Încuviinţarea executării silite. Greşită interpretarea legii

Din interpretarea dispoziţiilor art. 3 lit. c din OG nr. 26/2011 privind înfiinţarea ISCTR cu modificările şi completările ulterioare, reiese că prin derogare de la prevederile art. 8 alin. 3 si 4 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor cu modificările si completările ulterioare un procent de 30 % din sumele încasate in urma aplicării sancţiunilor contravenţionale de face venit in contul ISCTR., situaţie în care apelanta deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sensul dispoziţiilor art. 663 Cod procedură civilă, fiind îndeplinite condiţiile pentru a se dispune încuviinţarea executării silite a titlului executoriu, potrivit dispoziţiilor art. 666 Cod procedură civilă

Prin încheierea civile nr. 1358/10.02.2017, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 1331/182/2017 a fost respinsă cererea înaintată de BEJ B R M,  privind pe creditorul ISCTR,  împotriva debitorului D F, ca neîntemeiată.

În considerentele încheierii s-a reţinut că potrivit art. 632 şi art. 663 C.proc.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu care constată existenţa unei creanţe este certe, lichide şi exigibile.

Conform art. 666 alin. (5) C.proc.civ., instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă: cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat; creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă.

În speţă, instanţa a reţinut, în primul rând, că creditorul a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Procesul-verbal seria ISCTR, nr. 098244/10.02.2014, fără a preciza limita sumei  de bani pentru care se solicită încuviinţarea. Având în vedere că, 70% din suma datorată cu titlu de amendă contravenţională este creanţă fiscală şi se face venit la bugetul de stat, aceasta trebuie pusă în executare de organele fiscale în condiţiile Codului de Procedură Fiscală. Este adevărat că, în cererea adresată executorului judecătoresc, creditorul a menţionat că solicită doar cota de 30% din amendă care se face venit la bugetul său propriu, însă instanţa nu este învestită cu cererea creditorului ci cu cea a petentului şi este ţinută să se pronunţe în limitele acesteia din urmă.

În al doilea rând, procesul verbal depus la dosar este ilizibil, din cuprinsul acestuia neputându-se stabili identitatea contravenientului şi a amenzii aplicate şi în consecinţă, dacă creditorul deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitorului D F.

Împotriva sentinţei a declarat apel creditorul solicitând schimbarea încheierii în sensul admiterii cererii de încuviinţare a executării silite.

În cuprinsul motivelor de apel se arată că prin procesul verbal de constatare a contravenţiilor seria ISCTR nr. 98244 întocmit in data 10.02.2014, debitorul D F a fost sancţionat in baza art. 8 alin. l  pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 cu modificările ulterioare.

Se susţine că O.G. nr. 37/2007 nu face parte din seria actelor normative exceptate prin art. 3 lit. c din O.G. nr. 26/2011 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat pentru Control in Transportul Rutier.

Potrivit art. 3 lit. c din O.G. nr. 26/2011 privind înfiinţarea ISCTR cu modificările si completările ulterioare „prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (3) şi (4) din

Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, un procent de 30% din sumele încasate în urma aplicării sancţiunilor contravenţionale, altele decât sumele încasate în urma aplicării art. 61 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare, a art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, a art. 8 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.373/2008 privind reglementarea furnizării şi transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile publice din România, cu modificările şi completările ulterioare, şi a art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.777/2004 privind introducerea restricţiei de circulaţie pe unele sectoare de autostrăzi şi de drumuri naţionale europene (E) pentru vehiculele rutiere, altele decât cele destinate exclusiv transportului de persoane, în zilele de vineri, sâmbătă, duminică şi de sărbătoare legală, cu modificările şi completările ulterioare." se fac venit in contul instituţiei apelante.

Se arată că din interpretarea textului de lege anterior menţionat rezulta fără dubiu de interpretare ca procentul de 30%, care se face venit la Bugetul ISCTR, este exceptat de la prevederile art. 8 alin. (3) si (4) din O.G. nr. 2/2001 cu modificările si completările ulterioare potrivit cărora '"''Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice în conformitate cu legislaţia în vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu excepţia celor aplicate, potrivit legii, de autorităţile administraţiei publice locale şi amenzilor privind circulaţia pe drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale.

(4) Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislaţia în vigoare se fac venit integral la bugetele locale. "

Se susţine că în îndeplinirea atribuţiilor sale, instituţia apelantă transmite organelor fiscale in termen legal, titlurile executorii pentru încasarea procentului de 70% care se face venit la Bugetul de Stat sau la Bugetele Locale, după caz, cat si către contravenient pentru achitarea procentului de 30 % care se face venit in contul instituţiei apelante.

Se arată că apelanta în calitate de creditor deţine doar dreptul de a pretinde debitorului îndeplinirea obligaţiei acesteia, respectiv achitarea procentului de 30% din cuantumul amenzii contravenţionale datorat, fiind indicat în mod expres şi distinct in cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenţiilor cuantumul sumei datorate cu acest titlu, achitarea urmând sa se facă in contul ISCTR, menţionat de asemenea in cuprinsul procesului verbal iar suma cuprinsa in titlul executoriu pentru care a fost constituit dosarul execuţional se încadrează in aceasta derogare prevăzuta de lege, urmând a finanţat bugetul instituţiei.

Se susţine că prin legea de înfiinţare, legiuitorul a prevăzut in mod expres ca ISCTR - se finanţează din venituri proprii, respectiv ,, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. 3 si 4 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor cu modificările si completările ulterioare un procent de 30% din sumele încasate in urma aplicării sancţiunilor contravenţionale de face venit in contul ISCTR.

Din interpretarea textului anterior menţionat rezultă că procentul de 30%, care se face venit la Bugetul ISCTR, este exceptat de la prevederile art. 8 alin 3 si 4 din OG nr. 2/2001 cu modificările si completările ulterioare potrivit cărora

,,Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice in conformitate cu legislaţia in vigoare se fac venit la bugetul de stat, cu excepţia celor aplicate, potrivit legii, de autorităţile administraţiei publice locale si amenzilor privind circulaţia pe drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale

(4) Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice in conformitate cu legislaţia in vigoare se fac venit integral la bugetele locale".

Se arată că recuperarea procentului de 30% ce revine instituţiei apelante, potrivit art. 3 lit. c din OG 26/2011 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul in Transportul Rutier cu modificările si completările ulterioare, se face potrivit dreptului comun in materie, fiind o creanţa simpla, iar nu o creanţa fiscala in temeiul Codului de procedura Fiscala pentru următoarele considerente:

Creanţa fiscala reprezintă drepturi patrimoniale, care potrivit legii, rezulta din raporturi de drept material fiscale constând in dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor si a altor sume care constituie venituri bugetare, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugata, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, etc. (denumite creanţe fiscale principale) si dreptul la perceperea majorărilor de întârziere ( denumite creanţe fiscale accesorii), astfel cum sunt definite in art. 21 alin. 1 şi alin. 2 lit. a şi lit. b din Codul de procedură fiscală.

Se arată că nu este vorba de o creanţă deoarece procentul de 30% se face venit la bugetul instituţiei fiind exceptat de legiuitor de la aplicarea art. 8 alin. (3) si (4) din O.G. nr. 2/2001 cu modificările şi completările ulterioare şi este firesc ca nici dispoziţiile privind executarea instituite de textul aceluiaşi act normativ sa nu fie aplicabile.

Se concluzionează că apelanta deţine o creanţa certă (existenta acesteia este neîndoielnică), lichidă (întrucât obiectul creanţei este determinat) şi exigibilă (întrucât creanţa este ajunsa la scadenţă); de altfel, condiţii esenţiale prevăzute de art. 663 din Codul de Procedura Civila in vederea demarării executării silite.

"Executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepţia celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel."

În atare situaţie procentul de 30 % ce revine instituţiei apelante nu se circumscrie legilor speciale, astfel ca sunt incidente dispoziţiile art.623 Codul de Procedura Civila.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor invocate, a înscrisurilor de la dosar şi a prevederilor legale incidente în materie, tribunalul reţine următoarele:

Cererea de încuviinţare a executării silite are ca obiect încuviinţarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenţie seria ISCTR nr. 98244/10.02.2014 încheiat împotriva debitorului D F, prin care acesta este obligat să achite suma de 1200 lei reprezentând 30 % din cuantumul amenzii aplicate, astfel încât în cuprinsul procesului verbal se menţionează că 30 % din cuantumul amenzii se achită în contul Trezoreriei Statului Sector 1 beneficiar fiind apelantul I.S.C.T.R iar diferenţa de 70% din cuantumul amenzii se achită la primăria unde îşi are domiciliul contravenientul.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 3 lit. c din OG nr. 26/2011 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier cu modificările şi completările ulterioare, reiese că prin derogare de la prevederile art. 8 alin. 3 si 4 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor cu modificările si completările ulterioare un procent de 30 % din sumele încasate in urma aplicării sancţiunilor contravenţionale de face venit in contul ISCTR., situaţie în care apelanta deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sensul dispoziţiilor art. 663 Cod procedură civilă, fiind îndeplinite condiţiile pentru a se dispune încuviinţarea executării silite a titlului executoriu, potrivit dispoziţiilor art. 666 Cod procedură civilă.

Pentru considerentele sus menţionate în baza art. 480 Cod procedură civilă apelul va fi admis iar cererea de încuviinţare a executării silite va fi admisă potrivit dispozitivului

Domenii speta

Spete similare