Acțiune în constatare. Admisibilitate. Inexistența unei acțiuniîn constatare

Prima instanţă a apreciat că cererea de intabulare a dreptului de proprietate asupra spaţiului comercial în litigiu era acţiunea în realizarea dreptului care trebuia exercitată în cauză de către reclamanta S C de C Vadu Izei,  acţiunea în constatarea dreptului de proprietate asupra construcţiei având caracter subsidiar.

Tribunalul reţine însă, în consens cu opinia recurentei, că cererea de înscriere a unui drept în cartea funciară (de intabulare) formulată sub imperiul Legii 7/1996 nu este o acţiune în realizarea dreptului, intabularea având doar efect de opozabilitate, rolul înscrierii în cartea funciară fiind acela de a asigura publicitatea operaţiunilor juridice privitoare la imobilele funciare.

Cererile in realizarea dreptului sunt acelea prin care reclamantul, ce se pretinde titularul unui drept subiectiv, solicită instanţei să-l oblige pe pârât la respectarea dreptului, iar dacă acest lucru nu mai este posibil, la despăgubiri pentru prejudiciul suferit, hotărârea care se pronunţă putând să fie executată silit dacă debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia, or cererea de înscriere a dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcţiilor, apreciată de prima instanţă ca acţiunea în realizare aflată la dispoziţia recurentei reclamante, nu putea conduce, prin ea însăşi, la „condamnarea” pârâtei Comuna R, soluţia sa depinzând de soluţia acţiunii în constatare prin care recurenta a urmărit confirmarea dreptului său de proprietate în contradictoriu cu intimata pârâtă care îl contestă.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, recurenta S C de C Vadu Izei care deține posesia spaţiului comercial denumit „Cofetărie" şi „Librărie", nu avea şi nu are posibilitatea de a exercita acțiunea în revendicare ori o altă acțiune în realizarea dreptului de proprietate, iar hotărârea judecătorească pronunţată în condiţiile art. 111 Cod procedură civilă de la 1865 îi este necesară pentru consolidarea dreptului.

Susţinerea intimatei Comuna R potrivit căreia recurenta nu se află în posesia spaţiilor comerciale în litigiu nu a fost dovedită, recurenta exercitând acte de stăpânire materială asupra spaţiilor atât personal, aşa cum rezultă din declaraţia martorului Sigheti G., cât şi prin locatarii săi, în baza unor contracte de închiriere pe care le-a încheiat cu aceştia sub nume de proprietar (f.94-99 dosar nr. 578/224/2013).

Faţă de considerentele mai sus expuse, tribunalul apreciază că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, prima instanţă reţinând în mod greşit  inadmisibilitatea acțiunii în constatare formulate de reclamanta recurentă, cât timp aceasta, găsindu-se în posesia bunului litigios, nu avea deschisă calea unei acţiuni în realizarea dreptului său

Prin sentinţa civilă nr.1101 din 05 aprilie 2017 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei s-a respins cererea  formulată de către reclamanta S C de C Vadu Izei, în contradictoriu cu pârâta Comuna R reprezentată prin Primar, privind constatarea  dreptului de proprietate al reclamantei asupra spaţiului comercial cu denumirea ”Cofetărie şi Librărie” situat la parterul blocului nr. 1 cu 6 apartamente din comuna R nr. 270, s-a luat act de faptul că  reclamanta a renunţat la cererile privind intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate şi dobândirea dreptului de superficie.

S-a respins cererea pârâtei privind obligarea reclamantei  la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că a fost sesizată cu o cerere de constatare a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului în natură spaţiu comercial cu denumirea” Cofetărie şi librărie” situat la parterul blocului nr. 1, cu 6 apartamente, din comuna R, nr. 270.

 Totodată, a constatat că prin cererea formulată la data de 23.10.2013, reclamanta a renunţat la  judecarea cererilor privind intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestui spaţiu şi constatarea dobândirii dreptului de superficie, în privinţa acestora prima instanţă făcând  aplicarea dispoziţiilor art. 246 Cod procedură civilă.

Cu privire la constatarea dreptul de proprietate,  prima instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 111 cod procedură civilă (text invocat de reclamantă în motivarea cererii) ”Partea care are interes  poate să facă cerere de constatare  a existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea cere realizarea dreptului.”, iar raportat la aceste dispoziţii legale a apreciat că cererea de constatare a dreptului de proprietate formulată de reclamantă este inadmisibilă în condiţiile în care s-a renunţat la judecarea  cererii de intabulare în CF, o astfel de cerere având drept finalitate obligarea pârâtei la respectarea  dreptului proprietate ce face obiectul cererii de constatare.

Cererea pârâtei de obligare a  reclamantei la plata cheltuielilor de  judecată fost respinsă deoarece nu s-au depus la dosar înscrisuri care să ateste plata onorariului avocatului angajat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamanta S C de C Vadu Izei, solicitând în principal, ca, rejudecându-se cauza, să se admită cererea sa, iar în subsidiar, să se caseze hotărârea atacată şi să se trimită cauza spre rejudecare instanţei de fond, urmând ca judecata să se facă cu respectarea îndrumarului instanţei superioare; cu cheltuielile de judecată care se vor ocaziona cu soluţionarea recursului.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că intimata Comuna R a fost chemată în judecată pentru contradictorialitate, fiind  proprietarul terenului din CF 5602 R, nr. topo 173/a/l, CF în care, în baza adeverinţei eliberată de Primăria Comunei R,  a fost notat spaţiul comercial cunoscut sub denumirea „Cofetărie şi Librărie", situat la parterul blocului nr. 1 cu 6 apartamente din comuna R nr.270. Însă, prin expertiza topografică efectuată în cauză expertul a constatat că imobilul de la numărul administrativ R 270 nu se găseşte în CF 5602 R nr. topo 173/a/l şi a concluzionat: „Este necesară anularea tuturor înscrierilor din CF 5602 R în vederea reglementării situaţiei în ce priveşte amplasarea blocului nr. 1 din R şi înscrierea lui pe numărul topografic 176/a din CF 2400 R, urmând a efectua după aceea toate operaţiunile topografice şi de carte funciară în ce priveşte apartamentele din bloc, spaţiile comerciale şi oficiul poştal".

În această situaţie, recurenta şi-a precizat acţiunea şi a arătat că îşi menţine doar capătul de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra spaţiului comercial cunoscut sub denumirea „Cofetărie şi Librărie" situat la parterul blocului nr. l cu 6 apartamente din comuna R nr. 270.

Intabularea reprezintă o înscriere în cartea funciară care se face în baza actului prin care s-a transmis sau s-a constituit dreptul, acesta putând fi şi o hotărâre judecătorească. Din acest considerent, au solicitat instanţei de judecată să constate dreptul de proprietate asupra imobilului situat în R nr. 270, drept dobândit prin construire în condiţiile Legii 6/1970 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de C şi consfinţit de articolul 9 aliniat final din Constituţia din anul 1965, aplicabile la data realizării construcţiei, urmând ca, ulterior, după clarificarea situaţiei topografice a terenului, să poată face publicitatea dreptului prin înscrierea în cartea funciară şi prin procedura necontencioasă potrivit dispoziţiilor Legii 7/1996.

Recurenta a mai arătat că prin Sentinţa civilă nr. 969/23 octombrie 2013 pronunţată de Judecătoria Dragomireşti, în acelaşi dosar, s-a admis acţiunea sa şi s-a constatat că a dobândit dreptul de proprietate în temeiul legii asupra imobilului de natură spaţiu comercial, cunoscut sub denumirea de „cofetărie" în suprafaţă de 82,21 mp şi „librărie" în suprafaţă de 21.10 mp, situat la parterul blocului nr. l cu 6 apartamente din comuna R nr. 270. S-a luat act de renunţarea la petitele privind întăbularea în CF a dreptului de proprietate asupra spaţiului comercial precum şi la constatarea dobândirii dreptului de superficie.

Împotriva hotărârii a declarat recurs comuna R, iar instanţa de recurs a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza în rejudecare pentru administrarea probelor care se impun în vederea clarificării situaţiei de CF a imobilului din litigiu pentru stabilirea corectă a cadrului procesual, reţinând că acesta se impune chiar dacă reclamanta a renunţat la intabularea dreptului de proprietate în CF şi constatarea dreptului de superficie. Instanţa de recurs nu a criticat aspectele dezlegate de instanţa de fond şi reţinute pentru constatarea dreptului de proprietate.

În urma expertizei efectuate în faţa instanţei de rejudecare, la concluzii s-a reţinut că reclamanta S C de C Vadu Izei deţine un imobil situat în intravilanul localităţii R la numărul administrativ 270. Din punct de vedere tabular, terenul pe care este amplasată construcţia face parte din CF 51828 R cu nr. topo 176/a, având categoria de folosinţă curţi, construcţii, cu suprafaţa înscrisă de 1647 mp în favoarea Cooperativei Agricole de Producţie „6 Martie" R.

Instanţa de rejudecare a respins cererea reclamanţilor ca inadmisibilă, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 111 cod procedură civilă (text invocat de reclamantă în motivarea cererii). Prima instanţă a apreciat că cererea de constatare a dreptului de proprietate formulată de reclamanta este inadmisibilă în condiţiile în care s-a renunţat la judecarea cererii de intabulare în CF, o astfel de cerere având drept finalitate obligarea pârâtei la respectarea dreptului de proprietate ce face obiectul cererii de constatare, or, în opinia recurentei, această hotărâre a instanţei de rejudecare este netemeinică şi nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a legii.

Prin actele depuse la dosar, inclusiv autorizaţia de construcţie şi Convenţia din 22.07.1977 confirmate de declaraţiile martorilor, recurenta a făcut dovada că a realizat spaţiile comerciale din speţă dobândind astfel dreptul de proprietate asupra acestora prin construire în condiţiile Legii 6/1970 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de C şi consfinţite de art. 9 alin. final din Constituţia din anul 1965 aplicabile la data realizării.

În toată perioada de la realizare şi în prezent, spaţiile au fost şi sunt în posesia şi folosinţa continuă a recurentei, achitându-se impozitul pe clădiri.

Proprietatea extratabulară a recurentei asupra acestor spaţii (parter) a fost reţinută şi în considerentele Sentinţei civile 425/16.04.2003 a Curţii de Apel Cluj rămasă irevocabilă prin Decizia 1860/11.05.2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, prin cererea formulată, s-a urmărit consolidarea unui drept subiectiv preexistent dobândit în condiţiile de fapt şi de drept arătate, asupra spaţiilor aflate în posesia şi folosinţa netulburată a societăţii cooperative, situaţie în care consideră că cererea este admisibilă.

Intabularea, ca operaţiune de înscriere în CF a unui drept în baza unui titlu, în speţă hotărârea judecătorească nu este un mod de dobândire a unui drept, rolul intabulării fiind publicitatea dreptului născut/constituit în baza unui titlu sau mod prevăzut de lege.

 Prin expertiza topografică efectuată la instanţa de rejudecare s-a stabilit că din punct de vedere tabular, terenul pe care este amplasată construcţia, face parte din CF 51828 R cu nr. topo 176/a, având categoria de folosinţă curţi construcţii, cu suprafaţa înscrisă de 1647 mp în favoarea Cooperativei Agricole de Producţie „6 Martie" R.

Cauza a fost trimisă în rejudecare pentru administrarea probelor ce se impun în vederea clarificării situaţiei de CF a imobilului din litigiu pentru stabilirea corectă a cadrului procesual.

Ori, în această situaţie pentru conformare cu îndrumarul instanţei de recurs, instanţa de rejudecare trebuia să pună în discuţie dacă cadrul legal al procesului este corect stabilit în sensul de a verifica cine are calitatea pasivă de a fi parte în proces ca urmare a încetării existenţei proprietarului de carte funciară, în opinia lor fiind necesară chemarea în judecată în această calitate a Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991 R potrivit dispoziţiilor art. 18(2) şi art. 52(2) din Legea 18/1991.

Prin întâmpinarea formulată, intimata Comuna R reprezentată de Primar M.V., a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi, în consecinţă, menţinerea Sentinţei civile nr. 1101/2017 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, cu obligarea recurentei la suportarea cheltuielilor de judecată la fond şi în recurs.

Prin întâmpinare se apreciază că, în mod corect şi legal, instanţa de fond a soluţionat procesul prin respingerea acţiunii, aşa cum a fost precizată ulterior.

Pe de altă parte, intimata contestă faptul că reclamanta este proprietara spaţiului comercial denumit „Cofetărie" şi „Librărie", situat în R la parterul blocului nr. 1 cu 6 apartamente, ci constituie proprietatea privată a Comunei R, respectiv a Consiliului Local R. Acest drept de proprietate reiese din Hotărârea nr. 5 din 23 februarie 2011 a Consiliului Local al comunei R privind includerea în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al comunei R a imobilelor parter bloc nr. 1 şi parter bloc nr. 2 şi extrasul CF 50331 R, (nr. CF vechi 5155), potrivit căruia proprietar al imobilului este Statul Român, reprezentat prin Consiliul popular al comunei R, cu titlu de drept prescripţie extinctivă.

Intimata invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active şi interesului în promovarea acţiunii. Calitatea procesuală activă este determinată de un interes legitim şi de calitatea de proprietar.

Această calitate de proprietar a avut-o şi o are Comuna R, aspect confirmat de Sentinţa civilă nr. 320/2014 pronunţată în dosar nr. 448/224/2012* al Judecătoriei Dragomireşti,  rămasă definitivă prin nerecurare.

Prin această hotărâre judecătorească, instanţa a constatat că reclamanta Comuna R a dobândit dreptul de proprietate în temeiul legii asupra imobilelor situate în comuna R nr. 269, jud. Maramureş înscrise în CF 50330 R cu nr. top. 176/b/2/4, de natură construcţie „Parter bloc nr. 1, edificată pe terenul Cofetărie", în suprafaţă de 742 mp, precum şi asupra imobilului înscris în CF 50331 –C1 (cf. vechi 5155) R nr. top, 408/b, de natură construcţie „Parter bloc nr.2" cu terenul aferent în suprafaţă de 414 mp, dispunându-se înscrierea în CF a dreptului de proprietate pe numele reclamantei Comuna R asupra imobilelor de mai sus conform expertizei, planului de amplasament şi delimitare întocmite de domnul inginer expert P C, care fac parte integrantă din hotărâre. La baza acestei decizii au stat următoarele considerente de ordin juridic:

Prin Hotărârea nr. 5 din 23 februarie 2011 a Consiliului Local al comunei R, s-a decis includerea în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul privat al comunei R a imobilelor descrise mai sus.

Pe motiv că cele două blocuri au fost construite înainte de anul 1990 prin contribuţia efectivă a cetăţenilor din comuna R, Consiliul local R, în temeiul art. 36 alin. 2 lit. „c" şi art. 45 alin. 1 din Legea 215/2001 a administraţiei publice, locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a hotărât includerea acestor bunuri în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al comunei R.

Pentru identificarea lor s-au depus extrasele CF nr. 5432 şi 5155 din care reiese că terenul a devenit proprietatea Statului Român prin încheierea nr. 149 din 1968 şi respectiv, 355 din 1971, prin prescripţie extinctivă în temeiul Decretelor nr. 218/1960 şi nr. 712/1966.

Art. 20 din legea 7/1996 arată că dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în Cartea Funciară pe baza actului prin care s-a constituit sau s-a transmis în mod valabil.

Faţă de considerentele expuse, potrivit art. 111 Cod procedură civilă, care arată că „partea care are interes, poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept", a art. 4 din Legea nr. 213/1998, dispoziţiile Legii 215/2001 a administraţiei publice locale cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii 115/1938 şi Legii 7/1996, instanţa a apreciat acţiunea ca fiind legală şi întemeiată.

Potrivit expertizei domnului P C G. şi a Planului de amplasament al domnului PG imobilul „Parter bloc nr. 1 - Cofetărie" este înscris în CF 50330 R nr. top. 176/b/2/4. Aşadar, din punct de vedere topografic, domnul expert a concluzionat că blocul a fost intabulat eronat pe nr. top. 173/a/l, în realitate acesta este înscris pe nr. top. 176/b/2/4.

De altfel, Consiliul Local al comunei R observând această eroare de intabulare, a emis Hotărârea din 21.10.2013 prin care s-a decis că imobilul trecut în domeniul privat al statului este înscris pe nr. top. 176/b/2/4 şi nu pe nr. top. 173/a/l, dispunându-se întocmirea documentaţiei cadastrale de către domnul topograf P G. G.

Analizând, punctual, motivele de recurs, în combaterea lor, intimata a învederat următoarele: cererea reclamantei de a se constata că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, prin construire, este inadmisibilă, pe motiv că, potrivit art. 644 din Codul civil 1864, proprietatea bunurilor se dobândeşte prin succesiune, prin legate, prin convenţie şi prin tradiţiune, iar potrivit art. 645 din Codul civil proprietatea se mai dobândeşte prin accesiune sau incorporaţiune, prin prescripţie, prin lege şi prin ocupaţiune.

Se poate observa că modul în care reclamanta a cerut constatarea dreptului de proprietate „prin construire " nu este prevăzut de legea civilă.

Contestă afirmaţia reclamantei că „în toată perioada de la realizare până în prezent spaţiile au fost şi sunt în posesia şi folosinţa...  apelantei.”

În realitate, spaţiile se află în folosinţa altor persoane în baza unor contracte de închiriere încheiate între Primăria comunei R (în calitate de proprietar) şi, printre alte persoane, şi I.F. „T.N. G." începând cu anul 2009. Acest act face obiectul dosarului nr. 5916/100/2011 al Î.C.C.J., în prezent suspendat.

Cu privire la pretinsa proprietate extratabulară asupra spaţiilor de la parter, reţinută în considerentele Sentinţei civile nr. 425/2003 a Curţii de Apel Cluj şi în Decizia civilă nr. 1860/2004 a I.C.C.J., se învederează că aceste considerente nu prezintă valoare juridică, în sensul că, prin ele, nu s-a dispus constatarea dreptului de proprietate.

Aşa cum s-a arătat mai sus, imobilul nu este înscris în CF 51828 R nr. top. 176/a, astfel că nu se impune casarea hotărârii şi eventuala chemare a Comisiei Locale de fond funciar R, cerere ce nu poate fi formulată în calea de atac a recursului.

În probaţiune, s-au anexat înscrisuri, respectiv extras de pe portalul instanţelor judecătoreşti din dos. nr. 5916/100/2011 al Î.C.C.J. având ca obiect reziliere contract de închiriere, chitanţa nr. 602/21.10.2014 privind plata onorariului de avocat (la fondul cauzei) în valoare de 1.500 lei, proces-verbal nr. 874 din 23.06.1994 cu ocazia predării-primirii fondului locativ şi a spaţiilor cu altă destinaţie decât locuinţă (inclusiv a spaţiilor din proces) existente pe raza comunei R, încheiat între G. SA. Vişeu de Sus şi Primăria R, hotărârea nr. 29/19.12.2013 privind includerea în domeniul privat al comunei R a spaţiului comercial cu terenul aferent înscris în CF 50330 nr. top. 176/b/2/4 şi a spaţiului comercial cu terenul aferent înscris în CF 50331 nr.top. 408/b.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, tribunalul a constatat că prin rin cererea de chemare în judecată formulată la data de 14.02.2013 reclamanta recurentă S C de C Vadu Izei a investit prima instanţă cu o cerere de constatare a dreptului său de proprietate asupra spaţiului comercial denumit „Cofetărie" şi „Librărie", situat la parterul blocului nr.1 cu 6 apartamente din comuna R nr. 270, intabularea dreptului de proprietate astfel constatat în cartea funciară şi constatarea dreptului de superficie asupra terenului în suprafaţa ce-i revine din folosinţa în indiviziune a terenului ocupat de imobil, raportată la spaţiul comercial deţinut.

Pe parcursul judecăţii, reclamanta a renunţat la judecata capetelor de cerere referitoare la intabularea dreptului de proprietate asupra construcţiei şi la constatarea dreptului de superficie.

Prin hotărârea atacată, prima instanţă a apreciat că, în condiţiile în care reclamanta S C de C Vadu Izei a renunţat la judecarea  cererii de intabulare în CF care avea ca finalitate obligarea pârâtei la respectarea  dreptului proprietate ce face obiectul cererii de constatare, cererea de constatare a dreptul de proprietate este (a devenit) inadmisibilă, raportat la dispoziţiile art. 111 Cod procedură civilă invocat în motivarea cererii.

Cu alte cuvinte, prima instanţă a apreciat că cererea de intabulare a dreptului de proprietate asupra spaţiului comercial în litigiu era acţiunea în realizarea dreptului care trebuia exercitată în cauză de către reclamanta S C de C Vadu Izei,  acţiunea în constatarea dreptului de proprietate asupra construcţiei având caracter subsidiar.

Tribunalul a reţinut însă, în consens cu opinia recurentei, că cererea de înscriere a unui drept în cartea funciară (de intabulare) formulată sub imperiul Legii 7/1996 nu este o acţiune în realizarea dreptului, intabularea având doar efect de opozabilitate, rolul înscrierii în cartea funciară fiind acela de a asigura publicitatea operaţiunilor juridice privitoare la imobilele funciare.

Cererile in realizarea dreptului sunt acelea prin care reclamantul, ce se pretinde titularul unui drept subiectiv, solicită instanţei să-l oblige pe pârât la respectarea dreptului, iar dacă acest lucru nu mai este posibil, la despăgubiri pentru prejudiciul suferit, hotărârea care se pronunţă putând să fie executată silit dacă debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia, or cererea de înscriere a dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcţiilor, apreciată de prima instanţă ca acţiunea în realizare aflată la dispoziţia recurentei reclamante, nu putea conduce, prin ea însăşi, la „condamnarea” pârâtei Comuna R, soluţia sa depinzând de soluţia acţiunii în constatare prin care recurenta a urmărit confirmarea dreptului său de proprietate în contradictoriu cu intimata pârâtă care îl contestă.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, recurenta S C de C Vadu Izei care deține posesia spaţiului comercial denumit „Cofetărie" şi „Librărie", nu avea şi nu are posibilitatea de a exercita acțiunea în revendicare ori o altă acțiune în realizarea dreptului de proprietate, iar hotărârea judecătorească pronunţată în condiţiile art. 111 Cod procedură civilă de la 1865 îi este necesară pentru consolidarea dreptului.

Susţinerea intimatei Comuna R potrivit căreia recurenta nu se află în posesia spaţiilor comerciale în litigiu nu a fost dovedită, recurenta exercitând acte de stăpânire materială asupra spaţiilor atât personal, aşa cum rezultă din declaraţia martorului S. G., cât şi prin locatarii săi, în baza unor contracte de închiriere pe care le-a încheiat cu aceştia sub nume de proprietar.

Faţă de considerentele mai sus expuse, tribunalul a apreciat că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, prima instanţă reţinând în mod greşit inadmisibilitatea acțiunii în constatare formulate de reclamanta recurentă, cât timp aceasta, găsindu-se în posesia bunului litigios, nu avea deschisă calea unei acţiuni în realizarea dreptului său. 

Domenii speta

Spete similare