Plangere contraventionala

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ORADEA

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 2859/2017

Şedinţa publică din 10 aprilie 2017

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ..

GREFIER: ..

******

Pe rol pronunţarea în cauza civilă formulată de petentul în contradictoriu cu intimata, având ca obiect plângere contravenţională.

La apelul nominal nu se prezintă nimeni.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Dezbaterile au avut loc în şedinţa de judecată de la data de 03.04.2017, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru data de 10.04.2017, când a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională depusă pe rolul acestei instanţe la data de 16.01.2017, sub nr. de mai sus, petentul a solicitat, în contradictoriu cu intimata anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria din 06.12.2016, încheiat de intimată, şi exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 250 de lei.

În motivare, petentul a arătat, în esenţă, că autovehiculul nu se mai afla în proprietatea sa la data săvârşirii contravenţiei.

În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002, Ordinul 1501/2006.

La cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: proces-verbal de contravenţie (f. 3), certificat de înmatriculare (f. 4), proces-verbal pentru scoaterea din evidenţă a mijloacelor de transport (f. 5).

Plângerea contravenţională a fost legal timbrată conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (f. 15).

La data de 16.02.2017 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenţionale.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de către M.A.I. - DRPCÎV. S-a susţinut că obligaţia de a achita rovinieta revine persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare al autoturismului ca deţinător sau utilizator, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul şi că această înscriere este o condiţie de opozabilitate. Contractul de vânzare-cumpărare nu are nicio relevanţă întrucât acesta produce efecte numai între părţile semnatare, conform principiului realitivităţii efectelor actului juridic. Certificatul de atestare fiscală nu constituie titlu de proprietate şi nu conferă această calitate, ci face doar dovada că petentul nu figurează în evidenţe cu creanţe bugetare. Prin urmare, s-a afirmat că atâta timp cât intimatul-petent figurează ca şi proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare, cât şi în evidenţele SPCRPCÎV, şi nicio altă persoană nu este menţionată ca utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravenţional şi acestuia îi revine obligaţia de a face dovada valabilităţii rovinietei, neputându-se prevala de propria incorectitudine (de a nu fi înregistrat menţiunea în baza de date). În fine, în motivarea întâmpinării s-au invocat Decizia ÎCCJ nr. 43/21.11.2016, Decizia CCR nr. 623/12.06.2012, Decizia CCR nr. 459/16.06.2015, Decizia CCR nr. 217/09.05.2013.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002 şi ale Ordinului M.T. nr. 611/2015.

Pentru dovedirea întâmpinării s-a solicitat proba cu înscrisuri.

La întâmpinare au fost anexate: proba foto (f. 27), autorizaţie de control (f. 25), dovadă de comunicare (f. 26).

La termenul de judecată din 03.04.2017, petentul a depus la dosarul cauzei contractul de vânzare – cumpărare prin care a vândut autoturismul (f. 37).

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului de faţă, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria din (f. 3) petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 250 de lei pentru săvârşirea contravenţiei reglementate de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002. În sarcina sa s-a reţinut faptul că, la data de 15.07.2016, ora 01:09, autovehiculul cu nr. de înmatriculare, care îi aparţinea, a circulat fără a deţine rovinietă valabilă pe DN15 km 82+550 m, Sângeorgiu de Mureş, jud. Mureş.

Astfel cum reiese din contractul depus la dosarul cauzei (f. 37), petentul a înstrăinat vehiculul marca VOLKSWAGEN TOURAN, cu nr. de înmatriculare şi nr. de identificare, la data de 06.05.2016, numitului. Autovehiculul a fost scos din evidenţa fiscală a mijloacelor de transport a Municipiului O începând cu aceeaşi dată (a se vedea procesul-verbal nr. aflat la fila 5).

În drept, din economia dispoziţiilor OG nr. 2/2001, care constituie cadrul general de reglementare al contravenţiilor, se desprinde principiul personalităţii răspunderii contravenţionale, potrivit căruia nu poate fi sancţionată decât persoana care se face vinovată de săvârşirea contravenţiei. 

În speţă, petentul nu mai era, la data săvârşirii contravenţiei, proprietar al autoturismului în discuţie şi, prin urmare, nu se face vinovat de săvârşirea contravenţiei.

Raportat la susţinerile intimatei, potrivit cărora schimbarea proprietarului nu îi este opozabilă, instanţa reţine că opozabilitatea este o chestiune de drept civil, care nu poate fi transpusă ca atare în dreptul contravenţional. Astfel, trebuie acceptat că materia contravenţională constituie materie penală în sensul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, astfel că vinovăţia unei persoane trebuie dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil. Or, în speţă, contractul depus de petent la dosar şi care atestă înstrăinarea vehiculului, împreună cu procesul-verbal de scoatere din evidenţele fiscale, constituie dubii rezonabile, care trebuie să îi profite acestuia. De aceea, deşi este adevărat că ar fi teoretic posibil ca o persoană să încheie un asemenea contract pro causa, instanţa reţine în primul rând că în speţă nu există niciun indiciu în acest sens şi, în al doilea rând, că ceea ce trebuie dovedit dincolo de orice dubiu rezonabil nu este nevinovăţia contravenientului, ci vinovăţia sa.

Raportat la faptul că petentul ar avea calitatea de utilizator al autovehiculului, astfel că îi revenea obligaţia de a achita rovinieta, instanţa reţine că, în conformitate cu art. 1 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 15/2002 utilizatorii sunt definiţi ca fiind persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini. Se observă, deci, că pentru ca o persoană să aibă calitatea de utilizator trebuie îndeplinite două condiţii cumulative: să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare şi să aibă în proprietate sau să poată folosi vehiculul în baza unui drept legal. Or, în speţă, deşi petentul este persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare, acesta a înstrăinat autovehiculul către o altă persoană, astfel că nu mai deţine niciun drept asupra acestuia. Prin urmare, petentul nu are calitatea de utilizator în sensul legii, deci nu era obligat la plata rovinietei.

Împrejurarea că, potrivit art. 7 din OG nr. 15/2002, responsabilitatea pentru achitarea tarifului de utilizare şi deţinerea rovinietei revine deţinătorilor menţionaţi în certificatul de înmatriculare nu poate fi interpretată în sensul că ar institui o răspundere obiectivă, reprezentând o derogare de la principiul personalităţii răspunderii contravenţionale. Este evident că, odată cu transmiterea dreptului de proprietate asupra unui autovehicul, se transmite şi obligaţia de a achita tariful de utilizare şi de a deţine rovinieta, indiferent dacă cumpărătorul şi-a îndeplinit sau nu obligaţia de a solicita modificarea certificatului de înmatriculare, în sensul schimbării numelui proprietarului.

În ceea ce priveşte împrejurarea dacă petentul ar fi avut obligaţia de a cere înscrierea noului proprietar în certificatul de înmatriculare, instanţa reţine în primul rând că această obligaţie revenea cumpărătorului autovehiculului şi nu petentului. Oricum, omisiunea înscrierii noului proprietar în baza de date nu poate echivala cu o transferare a răspunderii contravenţionale de la cumpărătorul autoturismului la petent. A decide în sens contrar ar însemna să se încalce principiul personalităţii răspunderii contravenţionale, simpla nerespectare a obligaţiei de a solicita înscrierea noului proprietar în certificatul de înmatriculare - deşi neincriminată ca atare - având drept consecinţă faptul că fostul proprietar al autovehiculului ar răspunde pentru orice contravenţie săvârşită de noul proprietar, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste motive instanţa urmează să admită plângerea contravenţională.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite plângerea contravenţională formulată de petentul, CNP, cu domiciliul în O.., în contradictoriu cu intimata, cu sediul în B .

Anulează procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria încheiat de intimată.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria O.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 10 aprilie 2017.

Preşedinte Grefier

 ....

Domenii speta

Spete similare