Plângerea contravenţională. Motivarea apelului. Greşita soluţionare a excepţiei de tardivitate a formulării plânterii

Potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001 motivarea apelului nu este obligatorie, iar motivele de apel pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei.

În situaţia de faţă, apelul declarat în cauză de către intimată a fost motivat în scris fiind criticată sentinţa primei instanţe exclusiv sub aspectul soluţiei de anulare a procesului verbal de contravenţie atacat pentru nerespectarea cerinţei esenţiale a semnăturii olografe a agentului constatator impusă de art. 17 din OG nr. 20/2001, iar prin concluziile scrise depuse la data de 09.03.2017 s-au invocat şi critici legate de modul de soluţionare a excepţiei tardivităţii prin încheierea din 21.1.0.2016, încheiere care face corp comun cu hotărârea atacată.

Raportat la dispoziţiile art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001 apreciem că instanţa de apel este legal învestită în ceea ce priveşte criticile noi invocate prin actele subsecvente de procedură, respectiv prin concluziile scrise, critici referitoare la nelegalitatea soluţiei de respingere a excepţiei tardivităţii plângerii dispusă prin încheierea de amânare a pronunţării din şedinţa publică din data de 21.10.2016.

Excepţia tardivităţii formulării plângerii contravenţionale, a fost invocată de către apelantă intimată şi în faţa instanţei de fond, prin Întâmpinarea depusă la data de 22.09.2014 (f. 12 – 13 dosar fond) la Judecătoria Buzău, unde a fost înregistrată iniţial plângerea contravenţională sub nr. 9900/200/2014, de unde a fost declinată prin Sentinţa civilă nr. 18722/17.11.2014, în favoarea Judecătoriei Baia Mare

Prin sentinţa civilă nr. 8519 din 28.10.2016, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 9900/200/2014, a fost admisă plângerea formulată de către petentul F I, în contradictoriu cu intimata CNADN prin C.E.S.T.R.I.N., a fost anulat procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria R11 nr. 0426419/21.11.2011.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin procesul verbal seria R11 nr. 0426419 încheiat de către intimată la data de 21.11.2011 petentul a sancţionat contravenţional reţinându-se că în data de 24-05-2011, autovehiculul cu numărul de înmatriculare ----, aflat în proprietatea acestuia, a fost surprins circulând fără a deţine rovinietă valabilă.

Procesul-verbal a fost generat şi semnat electronic (f. 107).

Instanţa a reţinut că sub aspectul naturii sale, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este un act administrativ individual, unilateral, emis în regim de putere publică, pentru punerea în aplicare a legii, motiv pentru care, acesta nu poate fi catalogat decât ca fiind un act ce intră sub incidenţa dreptului public.

Prin precizarea de acţiune formulată, petentul a invocat nulitatea absolută a procesului-verbal, invocând faptul că acesta nu poartă semnătura olografă a agentului constatator.

Între elementele a căror lipsă atrage nulitate absolută a procesului-verbal, art. 17 din O.G. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, enumeră şi lipsa ,,semnăturii agentului constatator”.

 Prin decizia nr. 6/2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii s-a statuat că ,,procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (3) din aceeaşi ordonanţă a Guvernului, transmise persoanelor sancţionate contravenţional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în raport cu dispoziţiile art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.”

Relativ la acest aspect, instanţa a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă ,,dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.” Deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii obligă instanţele judecătoreşti să dea aceeaşi interpretare dispoziţiilor legale ce au constituit obiectul deciziei instanţei supreme. Prin pronunţarea unei decizii în recurs în interesul legii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu introduce o nouă normă în dreptul pozitiv ci stabileşte cu titlu obligatoriu o interpretare ce trebuie dată unei dispoziţii legale deja existente. Aşa fiind, obligaţia agentului constatator de a semnă olograf procesul-verbal exista în temeiul art. 17 din O.G. nr. 2/2001 şi anterior pronunţării deciziei în recurs în interesul legii.

Raportat la prezenta cauză, instanţa a reţinut că procesul-verbal atacat a fost generat şi semnat electronic, astfel că motivul de nulitate absolută invocat de către petent, constând în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, este întemeiat. Drept urmare, în temeiul considerentelor anterior enunţate, instanţa a admis plângerea şi a dispune anularea procesului-verbal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel CNAIR SA solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinţei apelate, în sensul respingerii plângerii, menţinerii ca temeinic şi legal a Procesului Verbal de Constatare a Contravenţiei seria R11 nr. 0426419/21.11.2011.

.În motivare a susţinut că instanţa de fond a admis plângerea contravenţională împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei seria R11 nr. 0426419 din data de 21.11.2011, invocând dispoziţiile Deciziei numărul 6/2015.

A solicitat a se observa că procesul verbal de constatare a contravenţiei îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de O.G. 15/2002 coroborat cu O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului şi a martorilor, constatarea contravenţiei fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control a rovinietei SIEGMCR.

Potrivit dispoziţiilor art. l alin. 2 din Ordonanţa nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe reţeaua de drumuri naţionale din România şi structurat în funcţie de perioada de parcurs şi de staţionare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) şi de numărul de axe, după caz.

Mai mult, potrivit art. 4 din Legea 455/2001 privind semnătura electronică, înscrisul în forma electronică reprezintă o colecţie de date în forma electronică între care există relaţii logice si funcţionale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificaţie inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit art. 5 din aceeaşi lege înscrisul în forma electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătura electronică extinsă, este asimilat, în ceea ce priveşte condiţiile si efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.

Prin urmare, dispoziţiile legale se aplică înscrisurilor generate în forma electronică, iar înscrisul semnat electronic este asimilat cu privire la condiţii, altele decât semnătura, si efecte înscrisului sub semnătură privată. Semnătura este o condiţie a înscrisului, dar nu se poate susţine că semnătura este validată de însăşi semnătura în această situaţie.

Astfel, semnătura electronică este un element independent de înscris, fie că este sub semnătură privată sau autentică, fie că este o simplă declaraţie pe propria răspundere.

Semnătura electronică reprezintă aşadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceleaşi funcţionalitate şi aplicabilitate ca şi semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului si atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator investit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul verbal corespund întru-totul stării de fapt si de drept celor reţinute, investind astfel actul de constatare al contravenţiei cu prezumţia de legalitate si temeinicie.

Nici o dispoziţie legală nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice. Se realizează o confuzie între generarea unui înscris în forma electronică si materializarea pe suport de hârtie a acestor date si informaţii astfel generate.

De asemenea, contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din O.G. 2/2001 procesul verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie contravenientului.

Pentru persoana căreia i se adresează, înscrisul în forma electronică poate fi citit tot informatic, sau în mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat si semnat electronic, fără îndoială înscrisul electronic poate dobândi o existenţă fizică, palpabilă, pe suport de hârtie si destinat a fi citit cu ochiul liber. Astfel, un înscris care are asociată o semnătură electronică extinsă, cum este si procesul verbal contestat, nu îşi pierde valabilitatea prin imprimare pe suport de hârtie, deoarece întotdeauna un asemenea act va fi disponibil si accesibil să fie citit în format electronic, unde se va putea vizualiza si semnătura electronică. Prin urmare, nu este necesar ca pe forma scrisă a procesului verbal de constatare a contravenţiei, care în forma electronică are ataşată semnătura electronică a agentului constatator, să existe si semnătura olografă a acestuia.

Procesul verbal de contravenţie este un înscris generat si semnat în formă electronică, cu respectarea prevederilor legale în materie, iar sub aspectul naturii lor juridice se mai retine că legea privind semnătura electronică trebuie interpretată sistematic, art. 6 si art. 7 din acest act normativ prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul în forma electronică, căruia i s-a incorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică.

Ca argument suplimentar, chiar dacă ar fi fost concepută să fie aplicată în raporturile dintre privaţi, privaţi - autoritate si numai în format electronic, semnarea electronică a proceselor verbale de contravenţie de către agentul constatator valorează totuşi asumarea celor consemnate în acestea. In plus, O.G nr. 2/2001 nu stabileşte ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de contravenţie, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării si a semnăturii electronice.

Faţă de invocarea Deciziei 6/2015 a ICCJ, este de părere că orice act juridic, inclusiv deciziile ICCJ se aplică destinatarilor numai pentru viitor - ex nunc, nu şi pentru trecut - ex tunc. Efectul ex nunc al deciziilor ICCJ constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei ICCJ nu pot viza decât actele, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autorităţile implicate în activitatea de întocmire şi comunicare a procesului verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, neputând să reprezinte o lege mai favorabilă.

La data întocmirii procesului verbal - 21.11.2011, Decizia 6/2015 a ICCJ nu era publicată în Monitorul Oficial, astfel că agentul constatator nu avea obligaţia, stipulată explicit de legislaţie, de a semna olograf procesele verbale de constatare a contravenţiei.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 466 şi următoarele din Noul Cod de procedură civilă, O.G. 2/2001, O.G.15/2002.

Intimatul-petent F I depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat  menţinerea în totalitate a Sentinţei civile nr. 8519/2016 pronunţată de către Judecătoria Baia Mare în dosarul susmenţionat ca fiind legală si temeinică, si, pe cale de consecinţă, anularea procesului verbal de constatare si sancţionare a contravenţiei R11 nr. 0426419 întocmit în data de 21.11.2011, solicitând cheltuielile de judecata reprezentând onorar avocat 600 lei, conform chitanţei anexate.

In fapt, procesul verbal de contravenţie ce face obiectul pricinii a fost atacat pentru motivele invocate atât în plângerea contravenţională, cât si în argumentele expuse pe larg în repunerea pe rol si în notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei.

Instanţa de fond s-a raportat în mod corect la nulitatea absoluta a procesului verbal de contravenţie pe motiv că semnătura electronică nu este legală. Contravenientul a susţinut că singurele procese verbale de amendă care pot fi acceptate sunt cele care au semnătura olografa a agentului care a constatat lipsa rovinetei. Conform Deciziei nr. 6 pronunţata în data de 16.02.2015 în dosar nr. 14/2014 a I.C.C.J. s-a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului prin care a fost sesizată problema de drept referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor si a Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică. Astfel s-a statuat că" procesele verbale de constatare si sancţionare a contravenţiilor, prevăzute de art.8 alin. l din Ordonanţa Guvernului nr.15/2002, încheiate potrivit art.9 alin. I lit. a), alin.2 si 3 din aceeaşi Ordonanţa a Guvernului, transmise persoanelor sancţionate contravenţional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în raport cu dispoziţiile art.17 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001".

Instanţa de fond în mod cu totul corect si legal a apreciat că în cauza de faţă se fac aplicabile aceste prevederi în motivele apelului se susţine că aceste prevederi pot fi aplicabile numai pentru viitor-ex nunc si nu si pentru trecut - ex tunc. Se mai învederează că efectul ex nunc al deciziilor ICCJ constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică si încrederea cetăţenilor în sistemul de drept. Pe cale de consecinţă, în concepţia apelantei, "efectele deciziei ICCJ nu pot viza decât actele, acţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autorităţile implicate în activitatea de întocmire si comunicare a procesului verbal de contravenţie si a înştiinţării de plată, neputând să reprezinte o lege mai favorabilă".

Consideră că, pe bună dreptate, raportat la prezenta cauză, instanţa de fond a reţinut că procesul verbal atacat a fost generat si semnat electronic si că motivul de nulitate absolută, constând în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, invocat de contravenient este întemeiat.

Faţă de cele expuse, a solicitat să fie respins apelul ca fiind netemeinic si nelegal, cu consecinţa menţinerii efectelor hotărârii judecătoreşti atacate.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 205 şi următoarele Cod procedură civilă,

Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 09.03.2017 apelanta a criticat şi soluţia dată de prima instanţă excepţiei tardivităţii formulării plângerii

A arătat că petentul intimat a contestat prima dată procesul verbal în dosar nr. 21596/200/2012, dosar aflat pe rolul Judecătoriei Buzău, şi în raport de dispoziţiile art. 31 alin 1 din OG 2/2001 plângerea este tardiv formulată.

La data de 10.03.2017 instanţa de apel a pus în discuţie admisibilitatea atacării sentinţei sub aspectul criticilor referitore la tardivitate în condiţiile în care abia prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 09.03.2017 apelanta CNAIR SA prin CESTRIN a adăugat noi critici, respectiv a solicitat admiterea excepţiei tardivităţii formulării plângerii contravenţionale.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor de la dosar şi a prevederilor legale incidente în materie, tribunalul reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001 motivarea apelului nu este obligatorie, iar motivele de apel pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei.

În situaţia de faţă, apelul declarat în cauză de către intimată a fost motivat în scris fiind criticată sentinţa primei instanţe exclusiv sub aspectul soluţiei de anulare a procesului verbal de contravenţie atacat pentru nerespectarea cerinţei esenţiale a semnăturii olografe a agentului constatator impusă de art. 17 din OG nr. 20/2001, iar prin concluziile scrise depuse la data de 09.03.2017 s-au invocat şi critici legate de modul de soluţionare a excepţiei tardivităţii prin încheierea din 21.1.0.2016, încheiere care face corp comun cu hotărârea atacată.

Raportat la dispoziţiile art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001 apreciem că instanţa de apel este legal învestită în ceea ce priveşte criticile noi invocate prin actele subsecvente de procedură, respectiv prin concluziile scrise, critici referitoare la nelegalitatea soluţiei de respingere a excepţiei tardivităţii plângerii dispusă prin încheierea de amânare a pronunţării din şedinţa publică din data de 21.10.2016.

Aşa fiind, raportat la dispoziţiile speciale, derogatorii de la dreptul comun (art. 470 alin. 1, lit. c Cod procedură civilă, care impun formularea motivelor de apel într-un anumit termen sub sancţiunea decăderii), instanţa de apel va proceda inclusiv la analiza criticilor formulate prin care a fost invocată excepţia tardivităţii plângerii contravenţionale, motivat de împrejurarea că petentul a mai atacat procesul verbal de contravenţie la Judecătoria Buză, în Dosarul nr. 21596/200/2012.

Având a soluţiona cu prioritate conform prevederilor art. 248 Cod procedură civilă,  excepţia tardivităţii plângerii contravenţionale, instanţa reţine următoarele:

Excepţia tardivităţii formulării plângerii contravenţionale, a fost invocată de către apelantă intimată şi în faţa instanţei de fond, prin Întâmpinarea depusă la data de 22.09.2014 (f. 12 – 13 dosar fond) la Judecătoria Buzău, unde a fost înregistrată iniţial plângerea contravenţională sub nr. 9900/200/2014, de unde a fost declinată prin Sentinţa civilă nr. 18722/17.11.2014, în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

Prin Încheierea civilă pronunţată la data de 05 august 2016, Judecătoria Baia Mare, a reţinut în considerentele acelei încheieri vizând soluţia pronunţată asupra cererii de repunere în termen, aspecte ce nu pot fi contestate de altfel, respectiv că petentul avea obligaţia de a lua măsurile necesare pentru a putea lua la cunoştinţă de corespondenţa comunicată la adresa de domiciliu, atâta timp cât în actul de identitate nu s-a menţionat o reşedinţă în străinătate, chiar temporară. De asemenea, instanţa de fond a luat act  că din înscrisurile comunicate de către UAT - Oraşul Seini rezultă că au fost comunicate mai multe înştiinţări de plată privitoare la procesele verbale deduse judecăţii, procese verbale recepţionate de către membri ai familiei petentului.

În situaţia de faţă, instanţa de fond a respins însă excepţia tardivităţii prin Încheierea din 21 octombrie 2016, dată la care s-a dezbătut plângerea contravenţională şi a fost amânată pronunţarea soluţiei, acordând prevalenţă considerentelor expuse în Decizia nr. 10/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Recurs în interesul legii (conform cărora simpla luare la cunoştinţă nu este suficientă pentru a se considera că un proces verbal de constatare a contravenţiei este legal comunicat), chiar în raport de constatarea potrivit căreia Procesul verbal analizat a mai făcut obiectul unei plângeri formulate şi semnate de petent, plângere înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub dosar nr. 21596/200/2012 şi finalizată prin pronunţarea unei soluţii de perimare.

Pentru respingerea excepţiei tardivităţii, Judecătoria Baia Mare, a apreciat că  termenul de 15 zile prevăzut de dispoziţiile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, pentru formularea plângerii contravenţionale, nu a început niciodată să curgă în condiţiile în care Procesul verbal nu a fost regulat comunicat.

Dovada comunicării procesului verbal se face de către apelanta intimată cu copia înscrisului depus la fila 199 din dosarul de fond, procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal din data de 22.11.2011. Conform acestui proces verbal, actul de constatare a fost comunicat prin afişare la domiciliul petentului din Seini, str. Victoriei nr. 11/1, judeţul Maramureş. Nu s-a făcut dovada comunicării procesului verbal prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Comunicarea procesului verbal s-a făcut la o data anterioară pronunţării Deciziei ICCJ pronunţată în interesul legii nr. 10/2013, invocată de instanţa de fond în motivarea respingerii excepţiei tardivităţii formulării plângerii.

Potrivit art. 517 alin 4 cod procedură civilă decizia pronunţată în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanţe de la data publicării în Monitorul Oficial al României, partea  I.

Dispoziţiile art. 27 din OG nr. 2/2001, cu modificările ulterioare, astfel cum au fost interpretate în anul 2013 de către ÎCCJ, instituie în favoarea contravenientului garanţii procedurale, astfel încât, aşa cum se reţine şi în considerentele Deciziei nr. 10/2013, acestuia să i se ofere posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum şi data comunicării acestuia, pentru a-şi formula apărările (pe calea plângerii contravenţionale).

Prin Plângerea contravenţională înregistrată la fila 3 din dosarul nr. 21596/200/2012 al Judecătoriei Buzău, ataşat dosarului nr. 9900/200/2014 al aceleiaşi instanţe, petentul F I, a contestat printre odată cu alte 143 Procese-verbale de contravenţie, şi prezentul act, acesta regăsindu-se la f. 81 vol. I din acel dosar, ataşat dosarului nr. 9900/200/2014.

De precizat că în dosarul nr. 21596/200/2012 al Judecătoriei Buzău, prin plângerea introductivă de instanţă emisă la 10.07.2012, petentul care are aplicată semnătura, a menţionat în alin. penultim existent la fila 3 verso – vol. I, că la termenul de judecată va ataşa toate PVC, Somaţii şi Titluri executorii,  în timp ce la alin. ultim, s-a menţionat că PVC atacate sunt ataşate prin Lista alăturată depusă, existentă la filele 5 – 8.

Mai mult, la filele 12 – 13 vol. I, din dosarul  nr. 21596/200/2012 al Judecătoriei Buzău, există un Certificat emis de Judecătoria Buzău, astfel după rezultă din cuprinsul acestuia, la solicitarea petentului, prin care se atestă înregistrarea plângerii împotriva Proceselor-verbale menţionate în Tabelul întocmit şi expus în continuare. 

La fila 473 vol. I din dosarul nr. 21596/200/2012 al Judecătoriei Buzău, există o Încheiere din 29.10.2012 prin care s-a dispus suspendarea soluţionării pricinii în temeiul art. 155 ind. 1 Vechiul Cod procedură civilă.

La fila 2 din vol. II din acelaşi  dosar - nr. 21596/200/2012 al Judecătoriei Buzău, există o Cerere de repunere pe rol a soluţionării cauzei, emisă la 30.10.2013, formulată în numele petentului F I, de către avocat M E având delegaţia de reprezentare, la f. 9. S-a susţinut conform unei adrese emise de angajator ataşate Cererii de repunere pe rol (f. 3 vol. II), că petentul a muncit în străinătate în perioada 31.05.2010 – 01.03.2013.

La data de 06.12.2013 prin Încheierea în care s-a menţionat prezenţa avocatului petentului, s-a dispus respingerea Cererii de repunere pe rol a cauzei şi s-a menţinut suspendarea procesului. Pentru acest termen de judecată, citaţia a fost semnată de numita Fâşie Viorica, astfel după cum reiese din dovada existentă la f. 8 vol. II.

Cu toate acestea, nu a fost atacată cu recurs, dispoziţia instanţei de fond, deşi a fost comunicată la data de 16.12.2013 (f. 13 vol. II).

La data de 20.12.2013, a fost pronunţată perimarea  plângerii contravenţionale, prin Sentinţa civilă nr. 18976 comunicată petentului la adresa de domiciliu, astfel după cum rezultă din dovada de comunicare din 23.12.2013 existentă la f.  21 – vol. II, semnată de Fâşie Viorica, mama petentului.

Nu s-a precizat/indicat vreun domiciliu în străinătate, astfel că actele procedurale au fost comunicate la domiciliul indicat în loc. Seini.

În cauză, nu s-a contestat semnătura aplicată, petentul nu s-a înscris în fals, şi nici nu a invocat că faţă de Cererea de repunere pe rol formulată de avocat aşa cum s-a arătat anterior, în interesul petentului, a înţeles să iniţieze demersuri de contestare.

Concluzionând, se constată că procesul verbal seria R11 nr. 0426419/21.11.2011 a fost contestat în anul 2012 în dosar nr. 21596/200/2012, procesul verbal este depus la dosar fila 81. Fiind o probă administrată într-un dosar în care petentul este parte are obligaţia de a cunoaşte actele de procedură, probele administrate şi soluţiile pronunţate în dosar. Fiind legal citat, petentul nu poate susţine necunoaşterea şi necomunicarea procesului verbal în condiţiile în care are obligaţia exercitării cu bună credinţă a drepturilor procedurale.

În consecinţă, procesul verbal contestat se consideră comunicat prin formularea plângerii în dosar nr. 21596/200/2012, rolul comunicării actului reţinut şi în considerentele deciziei ICCJ nr. 10/2013, de cunoaştere efectivă a actului comunicat, fiind atins prin formularea plângerii în dosarul menţionat.

Pentru motivele arătate, raportat la dispoziţiile art. 31 alin 1 din OG 2/2001 în conformitate cu care plângerea se formulează în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului verbal, se constată că excepţia tardivităţii formulării plângerii este întemeiată, plângerea formulată în dosar nr. 9900/200/2014 fiind depusă peste termenul de 15 zile de la data când petentului i-a fost comunicat procesul verbal în dosar nr. 21596/200/2012.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 480 alin. 2 cod procedură civilă, apelul formulat va fi admis, va fi admisă excepţia tardivităţii şi va fi respinsă ca tardiv formulată plângerea împotriva procesului verbal seria R11 nr. 0426419/21.11.2011.

Domenii speta

Spete similare