Uzucapiune

R O M Â N I A

 JUDECĂTORIA Dosar  nr.419/248/2017

ÎNTORSURA  BUZĂULUI

SENTINŢA  CIVILĂ NR.371

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2017

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ...- judecător

GREFIER: ...

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul ...în contradictoriu cu pârâtul ..., având ca obiect „uzucapiune”.

Procedură  fără  citare  părţilor, prin  punerea soluţiei la  dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei  instanţei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, prin care s-au evidenţiat părţile, obiectul litigiului, stadiul procesual.

Se constată că dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 17.11.2017, conform celor consemnate în încheierea de şedinţă de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, în temeiul art.396 alin.1 Cod procedură civilă, din lipsă de timp a amânat pronunţarea pentru astăzi, 8.12.2017.

JUDECĂTORIA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constatǎ următoarele:

Prin cererea, astfel cum a fost precizată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Întorsura Buzăului sub nr.419/248/30.06.2017, reclamantul ...l-a chemat în judecată pe pârâtul …, solicitând instanţei să constate că reclamantul a dobândit prin uzucapiune, prin joncţiunea posesiilor, dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 25263 Întorsura Buzăului, nr.top.1971/30/2/1/1, cu suprafaţa de 1272 mp şi asupra imobilului înscris în CF 25264 Întorsura Buzăului, nr.top.1971/30/2/1/2, cu suprafaţa de 856 mp, să dispună schimbarea categoriei celor două terenuri şi să dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra celor două imobile (filele 5-8 şi 46-47).

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că, autorii lui şi, ulterior, reclamantul, au exercitat o posesie publică, paşnică, netulburată, continuă şi sub nume de proprietar asupra imobilului înscris în CF 25263 Întorsura Buzăului, nr.top.1971/30/2/1/1, cu suprafaţa de 1272 mp şi asupra imobilului înscris în CF 25264 Întorsura Buzăului, nr.top.1971/30/2/1/2, cu suprafaţa de 856 mp, încă dinainte de anul 1940.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.1460 şi urm. C.Civ. austriac.

Prin întâmpinare, pârâtul …, a arătat că, în cauză, nu se încalcă dreptul de proprietate publică al oraşului (fila 39).

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine urmǎtoarele:

Instanţa constată, pe de-o parte, că reclamantul invocă dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, în temeiul dispoziţiilor Codului civil austriac, arătând că posesia lui, prin joncţiune cu posesia autorilor săi, îşi are momentul de început înainte de anul 1940.

Pe de altă parte, instanţa constată că imobilele ce fac obiectul prezentei acţiuni sunt înscrise în CF 25263 Întorsura Buzăului, nr.top.1971/30/2/1/1 şi în CF 25264 Întorsura Buzăului, nr.top.1971/30/2/1/2.

Prin decizia de îndrumare nr.15/1966, fostul Tribunal Suprem a statuat că “în regiunile în care transmiterea drepturilor reale imobiliare este supusă regimului legii pentru unificarea dispoziţiilor de carte funciară, din 27 aprilie 1938, dobândirea acestor drepturi prin uzucapiune este reglementată de dispoziţiile art.27 şi art.28 din această lege, şi nu de dispoziţiile Codului civil”.

Ulterior, această soluţie a fost nuanţată, făcându-se distincţie între uzucapiunile începute înainte de data de 15 septembrie 1943 (dată când s-au pus în aplicare dispoziţiile Legii nr.389/1943) – care sunt reglementate de legile maghiare sau, după caz, de Codul civil austriac din anul 1811 –, uzucapiunile începute după data de 15 septembrie 1943 şi uzucapiunile începute după data de 15 iulie 1947 (dată când s-a pus în aplicare Decretul-Lege nr.115/1938) – care sunt reglementate de prevederile Decretului-Lege nr.115/1938.

Astfel, s-a stabilit că uzucapiunilor începute înainte de data de 15 septembrie 1943  li se aplică dispoziţiile legilor maghiare sau, după caz, cele ale Codului civil austriac, pentru că din dispoziţiile art.6 alin.2 Legea nr.241/1947 – care prevăd că prescripţiile începute înaintea punerii în aplicare a acestei legi sunt cârmuite, în ce priveşte natura, durata şi efectele lor, de dispoziţiile legii sub care au început – reiese cu claritate că dispoziţiile art.27 şi art.28 din Decretul-Lege nr.115/1938 nu pot fi extinse, deoarece ar însemna să li se dea efect retroactiv.

Rezultă astfel că soluţionarea unei cereri având ca obiect dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune presupune stabilirea neîndoielnică a datei la care a început posesia, în funcţie de această dată determinându-se regimul juridic aplicabil.

Instanţa constată că reclamantul, prin avocat ales, a solicitat, în probaţiune, pentru dovedirea datei de început a posesiei reclamantului, în sens larg, incluzându-se aici şi joncţiunea cu posesia autorilor săi, administrarea probei testimoniale cu doi martori.

Astfel, în şedinţa publică din data de 17.11.2017, instanţa a procedat la audierea martorului ..., persoană în vârstă de 70 de ani, născut în anul 1947, acest martor arătând că primele sale amintiri în legătură cu aceste terenuri sunt de când avea vârsta de 10 ani, în jurul anului 1955 şi îşi aduce aminte că atunci terenurile erau folosite de tatăl petentului (fila 77).

În aceeaşi şedinţă, instanţa a procedat la audierea martorului …, născut în anul 1948, acest martor arătând că are cunoştinţă de faptul că părinţii reclamantului folosesc terenul încă de când martorul avea vârsta de 15 ani, deci pe la începutul anilor 1960 (fila 88).

Din examinarea acestor declaraţii, instanţa constată că nu se poate stabili, fără echivoc, faptul că posesia reclamantului, în sens larg, îşi are începutul înainte de anul 1940, întrucât nu se oferă un reper temporal précis, datele oferite de martori plasând începutul posesiei în jurul anului 1955.

Potrivit art.249 C.Proc.Civ., cel ce face o propunere înaintea judecǎţii trebuie sǎ o dovedeascǎ.

După epuizarea probatoriului încuviinţat, instanţa, la termenul din data de 17.11.2017, i-a pus în vedere reclamantului, prin avocat ales, să indice dacă înţelege să propună probe noi, iar apărătorul reclamantului a arătat că nu mai are alte probe de propus.

Este adevărat că, potrivit art.22 C.Proc.Civ., instanţa trebuie să aibă rol activ, însă acest rol este limitat de principiul disponibilităţii

Astfel, instanţa nu are obligaţia de a ordona anumite dovezi, câtă vreme părţile au avut la îndemână mijloace procesuale pentru a determina administrarea dovezilor pe care le doreau, iar rolul activ al instanţei nu poate constitui temeiul substituirii judecătorului în poziţia procesuală a uneia dintre părţi şi în apărarea intereselor acesteia, mai ales în cazul în care partea beneficiază şi de asistenţă juridică.

Totodată, instanţa constată că nici solicitarea reclamantului, prin apărător ales, potrivit căreia ar trebui ca, după administrarea probatoriului, instanţa să aleagă temeiul juridic aplicabil din mai multe posibile, nu poate fi primită, întrucât ar însemna că instanţa ar schimba, cu ocazia deliberării, cauza juridică a cererii de chemare în judecată.

Având în vedere aceste considerente, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul ...în contradictoriu cu pârâtul ….

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul …, CNP …, domiciliat în …, jud. Covasna, în contradictoriu cu pârâtul … cu sediul în …, jud. Covasna, CUI ….

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria Întorsura Buzăului.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08.12.2017.

PREŞEDINTE GREFIER

…...

Redactat.Jud….

Tehnored.gr…..

19.12.2017/4ex.

Domenii speta

Spete similare