut că pârâtul, care  a lucrat ca cioban, cheltuia banii câştigaţi în alte scopuri decât întreţinerea familiei,  era violent, îi adresa  cuvinte triviale,  o lovea de faţă cu minorele,  cât şi de faţă cu părinţii săi, părinţi care îi ştiu de frică

A mai susţinut reclamanta că pârâtul este cunoscut în comunitate cu un comportament violent, pe timpul căsătoriei iscând scandaluri, ameninţând-o cu moartea, ameninţări adresate şi familiei sale cu care  nu are o relaţie normală, civilizată A mai arătat că pârâtul avea relaţii şi cu alte femei iar separarea s-a produs în urma descoperirii că pârâtul are o relaţie paralelă de câţiva ani, în urma acesteia s-a născut şi un copil.

A învederat că  s-au despărţit în fapt în data de ……., când nu a mai tolerat această situaţie şi a plecat cu fetele la părinţii săi în ……, judeţul Buzău, cu două sacoşe cu îmbrăcăminte pentru minore A mai arătat reclamanta că la o perioadă de câteva luni după despărţire pârâtul le-a căutat şi sub pretextul că scoate minorele în oraş le-a luat fără voia sa şi le-a dus la bunica paternă, s-a dus după copii şi, sub ameninţare, nu a putut decât  să o ia decât  pe cea mică. A mai arătat reclamanta că fetiţa cea mare a rămas în grija bunicii paterne, iar de multe ori îi spunea la telefon că pârâtul i-a spus că mama ei este rea şi că  vrea să o omoare, insuflând copilului teama de a veni la  mamă, despărţind  copilele care îşi duc lipsa şi care plâng una după cealaltă ori de câte ori se aud la telefon.

A mai învederat că minorele în prezent trăiesc despărţite din cauza pârâtului, deşi sunt foarte ataşate una de cealaltă, au trăit nedespărţite de la naştere, iar toată această situaţie le-a afectat pe fiecare în parte

Minora G. A. G. frecventează şcoala din comuna Bisoca, fiind nevoită să meargă câţiva kilometri prin pădure în condiţii dificile, iarna prin zăpadă, întrucât în localitate nu este asigurat transport şcolar.

Pârâtul nu s-a preocupat de educaţia acestea, nu le-a ajutat la temele şcolare  nu le-a dus sau adus de la grădiniţă sau şcoală, iar de la despărţirea în fapt nici  nu le vizitează şi nu le sprijină în nici un fel din punct de vedere financiar.

Chiar dacă în aceste luni a fost nevoită să stea despărţită de una dintre minore, a mers periodic la aceasta cu pachete, la şcoală, vorbeşte periodic cu învăţătoarea minorei care îi spune că minora este afectată de prezenta situaţie  iar cel mai bine ar fi ca aceasta să crească alături de mamă şi de sora ei.

A mai susţinut reclamanta că minora A. G. locuieşte în preajma unui fost condamnat pentru fapte de viol asupra unor minore, nepoate  A menţionat reclamanta că are un loc de muncă stabil, este angajată cu forme legale, iar condiţiile de la locuinţa sa sunt optime pentru cele două minore fără ca acestora să le lipsească nimic, o casă bine îngrijită, dotată şi utilată, o gospodărie în care există resurse pentru o viaţă liniştită, un climat de stabilitate în care acestea să crească netraumatizate, împreună şi în deplină siguranţă,  iar în  lipsa sa,  minorele vor fi supravegheate de  sora şi de tatăl său.

 Consideră că pentru minore,  comportamentul pârâtului este un factor de nelinişte, dezechilibru, care le face rău,  dar dacă minorele pe viitor îşi vor exprima dorinţa să meargă în weekend la tatăl lor,  nu se va  opune.

A apreciat că este în interesul minorelor ca acestora să le fie stabilită locuinţa la adresa sa, iar pârâtul să fie obligat să plătească pensie de întreţinere în favoarea acestora în funcţie de veniturile nete pe care le realizează, iar dacă nu realizează venituri pensia să fie stabilită la venitul minim pe economie.

În drept, art.373, lit.b, art.383,aIin.3,raportat la art.397 art.400 art.529 N C.C

În probaţiune, reclamanta a solicitat proba cu acte, fiind depuse copie carte identitate  reclamantă, certificat de căsătorie seria …… nr ……., certificat naştere seria ….. nr ……., certificat naştere seria … nr ……., adeverinţa nr ……. , martori, anchetă psihosocială.

Copia cererii şi a acrelor anexate au fost comunicate pârâtului care a formulat, în termen legal,  întâmpinare şi cerere reconvenţională,  în baza art. 205 şi art. 209 Cod proc. civ împotriva acţiunii introduse de către reclamantă, admiterea în parte a acţiunii reclamantei şi admiterea cererii reconvenţionale cu stabilirea domiciliului minorelor G. A. G.,  născută la …… şi M. V.,  născută la ….., în locuinţa sa, conform art. 400 Cod civil.

În motivarea în fapt a cereri, pârâtul reclamanta a arătat că a convieţuit cu reclamanta circa 9 ani,  din căsătorie rezultând minorele A. G. şi M. V.

A arătat că au stat cu chirie în localitatea ….. din comuna ……, cele două minore locuiau la mama sa în comuna …., care se îngrijea de creşterea şi educarea acestora deoarece este o femeie în putere, în vârstă de 52 de ani, iar soţia sa lucra la secţia de confecţii în localitatea ….. şi nu se îngrijea de minore.

A arătat pârâtul reclamant că reclamanta pârâtă  a început să aibă legături şi prietenii cu diverşi bărbaţi, aceştia l-au sunat şi l-au ameninţat spunând că dacă îl prind, îl omoară, spuneau că lucrează în armată şi că o să-l împuşte şi să nu mai reia relaţia cu soţia sa, care între timp a plecat la domiciliul tatălui ei din comuna …….., satul …….. Pârâtul-reclamanta a mai învederat că după trei săptămâni reclamanta pârâtă nu a mai răspuns la telefon şi s-a dus într-o zi de sâmbătă la părinţii săi în comuna ……. să ia copiii.

A menţionat că fiica cea mare este la şcoală în …. în clasa a doua, este ataşată de colegele ei, merg împreună la şcoală pe jos cam 1,3 km este foarte ataşată de bunica paternă şi nu doreşte să meargă cu reclamanta pârâtă la locuinţa tatălui ei.

Minora cea mare are o repulsie faţă de mama sa şi faţă de tatăl ei ( întrucât mama reclamantei este decedată) iar la domiciliul reclamantei nu are cine să se îngrijească de copii întrucât, tatăl reclamantei este în vârstă de 70 de ani, abia se poate îngriji pe sine, nu şi pe minore care au nevoie de îngrijire specială, pe care bunica paternă, ca şi până acum, le-o poate oferi, minorele sunt foarte ataşate una de cealaltă şi de bunicii paterni şi nu va concepe să meargă la mamă, care, consideră, nu are calităţile necesare unui părinte, are o viaţă dezordonată, relaţii cu diverşi bărbaţi,  apreciind că interesul minorelor să locuiască în domiciliul său. În ceea ce priveşte minora M. V., a învederat că se află la mamă împotriva voinţei sale,  a plâns, a fost traumatizată de mamă care nu o lasă să vorbească la telefon cu sora ei mai mare.

Pârâtul a arătat că nu a fost violent cu reclamanta pe perioada convieţuirii, n u i-a a adresat vreo injurie, copiii au fost tot timpul la mama sa, reclamanta neavând nicio obligaţie legată de  creşterea minorelor şi cum şi munca sa presupunea venirea acasă la 2-3 săptămâni, reclamanta a intrat în relaţii cu alţi bărbaţi, a vândut în lipsa sa porcul pe care îl creşteau pentru Crăciun şi când a părăsit locuinţa a luat suma de 2100 lei, banii pe care îi câştigase pentru munca sa ca cioban.

În ceea ce priveşte divorţul, a arătat pârâtul –reclamant că este de acord, dar nu din culpa sa,  ci din culpă comună.

Referitor la autoritatea  părintească, a învederat că este de acord ca aceasta să fie exercitată în comun, şi nu este de acord să plătească pensie de întreţinere deoarece minorele trebuie să locuiască  cu tatăl lor şi familia acestuia, iar bunicii paterni au posibilităţi materiale să îngrijească minorele. 

În dovedirea cererii a solicitat proba cu anchetă socială, interogatoriu, martori.

Copia cererii reconvenţionale şi a întâmpinării au fost comunicate reclamantei-pârâte care a formulat răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la cerere reconvenţională,  prin care şi-a menţinut susţinerile din cererea introductivă. A susţinut că pârâtul este violent cu minora A. G., o loveşte, copilul nu este sub supravegherea sa,  ci a bunicilor paterni,  care îndeamnă fetiţa să nu i se apropie spunându-i că „o fură” , de când s-au separat a expediat pachete cu bunuri pentru Amalia, a mers la serbările şcolare, în timp ce pârâtul, într-un an de zile nu a căutat-o  niciodată pe fetiţa cea mică şi nu a contribuit cu nimic la întreţinerea sa.

A arătat că este de acord în parte cu cererea reconvenţională, în sensul ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinţi, faţă de minore. Faţă de celelalte capete de cerere a solicitat respingerea acestora.

Nu este de acord ca locuinţa minorelor să fie stabilită la domiciliul bunicilor paterni, în sat …., comuna ……, jud Buzău întrucât aceştia nu au nici un venit iar cât priveşte deplasarea acestora la şcoală se face pe jos traversând o pădure.

A arătat că minora G. A. G. a fost înscrisă la grădiniţă la vârsta de 3 ani şi jumătate în sat …….., comuna ……., unde efectuează şi clasa 0 cât şi anii următori şi nu aşa cum afirma pârâtul prin întâmpinare .

Timp de 7 ani s-a ocupat singură de cele două minore şi nu bunica paternă, deoarece soţii locuiau în sat ……, comuna ……….

Nu este de acord ca minorele să fie despărţite deoarece sunt foarte ataşate una de cealaltă. Cât timp minorele au locuit în comuna ……, sat ….., le trimitea pachete, chiar şi după despărţire.

Pârâtul are o fire violentă, fiind agresată în faţa minorelor şi a mamei pârâtului. A considerat că cel care prezintă dezinteres faţă de minore este pârâtul care deşi nu locuieşte cu niciuna din fete, de un an de zile nu are nici un fel de contact cu minora M. V., deşi reclamanta nu i-a interzis acest lucru, iar despre vreo contribuţie la creşterea acestora nici nu încape discuţie.

Cât priveşte acuzaţia că l-ar fi înşelat pe pârât a arătat că nu sunt reale.

Astfel, a solicitat admiterea în tot a acţiunii principale şi în parte a cererii reconvenţionale.

La termenul din data de 21.06.2017, părţile au depus o cerere prin care au solicitat desfacerea căsătoriei prin acord şi fără motivare. Cu privire la capetele accesorii părţile nu au ajuns la un acord, şi s-a solicitat continuarea judecăţii. 

Acţiunea  a fost legal timbrată conform prevederilor art. 15 al. 1 lit. b  şi art. 34 alin. 3 din OUG nr. 80/2013 rep.

În vederea soluţionării cauzei, în temeiul prevederilor art. 255 rap. la art. 258 Cod proc civ. instanţa a încuviinţat proba cu acte, în cadrul căreia s-a solicitat DGASPC Buzău să comunice dacă s-a formulat vreo sesizare în legătură cu minorele şi rezultatul verificărilor întreprinse, răspunsurile fiind înaintate la dosar,  interogatoriu, răspunsurile fiind consemnate şi ataşate la dosar, testimonială, depoziţiile martorilor  fiind  consemnate şi ataşate cauzei, anchete psihosociale la locuinţele părţilor, referatele  întocmite fiind ataşate la dosar şi  în conformitate cu prevederile art. 264 Cod civil, au fost audiate minorele.

Analizând actele şi lucrările de la dosar, în fapt şi în drept, instanţa a reţinut următoarele :

Conform susţinerilor părţilor, coroborat cu actelor de la dosar şi declaraţiile martorilor, soţii s-au căsătorit la data de ……., eveniment înregistrat sub nr. …… la Primăria Comunei ……., jud. Buzău.  Din relaţia părţilor, au rezultat doi copii,  la data de ….., A. G., iar la data de …… s-a născut M. –V.

După căsătorie,  soţii au locuit fie la ……, la părinţii pârâtului-reclamant, fie o scurtă perioadă de timp, la ……,  în imobilul tatălui reclamantei-pârâte, fie la ………, com. …., imobil în care convieţuiau în momentul în care a survenit, în urmă de mai mult de un an, separarea în fapt.

Deşi părţile au solicitat prin acţiunea principală şi cererea reconvenţională  desfacerea căsătoriei din culpa – exclusivă, conform reclamantei-pârâte sau comună, conform pârâtului-reclamant – pe parcursul judecăţii au ajuns la o înţelegere referitor la acest capăt de cerere şi au solicitat desfacerea căsătoriei prin acord, cu continuarea judecăţii privind capetele  accesorii.

Potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. 1 lit. b Cod civil, atunci când din motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu este posibilă.

Conform dispoziţiilor art. 373 alin. 1 lit. a Cod civil, divorţul poate avea loc prin acord, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi, acceptată de celălalt  soţ.

În temeiul prevederilor art. 374 Cod civ. conform cărora divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie şi  cele ale art.  373 alin. 1 lit. a Cod civ., enunţat mai sus, coroborat cu art. 931 Cod proc civ., conform instanţa verifică dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe b, caz în care va pronunţa divorţul fără a face menţiune despre culpa pentru desfacerea  căsătoriei, instanţa  va lua  act că  părţile au modificat acest capăt şi au solicitat desfacerea căsătoriei fără a se cerceta temeinicia motivelor care au dus la destrămarea vieţii de familie şi fără a se face menţiune despre culpă,  urmând să admită cererea  şi să dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de …….. şi înregistrată  la Primăria  ……,  jud. Buzău, sub nr. ……,  fără a se reţine culpa vreunuia dintre soţi şi fără a expune motivele care au dus la destrămarea vieţi de familie întrucât ambii soţi au solicitat aceasta. 

Instanţa este obligată să se pronunţe şi cu privire la numele pe care soţii îl vor purta după căsătorie, aşa încât, având în vedere că între părţi nu au intervenit alte înţelegeri şi nici instanţa nu a dat încuviinţarea, în temeiul prev. art. 383 al. 3  Cod civ, va dispune ca reclamanta –pârâtă să revină la numele purtat  anterior căsătoriei, acela de …….

În ceea ce priveşte minorii  rezultaţi din  relaţia părţilor ( deoarece copii din afara căsătoriei a căror filiaţie  a fost legal stabilită au aceleaşi drepturi ca şi cei din căsătorie, aşa cum s-a statuat prin dispoziţiile art. 448 Cod civil ), potrivit prevederilor art. 396 Cod civil, instanţa de tutelă hotărăşte odată cu divorţul, asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă socială, precum şi, dacă este cazul, de învoiala părinţilor pe care îi ascultă.

Din probele administrate în cauză a reieşit că soţii au locuit pe perioada căsătoriei fie în locuinţa părinţilor pârâtului-reclamant din com. …….., fie în sat …….., com. ……., fie în locuinţa tatălui reclamantei –pârâtei, clasa pregătitoare fiind frecventată de fetiţa cea mare, A.–G., la şcoala din ……., de la domiciliul bunicului matern.

Din susţinerea reclamantei din cererea de chemare în judecată, cu valoare de mărturisire, coroborat cu probele administrate,  instanţa  a reţinut că tinerii  s-au bucurat de susţinerea  familiilor de la momentul naşterii primului copil, permanent, fie prin faptul că şi-au stabilit la început locuinţa la părinţii pârâtului, fie că  după ce au plecat să locuiască la …….,  pentru că lucrau, conform unei înţelegeri au lăsat fetiţele în supravegherea bunicii paterne care a fost o prezenţă activă  în viaţa copiilor,  ori în perioada în care fetiţa cea mare a fost înscrisă la clasa pregătitoare la şcoala din …….,  au beneficiat de sprijinul familiei materne. Sprijinul familiilor  nu a fost însă suficient pentru a asigura şi o bună înţelegere şi comunicare între soţi. Întrucât nu lucrau în aceeaşi localitate, iar pârâtul venea la locuinţa comună odată la 2, 3 săptămâni, între soţi au apărut neînţelegeri generate de suspiciuni de infidelitate, modul de  cheltuire al banilor, alocarea acestora satisfacerii unor  scopuri personale,  ceea ce a provocat o ruptură în relaţia  de căsătorie şi a dus la separarea în fapt.

Deşi reclamanta a afirmat că în martie 2016 a plecat cu ambele fetite în locuinţa tatălui său din …… şi că ulterior pârâtul, la câteva luni, sub pretext că i-a fetiţele la plimbare le-a dus la mama sa la ……, această situaţie de fapt nu a fost confirmată de probe.

La data separării soţilor,  ce nu a putut fi stabilită exact  întrucât părţile au avut poziţii diferite referitor la acest moment - în martie 2016 potrivit  reclamantei,  în ianuarie 2016  conform martorei G. I., sau  neprecizată  concret de pârât  - în orice caz la începutul anului 2016, cu certitudine ambele fetiţe se aflau în locuinţa bunicilor paterni în sat ….., com. ……, iar fetiţa cea mare, A. G.Î, frecventa cursurile şcolare de la şcoala din ……..

De altfel nu a rezultat că minora  A. a  fost înscrisă din martie 2016 la o altă şcoală decât cea din ….., şi probele au demonstrat că minora  a absolvit cursurile la această şcoală.

Instanţa a reţinut însă, ca fiind credibilă înţelegerea conform căreia părţile au convenit, pentru ca minorele să fie cât mai puţin afectate de situaţia separării părinţilor să termine anul şcolar la ….  şi apoi să meargă în locuinţa mamei.

Indiferent unde se aflau minorele în vara anului 2016 - la fosta locuinţă comună a soţilor din …….. sau la bunica paternă în …. - este cert că înţelegerea ca mama să poată lua copiii nu s-a mai materializat, iar  reclamanta, nu a  reuşit să o ia în locuinţa sa decât pe minora M. V. Modalitatea în care minora  a fost luată şi locaţia în care se afla, fie la ……., ocazie cu care  pârâtul, pentru a împiedica contactul copiilor  cu mama,  a încercat să i-a fetiţele şi să le închidă în casă ceea ce nu a reuşit decât cu fetiţa cea mare, fie în locuinţa din …….. a bunicilor paterni, este cert că minorele au fost împiedicate să realizeze o legătură cu mama.

Martorii au relatat că fetiţele erau foarte apropiate, tânjesc să fie împreună, întreabă una despre cealaltă, iar instanţa  a avut ocazia să constate nemijlocit, cu ocazia audierii, că deşi păreau stingherite una în prezenţa celeilalte, sentiment firesc după o perioadă atât de îndelungată în care nu s-au văzut,  au fost bucuroase să fie împreună iar A. G. şi-a asumat rolul de soră mai mare  protectoare, s-a apropiat de M. V., i-a luat mâna şi a încercat să înfrângă timiditatea şi rezerva celei mici. A. G. are un comportament mai dezinvolt, pare puternică, a mers în aceeaşi bancă în care se afla mama alături de M., care nu s-a dezlipit de reclamantă. De altfel, în afara A., care a avut în comportament deschis faţă de sora sa, toată familia pare să aibă o rezervă în a-şi exprima sentimentele, nici tatăl nefăcând nici un gest de apropriere faţă de fetiţa cea mică, aşa cum nici M. nu s-a despărţit de mamă,  rezervă datorată cel mai probabil nu numai datorită intervalului relativ mare de timp de când părţile sunt separate, ci şi mediului în care s-au aflat, în prezenţa unor oameni străini, fiind necesar ca apropierea să fie reluată treptat, cu răbdare şi multă grijă pentru sentimentele pe care fiecare le încearcă.

Instanţa a reţinut, din referatele de anchetă psihosocială întocmite, că ambele familii, din punct de vedere material,  locativ şi moral,  oferă copiilor condiţii de trai, de creştere şi educare  sensibil egale,  dispunând de locuinţe decente, fiind oameni muncitori şi nu sunt cunoscuţi în societate  ca persoane cu probleme civice.

Problema generată de situaţia copiilor este legată de care dintre cele două familii este mai deschisă să permită  o legătură între  ambii părinţi şi copii pe de o parte şi între copii, pe de altă parte. Din probele administrate, instanţa a reţinut că familia paternă a insuflat minorei A. o stare de temere faţă de mamă,  îi inoculează ideea că mama sa o vede  murdară, neîngrijită şi că a fi luată de mamă ar echivala cu un mare rău, susţinând că minora în prezenţa mamei şi-a pierdut controlul sfincterelor, deşi instanţa nu a sesizat o astfel de temere cu ocazia audierii copiilor în camera de consiliu, ocazie cu care au fost invitaţi să participe şi părinţii.

Insuflarea minorei A. G. a ideii că mama „o fură” , că o ponegreşte, că l-a serbare i-a adresat cuvinte jignitoare, că în discuţiile telefonice dintre mamă şi familia paternă reclamanta ar folosi cuvinte injurioase la adresa propriului copil, pe care minora le aude  pentru că telefonul este pe difuzor „din greşeală”,  că refuză contactul  dintre copii, că nu a venit la o întâlnire pe care o conveniseră pentru a avea ocazia să se vadă  cu sora sa, sunt informaţii, care chiar reale dacă ar fi, nu ar trebui aduse la cunoştinţa copilului, întrucât, încercarea de a apropia copilul astfel de tată şi de prietena acestuia,  sunt de natură a-i provoca răni sufleteşti cu consecinţe asupra comportamentului său viitor.

Faptul că minora s-a ataşat de actuala prietenă a tatălui nu demonstrează, în opinia instanţei,  decât nevoia acută a acesteia de apropiere faţă de o persoană pe care o identifică cu mama şi nu  o reacţie de respingere a mamei.

Instanţa a reţinut din referatul nr. …..  întocmit de D.G.A.S.P.C. Buzău că persoanele care au evaluat copilul au constatat că minora A. a împrumutat din comportamentul tatălui, cu care se identifică,  şi a preluat din resentimentele  acestuia faţă de mamă (fila 137 verso).

Instanţa apreciază,  raportat la aceste concluzii, coroborat cu  propriile constatări – atâta cu ocazia audierii minorei A. singură,  precum şi faţă de înscrisurile olografe pe care aceasta le-a înaintat la dosar, pe care nu le putea expedia singură ci a fost desigur, încurajată  de familia paternă să le comunice,  cât şi cu ocazia prezentei  întregii familii la instanţă, că influenţa tatălui şi a familiei paterne nu este benefică pentru dezvoltarea echilibrată  a minorei nefiind de admis ca fetiţa să fie lăsată să perceapă la un mod atât de acut  toate nemulţumirile pe care tatăl le are faţă de soţie,  să i se insufle sentimente de temere faţă de mamă, să fie  încurajată  să exprime resentimente faţă de mamă şi să transfere dragostea  pe care în mod natural o simte pentru mamă către o altă femeie, să i se creeze impresia că mama o vrea şi o iubeşte numai pe sora cea mică, în legătură cu care nu a auzit să se aducă cuvinte jignitoare, cu consecinţa, mai târziu, a dezvoltării unor resentimente chiar şi faţă de sora mai mică.

În ceea ce priveşte mama, probele administrate cu martori, anchete psihosociale, informare DGASPC, nu au relevat nici un element pe baza căruia să se poată reţine că ar reprezenta un factor de risc moral, material, educaţional,  pentru copii.

Instanţa apreciază că minora are nevoie pentru o dezvoltare emoţională sănătoasă de prezenţa ambilor părinţi, dar  pentru a-şi dobândi echilibrul afectiv grav afectat de implicarea sa constantă în problemele şi discuţiile adulţilor, are nevoie de prezenţa în viaţa sa a mamei şi a surorii sale, de care este profund ataşată, de reaşezarea sa pe poziţia de copil cu probleme specifice vârstei şi  cât mai  departe de neînţelegerile adulţilor.

Pe de altă parte, instanţa reţine că minora A. –G. trebuie să aibă şansa  să înveţe să  îşi cunoască mama prin prisma propriilor percepţii nu prin ceea ce a i s-a transmis până acum, apreciind, faţă de probele administrate, că tatăl, nu are o influenţă benefică asupra dezvoltării emoţionale şi psihice a copilului atâta vreme cât acceptă, încurajează ruptura afectivă dintre copil şi mamă, fără să pară să se întrebe ce răni provoacă aceasta copilului. În plus, în perioada de un an de când sunt separaţi, tatăl nu a întreprins nici un demers pentru a o vedea, de a o vizita pe minora M. V., de a participa la serbarea de sfârşit de an,  de a-i trimite vreun dar, chiar nepotrivit  ca măsura, cum a susţinut bunica paternă că au fost ghetele pe care mama le-a trimis A., dar care ar fi făcut  dovada  că minora se află undeva, între preocupările sale.

În plus, instanţa apreciază că interesul ambilor copii este să crească şi să se dezvolte împreună  urmând să stabilească locuinţa  minorelor la mamă,  părintele care poate aduce  un factor de echilibru în viaţa  fetiţelor.

Având în vedere declaraţiile martorilor  audiaţi,  referatele de anchetă psihosocială și împrejurarea că pe baza probelor administrate  nu a fost identificată niciuna din cauzele prevăzute de art. 507 Cod civil care să justifice ca autoritatea părintească să se exercite de un singur părinte  şi nici alte împrejurări dintre cele prevăzute la art. 36 din Legea nr. 272/2004 rep.,  va dispune ca părinţii să exercite în comun acest drept şi deopotrivă, obligaţie (drept şi obligaţie la care,  potrivit prevederilor art. 35 alin. 6 din Legea nr. 272/2004 rep. părinţii nu pot renunţa),  de a veghea la creşterea, educarea, pregătirea şcolară şi  profesională a copiilor lor, de a acorda sprijin material şi moral şi ocrotire unui  copil  aflat la o vârstă la care are nevoie să primească dragoste, afecţiune, susţinere şi în temeiul art. 397 Cod civil, va dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de  ambii părinţi, faţă de minore.

In ceea ce priveşte întreţinerea, părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul minor.

În temeiul art. 499 rap. la art. 529  Cod civil,  instanţa îl va obliga pe pârât să contribuie  în bani la întreţinerea copiilor, A. G., născută la data de ……. şi M. V., născută la data de …….., starea de minoritate  a copiilor  şi  veniturile modeste ale mamei, limitate la salariul minim pe economie -  făcând dovada deplină a stării de nevoie în care se află .

În ceea ce priveşte cuantumul pensiei de întreţinere,  instanţa va avea în vedere prevederile art. 529 C.civ, potrivit cărora, atunci când întreţinerea este datorată de un părinte pentru doi  copii, aceasta va fi de 1/3 din venituri, iar pe de altă parte, pe cele ale art. 529 al. 1 teza II-a referitoare la mijlocele celui ce urmează a plăti şi  reţinând că nu s-au făcut probe din care să rezulte cuantumul veniturilor pârâtului  la stabilirea întreţinerii se va lua în calcul salariul minim pe economie pe care l-ar putea obţine orice persoană aptă de  a munci

Faţă de cele ce preced, instanţa va admite şi acest capăt de cerere şi va obliga pârâtul să contribuie la întreţinerea minorelor în bani, cu suma  de 330 lei lunar,  câte 165 lei pentru fiecare copil, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei - având în vedere că în prezent fiecare părinte asigură întreţinerea câte unui copil -  până la majoratul creditorilor  întreţinerii, mama reclamantă  urmând să execute obligaţia de întreţinere prin asigurarea celor necesare traiului și după caz, a cheltuielilor de educare, învăţătură, pregătire profesională, conform prev. art. 530 al. 1 C.civ.

Pe cale de consecinţă, raportat la cele ce preced,  instanţa va respinge cererea reconvenţională, prin care s-a solicitat stabilirea locuinţei minorelor la tată, ca neîntemeiată.

Ia act de precizarea reclamantei pârâte că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Respinge cererea pârâtului de obligarea a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Văzând și prevederile art. 448 Cod proc civ.  hotărârea este executorie provizoriu de drept cu privire la măsurile referitoare la minori.

Definitivă cu privire la divorţ.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare în ceea ce priveşte capetele de cerere accesorii divorţului.

Domenii speta

Spete similare