Lipsa consimțământului la predare. Condiții necesare pentru predare în baza unui mandat european. Scopul recunoașterii hotărârii judecătorești străine de condamnare

Art. 155 alin. 1 lit. d din Legea nr. 302/2004 prevede că nu este necesar consimţământul persoanei condamnate atunci când este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României, sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

Autorităţile italiene nu au dispus expulzarea condamnatului în România, iar acesta, deşi este cetăţean român, nu trăieşte pe teritoriul României.

Astfel, persoana condamnată are reşedinţa obişnuită în Italia din anul 2008, membrii familiei cu care ţine legătura se află tot pe teritoriul Italiei, sens în care şi-a exprimat opinia şi condamnatul care refuză transferul în România, stat cu care nu mai are legături specifice noţiunii analizate.

În acest context, scopul recunoaşterii hotărârii judecătoreşti străine de condamnare şi transferul condamnatului, de facilitare a reabilitării sociale a acestuia, conform art. 3 alin. 1 din Decizia-cadru 2008/909/JAI, nu poate fi atins, deoarece în România acesta nu mai trăieşte efectiv de 9 ani, timp în care a avut reşedinţa obişnuită efectivă în Italia, ţară pe teritoriul căreia a derulat relaţiile familiale şi sociale.

Cuprins pe materii:

Cooperare judiciară internațională în materie penală; lipsa consimțământului la predare; lipsa expulzării

Indice alfabetic:

Cooperare judiciară internațională în materie penală; lipsa consimțământului la predare; lipsa expulzării

Temei de drept:

Legea nr. 302/2004 cu modificări și completări – art. 155 alin. 1 lit. d)

Domenii speta

Spete similare