Anulare act administrativ

Pe rol fiind soluţionarea cauzei contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamant VG şi pe pârât CONSILIUL LOCAL AL ORAŞULUI, având ca obiect anulare act administrativ ANULARE HCL, P-V.

INSTANŢA

Prin cererea inregistrată pe rolul instanţei la data de 28.07.2016, reclamantul VG a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Oraşului  anularea partială a Hotărârii Consiliului Local  nr. 82/26.11.2015, respectiv a art 2 din această hotărâre, prin care s-a stabilit prețul vânzării pentru terenul concesionat de reclamant  ca fiind de 20 euro / mp, calculat la cursul BNR din ziua vânzării.

A solicitat si anularea în parte a actului preparatoriu al acestei hotărâri, respectiv procesul verbal nr. 105/22.12.2015, cu privire la punctul 15 al ordinii de zi, precum si obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamantul a arătat că prin cererea nr. 19016/09.02.2015 a solicitat pârâtului Consiliul Local  aprobarea cumpărării terenului im suprafaţă de 500 mp cu privire la care este titularul unui drept de concesiune, in baza contractului de concesiune 87/06.03.1996, pe care si-a construit o locuinţă.

Ca, prin HCL 11/17.07.2008 s-a acordat avizul de principiu in vederea demarării procedurilor legale referitoare la vânzarea terenurilor concesionate de către deţinătorii construcţiilor existente pe aceste terenuri.

A mai arătat că au fost intocmite acte preparatorii, respectiv expertize de specialitate de către experti angajati de către pârâtă, in cazul său această expertiză stabilind un preţ de 6,5 euro/mp.

Cu toate acestea, susţine reclamantul că prin HCL contestată s-a stabilit un preţ de 20 euro /mp, cu ignorarea concluziilor raportului solicitat insăşi de vânzător, fără a justifica in vreun fel această valoare, valoare discriminatorie si faţă de vecinii reclamantului, cărora li s-au aprobat preţuri de 6-8 euro / mp.

Critică actele administrative susţinând că nu sunt motivate, in sensul că nu precizează motivul stabilirii unui atare preţ. Precizează că acestea sunt contrare actelor premergătoare – respectiv contrare raportului de expertiză, precum si pentru că sunt discriminatorii.

In drept a invocat legea 554/2004.

Cererea a fost legal timbrată si insotită de inscrisuri.

Pârâtul, legal citat a depus intâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată. Susţine pârâta că nu există nici un temei legal care să oblige Consiliul Local sa vândă terenul in cauză la pretul rezultat din raportul de evaluare, intrucât acest raport nu a fost insusit de către Consiliul Local. Susţine că în calitate de vânzător este liber să stabilească pretul pe care il consideră corect.

Analizând cauza de faţă, Tribunaul reţine următorele:

Reclamantul este titularul contractului de concesiune 87/06.03.1996 incheiat cu UAT , pentru suprafaţă de 500 mp teren situat in - ) filele11 -17 vol 2 ds), teren pe care, cu acordul proprietarului si-a construit o locuintă ( a se vedea autorizatia de construire – fila 23 vol 2 ds).

Prin cererea nr. 19016/09.02.2015 a solicitat pârâtului Consiliul Local  aprobarea cumpărării terenului im suprafaţă de 500 mp – fila 22 vol 1 ds, iar urmare a acestei cereri, in cadrul Primăriei  s-au demarat anumite proceduri, respectiv a fost intocmit de către proprietar un raport de evaluare pentru stabilirea valorii de piată a terenului in cauză,  in iunie 2015 – filele 25 -48 vol 2 ds, s-a intocmit referatul de specialitate nr. 18437 bis/22.10.2015 – fila 78 vol 2ds, etc.

La data de 26.11.2015 pe ordinea de zi a sedintei Consiliului Local , punctul 15 s-a aflat cererea reclamantului de aprobare a vânzării terenului in discutie – fila 49 vol 2 ds, iar din procesul verbal al sedinţei rezultă că la propunerea unui consilier a fost insuşită valoarea propusă de acesta de 20 euro /mp ca preţ al vânzării.

Dispozitiile legale ce reglementează posibilitatea de vânzare a terenurilor aflate in domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale sunt cele ale art 123 din Legea 215/2001 actualizată, potrivit cărora:

„1) Consiliile locale și consiliile județene hotărăsc ca bunurile ce aparțin domeniului public sau privat, de interes local sau județean, după caz, să fie date în administrarea regiilor autonome și instituțiilor publice, să fie concesionate ori să fie închiriate. Acestea hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau județean, în condițiile legii.

(2) Vânzarea, concesionarea și închirierea se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (2), în cazul în care consiliile locale sau județene hotărăsc vânzarea unui teren aflat în proprietatea privată a unității administrativ-teritoriale pe care sunt ridicate construcții, constructorii de bună-credință ai acestora beneficiază de un drept de preempțiune la cumpărarea terenului aferent construcțiilor. Prețul de vânzare se stabilește pe baza unui raport de evaluare, aprobat de consiliul local sau județean, după caz.”

Notează Tribunalul. Că în aplicarea acestor dispozitii legale, pârâtul a dispus efectuarea unui raport de expertiză cu scopul stabilirii valorii de piată a terenului in cauză, concluzia acestui raport fiind că preţul ar fi de 6,5 euro/mp.

Cu toate acestea, prin HCL contestată în cauza de faţă, Consliul Local a stabilit un preţ de 20 euro / mp, fără a exista nici un fel de justificare a acestei optiuni si fără o analiză a concluziilor raportului de expertiză dispus tocmai de Consiliul Local.

Tribunalul constată că, procedând in această manieră,  pârâtul a săvârşit un exces de putere, aşa cum este definit de art.2 lit.n din Legea nr.554/2004, ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Sub acest aspect apare intemeiată critica reclamantului referitoare la nemotivarea actului administrativ criticat.

Din perspectiva instanţei de judecată, motivarea este decisivă, pentru a face demarcaţia dintre actul administrativ adoptat în cadrul marjei de apreciere conferite de lege autorităţii publice şi cel adoptat prin exces de putere, astfel cum este definit  acest termen în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Verificarea vizează, aşadar, temeiurile şi efectele deciziei administrative prin prisma unui echilibru rezonabil  între interesul public şi cel privat, pentru că raportul de drept administrativ este caracterizat de preeminenţa interesului public, definit în art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004 ca fiind interesul ce vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare şi realizarea competenţelor publice.

Tocmai de aceea amploarea şi detalierea motivării unui act administrativ se analizează în dependenţă cu natura acestuia şi cu circumstanţele cauzei. ( a se vedea in acest sens Decizia 3433/2016 a ICCJ sectia contencios administrativ)

De altfel, pârâtul nu a răspuns solicitărilor exprese atât ale reclamantului, cât si ale instanţei de faţă, de a preciza dacă a incheiat acte de insrăinare a terenurilor aflate in aceeasi situaţie juridică cu cel al reclamantului, situate in aceeasi zonă cu precizarea preţului de vânzare, cu atât mai mult cu cât o atare informatie reprezintă nu doar o informatie utilă solutionării cauzei de faţă, ci si o informatie de interes public.

Solicitarea instanţei, constituind un veritabil interogatoriu, iar atitudinea procesuală a pârâtului constituind un refuz nejustificat de a răspunde, sanctiunea aplicabilă este cea prev de art. 358 C pr civ.

Faţă de cele ce preced, constatând că actele administrative contestate sio cele preparatorii sunt nelegale, urmează a fi anulate in măsura in care ele privesc solicitarea reclamantului.

Cum potrivit art 8 din Legea 554/2004, instanţa, anulând un act administrativ poate dispune si repararea pagubei cauzate prin acesta, in cazul de faţă reparatia echitabilă a pagubei reclamantului, constă în obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să aprobe vânzarea terenului concesionat reclamantului la prețul stabilit prin raportul de evaluare întocmit - 6,5 euro/mp.

Totodată, faţă de solicitarea reclamantului, pârâtul, căzut in pretenţii va fi obligat si la plata sumei de 1850 leu cu titlu cheltuieli de judecată – taxă de timbru si onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite  acţiunea formulată de reclamantul VG, jud. Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Oraşului .

Anulează în parte Hotărârea Consiliului Local  nr. 82/26.11.2015, respectiv art 2 din această hotărâre, prin care se stabilește prețul vânzării ca fiind de 20 euro / mo, calculat la cursul BNR din ziua vânzării.

Anulează în parte actul preparatoriu al acestei hotărâri, respectiv procesul verbal nr. 105/22.12.2015, cu privire la punctul 15 al ordinii de zi.

Obligă pârâtul să emită o hotărâre prin care să aprobe vânzarea terenului concesionat reclamantului la prețul stabilit prin raportul de evaluare întocmit - 6,5 euro/mp.

Obligă pârâtul să achite reclamantului suma de 1850 leu cu titlu cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare