Drept civil. actiune în revendicare paralizata de actualul posesor al imobilului, ce opune titularei de actiune propriul titlu asupra bunului revendicat.

DREPT CIVIL. ACTIUNE ÎN REVENDICARE PARALIZATA DE ACTUALUL POSESOR AL IMOBILULUI, CE OPUNE  TITULAREI  DE ACTIUNE  PROPRIUL TITLU ASUPRA  BUNULUI REVENDICAT.

În speta  este de netagaduit calitatea reclamantei de titulara a dreptului de proprietate, dreptul acesteia  fiind  întabulat în cartea funciara sub  B 5 în baza  Sentintei civile nr. 507/2004 prin care fusese  anulata  încheierea de întabulare nr. 4128/1949 fiind  restabilita situatia anterioara de CF în favoarea reclamantei, prin urmare, acesteia  nu-i poate fi tagaduita calitatea  procesuala activa în exercitarea actiunii în revendicare dedusa judecatii.

În speta însa, aceasta actiune  a fost paralizata de Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice, care  a opus reclamantei propriul titlu asupra imobilului revendicat, imobil ce face parte  din domeniul public fiind înscris în inventarul  centralizat al bunurilor din domeniul public  al Statului, aprobat prin H.G.  nr. 1705/2006, context  în care trebuie  reliefat efectul de opozabilitate  fata de terti a dreptului Statului fara înscrierea în cartea funciara având în vedere prevederile  art. 26 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, în versiunea în vigoare la data la care prin hotarâre de guvern imobilul apare  inclus în inventarul bunurilor  din domeniul public  al Statului.

Pe de alta parte, din perspectiva prevederilor art. 37 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 - în forma în vigoare la data declansarii litigiului de fata -, trebuie a se retine  ca  hotarârea judecatoreasca în baza careia a fost  întabulat dreptul reclamantei în cartea funciara, nu a  fost pronuntata în contradictoriu cu Statul Român prin  Ministerul Finantelor Publice, ca atare nu-i este opozabila Statului.

Art. 26 alin. 2 din Legea nr. 7/1996

Art. 37 alin. 1 si 2 din Legea nr.7/1996

Art. 136 alin. 4 din Constitutia României

DECIZIA CIVILA NR.276/2015-A

 din 9 aprilie 2015 (dosar nr.316/187/2008**)

Prin sentinta civila nr. 72/C din 10 martie 2010 pronuntata de Tribunalul B s-a respins exceptia insuficientei timbrari si exceptia inadmisibilitatii .

S-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale a pârâtilor U.M. 0143 B cu sediul în B jud. B, Primaria Municipiului B cu sediul în B. str. S. V, nr.  ,jud. B  si C L B  cu sediul în B, str. S V, nr.  ,jud. B si-n consecinta s-a respins actiunea fata de aceste parti.

S-a admis în parte actiunea formulata de reclamanta E G C de O M cu sediul în O, str. E M P, nr., jud. B  în contradictoriu cu pârâtii M A N cu sediul în B, str. I, nr.  sector , U.M. Z, jud. Sj si intervenientul M E F, cu sediul în B, str. A, nr., sector , si-n consecinta :

Au fost obligati pârâtii sa elibereze în deplina proprietate, posesie si pasnica folosinta imobilul cu nr.top.253/1 din C.F. nr.2233 B.

S-a respins capatul de cerere privind obligarea pârâtilor de a se detine pe viitor de la orice acte de contestare în posesie ori folosinta a imobilului .

Au fost obligati pârâtii M A N, U.M.Z si intervenientul sa plateasca suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele :

Imobilul cu nr.top. 253/1 B reprezentând în natura casa si curte în intravilan în suprafata de 1630 mp, constituie proprietatea tabulara a reclamantei în baza sentintei civile nr.507/2004 pronuntata de Judecatoria B.

Având în vedere situatia de carte funciara a imobilului în litigiu, nu sunt aplicabile dispozitiile O.U.G. nr.94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România. În conditiile respectivei Ordonante se restituie cultelor religioase din România imobilele aflate în proprietatea Statului, a unei  persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevazute la art.2.

Asadar, exceptia inadmisibilitatii promovarii actiunii a fost respinsa.

De asemenea, a fost respinsa exceptia insuficientei timbrari întrucât în temeiul Legii nr. 455/2006 pentru stabilirea unor masuri privind actiunile si cererile în justitie formulate de cultele religioase recunoscute din România, actiunile de revendicare formulate de cultele religioase sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru si de timbru judiciar .

Exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a P M B, respectiv a C M B au fost admise pentru considerentul ca aceste institutii nu au exercitat  si nu exercita posesie asupra imobilului în litigiu .

De asemenea, a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasiva a pârâtei U.M. B pentru considerentul aratat prin adresa nr. A 4477/12.10.2006 emisa de catre U.M. B si anume ca imobilul în litigiu a trecut din folosinta si administrarea U.M.B în folosinta si administrarea U.M.  Z.

În ceea ce priveste fondul pricinii, instanta a retinut ca reclamanta si-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în urma unei hotarâri judecatoresti pronuntata la o data anterioara emiterii H.G.nr. 2060/2004. În cauza, nu s-a facut nici o dovada ca trecerea imobilului în domeniul public al statului s-a facut ca urmare a achitarii unor despagubiri. De altfel, H.G. nr.2060/2004 s-a abrogat prin H.G. nr.1705/2006.

Fata de considerentele expuse, instanta a admis în parte actiunea în sensul obligarii pârâtilor M A N, U.M. Z si a a intervenientului (calitate dobândita  în temeiul art.66 coroborat cu art.58 C.pr.civ.) Statul Român prin Ministerul Economiei si Finantelor sa elibereze în deplina proprietate, posesie si pasnica folosinta imobilul cu nr.top. 253/1 din C.F. 2233 B.

Capatul de cerere privind obligarea pârâtilor de a se abtine pe viitor de la orice acte de conturbare în posesie ori folosinta a imobilului a fost respins întrucât drepturile, pretentiile ce se cer a fi valorificate pe cale de actiune în justitie trebuie sa fie actuale.

În temeiul art.274 Cod procedura civila au fost obligati pârâtii si intervenientul sa achite reclamantei suma de 100 lei onorariu avocat. Sumele achitate de catre reclamanta cu titlu de taxa judiciara de timbru nu vor cadea în sarcina pârâtilor întrucât, actiunea fiind scutita de plata taxei judiciare de timbru, reclamanta are posibilitatea de a solicita restituirea acestora, în temeiul Legii nr. 146 /1997, cu titlu de taxa judiciara de timbru nedatorata.

Împotriva acestei hotarâri în termen legal au declarat apel Directia Generala a Finantelor Publice B în reprezentarea Ministerul Finantelor Publice pentru Statul Român si M A N reprezentata prin Directia pentru relatia cu Parlamentul si asistenta juridica.

Prin decizia civila nr. 215/A din data de 15.11.2011, pronuntata de Curtea de Apel O, în dosar nr. 316/187/2008, s-au admis ca fondate apelurile civile declarate de apelantul pârât M A N reprezentat prin D pt. r. P. a j cu sediul în B, str. I, nr. , sector , pentru U.M. Z, judetul S si de apelantul pârât D G A F P B cu sediul în O, str. D C, nr. , judetul B în reprezentarea M F P cu sediul în B, str. A, nr.  sector  pentru STATUL ROMÂN, în contradictoriu cu intimata reclamanta E R U CU R G-C DE O M cu sediul în O, str. E M P, nr. , judetul B si intimatii pârâti P M B si C L M B ambii cu sediul în B, str. S V, nr. , judetul B, împotriva sentintei civile nr. 72 din 10 martie 2010 pronuntata de Tribunalul B, pe care o modifica în parte în sensul ca :

S-a luat  act de tranzactia încheiata la data de 03.10.2011 între E R U cu R G C de O M reprezentata prin preot I M P de B si M A N prin D pentru r cu P si a j pentru U.M.  Z si U.M.  B care are urmatorul cuprins :

„1. E R U cu R G-C de O M reprezentata prin preot I M. P de B pe de o parte si 2. M A N prin D pentru r cu P si a j (în noua titulatura) pentru U.M.  Z si U.M.  B. din interesul solutionarii amiabile a cauzei civile aflata pe rolul Curtii de Apel O sub dosar nr.316/187/2008 – apel, revendicare – cu termen de judecata la 19.04.2011. vazând interesul comun al celor doua parti pentru mentinerea si pe viitor a unor raporturi bazate pe respect si buna vecinatate în conditiile concrete date de situatia proprietatii consemnata în CF 2233 B cu privire la imobilul nr. top 253. partile au hotarât urmatoarele :  1. Se accepta, de comun acord, masuratorile topo si schita – Plansa 11 B astfel cum a fost întocmita în prezenta reprezentantilor celor doua parti la fata locului de catre expert ing. I C. 2. Se accepta dezmembrarea parcelei nr. top 253/1 în suprafata de 1630 mp în conformitate cu schita ing. I C în parcelele cu nr. top nou formate, respectiv : - parcela nr. top 253/1A = 952 mp, - parcela nr. top 253/1B = 280 mp, - parcela nr. top 253/1C = 398 mp. 3. Reclamanta-intimata E R.U.R. G-C O în calitate de proprietara tabulara accepta si cedeaza cu deplin drept de proprietate pe seama M A N prin d pentru R cu P si a j (în noua titulatura) pentru UM  Z si UM 0 B – parcela nr. top 253/1C în suprafata totala de 398 mp, (în care se include si suprafata de 272 mp aferenta corpului de cladire notat C2, proprietatea M A N) pentru care se va forma un numar cadastral nou distinct si care se va înscrie în CF în mod distinct si definitiv în favoarea titularului constructiei C2. 4. Pe seama reclamantei intimate E R.U.R. G-C O, laolalta si în indiviziune cu M A N – care va avea distinct si un drept de servitute de trecere – va ramâne si se va folosi în comun si se va forma un numar cadastral distinct corespunzator parcelei nr. top 253/1B în suprafata de 280 mp. 5. Parcela nr. top 253/1A în suprafata de 952 mp dimpreuna cu constructiile numerotate pe schita cu C1 = 326 mp si C3 = 32 mp ramâne si se recunoaste ca formând proprietatea exclusiva a reclamantei-intimate si proprietar de CF – E R.U.R. G-C O, eliberându-se de îndata în deplina proprietate, posesie si folosinta în starea în care se gaseste în acest moment. 6. Pentru delimitarea parcelei nr. top 253/1B si 253/1C plus cladirea C2 ce revin M A N marcata pe schita fata de parcela nr. top 253/1A si cladirile notate pe schita cu C1 si C3 proprietatea E R.U.R. G-C O, partile au hotarât de comun acord a se edifica de catre M A N cu materiale si forta de munca proprie un gard despartitor cu fundatie si materiale adecvate si care sa fie corespunzator din punct de vedere estetic, în compensatie cu terenul aferent cedat M A N. 7. Prezenta tranzactie s-a încheiat în trei exemplare, din care un exemplar se va prezenta si depune la Curtea de Apel O în dosar nr.316/187/2008 si câte un exemplar pentru cele doua parti.” pe care o consfinteste în întregime si care împreuna cu schita de identificare si dezmembrare a imobilului situat în intravilanul mun. B, înscris în CF 2233 B, nr. top 253/1 în suprafata de 1630 m2 (filele 64-66 dosar instanta de apel) face parte integranta din prezenta hotarâre.

S-a respins actiunea formulata de E R U cu R  G C de O M împotriva intervenientului M F P B prin D G a F P B pentru lipsa de calitate procesuala pasiva.

A mentinut restul dispozitiilor hotarârii.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta  de apel a avut în vedere urmatoarele considerente:

Instanta, vazând ca în cauza a declarat apel si D G  F P  B în reprezentarea M F P pentru Statul Român a analizat hotarârea primei instante si prin prisma motivelor invocate de acesta.

Astfel, a apreciat ca nefondate criticile formulate de acesta referitor la faptul ca imobilul din litigiu se afla în domeniul public al statului si ca urmare, reclamanta nu ar fi putut intra în posesia unui astfel de bun prin nici o cale legala, câta vreme potrivit înscrierilor de carte funciara proprietara imobilului în litigiu este reclamanta si nu Statul Român.

Mentioneaza ca prin sentinta civila nr. 507/2004 a Judecatoriei Beius instanta a admis actiunea formulata de E G-C O împotriva pârâtei R SA, consfintindu-se ca proprietar tabular asupra imobilului din litigiu este E G-C O, restabilindu-se astfel situatia de carte funciara în favoarea acesteia.

S-a subliniat  ca titlul în baza caruia s-a reînscris dreptul de proprietate în favoarea reclamantei, si anume sentinta civila nr.507/2004 a Judecatoriei B u a fost contestat si nici invalidat în vreun fel. Mai mult, în baza încheierii de întabulare nr.2033 din 10.05.2004 înscrisa sub B 5 din c.f.2033 Beius s-au realizat lucrarile de publicitate imobiliara si din acest moment dreptul de proprietate al reclamantei este opozabil tuturor, inclusiv Statului Român.

Referitor la inadmisibilitatea prezentei actiuni, s-a apreciat ca în mod corect instanta de fond a retinut ca în cauza nu sunt incidente dispozitiile legii speciale, data fiind situatia de carte funciara a imobilului în litigiu, respectiv faptul ca reclamanta este proprietara tabulara a acestui imobil. De precizat ca pentru a fi întrunite conditiile prevazute de OUG 94/2000 (legea speciala în materia retrocedarii unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România) ar fi fost necesar ca imobilul-obiect al actiunii, sa fie în proprietatea Statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevazute la art.2 din acest act normativ, ceea ce nu este cazul în speta data.

Totodata, în mod corect a respins instanta de fond si exceptia insuficientei timbrarii avându-se în vedere dispozitiile Legii 455/2006 potrivit careia actiunile în revendicare formulate de cultele religioase sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru si de timbru judiciar.

S-a apreciat însa ca fiind întemeiata exceptia potrivit careia Ministerul Finantelor Publice în reprezentarea Statului Român nu are calitate procesuala pasiva în cauza, exceptie invocata chiar în motivele de apel de catre D.G.F.P. B. În acest sens, dupa cum se arata în aceste motive de apel, imobilul din litigiu era cuprins în inventarul bunurilor din domeniul public al statului, întocmit de Ministerul Apararii Nationale si aprobat prin H.G. nr.2060/2004 pentru aprobarea inventarelor din domeniul public al statului, anexa 4.

Art.5 pct.d din Legea nr.346/2006 prevede ca una din atributiile Ministerului Apararii este „apararea drepturilor si intereselor legitime proprii în raporturile cu autoritatile publice, institutiile de orice natura, precum si cu orice persoana fizica sau juridica, româna sau straina, prin structuri proprii”. Astfel, institutia care poate reprezenta statul în cazul litigiului de fata este evident Ministerul Apararii Nationale si nu Ministerul Finantelor Publice.

În consecinta, s-a apreciat ca Ministerul Apararii Nationale în posesia caruia se afla imobilul din prezenta cauza, avea calitatea si caderea de a tranzactiona cu reclamanta în vederea stingerii amiabile a acestui litigiu.

Deoarece, în cauza, în sedinta publica din 11 octombrie 2011 a fost depusa în original, în scris, tranzactia semnata de parti si constatându-se ca aceasta îndeplineste conditiile de validitate de drept comun în materie de conventii, instanta de apel în baza art.271-273 Cod procedura civila a consfintit învoiala partilor conform tranzactiei care va face parte integranta din prezenta hotarâre.

Totodata, pentru motivele aratate anterior, a admis si apelul declarat de D.G.F.P. B în reprezentarea Ministerului Finantelor Publice pentru Statul Român si a respins actiunea formulata de reclamanta împotriva intervenientului Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice  B pentru lipsa de calitate pasiva.

S-au mentinut restul dispozitiilor hotarârii atacate ce nu contravin prezentei decizii.

Împotriva acestei hotarâri a declarat  recurs, în termen legal, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice, reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice B,  invocând dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.

Prin  decizia  civila nr. 7565 din data de 12.12.2012, pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie, s-a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finantelor Publice, reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice B împotriva deciziei nr. 215/A din 15 noiembrie 2011 a Curtii de Apel O - Sectia I civila, pe care a casat-o.

S-a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, Înalta Curte de Casatie si Justitie a avut în vedere urmatoarele considerente:

În primul rând s-a observat ca, desi intimata - reclamanta a invocat inadmisibilitatea recursului prin întâmpinarea formulata în cauza, nu a aratat care sunt motivele de fapt si de drept pe care îsi întemeiaza aceasta exceptie, astfel ca recursul declarat în cauza era admisibil.

Cât priveste cererea de completare a motivelor de recurs, s-a constatat ca aceasta a fost depusa prin registratura la Curtea de Apel O la data de 28 decembrie 2011, conform vizei aplicate( fila 6 dosar recurs).

In acest sens, sustinerile recurentului ca cererea de completare a motivelor de recurs a fost depusa prin posta la data de 22 decembrie 2011 erau neîntemeiate, deoarece la dosarul cauzei nu exista nicio dovada, respectiv plicul de expediere prin posta, ci doar viza registraturii curtii de apel iar, pe de alta parte, din adresa nr. 1496/05.12.2012 a OJP Bihor, Oficiul O 10, aflata la fila 56 dosar recurs, nu rezulta ca recomandata depusa la posta de DGFP B la data de 22 decembrie 2011 viza acest dosar.

Prin urmare, s-a constatat ca cererea de completare a motivelor de recurs nu a fost depusa în termenul legal prevazut de art. 303 alin. (2) din Codul de procedura civila, raportat la data comunicarii deciziei din apel si, cum prin aceasta nu s-au invocat motive de ordine publica, sanctiunea aplicata a fost aceea a neanalizarii sale de catre instanta de recurs.

Cu privire la recursul declarat în cauza de Statul Român, prin M F P, reprezentat de D G a F P B, întemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, precum si asupra motivului de recurs de ordine publica prevazut de art. 304 pct. 4 din Codul de procedura civila, invocat cu ocazia dezbaterilor, s-a constatat urmatoarele:

Criticile invocate în sustinerea motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 4 din Codul de procedura civila nu se circumscriu ipotezei reglementate de acest text de lege - când instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti.

În acest sens, s-a constatat ca sustinerile privind încalcarea si aplicarea gresita a legii, încalcarea principiului disponibilitatii si a principiului dreptului la aparare în ceea ce îl priveste pe recurent, prin validarea tranzactiei de catre instanta, nu reprezinta o depasire a atributiilor puterii judecatoresti, ci vizeaza tot ipotezele reglementate la pct. 9 din Codul de procedura civila, urmând a fi examinate din aceasta perspectiva.

Astfel, sediul materiei în ceea ce priveste tranzactia se regaseste la art. 1704 si urm. din Codul civil, iar în ceea ce priveste hotarârile care consfintesc învoiala partilor, reglementarea legala a acestora este data la art. 271- 273 din Codul de procedura civila.

Potrivit textelor de lege indicate, s-a constatat ca tranzactia este un contract judiciar care trebuie sa fie încheiata între toate partile din proces pentru a se pune capat litigiului existent între acestea.

Or, în speta, tranzactia a fost încheiata numai de doua dintre partile implicate în proces, respectiv între reclamanta E G-C de O M si pârâtul M A N, în timp ce recurentul contesta valabilitatea tranzactiei, aratând ca M A N u putea sa dispuna de imobilul ce face obiectul litigiului si al tranzactiei, câta vreme acesta are numai dispozitia materiala asupra bunurilor ce constituie obiect al dreptului de administrare.

Din aceasta perspectiva, s-a constatat ca, într-adevar, primind învoiala partilor, instanta avea obligatia de a verifica îndeplinirea conditiilor de valabilitate a „conventiei", precum si legalitatea întelegerii dintre parti, pentru ca prin încheierea tranzactiei sa nu se urmareasca eludarea dispozitiilor imperative ale legii.

Însa, în cauza, instanta de apel nu s-a preocupat sa verifice aceste aspecte, în sensul ca trebuia sa stabileasca în prealabil care este regimul juridic al terenului la momentul când se ia act de tranzactie si cine are drept de dispozitie asupra imobilului în litigiu, iar acest ultim aspect trebuia sa fie clarificat si prin prisma verificarii calitatii procesuale a statului.

De asemenea, pentru ca instanta sa poata lua act de tranzactie, câta vreme aceasta priveste si edificarea unui gard despartitor cu fundatie, asa cum rezulta din continutul sau, ceea ce presupune si modificarea proprietatii tranzactionate, era necesara obtinerea în prealabil a autorizatiei administrative, potrivit Legii nr. 50/1991, modificata.

În masura în care, în urma analizarii aspectelor aratat mai sus, instanta va constata ca nu va putea lua act de tranzactie, va proceda la solutionarea apelurilor cu care a fost învestita.

Pentru aceste considerente, fara a mai analiza celelalte critici formulate în recurs, care vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecarii, instanta, în temeiul art. 304 pct.9, art. 314 si art. 312 (3) din Codul de procedura civila, a admis recursul declarat împotriva deciziei nr. 215/A din 15 noiembrie 2011 a Curtii de Apel O - Sectia I civila, a casat decizia recurata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi curte de apel.

Cu ocazia rejudecarii, urmeaza a se administra probele necesare în sensul celor mai sus expuse si a se analiza toate mijloacele de aparare invocate de parti.

Procedând la rejudecarea apelurilor declarate de Statul Român prin M F P, reprezentat de D G a F P  B si de M A N B,  urmare a deciziei nr. 7565/12.12.2012 pronuntata de  Înalta Curte de Casatie si Justitie, prin care s-a casat decizia civila nr. 215/A/15.11.2011 pronuntata de Curtea de Apel O, instanta de apel prin decizia civila nr.40/A din 20 iunie 2013, a admis ca fondate apelurile civile declarate de apelantii pârâtii STATUL ROMÂN, prin M F P cu sediul în B, str. A, nr. , sector , reprezentat de D G F P B cu sediul în O, str. D C nr. , judetul B si respectiv de M A N reprezentat prin D pentru R cu P si A J cu sediul în B, str. I, nr. , sector , pentru U.M. Z, judetul S si U.M.  B, judetul B, în contradictoriu cu intimata reclamanta E R U CU R G-C DE O M cu sediul în O, str. E M P, nr. 4, judetul B si intimatii pârâti P M B si C L AL M B ambii cu sediul în B, str. S V, nr., judetul B, împotriva sentintei civile nr. 72 din 10 martie 2010 pronuntata de Tribunalul B, pe care o schimba în parte în sensul ca:

A respins actiunea formulata de  reclamanta E R U CU R G-C DE O M împotriva STATUL ROMÂN, prin M F P reprezentat de D G A F P B pentru lipsa calitatii procesuale  pasive.

A luat act de tranzactia încheiata la data de 03.10.2011 între reclamanta E R U R G-C DE O M prin preot I M P de B si M A N prin Da pentru R P si A J pentru U.M.  Z, pe care o consfinteste în întregime si care are urmatorul continut:

„1. E R U cu R G C de O M reprezentata prin preot I M. P de B pe de o parte si 2. M A N prin D pentru R cu P si A J (în noua titulatura) pentru U.M.  Z si U.M.  B din interesul solutionarii amiabile a cauzei civile aflata pe rolul Curtii de Apel O sub dosar nr.316/187/2008 – apel, revendicare – cu termen de judecata la 19.04.2011. vazând interesul comun al celor doua parti pentru mentinerea si pe viitor a unor raporturi bazate pe respect si buna vecinatate în conditiile concrete date de situatia proprietatii consemnata în CF 2233 B cu privire la imobilul nr. top 253. partile au hotarât urmatoarele :  1. Se accepta, de comun acord, masuratorile topo si schita – Plansa 11 B astfel cum a fost întocmita în prezenta reprezentantilor celor doua parti la fata locului de catre expert ing. I. C. 2. Se accepta dezmembrarea parcelei nr. top 253/1 în suprafata de 1630 mp în conformitate cu schita ing. I C în parcelele cu nr. top nou formate, respectiv : - parcela nr. top 253/1A = 952 mp, - parcela nr. top 253/1B = 280 mp, - parcela nr. top 253/1C = 398 mp. 3. Reclamanta-intimata E R.U.R. G-C O în calitate de proprietara tabulara accepta si cedeaza cu deplin drept de proprietate pe seama M A N prin D pentru R cu P si S juridica (în noua titulatura) pentru UM  Z si UM B – parcela nr. top 253/1C în suprafata totala de 398 mp, (în care se include si suprafata de 272 mp aferenta corpului de cladire notat C2, proprietatea M A N) pentru care se va forma un numar cadastral nou distinct si care se va înscrie în CF în mod distinct si definitiv în favoarea titularului constructiei C2. 4. Pe seama reclamantei intimate E R.U.R. G-C O, laolalta si în indiviziune cu M A N – care va avea distinct si un drept de servitute de trecere – va ramâne si se va folosi în comun si se va forma un numar cadastral distinct corespunzator parcelei nr. top 253/1B în suprafata de 280 mp. 5. Parcela nr. top 253/1A în suprafata de 952 mp dimpreuna cu constructiile numerotate pe schita cu C1 = 326 mp si C3 = 32 mp ramâne si se recunoaste ca formând proprietatea exclusiva a reclamantei-intimate si proprietar de CF – E R.U.R. G-C O, eliberându-se de îndata în deplina proprietate, posesie si folosinta în starea în care se gaseste în acest moment. 6. Pentru delimitarea parcelei nr. top 253/1B si 253/1C plus cladirea C2 ce revin M A N marcata pe schita fata de parcela nr. top 253/1A si cladirile notate pe schita cu C1 si C3 proprietatea E R.U.R. G-C O, partile au hotarât de comun acord a se edifica de catre M A N cu materiale si forta de munca proprie un gard despartitor cu fundatie si materiale adecvate si care sa fie corespunzator din punct de vedere estetic, în compensatie cu terenul aferent cedat M A N”.

A pastrat  celelalte dispozitii.

Fara cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel, rejudecând cauza,  a retinut urmatoarele considerente:

Imobilul în litigiu, având nr. top. 253/1, înscris  initial în coala de carte funciara nr. 1 B – filele 8 – 13 din dosar atasat nr. 262/2004 al Judecatoriei B, casa, curte în intravilan în suprafata de 473 stânjeni = 1630 mp – foaia A nr. II 3 a format dreptul de proprietate al intimatei reclamante, iar la data de  6 decembrie 1949 prin încheierea de întabulare nr. 4128 la foaia B nr. 19 s-a înscris  mentiunea ca imobilul se transcrie în alta coala de carte funciara, nr. 2233 B, în favoarea  Ministerului Telecomunicatiilor.

Prin sentinta civila nr. 507/31.03.2004 pronuntata de Judecatoria Beius, s-a dispus  anularea încheierii de întabulare sus mentionate si a înscrierilor din coala de carte funciara nr. 2253 B, cu restabilirea situatiei anterioare de carte funciara în favoarea E R U cu R G C O, astfel ca, atâta timp cât nu a fost desfiintat dreptul de proprietate al Episcopiei, orice discutii referitoare la proprietate sunt inadmisibile.

S-a retinut ca actiunea a fost promovata de intimata reclamanta în baza dreptului comun ca o actiune în revendicare câta vreme imobilul în litigiu a redevenit  proprietatea sa de carte funciara în baza  unei hotarâri judecatoresti irevocabile, astfel ca, nu sunt incidente dispozitiile OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile  care au apartinut cultelor religioase din România. Mai mult, art.  2 din acest act normativ se refera doar la imobilele - terenuri si constructii – preluate abuziv, indiferent de destinatie si care sunt  detinute  la data intrarii în vigoare a acestuia de  o regie autonoma, societate sau companie nationala, o societate comerciala cu care statul este actionar majoritar. Ori, imobilul în litigiu nu intra în aceasta categorie fiind în administrarea Ministerului Apararii Nationale potrivit deciziei nr. 190/16.04.1969 a Comitetului executiv al Consiliului Popular al judetului B – fila 20 dosar fond, exceptia de inadmisibilitate fiind corect respinsa de instanta de fond.

Având în vedere împrejurarea ca din anul 2004, imobilul a revenit în proprietatea intimatei recurente, neexistând  un act de expropriere, apararile  Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice în sensul ca acesta s-ar afla în domeniul public potrivit adresei nr. 3722/26.09.2006 apar ca nefondate fata si de prevederile art. 33 din Decretul Lege  nr. 165/1938, a Legii nr. 7/1996 – cuprinsul  cartii funciare se considera exact în folosul aceluia  ce l-a dobândit….-.

Critica referitoare la gresita solutionare a exceptiei de anulare a actiunii ca netimbrata, a fost respinsa ca nefondata. Conform Legii nr. 455/2006 pentru stabilirea unor masuri privind actiunile si cererile formulate de cultele religioase din România, actiunile si cererile formulate de acestea pentru revendicare constructiilor si terenurilor aferente sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru si a timbrului judiciar. Pe de alta parte, s-a mai constatat ca scutirea de la plata acestora este reglementata si de art. 15 alin. 1, 2 din Legea nr. 146/1997.

În raport de împrejurarea ca imobilul în litigiu se afla în posesia si patrimoniul Ministerului Apararii Nationale, potrivit inventarului bunurilor din domeniul public al statului, întocmit de Ministerul Apararii Nationale, aprobat prin HG nr. 2060/2004, (anexa 4), s-a constatat ca Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice nu are calitate procesuala pasiva în cauza. Ca urmare, s-a apreciat ca în mod gresit instanta de fond a retinut contrariul, astfel ca au fost gasite întemeiate criticile formulate de apelantul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice si, ca urmare, apelul acestui pârât a fost admis si a fost schimbata sentinta în sensul respingerii actiunii fata de acesta pentru lipsa calitatii procesuale pasive.

S-a conchis ca în speta are calitate procesuala pasiva doar Ministerul Apararii Nationale si în reprezentarea Unitatilor Militare, si deci tranzactia încheiata la data de 03.10.1211 între acestea si reclamanta îndeplineste cerintele impuse de art. 271 - 273 Cod procedura civila si se impune a se lua act de aceasta si de a fi consfintita în întregime, cu atât mai mult cu cât întelegerea profita Statului Român caruia i s-a cedat gratuit 398 mp teren.

Conform art. 296 Cod procedura civila instanta de apel a admis apelul declarat de Ministerul Apararii Nationale reprezentat prin Directia pentru relatia cu Parlamentul si asistenta juridica pentru UM Z, a schimbat în parte sentinta si a luat act de tranzactia cu urmatorul continut: „1. E R U cu R G-C de O M reprezentata prin preot I M. Protopop de B pe de o parte si 2. Ministerul Apararii Nationale prin Directia pentru relatii cu Parlamentul si asistenta juridica (în noua titulatura) pentru U.M.  Z si U.M.  B. din interesul solutionarii amiabile a cauzei civile aflata pe rolul Curtii de Apel O sub dosar nr.316/187/2008 - apel, revendicare - cu termen de judecata la 19.04.2011. Vazând interesul comun al celor doua parti pentru mentinerea si pe viitor a unor raporturi bazate pe respect si buna vecinatate în conditiile concrete date de situatia proprietatii consemnata în CF 2233 B cu privire la imobilul nr. top 253. partile au hotarât urmatoarele : 1. Se accepta, de comun acord, masuratorile topo si schita - Plansa 11 B astfel cum a fost întocmita în prezenta reprezentantilor celor doua parti la fata locului de catre expert ing. I C. 2. Se accepta dezmembrarea parcelei nr. top 253/1 în suprafata de 1630 mp în conformitate cu schita ing. I C în parcelele cu nr. top nou formate, respectiv : - parcela nr. top 253/1A = 952 mp, -parcela nr. top 253/1B = 280 mp, - parcela nr. top 253/1C = 398 mp. 3. Reclamanta-intimata E R.U.R. G-C O în calitate de proprietara tabulara accepta si cedeaza cu deplin drept de proprietate pe seama Ministerului Apararii Nationale prin directia pentru Relatii cu Parlamentul si asistenta juridica (în noua titulatura) pentru UM  Z si UM  B- parcela nr. top 253/1C în suprafata totala de 398 mp, (în care se include si suprafata de 272 mp aferenta corpului de cladire notat C2, proprietatea Ministerului Apararii Nationale) pentru care se va forma un numar cadastral nou distinct si care se va înscrie în CF în mod distinct si definitiv în favoarea titularului constructiei C2. 4. Pe seama reclamantei intimate E R.U.R. G-C O, laolalta si în indiviziune cu Ministerul Apararii Nationale -care va avea distinct si un drept de servitute de trecere - va ramâne si se va folosi în comun si se va forma un numar cadastral distinct corespunzator parcelei nr. top 253/1B în suprafata de 280 mp. 5. Parcela nr. top 253/1A în suprafata de 952 mp dimpreuna cu constructiile numerotate pe schita cu CI = 326 mp si C3 = 32 mp ramâne si se recunoaste ca formând proprietatea exclusiva a reclamantei-intimate si proprietar de CF - E R.U.R. G-C O, eliberându-se de îndata în deplina proprietate, posesie si folosinta în starea în care se gaseste în acest moment. 6. Pentru delimitarea parcelei nr. top 253/1B si 253/1C plus cladirea C2 ce revin Ministerului Apararii Nationale marcata pe schita fata de parcela nr. top 253/1A si cladirile notate pe schita cu CI si C3 proprietatea E R.U.R. G-C O, partile au hotarât de comun acord a se edifica de catre Ministerul Apararii Nationale cu materiale si forta de munca proprie un gard despartitor cu fundatie si materiale adecvate si care sa fie corespunzator din punct de vedere estetic, in compensatie cu terenul aferent cedat Ministerului Apararii Nationale".

Împotriva deciziei nr. 40/2013 A din 20 iunie 2013 a Curtii de Apel O a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice .

La punctul I s-a sustinut ca hotarârea este netemeinica si nelegala întrucât reclamanta nu putea sa intre în posesia unui bun care apartine domeniului public al Statului prin nici o cale legala si nici sa încheie vreo tranzactie, cu atât mai mult cu cât prin sentinta civila nr. 507/2004 a Judecatoriei B nu se reconstituie dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului.

La punctul II din recurs s-a criticat respingerea exceptiei inadmisibilitatii actiunii, solutie pronuntata, în opinia recurentului, cu încalcarea dispozitiilor OUG nr. 94/2000, act normativ incident în cauza fata de împrejurarea ca bunul face parte din domeniul public al statului.

La Punctul III din recurs, referitor la lipsa calitatii procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice recurentul a facut precizarea ca nu trebuie confundata lipsa calitatii de reprezentant cu lipsa calitatii procesuale pasive.

La punctul IV din recurs s-a criticat solutia Curtii de apel pentru contradictia între considerente în care se face trimitere la calitatea de intervenient a Ministerului Finantelor Publice, iar pe de alta parte se analizeaza calitatea procesuala pasiva a Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice în raport de faptul ca imobilul se afla în posesia si patrimoniul Ministerului Apararii Nationale, potrivit inventarului bunurilor din domeniul public al statului întocmit de Ministerul Apararii Nationale, desi Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice a fost atras în proces tocmai de Ministerul Apararii Nationale si introdus în cauza ca titular al dreptului de proprietate.

La punctul V din recurs s-a invocat nerespectarea caracterului obligatoriu al deciziei nr. 7565 din 12 decembrie 2012 pronuntata de înalta Curte de Casatie si Justitie atât asupra modului în care instanta de recurs a dezlegat problemele de drept invocate pe calea recursului cât si sub aspectul administrarii de probe.

La punctul VI din recurs s-a invocat nerespectarea art. 2 din Legea nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru care se stabilesc diferential, dupa cum obiectul cererii este sau nu evaluabil în bani, cu exceptiile prevazute de lege. S-a aratat ca s-a ignorat faptul ca actiunea în revendicare fundamentata pe dreptul comun, art. 480 Cod Civil, nu este scutita de taxa judiciara de timbru si de timbru judiciar potrivit art. 2 amintit, care este incident în cauza. Nefiind timbrata, se impunea anularea actiunii în temeiul dispozitiilor Legii nr. 146/1997.

S-a solicitat admiterea apelului, modificarea deciziei de apel în sensul constatarii calitatii procesuale a Statului Român în calitate de titular al imobilului, si respingerea cererii de a se lua act de tranzactia încheiata la 3 octombrie 2011 si respingerea în totalitate a actiunii.

Prin decizia civila nr.1166 din 8 aprilie 2014 Înalta Curtea de Casatie si Justitie a respins, ca nefondata, exceptia tardivitatii recursului.

A admis recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice B împotriva deciziei civile nr.40/A din 20 iunie 2013 a Curtii de Apel O si a casat decizia recurata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.

Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de recurs a retinut urmatoarele considerente:

In temeiul art. 137 al. 1 Cod procedura civila a fost analizata cu precadere exceptia dirimanta de procedura, a tardivitatii recursului.

Examinând actele dosarului s-a constatat ca recursul pârâtului Ministerul Finantelor Publice a fost declarat în termenul legal prevazut de art. 301 Cod procedura civila.

Decizia nr. 40 din 20 iunie 2013 a Curtii de Apel O i-a fost comunicata Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice (Str. A nr.  B), conform dovezii existente la fila 23 din dosarul Curtii de Apel O.

Pe verso-ul Procesului verbal de înmânare a deciziei stampilele aplicate de Posta poarta datele 12 si respectiv 17 iulie, Oficiul din O si 15 iulie, Oficiul din B si este mentionat numarul de recomandata si anume 106337.

Decizia nr. 40/2013 a Curtii de Apel O a fost comunicata si Directiei Generale a Finantelor Publice B, în O, Str. C nr.  care, cu scrisoarea recomandata cu nr. AR 49889629773, a predat Oficiului postal O 10 o scrisoare cu destinatia Curtea de Apel O.

Aceasta situatie este confirmata de OJP O prin scrisoarea nr. 208 din 19 februarie 2014 adresata Administratiei judetene a Finantelor Publice B (fila 39 în dosarul de recurs).

Documentele postale sunt depuse la dosarul de recurs la filele 36-39.

S-a retinut ca în cauza s-a facut dovada ca decizia nr. 40/2013 a fost comunicata reprezentantului Ministerului Finantelor Publice în proces, DJGFP O, si înregistrata la Ministerul Finantelor Publice la nr. 10.3551 (fila 36).

Pe dovada de comunicare care poarta stampila postei Bucuresti, 15 iulie 2013, se afla aplicata si stampila de înregistrare a documentului la registratura generala a Ministerului Finantelor Publice la nr. 103551 din 15 iulie 2013.

Din recipisa Oficiului postal din O (fila 37) rezulta ca Administratia Judeteana a Finantelor Publice B a trimis o scrisoare recomandata, Curtii de Apel O cu AR 49889629773, la 30 iulie 2013, pentru care a platit 7,50 lei.

Din scrisoarea 91 R din 28 martie 2014 (fila 70 în dosar), prin care Compania Nationala Posta Româna îi raspunde Ministerului Finantelor Publice referitor la actul de procedura cu nr. 106337 expediat de Curtea de Apel O rezulta urmatoarele:

Actul în discutie (citatia de comunicare a deciziei nr. 40/2013) a fost prezentat la Oficiul Postal O la 12 iulie 2013 -(evidentiat prin aplicarea stampilei).

Documentul a fost redistribuit, la 15 iulie 2013 (catre destinatar), pe trimitere fiind aplicata stampila de zi la rubrica data de sosire. în aceeasi zi, 15 iulie 2013, actul a fost predat unitatii destinatare, la registratura.

La adresa Postei s-a anexat Lista de distribuire a trimiterilor recomandate din data de 15 iulie 2013 (fila 71) din care rezulta ca la pct. 11 si 12 din lista a fost primit/predat un document cu nr. 106337 - acest numar fiind prezent pe dovada de comunicare a deciziei nr. 40/2013).

Ca urmare, în raport de data de comunicare a deciziei catre Ministerul Finantelor Publice în maniera sus amintita, la 15 iulie 2013, depunerea recursului la posta, la 30 iulie 2013, s-a facut înauntrul termenului de 15 zile de la comunicarea hotarârii atacate, termen care s-a împlinit la 31 iulie 2013, într-o zi de miercuri (termen calculat potrivit art. 101 al. 1 Cod procedura civila).

Exceptia de tardivitate a fost respinsa ca nefondata.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate,  s-a constatat, în raport de actele si lucrarile dosarului, ca decizia atacata este nelegala,  retinându-se urmatoarele considerente: .

Potrivit îndrumarilor, date de instanta de recurs, într-un prim ciclu procesual, prin decizia nr. 7565/2010 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, obligatorie potrivit art. 315 Cod procedura civila, instanta de trimitere avea îndatorirea de a verifica conventia intitulata tranzactie, prin care partile au înteles sa stinga litigiul dintre ele.

S-a retinut ca analiza implica, în mod inevitabil, verificarea dreptului pârâtului Ministerul Apararii Nationale - a carui calitate de administrator este necontestata - de a încheia tranzactie care presupune, prin natura acestei operatiuni, dreptul de dispozitie asupra unor bunuri. Aceasta analiza, din perspectiva semnalata, nu se regaseste, dupa rejudecarea cauzei, în considerentele deciziei instantei de apel instantei de apel.

Instanta de apel a examinat tranzactia exclusiv din perspectiva partilor - reclamanta si Ministerul Apararii Nationale - care au ramas în proces, prin raportare la masura admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finantelor Publice.

Nu s-a examinat însa tranzactia încheiata din perspectiva dispozitiilor referitoare la calitatea partilor de a dispune de bunul tranzactionat.

In cauza pârâtul Ministerul Apararii Nationale are calitate de administrator al bunului, pozitie sustinuta de acesta pe tot parcursul procesului în diferitele sale etape jurisdictionale - calitate în virtutea careia s-a opus la admiterea actiunii reclamantei, invocând calitatea de proprietar a Statului Român si indicând titularul dreptului de proprietate printr-o cerere depusa la dosar, de constatare a titularului dreptului de proprietate formulata împotriva Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice.

Conditiile de valabilitate ale tranzactiei încheiate de parti dupa intrarea în vigoare a Noului Cod Civil, se vor aprecia prin raportare la noile reglementari ale acestui act normativ si care, de altfel, preia regulile consacrate de vechiul Cod civil în art. 1704 si urmatori.

S-a mai opinat ca potrivit art. 870 Noul Cod Civil apararea în justitie a dreptului de administrare revine titularului dreptului iar potrivit art. 868 al. 2 titularul dreptului de administrare poate folosi si dispune de bunul dat în administrare în conditiile stabilite de lege si, daca este cazul, de actul de constituire. Noul Cod civil reglementeaza tranzactia în art. 2267-2278.

Art. 2268 al. 1 - prohiba posibilitatea de a tranzactiona asupra capacitatii sau starii civile a persoanelor si nici cu privire la drepturi de care partile nu pot sa dispuna potrivit legii.

Art. 2271 impune partilor, pentru a putea tranzactiona, sa aiba deplina capacitate de a dispune de drepturile care formeaza obiectul contractului. Cei care nu au aceasta capacitate pot tranzactiona în conditiile prevazute de lege.

Or, în cauza pârâtul, Ministerul Apararii Nationale, nefiind titularul dreptului de proprietate - având numai administrarea bunului - nu are capacitatea de a dispune cu privire la întinderea, primirea sau cedarea bunului, în calitatea cu care acesta detine bunul, iar în cauza instanta nu s-a preocupat de cercetarea conditiilor cerute pentru o parte în proces de a încheia acte de dispozitie si nici de o eventuala situatie speciala în care s-ar afla pârâtul în discutie care sa-i permita a atare operatie juridica.

Ca urmare, neputându-se consfinti în termenii prevazuti de lege tranzactia încheiata de o persoana care nu îndeplineste conditiile impuse si în lipsa unei examinari a cauzei sub acest aspect, instanta de recurs a apreciat ca hotarârea este nelegala, pronuntata cu încalcarea dispozitiilor mai sus indicate.

S-a observat ca verificarea legalitatii tranzactiei încheiate de parti pentru stingerea litigiului, a fost urmarita exclusiv din perspectiva existentei partilor în proces si nu din perspectiva cerintelor legale pentru încheierea actului juridic în discutie si cu toate acestea, instanta nu a lamurit unele inadvertente importante, strecurate, din lipsa de cercetare, în decizie. Desi Ministerul Apararii Nationale formuleaza o cerere de aratare a titularului dreptului de proprietate si, pentru acest motiv, este introdus în cauza Ministerul Finantelor Publice, regimul juridic al bunurilor tranzactionate, pentru stingerea litigiului nu este lamurit.

Instanta de recurs a retinut ca se confirma prin puterea si efectele unui act jurisdictional, în acest mod, o situatie neobisnuita : împotriva pârâtului, titular al dreptului, introdus în cauza pentru aceasta calitate, este respinsa actiunea pentru lipsa calitatii procesuale pasive, desi nu i se contesta dreptul de proprietate asupra bunului, dar se consfinteste o întelegere de stingere a litigiului, la care participa pârâtul care si-a declinat calitatea de titular al bunului.

Ca urmare, s-a constatat ca în cauza se impune în temeiul art. 312 al. 2 Cod procedura civila,  admiterea recursului si casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, împrejurarile de fapt sub aspectele semnalate, nefiind pe deplin stabilite pentru ca în cauza competenta de pronuntare asupra fondului pricinii sa revina Înaltei Curti de Casatie si Justitie, în temeiul art.314 Cod procedura civila.

In acest sens instanta de apel va examina si celelalte critici formulate în recurs, incidente problemei principale ridicate în cauza - legalitatea stingerii litigiului dintre parti din perspectiva conditiilor legale impuse pentru întocmirea unui asemenea act.

Cât priveste critica referitoare la neverificarea de catre Curtea de Apel a existentei unei autorizatii administrative, prevazute de Legea nr. 50/1991, pentru ridicarea unui gard despartitor, s-au retinut urmatoarele considerente:

Critica nu poate fi privita de sine statator ci numai integrata în cadrul criticilor referitoare la verificarea termenilor în care a fost încheiata tranzactia (cum a si fost invocata prin cererea de recurs), pentru ca aceasta sa produca efectele juridice prevazute de lege pentru stingerea litigiului dintre parti, analiza instantei urmând a se face atât din perspectiva participantilor la proces, în masura sa dispuna asupra celor negociate cât si din perspectiva naturii obligatiilor asumate si a modalitatii de asumare a acestora, în limitele cerintelor legale.

Legea nr.50/ 1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii instituie regula potrivit careia executarea unor asemenea lucrari „este permisa numai pe baza unei autorizatii de construire sau de desfiintare, emisa în conditiile prezentei legi , la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren si/sau constructii - identificat prin numar cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel." Legea se ocupa în detaliu de procedura de urmat pentru obtinerea unui asemenea document, inclusiv de valabilitatea , prelungirea si, dupa caz, modificarea lui.

Aducerea la îndeplinire a obligatiilor inserate într-o tranzactie , fiind o problema de executare, de regula ulterioara emiterii hotarârii de expedient, cenzura pe care o poate face instanta la acest moment este verificarea ca angajamentele stabilite în sarcina partilor sa poata fi aduse la îndeplinire în termenii si conditiile legii. Pentru cazul dedus judecatii, cenzura tine de termenii în care textul a fost redactat. Instanta este tinuta, ca în cadrul cenzurii pe care o face tranzactiei, sa verifice daca pentru o obligatie de ridicarea unei constructii a fost emisa o asemenea autorizatie, numai în ipoteza în care partile au prevazut în cuprinsul întelegerii ca obligatia a fost deja îndeplinita. Aceasta din urma situatie nu s-a identificat în cauza, nefiind identificata, potrivit celor anterior aratate, nici subiectul unei asemenea obligatii, din perspectiva calitatii procesuale.

Instanta de recurs a apreciat ca, celelalte probleme puse în discutie în recursul formulat de pârât împotriva deciziei nr. 40/2013 a Curtii de Apel O vor fi examinate în masura incidentei lor în raport de modul de rezolvare a cauzei.

A fost respinsa ca neântemeiata critica referitoare la gresita respingere a exceptiei netimbrarii actiunii.

S-a retinut ca, potrivit art. 1 din Legea nr. 455/2006 pentru stabilirea unor masuri privind actiunile si cererile injustitie formulate de cultele religioase recunoscuta în România, actiunile si cererile în justitie formulate de cultele religioase recunoscute din România pentru constatarea în conditiile legii a dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate, cele de revindicare care privesc constructiile si terenurile aferente sau terenurile libere situate în intravilanul localitatilor precum si cele pentru constatarea existentei drepturilor de proprietate asupra unor asemenea bunuri sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru si de timbru judiciar.

Art. 15 al. 1 din Legea nr. 146/1991: când capetele de cerere au fost diferite se datoreaza taxa pentru fiecare.

Sunt scutite de taxe judiciare de timbru actele si cererile inclusiv pentru exercitarea cailor de atac referitoare la: lit. p - orice alte actiuni, cereri sau acte de procedura pentru care se prevad prin legi speciale scutiri de taxa judiciara de timbru; lit. n - cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate abuziv de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 19S9. OUG nr. SO/2013 (Legea nr. 80/2013) - care se refera la aplicarea masurii pentru sprijinirea persoanelor afectate de problema preluarii imobilelor care a abrogat Legea nr. 146/1991 privind taxele judiciare de timbru reia vechile dispozitii ale legii.

Rejudecând cauza, prin examinarea sentintei apelate prin prisma motivelor de apel si cu respectarea îndrumarului deciziei de casare, instanta de apel constata urmatoarele:

Exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de apelantul Ministerul Apararii Nationale este nefondata, nefiind în prezenta vreunui concurs dintre legea speciala si legea generala pentru ca în speta sa-si gaseasca incidenta dispozitiile obligatorii ale Deciziei nr.33/9.06.2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie prin care a fost transata problema concursului dintre legea speciala si legea generala în sensul rezolvarii acestuia, conform principiului specialia generalibus derogant, în favoarea legii speciale. Astfel, este de observat ca obiectul actiunii dedusa judecatii nu îl constituie retrocedarea imobilului în litigiu, în conditiile dispozitiilor art.1 din OUG nr.94/2000, ci o actiune în revendicare în sprijinul careia titulara acesteia invoca calitatea sa de proprietar înscris în cartea funciara, nefiind uzitata procedura prevazuta de OUG nr.94/2000.

Se poate conchide asadar ca rezolvarea data de instanta de fond exceptiei privind inadmisibilitatea actiunii este legala, urmând ca dispozitia tribunalului privind respingerea acestei exceptii sa fie pastrata.

Critica referitoare la gresita respingere a exceptiei  netimbrarii actiunii a fost transata de Înalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia civila nr.1166 din 8 aprilie 2914 în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiata, facându-se trimitere la prevederile art.1 din Legea nr.455/2006 precum si la dispozitiile art.15 alin.1 din Legea nr.146/1997, lit.p si lit.n, prin urmare, nu se mai impune a fi supusa vreunei analize, urmând a fi pastrata dispozitia tribunalului privind respingerea exceptiei insuficientei timbrari.

Exceptia privind lipsa calitatii procesuale pasive invocata de Ministerul Finantelor Publice în cursul judecarii cauzei în prima instanta, reiterata  ulterior în apel, sustinuta mai apoi de catre intimata reclamanta, urmeaza a fi respinsa, în considerarea motivelor ce succed.

Aceasta parte a fost aratata ca fiind titularul dreptului de catre pârâtul initial, Ministerul Apararii, pârât ce este titular al unui drept de administrare, atribuit în baza Deciziei nr.190 din 16.09.1969 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al judetului B, prin urmare, este neîndoios ca, în cadrul judecarii unei actiuni reale - cum este cea de fata în care reclamanta pretinde un drept real asupra bunului revendicat - cel aratat de pârâtul în a carui posesie se afla bunul ca fiind titularul dreptului de proprietate, introdus în proces în conditiile dispozitiilor art.64-66 din Codul de procedura civila, are calitate procesuala pasiva.

Este adevarat ca acesta din urma a avut o pozitie oscilanta, invocând initialmente exceptia privind lipsa calitatii procesuale pasive, pe motiv ca pârâtului Ministerul Apararii Nationale i-ar reveni calitatea procesuala pasiva, pentru ca mai apoi sa renunte a o sustine, pozitia de renuntare nefiind interzisa de vreun text de lege.

Cu toate acestea, instanta are a se pronunta asupra respectivei exceptii, deoarece a fost sustinuta de catre intimata reclamanta, inclusiv în cadrul actualei etape procesuale, în sedinta publica din 19.03.2015.

Sub aspect procesual, este de relevat ca Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice  a fost indicat ca fiind titularul dreptului, calitate în care a fost chemat în judecata de pârâtul Ministerul Apararii prin cererea depusa în dosarul Judecatoriei B la termenul de judecata din 19.03.2008, iar ulterior, prin actul intitulat „completare de actiune” înregistrat la Judecatoria B în ziua de 25.04.2008, reclamanta a solicitat introducerea si citarea în cauza a Ministerului Finantelor Publice.

La data la care a fost formulata cererea de aratare a titularului dreptului, erau în vigoare prevederile art.12 alin.4 si 5 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, conform carora titularul dreptului de administrare are obligatia sa arate instantei cine este titularul dreptului de proprietate potrivit Codului de procedura civila, în astfel de litigii Statul fiind reprezentat de Ministerul Finantelor, prin urmare, din perspectiva dispozitiilor enuntate este evident ca exceptia privind lipsa calitatii procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice apare ca fiind nefondata.

Referitor la cererea intimatei privind  pronuntarea unei hotarâri de consfintire a tranzactiei încheiate de reclamanta cu pârâtul Ministerul Apararii Nationale la data de 3.10.2011, este de retinut ca instanta are a verifica legalitatea acesteia din perspectiva cerintelor legale pentru încheierea actului juridic în discutie. Astfel, în legatura cu capacitatea ceruta pentru încheierea valabila a contractului de tranzactie, art.1706 alin.1 din Codul civil prevede ca este necesar a partile sa aiba dreptul de a dispune de obiectul cuprins în ea. Or, în speta, semnatarul tranzactiei este Ministerul Apararii Nationale care nu este titularul dreptului de proprietate, acesta având doar administrarea bunului, prin urmare, este evident ca o atare calitate nu-i conferea dreptul de a dispune de bunul din litigiu, prin încheierea unui act de dispozitie, pe cale de consecinta concluzia ce se desprinde este aceea ca tranzactia aflata în discutie nu întruneste conditiile de validitate prescrise de art.1706 alin.1 din Codul civil, ca atare instanta nu poate lua act de tranzactie, prin pronuntarea unei hotarâri de expedient. În atare situatie, devine superflua analizarea sustinerii reclamantei privitoare la împrejurarea ca reprezentantul Ministerului Apararii Nationale a actionat fara un mandat sau împuternicire expresa pentru renuntarea la beneficiul tranzactiei, dupa cum nu mai prezinta relevanta nici aspectul reliefat în cadrul actului nr.9958 din 3.12.2014 emis de Primaria Municipiului Beius în sensul ca pentru gardul construit pentru delimitarea nr. top.253/1A si 253/1B –constructie metalica provizorie, demontabila, nu este necesara eliberarea unei autorizatii de construire, câta vreme edificarea gardului despartitor pentru delimitarea parcelelor reprezenta una dintre clauzele actului de tranzactie, act care în considerarea motivelor ce preced, nu poate fi consfintita de instanta în conditiile dispozitiilor art.272-273 din Codul de procedura civila.

Cât priveste fondul pricinii, trebuie a se retine ca, în speta, titularul actiunii în revendicare dedusa judecatii a cerut obligarea pârâtilor la eliberarea în deplina proprietate, posesie si pasnica folosinta a imobilului cu nr.top.253/1 reprezentând în natura o casa, curte în intravilan, cu suprafata de 1630 m.p. concomitent cu obligarea lor de a se abtine pe viitor de la orice acte de conturbare în posesie ori folosinta a imobilului revendicat.

Actiunea în revendicare se prezinta ca fiind actiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.

În speta este de netagaduit calitatea reclamantei de titulara a dreptului de proprietate, dreptul acesteia fiind întabulat în cartea funciara nr.2233 Beius sub B.5, întabulare efectuata la data de 10 mai 2004, în baza Sentintei civile nr.507/2004 a  Judecatoriei Beius, prin care s-a anulat încheierea de întabulare nr.4128/1949 cu privire la nr.top.253/1 si a inscriptiei de sub B.1, fiind restabilita situatia anterioara de CF, conform CF nr.1 în favoarea E G-C de O M, în întregime.

În calitatea sa de titular al dreptului de proprietate, reclamantei nu-i poate fi tagaduita calitatea procesuala activa în exercitarea actiunii în revendicare dedusa judecatii, însa în speta aceasta actiune a fost paralizata de Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice, acesta opunând reclamantei propriul titlu asupra bunului revendicat.

Atât pârâtul Ministerul Apararii cât si Ministerul Finantelor Publice în reprezentarea Statului Român au învederat instantei înca în cursul derularii procesului în prima instanta ca imobilul din litigiu face parte din domeniul public înscris în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului aprobat prin HG nr.1705/2006, regasit în anexa nr.4. Într-adevar imobilul revendicat  apare înscris în anexa nr.4 a sus-mentionatei hotarâri sub denumirea 2511 si sub nr. Ministerului Finantelor Publice 106639, cu urmatoarele date tehnice: Cod clasificatie 8.29.09, reprezentând constructii si teren, situate în localitatea B, strada R, nr.8, cu o valoare de 642.886 lei, anul dobândirii fiind 1969, în baza Deciziei nr.190/1969, facându-se totodata mentiunea ca Hotarârea de Guvern de validare este HG nr.1045/2000 din data de 6 noiembrie 2000, si ca ordonatorul principal si administratorul imobilului este Ministerul Apararii. Ulterior, prin Hotarârea nr.1705 din 29 noiembrie 2006 a fost aprobat inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului prevazut în anexele nr.1-46.

În contextul sus-aratat, trebuie a fi reliefat efectul de opozabilitate fata de terti a dreptului Statului fara înscrierea în cartea funciara având în vedere prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.7/1996, în versiunea în vigoare la data la care prin hotarâre de guvern imobilul apare inclus în inventarul bunurilor din domeniul public al Statului.

Pe de alta parte, din perspectiva prevederilor art.37 alin. 1– din Legea nr.7/1996 – în forma în vigoare la data declansarii litigiului de fata -  conform carora hotarârea prin care s-a admis rectificarea unei înscrieri nu va fi opozabila persoanelor împotriva carora actiunea nu a fost admisa, trebuie a se retine ca hotarârea judecatoreasca în baza careia a fost efectuata în cartea funciara înscrierea de sub B.5, nu a fost pronuntata în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice, în acel proces comparând în calitate de pârât R SA- prin D De T B. Prin urmare, nu-i este opozabila Statului, negasindu-si incidenta textul alineatului 2 al articolului precedent care confera caracter de opozabilitate unei astfel de hotarâri de rectificare, fata de tertele persoane ce au dobândit dreptul dupa înscriere, însa numai daca actiunea fusese înscrisa în cartea funciara, ceea ce nu este cazul în speta.

Nu în ultimul rând, cât priveste înscrisurile de care s-a prevalat intimata reclamanta în actuala faza procesuala, trebuie a se retine ca analizarea continutului acestora nu este de natura a conduce la o concluzie diferita de cea exprimata anterior. Astfel, prin actul intitulat „Protocol” încheiat la data de 25 iulie 1991 se  atesta predarea  de catre U.M. B a imobilului situat în B, strada R, nr.8 în favoarea E B R U cu R. Apoi, prin actul nr.9956 din 3.12.2014 emis de Primaria Municipiului B se atesta faptul ca intimata reclamanta figureaza în baza de date fiscale a acesteia cu mai multe bunuri impozabile, între care este specificat si imobilul litigios, cu o valoare contabila de 3.723,31 lei.  Niciunul dintre aceste acte nu este insa de natura a schimba datele problemei, problema de drept în speta rezidând în faptul ca actiunea în revendicare a reclamantei,  -al carei demers judiciar a fost initiat în calitate de proprietar tabular –, a fost paralizata de un alt titular al dreptului de proprietate vizând acelasi imobil, ce a opus reclamantei un titlu nedesfiintat pâna în prezent.

Data fiind situatia expusa, având în vedere si caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publica conferit prin art.136 alin.4 din Constitutia României –republicata-, concluzia ce se desprinde este aceea ca ambele apeluri apar ca fiind fondate, solutia de admitere în parte a actiunii în revendicare fiind eronata, impunându-se pe cale de consecinta pronuntarea în apel a unei hotarâri de schimbare în parte a sentintei apelate.

Fata de ansamblul considerentelor ce preced, instanta, în baza dispozitiilor art.296 alin.1 din Codul de procedura civila, a admis apelurile, a schimbat în parte sentinta în sensul ca a respins actiunea sub aspectul tuturor capetelor de cerere, celelalte dispozitii ale sentintei fiind pastrate. S-a respins totodata cererea intimatei reclamante privind pronuntarea unei hotarâri de expedient, fiind respinsa si exceptia privind lipsa calitatii procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice în calitate de reprezentant al Statului Român.

S-a constatat totodata ca partile apelante nu au solicitat cheltuieli de judecata în actuala etapa procesuala.

Domenii speta

Spete similare