Anulare act administrativ

Prin sentinta civila nr. 2509 din 14.12.2010 a Tribunalului Arad, pronuntata în dosarul nr. 3506/108/2010, a fost respinsa ca inadmisibila actiunea în contencios administrativ formulata de reclamant si s-a respins în principiu cererea de interventie în interes propriu, pentru anularea Notei emisa de directorul adjunct al penitenciarului, deoarece este defectuos întocmita si îi încalca drepturile stabilite prin Legea nr. 275/2006 si reglementate prin HG nr. 1897/2006, precum si prin OMJ 2714/2008.

În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, potrivit prevederilor imperative, dar în egala masura si exprese si lipsite de orice echivoc, ale art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara.

Este de reamintit de catre tribunal ca în conformitate cu dispozitiile art. 73 pct. 3 lit. h din Constitutia României infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora se stabilesc prin lege organica.

Prin cererea introductiva de instanta reclamantul a criticat nota mentionata prin care s-a stabilit ca din motive legate de riscul epidemiologic si datorita conditiilor improprii de pastrare, persoanelor private de libertate li se interzice sa primeasca prin pachete aduse de apartinatori, alimente usor perisabile, cum ar fi mâncarea gatita, salatele cu maioneza, prajituri sau alte dulciuri de casa sau altele asemenea, facând exceptie alimentele produse în regim de gospodarie, expres evidentiate în nota respectiva, stabilindu-se totodata ca toate celelalte bunuri alimentare pot fi primite de persoanele private de libertate în conditiile prevazute de OMJ 2714/20.10.2008 si daca au aplicate sigiliul producatorului.

Prin urmare, este dincolo de orice îndoiala ca prin actiunea introductiva, dar si prin cererea de interventie în interes propriu, este vizat de catre parti dreptul acestora de a primi bunuri în situatia de detentie în care se afla, drept consfintit prin art. 49 alin. 1 din Legea nr. 275/2006, privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, drept care este cuprins în articolul mentionat deja si care este asezat în Capitolul 4 din lege, privitor la drepturile si obligatiile persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, din care capitol art. 38 alin. 2 stabileste în aceeasi masura imperativa ca împotriva masurii privitoare la exercitarea drepturilor prevazute în acest capitol persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot face plângere la judecatorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.

Este stiut ca legea mai înainte mentionata este o lege organica asa încât procedura speciala reglementata la art. 38 mai sus mentionat se circumscrie celor la care face referire art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, privind actele nesupuse controlului si limitele controlului exercitat de catre instanta de contencios administrativ.

În continuare s-a stabilit, prin vointa suverana a legiuitorului, ca judecatorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate proceda la ascultarea oricarei alte persoane în vederea aflarii adevarului, acesta solutioneaza plângerea, prin încheiere motivata, în termen de 10 zile de la primirea acesteia si pronunta una dintre urmatoarele solutii, respectiv admite plângerea si dispune anularea, revocarea sau modificarea masurii luate de catre administratia penitenciarului sau respinge plângerea, daca aceasta este nefondata, iar încheierea judecatorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se comunica persoanei condamnate si administratiei penitenciarului în termen de doua zile de la data pronuntarii acesteia, în fine împotriva încheierii judecatorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnata si administratia penitenciarului pot introduce contestatie la judecatoria în a carei circumscriptie se afla penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, iar contestatia se judeca potrivit dispozitiilor art. 460 alin. 2 - 5 din Codul de procedura penala, care se aplica în mod corespunzator.

Astfel fiind, se impune cu necesitate concluzia în raport cu cele evidentiate în considerentele de fata ca demersul judiciar initiat de catre reclamant nu este admisibil pe calea contenciosului administrativ, cu atât mai mult cu cât acesta s-a limitat la a arata în precizarea cererii sale introductive, cu înalt grad de generalitate, dar totodata într-un mod inadecvat, ca se constituie parte civila împotriva medicului sef si a Penitenciarului Arad, fara însa a cere, pe lânga anularea masurii contestate si recunoasterea pretinsului drept, si repararea unei eventuale pagube, sustinând numai ca familia sa a fost pagubita material prin faptul ca alimentele pe care i le-a adus au fost respinse, iar printr-o precizare ulterioara depusa la dosar la 14 septembrie 2010 a învederat ca a „suferit daune materiale si morale”.

Domenii speta

Spete similare