Ucidere accident rutier

document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:

Dosar nr. XXXX/222/2015

R  O  M    N  I  A

JUDECĂTORIA DOROHOI JUDEŢUL BOTOŞANI

SENTINŢA PENALĂ NR. XX

Şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx

Completul de judecată constituit din:

Preşedinte: 

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi

reprezentat de:

Procuror –

Grefier: 

Pe rol fiind pronunţarea cauzei penale privind pe inculpatul xx, fiul lui xx, născut la data de xx, în comuna xx, cu domiciliul în xx, CNP:xx, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.192 alin.1 şi 2 din Codul penal.

Dezbaterile în şedinţă publică au avut loc la termenul din xx.xx.xxxx, când instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea la termenul de astăzi.

Încheierea de şedinţă în care s-au consemnat aceste dezbateri face parte integrantă din prezenta sentinţă.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată următoarele:

 Prin rechizitoriul din data de xx.xx.xxxx, emis în dosarul nr.XXXX/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi, a fost trimis în judecată inculpatul I. D. pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art.192 alin.1 şi 2 din Codul penal.

S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei, în esenţă, că  la data de xx.xx.xxxx, ora  8,45 în timp  ce conducea autoturismul cu nr. de  înmatriculare  xx  pe  DJ 298 în  localitatea  Dumeni , comuna  George  Enescu, Jud.  Botoşani, pe  fondul  neadaptării vitezei  la  condiţiile  de trafic (asfalt  umed, vizibilitate  redusă, cer  noros şi ceaţă ) la Km  12+900  a  surprins  şi  accidentat  pe  numita xx, care se  angajase prin loc  nepermis  şi  fără să se  asigure, în  traversarea  drumului.  Victima  a  suferit  leziuni  corporale  în urma  cărora  la  data  de xx.xx.xxxx  a  decedat  la Spitalul Clinic de Urgenţă Iaşi.

 Situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare a fost susţinută pe următorul material probator: poces-verbal de sesizare  din oficiu (f. 8 ds.), process-verbal de  cercetare  la faţa  locului, planşa  foto şi  schiţa  locului faptei (f.9-21 ds.), rezultat testare alcoolscop (f.96 ds.), notă telefonică Spitalul  Judeţean  Botoşani (f.25 ds.), raport  verificare  tehnică autoturism (f.22-23 ds.), adresă drum  public f.24 ds.), raport de  constatare- medico-legală (necropsie) xx (f.30-36), raport  expertiză  criminalistică şi  supliment (f.40-46, 48-50 ds), recoltare  mostre  sânge  şi  rezultat  alcoolemie  xx (f.97-99ds), declaraţie  persoană  vătămată xx(f.53 ds.), declaraţii martori xx (82-85 ds.), fişe de  cazier  inculpat (f.86,87 ds), declaraţiile  inculpatului (f.89,90, 92, 93, 95 ds.) şi  alte  înscrisuri  în  cauză (f.100-101,108-111 ds.).

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de xx.xx.xxxx, sub numărul XXXX/222/2015.

 Prin încheierea de cameră preliminară din data de xx.xx.xxxx, s-au constatat legalitatea sesizării instanţei, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală cu privire la inculpat, dispunându-se începerea judecăţii cu privire la acesta.

În cauză s-au constituit părţi civile următorii: xx.

Acţiunea lor a fost îndreptată împotriva părţii responsabile civilmente xx S.A., introdusă în cauză în acest scop.

xx a solicitat de la asigurator despăgubiri morale în cuantum de 200.000 euro, iar xx, xx au solicitat câte 70.000 euro cu acelaşi titlu. xx a solicitat, la rândul său, despăgubiri morale de 30.000 euro.

xx a solicitat daune materiale în cuantum de 35.000 lei şi daune morale de 150.000 lei.

Spitalul Clinic de Urgenţă xx a solicitat să i se achite suma de 10.480,03 lei cu titlu de cheltuieli de îngrijire a victimei, iar Serviciul Judeţean de xx a pretins suma de 1244,40 lei cu titlu de cheltuieli de transport şi asistenţă medicală acordate victimei.

În cursul procesului, partea responsabilă civilmente şi părţile civile xx au depus un contract de tranzacţie de care au solicitat să se ia act.

În scopul soluţionării cauzei, instanţa a administrat proba cu înscrisuri, precum şi proba testimonială, audiind atât martorii din lucrări, cât şi cei propuşi de părţi.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

 În fapt, în dimineaţa zilei de xx.xx.xxxx, orele 08.45, inculpatul xx circula, la volanul autoturismului marca Dacia înmatriculat sub nr. xx, prin localitatea Dumeni, com. George Enescu, jud. Botoşani, cu o viteză de 77-80 km/h, într-o zonă în care limita legală de viteză era 50 km/h.

Nu se poate reţine că inculpatul circula cu cel mult 50 km/h, aşa cum declară dumnealui, afirmaţia fiind contrazisă de conţinutul raportului de expertiză criminalistică efectuat în cauză.

Carosabilul era umed, însă deşi se afirmă că era ceaţă, nu s-a dovedit că aceasta ar fi redus în mod semnificativ vizibilitatea. De altfel, relaţiile primite de la instituţiile de profil sunt contradictorii, din cele de la fila 195 vol.I dosar rezultând că în zonă a fost ceaţă doar în intervalul orar 13.00 – 16.00, iar din cele de la fila 74 vol.II dosar rezultând că în zonă s-au manifestat în ziua amintită şi ceaţa, şi chiciura.

Instanţa va reţine doar caracterul umed al carosabilului, dubiul profitând inculpatului, care prin reţinerea unor condiţii mai grele de trafic ar fi afectat, întrucât limita legală de viteză de care ar trebui să ţină cont instanţa ar fi de 30 km/h în loc de limita obişnuită de 50 km/h (art.49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002).

La un moment dat, pe carosabil a pătruns numita xx în vârstă de 64 de ani, care circula pe partea stângă a drumului, în sensul spre autoturismul condus de inculpat, şi care fără să se asigure, s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis.

Deşi inculpatul intrase din timp pe contrasens cu scopul de a o ocoli, acţiunea victimei de a pătrunde pe carosabil şi viteza cu care inculpatul circula au făcut ca inculpatul să nu mai poată evita impactul autovehiculului cu aceasta, aşa încât victima a fost acroşată de autoturismul inculpatului cu partea fronto-laterală dreaptă, victima căzând pe parbrizul maşinii şi apoi pe carosabil.

După accident, victima a fost deplasată de ambulanţă la Spitalul mun. xx, apoi la Spitalul Judeţean xx după care la Spitalul Clinic de Urgenţă „xx unde victima a şi decedat, în urma leziunilor provocate şi a complicaţiilor apărute, la data de xx.xx.xxxx.

Din raportul de necropsie XXXX din xx.xx.xxxx (primit la data de xx.xx.xxxx) a rezultat că moartea numitei xx a fost violentă, s-a datorat comei cerebrale traumatice, consecutivă contuziei cerebrale, hamoragiei subarahnoidiene şi edemului cerebral difuz, produse în cadrul unui politraumatism cu traumatism cranio-cerebral acut închis şi fractură ambe oase gamba stângă, complicate în evoluţie cu bronhopneumonie, produse ca urmare a lovirii urmate de cădere în cadrul unui accident rutier, între leziuni şi deces existând o legătură indirectă de cauzalitate.

Toate elementele de fapt descrise mai sus rezultă din declaraţiile martorilor xx(f.82-83 d.u.p., f.204 vol.I dosar), xx (f.84-85 d.u.p.), din procesul-verbal de cercetare la faţa locului (f.9-21 d.u.p.), din raportul medico-legal de necropsie nr.XXXX/xx.xx.xxxx întocmit de Institutul de Medicină Legală Iaşi (f.30-36 d.u.p.), din raportul de experzită criminalistică nr.XXX/xx.xx.xxxx întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi, aşa cum a fost acesta rectificat prin adresa nr.XX/XX/xx.xx.xxxx (f.40-46, 48-49 d.u.p.); din raportul de constatare auto din data de xx.xx.xxxx (f.22-23 d.u.p.).

Faţă de modalitatea în care se coroborează mijloacele de probă expuse anterior, instanţa reţine că prezumţia de nevinovăţie a fost răsturnată şi vinovăţia inculpatului a fost dovedită dincolo de orice dubiu.

 În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa constată că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal, ducând la o succesiune de două legi penale posibil a fi aplicate inculpatului în baza principiului aplicării legii penale mai favorabile.

 Art. 5 din Noul Cod penal prevede că ”în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”

 Condiţiile de aplicare a art. 5 din noul Cod penal privesc, în mod cumulativ, existenţa unei situaţii tranzitorii, incriminarea faptelor săvârşite în legi penale succesive, condiţia ca pricina să nu fi fost soluţionată în mod definitiv şi, evident, existenţa unei legi penale mai favorabile între legile succesive.

 În determinarea legii penale mai favorabile infractorului, trebuie avute în vedere trei criterii: condiţiile de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală şi sancţiunile penale.

Pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive în raport cu normele şi instituţiile care influenţează răspunderea penală în cauza concretă dedusă judecăţii. Prin compararea legilor şi determinarea legii mai favorabile infractorului, nu trebuie să se ajungă la combinarea dispoziţiilor mai favorabile din legile succesive. Legea mai favorabilă, în întregul ei, trebuie aleasă pentru a fi aplicată infractorului dintre legile penale succesive.

 Totodată, instanţa reţine că în acelaşi sens este şi Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 265/2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Codul penal actual, prin care Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa urmează a stabili care lege este mai favorabilă inculpatului printr-o analiză globală, verificând toate instituţiile de drept penal aplicabile în concret faptei din cele două legi penale succesive.

Din analiza textelor legale incriminatoare, instanţa constată că infracţiunea pentru care inculpatul este judecat este prevăzută de art.178 alin.1 şi 2 din Codul penal de la 1969, precum şi de art.192 alin.1 şi 2 din Codul penal actual.

Instanţa reţine că dacă limitele de pedeaspă stabilite prin cele două acte normative succesive sunt aceleaşi, în cauză există posibilitatea reţinerii de circumstanţe atenuante, în cazul cărora dispoziţiile legale din Codul penal de la 1969 cuprind o enumerare cu titlu exemplificativ (art.74 din cod), ceea ce este mai favorabil inculpatului decât enumerarea limitativă de la art.75 din Codul penal actual. Totodată, posibilitatea dispunerii suspendării condiţionate a executării (posibilitate oferită doar de dispoziţiile art.81 şi urm. din Codul penal de la 1969) nu există în codul actual, or acest tip de suspendare este mai avantajos prin prisma imposibilităţii impunerii de obligaţii în sarcina inculpatului.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa constată că legea penală mai favorabilă în cauză este Codul penal de la 1969, lege raportat la care urmează a se realiza încadrarea juridică a faptei comise de inculpat.

  În drept, fapta inculpatului xx care la data de xx.xx.xxxx a accidentat-o pe victima xx în urma faptului că nu a respectat viteza legală şi astfel nu a putut evita impactul autoturismului pe care îl conducea cu victima, care se angajase în traversare prin loc nepermis şi fără a se asigura, ceea ce a determinat, la data de xx.xx.xxxx, decesul victimei, inculpatul nesocotind, astfel, dispoziţiile legale pentru efectuatea activităţii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.1 şi 2 din Codul penal de la 1969.

Inculpatul a încălcat în acţiunea sa prevederile art.49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, potrivit cărora „limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h”, precum şi pe cele ape art.48 din aceeaşi ordonanţă, în conformitate cu care „conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevra în condiții de siguranță”.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului este reprezentat de acţiunea de conducere a autoturismului marca Dacia înmatriculat sub nr. xx, de aşa manieră încât a determinat accidentarea victimei.

Urmarea imediată constă în atingerea adusă valorii sociale constând în dreptul la viaţă al persoanei. Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă din modul în care au fost produse leziunile victimei, care a fost rănită iniţial la piciorul stâng, fracturându-i-se ambele oase ale gambei, după care a fost basculată pe partea inferioară dreaptă a parbrizului, după care a fost proiectată înainte, pe şosea.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa reţine că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos al acesteia se caracterizează prin culpă fără prevedere, formă de vinovăţie prevăzută de art.19 alin.1 pct.2 lit.b) din Codul penal de la 1969. Astfel, inculpatul a putut şi trebuia să prevadă posibilitatea ca victima să fie lovită prin nerespectarea normelor rutiere de către sine, însă nu a prevăzut acest rezultat.

 În consecinţă, potrivit art.396 alin.2 din Codul de procedură penală, constatând că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat în calitate de autor, instanţa urmează să stabilească o pedeapsă pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

Limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă de inculpat sunt reprezentate de închisoare de la 2 la 7 ani.

La stabilirea limitelor de pedeapsă ce vor fi aplicate în prezenta cauză, instanţa va reţine că, aşa cum rezultă din declaraţia martorului xx (f.90 vol.II dosar), inculpatul a avut anterior producerii accidentului o conduită ireproşabilă, la locul de muncă, precum şi în general, şi cu atât mai mult pe şosea.

Faţă de aceste aspecte, instanţa va reţine incidenţa dispoziţiilor art.74 alin.1 lit. a din Codul penal de la 1969, ca circumstanţă atenuantă aplicabilă în speţă, şi va stabili pedeapsa principală în acord cu prevederile art.76 alin.1 lit.d din acelaşi cod, şi anume sub minimul special de 2 ani, până la minimul general.

Raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei, enumerate la art.72 alin.1 din Codul penal de la 1969, instanţa reţine, pentru stabilirea duratei pedepsei, că inculpatul nu are antecedente penale (cazier la f.77 vol.II dosar), că este o persoană la deplină maturitate şi care, deci, înţelege pe deplin consecinţele faptelor sale şi atitudinea pe care trebuie să o adopte în viitor.

Faţă de toate aceste circumstanţe reale şi personale, instanţa conchide că stabilirea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum redus, respectiv 1 an închisoare, este o măsură de constrângere suficientă, dar şi un mijloc de reeducare eficient.

În ceea ce priveşte individualizarea executării pedepsei, instanţa reţine că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru incidenţa instituţiei suspendării condiţionate a executării pedepsei, instituţie prevăzută de art.81 din Codul penal de la 1969.

 Astfel, pedeapsa aplicată de către instanţă este închisoarea pe o durată mai mică de 3 ani, iar inculpatul nu are nicio altă condamnare (f.77 dosar); în plus, ţinând cont de vârsta inculpatului, de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar şi fără executarea în concret a acesteia.

În consecinţă, în temeiul art.81 alin.1 din Codul penal de la 1969, instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În concordanţă cu prevederile art.82 din acelaşi cod, termenul de încercare urmează a fi fixat prin adiţionarea a 2 ani la timpul stabilit pentru pedeapsa închisorii (1 an), rezultând un termen de încercare de 3 ani.

Inculpatului i se va atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 din Codul penal de la 1969, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni şi în cazul neexecutării obligaţiilor civile.

Faţă de prevederile obligatorii ale art.7 alin.1 rap. la art.3 şi la pct.3 din anexa la Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, instanţa va dispune prelevarea de la condamnat a probelor biologice necesare în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Inculpatul xx a solicitat ca instanţa să dispună prelungirea dreptului de circulaţie.

Potrivit alin. 6 al art. 111 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, instanţa de judecată poate dispune prelungirea dreptului de circulaţie cu câte cel mult 30 de zile, dar numai până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

În raport cu aceste prevederi, textul de lege neimpunând condiţii suplimentare pentru acordarea dreptului de circulaţie şi având în vedere şi prevalenţa prezumţiei de nevinovăţie, instanţa găseşte cererea de faţă întemeiată şi, în consecinţă, urmează a o admite.

Cu privire la acţiunea civilă, instanţa constată, mai întâi, că între persoana responsabilă civilmente şi părţile civile xx a fost încheiată o tranzacţie, condiţiile încheierii acesteia ne contravenind niciunui text de lege incident în cauză.

În temeiul art.397 alin.1 raportat la art.23 alin.1 din Codul de procedură penală, instanţa va lua act de tranzacţia încheiată între părţile civile susamintite şi partea responsabilă civilmente, conform contractului de tranzacţie încheiat la data de xx.xx.xxxx şi înregistrat la aceasta din urmă sub nr.XXX/xx.xx.xxxx (filele 110-114 dosar), iar actul respectiv a constitui parte integrantă din prezenta hotărâre.

Raportat la pretenţiile celorlalte părţi civile, instanţa reţine că în persoana inculpatului sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale faţă de părţile civile xx, Spitalul Clinic de Urgenţă „xxşi Serviciul Judeţean de xx.

Astfel, inculpatul a săvârşit o faptă ilicită – infracţiunea pentru care este judecat; aceasta a produs rănirea şi apoi decesul victimei xx astfel că au rezultat prejudicii după cum urmează:

-un prejudiciu material produs în patrimoniul părţii civile xx constând în cheltuielile efectuate de aceasta cu îngrijirea victimei (medici, tratament), înmormântarea acesteia şi praznicele tradiţional ortodoxe, precum şi prin pierderea biletului de avion, atunci când a aflat despre decesul mamei sale şi a trebuit să renunţe la călătoria spre ţara în care lucrează;

-un prejudiciu moral produs tot părţii civile xx fiica victimei cu care aceasta din urmă ţinea constant legătura;

-un prejudiciu material cauzat  Spitalului Clinic de Urgenţă xx constând în cheltuielile de îngrijire a victimei;

-un prejudiciu material cauzat Serviciului Judeţean de xx constând în cheltuieli de transport şi asistenţă medicală acordate victimei.

Legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciile de mai sus rezultă din însăşi modalitatea de comitere a faptei, iar vinovăţia a fost descrisă în cadrul analizei laturii penale a cauzei.

Ceea ce trebuie analizat este cuantumul prejudiciilor solicitate.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de numita xx instanţa reţine că legiuitorul şi jurisprudenţa nu oferă criterii clare de evaluare a prejudiciului de natură morală. În orice caz, însă, trebuie avută în vedere împrejurarea că pierderea intempestivă a unui membru de familie generează o suferinţă psihică intensă.

În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport cu natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate băneşte. În schimb, se poate acorda rudelor victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelenţă, poate fi o sumă de bani – de aceea, ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, şi nu prejudiciul ca atare.

Consecinţele negative suferite de fiică în plan psihic şi afectiv prin pierderea fără veste a mamei sunt extrem de dificil de cuantificat, fiind de netăgăduit suferinţa astfel provocată.

La stabilirea despăgubirilor ce urmează a fi acordate, instanţa are în vedere faptul că pentru fiică, mama, indiferent de vârstă, dar care, de altfel, nu avea decât 64 de ani, rămâne o fiinţă specială şi la care aceasta se întoarce mereu cu drag, câtă vreme mama este în viaţă.

Raportat la aceste aspecte, instanţa stabileşte despăgubirile la care este îndreptăţită partea civilă xx la suma de 100.000 lei.

Prin documentaţia depusă şi prin martorii audiaţi, aceeaşi parte civilă a dovedit daune materiale constând în cheltuielile făcute cu îngrijirea victimei (medici, tratament), înmormântarea acesteia şi praznicele tradiţional ortodoxe, precum şi prin pierderea biletului de avion, atunci când a aflat despre decesul mamei sale şi a trebuit să renunţe la călătoria spre ţara în care lucrează, daune care se ridică la valoarea totală de 40.900 lei (avion – 900 lei, echivalentul a 200 euro; restul – celelalte cheltuieli).

Prin documentaţia depusă la f.112 d.u.p., Spitalul Clinic de Urgenţă „xx a dovedit un prejudiciu constând în cheltuieli de îngrijire a victimei în valoare totală de 10.480,03 lei.

De asemenea, prin documentaţia depusă la f.113 d.u.p., Serviciul Judeţean de xx a dovedit un prejudiciu constând în cheltuieli de transport şi asistenţă medicală acordate victimei în valoare totală de 1244,40 lei.

În temeiul dispoziţiilor art.1357 şi 1391 alin.2 din Codul civil, inculpatul ar trebui obligat la plata prejudiciilor cuantificate cum s-a arătat mai sus. Instanţa are, însă, în vedere şi dispoziţiile art.54 şi 55 din Legea nr.136/1995, în conformitate cu care acţiunea în despăgubiri pentru pagube produse în accidente rutiere se îndreaptă împotriva asiguratorului RCA (în cazul de faţă – xxx conform documentaţiei aflate la f.100-101 d.u.p.), iar plata despăgubirii se face direct de către asigurator persoanelor păgubite.

În acord cu acest text de lege este şi art.26 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, aprobate prin Ordinul C.S.A. nr.14/2011, care enumeră expres prejudiciile cauzate prin deces, inclusiv pe cele cu caracter nepatrimonial, printre prejudiciile pentru care asiguratorul RCA are obligaţia de a acorda despăgubiri.

Mai trebuie amintit, pe de altă parte, că din păcate o contribuţie la producerea accidentului a avut-o şi victima. Aceasta, intrând pe carosabil fără să se asigure şi dorind să traverseze prin loc nepermis, a încălcat prevederile art.167 alin.1 lit.d din H.G. nr.1391/2006, potrivit cărora „se interzice pietonilor şi persoanelor asimilate acestora (...)să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise”, determinând astfel incidenţa în cauză a dispoziţiilor art.72 alin.2 şi 4 din O.U.G. nr.195/2002, potrivit cărora „pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor”, iar „pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poarta întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector”.

Faţă de prevederile art.1371 din Codul civil, instanţa reţine o culpă de 50% a victimei în producerea accidentului, rămânând în sarcina inculpatului diferenţa de 50%.

În consecinţă, acţiunea civilă va fi admisă în parte, iar despăgubirile pe care urmează să le achite partea responsabilă civilmente către părţile civile sunt următoarele:

-către xx suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale şi suma de 20.450 lei cu titlu de daune materiale;

-către Spitalul Clinic de xx, suma de 5240,02 lei cu titlu de cheltuieli de îngrijire a victimei;

-către Serviciul Judeţean xx, suma de 622,20 lei cu titlu de cheltuieli de transport şi asistenţă medicală acordate victimei.

 Faţă de admiterea doar în parte a pretenţiilor civile, instanţa va dispune compensarea în tot a cheltuielilor judiciare cu apărătorii efectuate de partea civilă xx şi de partea responsabilă civilmente.

Totodată, în baza art.274 alin.1 şi 3 din Codul de procedură penală, inculpatul va fi obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata către stat a sumei de 3555 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 2255 de lei din cursul urmăririi penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Condamnă pe inculpatul xx fiul lui xx, născut la data de xx în comuna xx jud. xx cu domiciliul în sat. xx, CNP: xx la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.1 şi 2 din Codul penal de la 1969, cu aplicarea art.76 alin.1 lit.d raportat la art.74 alin.1 lit.a din Codul penal de la 1969, precum şi cu aplicarea art.5 alin.1 din Codul penal actual.

În baza art. 81 alin. 1 din Codul penal de la 1969, dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În temeiul art. 82 din Codul penal de la 1969, stabileşte un termen de încercare de 3 ani.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 din Codul penal de la 1969, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni şi în cazul neexecutării obligaţiilor civile.

În baza art.7 alin.1 rap. la art.3 şi la pct.3 din anexa la Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea de la condamnat a probelor biologice necesare în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Admite cererea inculpatului de prelungire drept de circulaţie.

În temeiul  art. 111  alin. 6 din  OUG 195/2002, prelungeşte dreptul de circulaţie al inculpatului pentru  30 de zile, începând cu data de xx.xx.xxxx şi până la data de xx.xx.xxxx inclusiv.

În temeiul art.397 alin.1 raportat la art.23 alin.1 din Codul de procedură penală, ia act de tranzacţia încheiată între părţile civile xx pe de o parte, şi partea responsabilă civilmente xx pe de altă parte, conform contractului de tranzacţie încheiat la data de xx.xx.xxxx şi înregistrat la aceasta din urmă sub nr.XXX/xx.xx.xxxx (filele 110-114 dosar), care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

În temeiul art.397 alin.1 şi al art.25 din Codul de procedură penală, raportate la art.1357, 1371 alin.1, 1391 alin.2 din Codul civil, la art.49, 50, 55 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România şi la art. 26 alin. l lit. a din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.14/2011, admite în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile xx CNP: xx, Spitalul Clinic de Urgenţă xx cu sediul în xx Iaşi şi Serviciul Judeţean de xx cu sediul în mun. xx împotriva părţii responsabile civilmente xx

Obligă pe partea responsabilă civilmente să achite părţii civile xx suma de 20.450 lei cu titlu de daune materiale, precum şi suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.

Obligă pe partea responsabilă civilmente să achite părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă xx suma de 5240,02 lei cu titlu de cheltuieli de îngrijire a victimei.

Obligă pe partea responsabilă civilmente să achite părţii civile Serviciul Judeţean de xx suma de 622,20 lei cu titlu de cheltuieli de transport şi asistenţă medicală acordate victimei.

Compensează în tot cheltuielile judiciare cu apărătorii efectuate de partea civilă xx şi de partea responsabilă civilmente.

În baza art.274 alin.1 şi 3 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata către stat a sumei de 3555 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 2255 de lei din cursul urmăririi penale.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei minute.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare