Plângere contravenţională

R O M Â N I A

 JUDECĂTORIA Dosar nr.74/248/2017

ÎNTORSURA BUZĂULUI

SENTINŢA CIVILĂ NR.120

Şedinţa din camera de  consiliu  de la data de 2 mai  2017

Instanţa  constituită din:

PREŞEDINTE : ...- judecător

GREFIER : ...

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra plângerii formulate de petentul ...  împotriva procesului  verbal  seria PCVX nr.0036008 încheiat  la data de 21.02.2017 de poliţia oraşului Întorsura Buzăului în contradictoriu cu intimata ..., având ca obiect” plângere contravenţională”.

Procedură,  prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin  mijlocirea  grefei  instanţei.

Se constată că dezbaterile din caua civilă  de  faţă au  avut  loc în  şedinţa din  data de 25 aprilie 2017, iar conform celor consemnate în încheierea de şedinţă de la acel termen de  judecată, care face parte integrantă din prezenta, instanţa, în temeiul art.396 alin.1 Cod  procedură  civilă,  a  amânat  pronunţarea  pentru  astăzi, 2 mai 2017.

Judecătoria,  în urma deliberării, a  pronunţat  hotărârea  de  mai jos.

JUDECATORIA,

Pe rolul Judecătoriei Întorsura Buzăului, s-a înregistrat sub nr.74/248/2017 la data de 22.02.2017, plângerea contravenţională, formulată de petentul ...,  împotriva procesului verbal de contravenţie seria PCVX nr.0036008 întocmit la data de 21.02.2017 de Poliţia oraşului Întorsura Buzăului în contradictoriu cu intimatul ... şi prin care s-a solicitat  instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună anularea procesului verbal de contravenţie şi înlăturarea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice.

În fapt, a susţinut petentul că faptele reţinute în procesul verbal de contravenţie sunt nereale, respectiv în data de 17.02.2017 a circulat pe DN10 dinspre Vama Buzăului spre Întorsura Buzăului pentru a-şi duce copii la Liceul Nicolae Bălcescu, iar în dreptul postului de poliţie Întorsura Buzăului, a intrat în coliziune cu un autoturism care intenţiona să vireze la dreapta fără a avea semnalizarea în funcţiune, însă el nu a avut nicio vină. Ulterior, a convenit cu şoferul celuilalt autoturism să se întâlnească în parcare pentru a discuta, însă acesta nu s-a mai prezentat. Observând că autoturismul său nu are nicio urmă în urma coliziunii - întrucât nu s-a prezentat în parcare a considerat că nici celalalt autoturism nu are urme - s-a îndreptat către casă. 

De asemenea, petentul a arătat că îi este necesar permisul de conducere, întrucât în lipsa acestuia este nevoit să îşi retragă copii de la şcoală fiindcă pe ruta Buzăiel –Întorsura Buzăului nu există transport în comun.

În concluzie, petentul arată că procesul verbal de contravenţie a fost întocmit în urma unor declaraţii care nu corespund adevărului.

În drept cererea nu a fost motivată.

Alăturat plângerii, petentul a ataşat în fotocopie: procesul verbal de contravenţie (f.8), dovada comunicării (f.9), documente auto şi carte de identitate (f.10-12).

Plângerea este legal timbrată potrivit art.19 din OUG nr.80/2013, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.(f.7)

Situându-se pe o poziţie procesual contradictorie, intimata, a depus întâmpinare (f.18-19), prin care a solicitat respingerea plângerii formulate.

A susţinut intimata că petentul a încălcat prevederile art.118 lit. a din Regulamentul pentru aplicarea OUG nr.195/2002 şi art.79 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002 şi sancţionate de art. 101 alin. 3 lit. a şi art.100 alin. 3 lit. g din OUG 195/2002, prin aceea că în data de 17.02.2017 în jurul orelor 08.00 a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare … pe DN10 pe raza oraşului Întorsura Buzăului, judeţul Covasna, din direcţia Braşov spre Buzău, iar la intersecţia cu strada Aviatorului s-a angajat în depăşirea mai multor autovehicule care staţionau în spatele unui autoturism care semnaliza intenţia de a vira spre stânga, fără să se asigure în mod corespunzător, intrând în coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare ..., care se angajase regulamentar în viraj.

În ceea ce priveşte starea de fapt, s-au invocat dispoziţiile art.23 din Constituţia României potrivit cărora fiecare persoană se bucură de prezumţia de nevinovăţie, astfel că în faţa instanţei părţile au poziţii procesuale egale şi în consecinţă fiecare dintre acestea are dreptul şi îndatorirea de a administra probe pe baza cărora instanţa să poată stabili săvârşirea sau nu a faptei, precum şi vinovăţia autorului, sarcina probei revenind fiecăruia prin raportare la caracterul faptei reţinute – de fapt pozitiv sau negativ, în acelaşi sens fiind pronunţată în această materie şi Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului în Cauza Anghel contra României din 04.10.2007.

De asemenea, astfel cum s-a stabilit în practica CEDO petentul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, însă, Curtea Europeană a stabilit în cauza Salabiaku contra Franţei, că prezumţia de nevinovăţie consacrată de art.6 din Convenţie, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumţii de drept sau de fapt, Convenţia neinterzicându-le în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite şi nu încalcă drepturile apărării.

Mai mult de atât, arată intimata că în concordanţă cu jurisprudenţa CEDO – cauza Janosevic împotriva Suediei– se apreciază că instanţei de judecată îi revine sarcina de a verifica raportul rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit prin instituirea prezumţiei amintite şi mijloacele utilizate pentru atingerea lui.

S-a mai arătat de către intimată că din raportul agentului constatator ...din cadrul poliţiei oraşului Întorsura Buzăului reiese că petentul a efectuat manevra de depăşire neregulamentar, fiind probat şi prin declaraţia olografă a persoanei implicate în evenimentul rutier. Normele legale menţionate au un pronunţat caracter preventiv, determinat de faptul că încălcarea regulilor privind efectuarea manevrelor de depăşire prezintă un grad de pericol social prin consecinţele grave pe care le poate antrena. Sancţiunile aplicate au ca finalitate descurajarea conducătorilor auto de a încălca prevederile legale la regimul circulaţiei rutiere şi a preîntâmpina producerea unor consecinţe mai grave.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art.205 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr.134/2010, art.16, art.17, art.19 alin.1, art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, art.120 alin.1 lit. e, art.117 lit.c din R.A.OUG nr.195/2002, art.100 alin. 3 lit. a şi e din OUG nr.195/2002.

S-a solicitat în temeiul art.223 alin. 3 Cod procedură civilă, judecata în lipsă.

Alăturat întâmpinării s-a ataşat: raportul agentului constatator nr.238034/10.03.2017 (f.20-21), raportul agentului constatator nr.233481/10.03.2017 (f.22), procesul verbal de contravenţie contestat (f.23), declaraţia olografă a petentului (f.24), declaraţia olografă ...(f.25), proces verbal de contravenţie seria PCVX nr.0036009/22.02.2017 (f.29), proces verbal de citaţie (f.26-28).

La data de 29.03.2017, petentul a depus răspuns la întâmpinare, reiterând aspectele invocate în plângerea contravenţională, alăturat anexând schiţa coliziunii din data de 17.02.2017 (f.33-35).

În temeiul art.258 Cod procedură civilă, s-a încuviinţat pentru petent şi intimată proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba testimonială privind audierea martorilor ...şi ...şi comunicarea cazierului rutier al petentului (f.45,47).

La termenul din data de 25.04.2017, instanţa, faţă de depoziţia martorului ..., în temeiul art.259 Cod procedură civilă a dispus revenirea asupra probei încuviinţate privind audierea martorului ..., constatând că administrarea acesteia nu mai este necesară.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal seria PCVX nr.0036008/21.02.2017 întocmit de intimată, petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 670 lei şi cu sancţiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.118 lit.a din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 raportat la art.101 alin.3 lit. a OUG nr.195/2002 şi cu avertisment pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.79 alin.1 lit.b din OUG nr.195/2002 raportat la art.100 alin.3 lit. g OUG nr. 195/2002.

S-a reţinut în sarcina petentului că în data de 17.02.2017, la ora 08.00 a condus autoturismul Dacia Logan cu nr. de înmatriculare ...pe direcţia Braşov – Buzău, iar la intersecţia cu strada Aviatorului s-a angajat în depăşirea mai multor autovehicule care staţionau în spatele unui autoturism ( marca Opel Corsa cu nr. de înmatriculare ...) care semnalizase intenţia de a schimba direcţia de mers spre stânga fără a se asigura că poate efectua manevra de depăşire în condiţii de siguranţă, intrând în coliziune laterală cu acesta în momentul în care a virat spre stânga. De asemenea nu s-a prezentat la poliţia oraşului Întorsura Buzăului pentru întocmirea documentelor de constatare în termenul prevăzut de lege. (f.23)

Procesul verbal a fost întocmit în prezenţa contravenientului, care la rubrica alte menţiuni a arătat că ,,tot ce declară celalalt conducător auto este neadevărat. Autoturismul meu nu se cunoaşte că ar fi fost implicat în accident. Nu am ştiut că trebuie să mă prezint la poliţie pentru constatarea daunelor şi avariilor”.

În drept, potrivit art.118 lit. a din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, conducătorul de vehicul care efectuează depăşirea este obligat să se asigure că acela care îl urmează sau îl precedă nu a semnalizat intenţia începerii unei manevre similare şi că poate depăşi fără a pune în pericol sau fără a stânjeni circulaţia din sens opus.

Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, potrivit art.101 alin. 3 lit. a din OUG nr.195/2002, nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depăşirea sau trecerea la culoarea roşie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.

Potrivit art.79 alin. 1 lit. b din OUG nr.195/2002, conducătorii de vehicule implicaţi într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat numai avarierea vehiculelor şi/sau alte pagube materiale sunt obligaţi să se prezinte la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.

Totodată, potrivit art.100 alin. 3 lit. g din OUG 195/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neprezentarea la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.79 alin. 2.

Instanţa analizând înscrisurile de la dosar în vederea verificării termenului de depunere a plângerii, constată că plângerea  este formulată  în termenul de 15 zile stabilit de art.31 alin.1 din Ordonanţa nr.2/2001.

Potrivit art.34 din OG 2/2001 instanţa este datoare să verifice legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie atacat. Astfel, analizând legalitatea procesului verbal din prisma dispoziţiilor art.16 şi 17 din OG 2/2001, instanţa reţine că acesta este legal întocmit, cu respectarea condiţiilor de fond şi formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanţa reţine că, deşi O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Instanţa mai reţine că procesul-verbal de contravenţie este un act juridic administrativ întocmit de către un reprezentant al statului, bucurându-se astfel de o prezumţie de validitate şi temeinicie, prezumţie care este însă relativă şi care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.

De asemenea, prin art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului se introduce în sarcina statelor obligaţia ca în procedurile ce poartă asupra unei acuzaţii în materie penală sarcina probei să revină organelor statului. Astfel, prin intermediul art.20 din Constituţie, ce reglementează aplicabilitatea Convenţiei în dreptul intern, se introduce obligaţia statului de a proba prin organele sale, orice acuzaţie în materie penală.

Conform jurisprudenţei Curţii Europeană a Drepturilor Omului în cauza Nicoleta Gheorghe împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanţele naţionale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speţă şi consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumţia de nevinovăţie.

În plus, în decizia Haiducu şi alţii c. României, Curtea a precizat că, prevederile art.6 par. 2 din Convenţie nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumţie relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumţii, de fapt sau de drept, să conţină garanţii care să constituie limite ale aplicării acestor prezumţii, Curţii revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

De altfel, prin decizia nr.205/2009, pronunţată de Curtea Constituţională referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.16, art.17 şi art.19 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, s-a arătat că „instanţa competentă să soluţioneze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparţine celui care afirmă ceva în instanţă, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenţie”.

Totodată, prin Decizia nr.83/08.03.2002 şi Decizia nr.197/2003 ale Curţii Constituţionale, aceasta a arătat că dispoziţiile OG nr. 2/2001 sunt în deplină concordanţă cu cerinţele art.6 din Convenţie şi cu jurisprudenţa CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că OG nr.2/2001, respectă atât procedural cât şi din punct de vedere al administrării probatoriului cerinţele art.6 din Convenţie şi că nu se poate considera că procedura contravenţională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că procesul-verbal de contravenţie  reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatări personale ale agentului de poliţie aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, precum şi constatări bazate pe raportul agentului constatator şi a martorului implicat în incident. Astfel, se dă naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că fapta nu corespunde adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumţia simplă de fapt născută împotriva sa.

În cauză, din administrarea probatoriului propus de petent şi încuviinţat de instanţă nu s-a dovedit o altă stare de fapt. Astfel, prin declaraţia martorului propus de către petent este confirmată situaţia de fapt reţinută de către agentul constatator, martorul afirmând că în luna februarie 2017, în jurul orei 08.00 conducea autoturismul marca Opel Corsa cu nr. de înmatriculare … pe DN10 Întorsura Buzăului, iar în dreptul secţiei de poliţie a oprit autoturismul pentru a efectua manevra de virare spre stânga, aşteptând să treacă autoturismul care circula din sens opus, în spatele său aflându-se alte 4 autoturisme. După ce a trecut autoturismul din sens opus, în momentul în care desfăşura manevra de virare spre stânga a fost lovit în partea stângă de un autoturism marca Dacia Logan de culoare albă care efectua manevra de depăşire circulând în acelaşi sens de mers, fiind avariată partea dreaptă a autoturismului, respectiv far, aripa, roata şi oglinda. Ulterior, autoturismul cu care a intrat în coliziune s-a oprit la 50 de metri în faţă, iar un poliţist din cadrul secţiei de poliţie a strigat către acesta să aducă actele maşinii pentru a se împăca, însă conducătorul autoturismului s-a urcat în maşină şi şi-a continuat deplasarea. A mai arătat martorul că la scurt timp, aflându-se în drum spre locul de muncă, pe DN10, a observat maşina petentului în parcarea de la Profi şi a oprit pentru a discuta cu acesta. În discuţia cu petentul, martorul a precizat că deşi acesta i-a spus că îi dă actele maşinii pentru a ajunge la o înţelegere amiabilă, ulterior a refuzat, s-a urcat în maşină şi a plecat. În continuare martorul a arătat că datorită pagubelor suferite în urma coliziunii s-a deplasat la organele de poliţie pentru a sesiza incidentul.

De asemenea, declaraţia martorului ...se coroborează cu aspectele reţinute în raportul agentului constatator ..., care a fost prezent pe parcursul desfăşurării incidentului.

În speţă, având în vedere că petentul nu contestă faptul că în data de 17.02.2017, ora 08.00 fiind la volanul autoturismului marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare ...în timp ce circula pe DN10 Întorsura Buzăului a intrat în coliziune cu autoturismul condus de martorul ...marca Opel Corsa cu nr. de înmatriculare ..., precum şi că ulterior nu a încheiat o constatare amiabilă şi nici nu s-a prezentat la organele de poliţie în termen de 24 de ore de la producerea evenimentului, astfel cum reiese din obiecţiunile menţionate în procesul verbal contestat, din coroborarea declaraţiei martorului ...cu raportul agentului constatator ...care confirmă starea de fapt consemnată de către agentul constatator care a întocmit procesul verbal de contravenţie,  instanţa va reţine că procesul verbal este temeinic sub aspectul situaţiei de fapt redate de agentul constatator.

Apărările petentului constând în faptul că cercetând autoturismul proprietate personală împreună cu fiul său a constatat lipsa vreunei urme de impact ca urmare a coliziunii nu sunt de natură a înlătura caracterul contravenţional al faptelor săvârşite.

De asemenea, lipsa vinovăţiei în săvârşirea faptei invocată de petent nu poate fi reţinută de instanţă, dat fiind dispoziţiile art.118 lit. a Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, care prevăd în mod expres că la efectuarea manevrei de depăşire conducătorul de vehicul este obligat să se asigure că acela care îl precedă nu a semnalizat intenţia începerii unei manevre similare. Ori din declaraţia martorului ...care se coroborează cu raportul de constatare al agentului ...reiese că autoturismul condus de martor a semnalizat intenţia de virare către stânga. Mai mult, existenţa a 4 vehicule staţionate în spatele vehiculului condus de martor care aşteptau ca acesta din urmă să efectueze virajul către stânga pentru a-şi continua deplasarea argumentează în plus posibilitatea luării la cunoştinţă de către petent că autoturismul din faţa sa intenţionează să schimbe direcţia de deplasare, astfel neputând efectua în siguranţă manevra de depăşire.

Prin urmare, instanţa reţine că fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul-verbal atacat, întruneşte elementele constitutive ale contravenţiilor prevăzute de textele legale citate, atât sub aspect subiectiv, cât şi sub aspect obiectiv, sancţiunea fiind legal aplicată, astfel încât procesul-verbal întocmit în cauză este temeinic.

În ceea ce priveşte însă individualizarea sancţiunii, instanţa are în vedere dispoziţiile  art.21 alin.3 din O.G.2/2001 care stabilesc drept criterii în acest sens împrejurările în care fapta  a fost săvârşită, modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanţele personale ale contravenientului, instituindu-se ca principiu proporţionalitatea sancţiunii cu gradul de pericol social al faptei.

În raport cu aceste dispoziţii legale coroborate şi cu prevederile art.34 alin.1 OG nr. 2/2001 care permit instanţei să aprecieze inclusiv asupra naturii sancţiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, instanţa reţine că petentul a săvârşit două abateri la legea circulaţiei, respectiv a efectuat manevra de depăşire fără a se asigura corespunzător şi nu s-a prezentat în termen de 24 de ore la unitatea de poliţie pentru întocmirea documentelor de constatare.

Aşadar, instanţa consideră că faptele petentului relevă un grad ridicat de pericol social atât pentru autoturismele care circulau regulamentar, cât şi pentru petent însuşi, pericol social ce justifică amenda aplicată şi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce. Instanţa consideră că acest gen de fapte contravenţionale este din ce în ce mai des întâlnit şi că este necesară sancţionarea contravenţională cât mai adecvată a acestora pentru a se realiza scopul educativ şi preventiv al sancţiunii contravenţionale. De asemenea, aceste fapte contravenţionale prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea că pot conduce la pagube importante şi pot produce consecinţe mult mai grave precum pierderea vieţii participanţilor la trafic sau vătămarea integrităţii lor.

Instanţa nu contestă necesitatea petentului de a deţine un permis de conducere valabil justificat de transportul copiilor minori la unitatea de învăţământ, însă tocmai motivat de acest aspect petentul trebuia să manifeste o atenţie sporită faţă de respectarea dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice, ori, având în vedere şi fişa de cazier rutier (f. 45), instanţa constată că acesta nu se află la prima abatere, fiind sancţionat de alte 9 ori în ultimii 5 ani, împrejurare ce evidenţiază că niciuna dintre sancţiuni nu şi-a îndeplinit scopul pentru care i s-a aplicat, motiv pentru care reindividualizarea amenzii contravenţionale prin înlocuirea acesteia cu sancţiunea avertisment nu poate fi primită de instanţă.

De asemenea, instanţa constată că însuşi agentul constatator a dat dovadă de clemenţă, pentru săvârşirea contravenţiei privind neprezentarea la unitatea de poliţie aplicând sancţiunea avertismentului.

Având în vedere cele menţionate, instanţa consideră că dispoziţiile art.21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancţiunii contravenţionale, aceasta fiind una proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite de către petent.

Faţă de cele expuse, instanţa va respinge acţiunea formulată de către petent ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge plângerea formulată de petentul ..., CNP …, cu domiciliul în localitatea …, judeţul Braşov în contradictoriu cu …, cu sediul în …, judeţul Covasna, ca neîntemeiată.

Menţine procesul verbal de contravenţie seria PCVX nr.0036008 întocmit la data de 21.02.2017 de Poliţia oraşului Întorsura Buzăului.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere ce se depune la Judecătoria Întorsura Buzăului.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 02 mai 2017.

PREŞEDINTE GREFIER

... …

Redact. Jud…..

Tehnored….

02.05.2017/ 4ex.

Domenii speta

Spete similare