Salarizare

-Cerere de recalculare a salariului de bază brut lunar în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, de gradul profesional şi funcţia îndeplinită, în baza dispoziţiilor art.1 alin.51 din OUG nr.83/2014, modificată şi completată prin Legea nr.71/2015; pentru a se reţine incidenţa acestor dispoziţii legale este necesar ca în cadrul instituţiei în care salariatul îşi desfăşoară activitatea să existe personal salarizat care să beneficieze de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor stabilite la nivel maxim pentru aceeaşi funcţie/grad/ treaptă şi gradaţie.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 28.11.2017

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă de data de 12.04.2017 reclamantul PN a chemat în judecată pe pârâta UAT DTS reprezentată prin Primar solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la recalcularea salariului de bază brut lunar în acord cu dispoziţiile art.1 alin.51 din OUG nr.83/2014, modificată şi completată prin Legea nr.71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia îndeplinită în instituţie, plata diferenţelor salariale începând cu data de 09.04.2015 şi până la data de 01.08.2016 şi a dobânzii legale potrivit OG nr.13/2011 începând cu data de 09.04.2015 şi până la data plăţii efective a drepturilor cuvenite, precum şi obligarea pârâtei să întocmească şi să depună declaraţia rectificativă pentru lunile cărora le sunt aferente sumele rezultate prin recalcularea salariului de bază brut lunar, conform art.1 alin.5/1 din OUG nr.83/2014, modificată şi completată prin Legea nr.71/2015.

În fapt, reclamantul a arătat că este muncitor calificat III, gradaţia 5, clasa de salarizare 19, la compartimentul reparare şi întreţinere mobilier urban din structura serviciului coordonare activităţi gospodăreşti, Primăria DTS.

A susţinut că la 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr.71/2015 pentru aprobarea OUG nr.83/2014 – privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice prin care s-a introdus alin.51 la art.1 prin care se precizează că ”prin excepţie de la alin.1 şi 2, personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel … care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice, pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

Astfel, toţi salariaţii aflaţi în Structura Serviciului CAG trebuie să beneficieze de aceeaşi salarizare şi să nu existe discrepanţe între salariaţi, însă Primarul a făcut abstracţie de existenţa acestor prevederi legale şi a continuat să îl salarizeze în baza vechii dispoziţii de salarizare.

A menţionat că prin intrarea în vigoare a Legii nr.71/2015 s-a creat posibilitatea legală ca personalul încadrat în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice, care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la nivelul maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, eliminându-se astfel diferenţele salariale rezultate, în unele cazuri, în urma aplicării prevederilor Legii nr.284/2010.

A fost invocată decizia nr.23/26.09.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a stabilit că ”în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.1 alin.51 din OUG nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.71/2015, sintagma „la acelaşi nivel” are în vedere personalul din aparatul de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art.2 alin.1 lit.a din Legea-cadru nr.284/2010 – privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art.1 alin.1 şi 2 din OUG nr.83/2014”.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.194 Cod procedură civilă, art.1 alin.51 din OUG nr.83/2014, decizia nr.23/26.12.2016 a ÎCCJ, dispoziţiile art.2 lit.h din Legea nr.554/2004, OG nr.13/2011, art.208 Cod Fiscal.

Pârâta UAT DTS a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că pentru corectarea diferenţelor salariale, apărute în aplicarea Legii salarizării, ca urmare a excepţiilor introduse pentru anumite categorii de personal plătit din fonduri publice, OUG nr.57/2015 – privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, începând cu data de 01.08.2016, a fost modificată şi completată prin OUG nr. 20/2016 şi OUG nr.43/2016, urmând ca ”personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”.

În şedinţa publică din data de 13.06.2017, s-a solicitat reclamantului să precizeze în raport de care funcţie din cadrul UAT DTS solicită să fie salarizat la nivelul maxim

La data de 30.06.2017 reclamantul a depus precizare prin care a răspuns relaţiilor solicitate.

Din oficiu, s-a solicitat pârâtei să comunice dacă s-a emis o decizie de reîncadrare a reclamantului în baza art.1 alin.5 ind.1 din OUG nr.83/2014 modificată şi completată prin Legea nr.71/2015, în caz afirmativ să o înainteze la dosar şi să menţioneze dacă a fost comunicată reclamantului, în caz contrar să comunice motivul pentru care nu s-a emis o astfel de decizie; care este încadrarea reclamantului în funcţie, grad, treaptă şi gradaţie în cadrul instituţiei; care este nivelul de salarizare al reclamantului după intrarea în vigoare a OUG nr. 83/2014; care este nivelul maxim în cadrul instituţiei pârâte al salariului de bază şi al sporurilor aferente pentru acelaşi grad, aceeaşi funcţie, aceeaşi treaptă şi aceeaşi gradaţie ca şi ale reclamantului.

Prin adresa nr.15362/07.09.2017, pârâta UAT DTS a răspuns solicitărilor instanţei, arătând că reclamantul este muncitor calificat III, având o vechime în muncă de peste 20 de ani, iar la data de 09.04.2015 salariul de bază al reclamantului era de 1050 lei, în cadrul Primăriei existând o altă persoană angajată pe o funcţie similară cu cea ocupată de reclamant.

La data de 09.10.2017 s-a depus de către pârâtă adresa nr.21252/05.10.2017 din care reiese că în cadrul Primăriei nu există o altă persoană angajată pe o funcţie similară cu cea ocupată de reclamant şi care să fi avut un salariu mai mare.

Urmare a contradicţiilor între menţiunile din adresa nr. 15362/07.09.2017 şi 21252/05.10.2017 s-a dispus repetarea adresei către pârâtă pentru a comunica numele şi încadrarea salariaţilor din cadrul Primăriei DTS care ocupă funcţia de muncitor calificat III, gradaţia 5, clasa de salarizare 19, precum şi de a comunica dacă numitul PCC este angajatul instituţiei, în ce funcţie şi care este nivelul de salarizare a acestuia.

Răspunsul la relaţiile solicitate a fost înaintat cu adresa nr.23214/19.10.2017.

La termenul de judecată din data de 31.10.2017 instanţa a constatat că prin adresa nr. 23214/19.10.2017 pârâta a răspuns parţial la relaţiile solicitate situaţie în care a dispus revenirea cu adresă la pârâtă cu menţiunea să comunice: dacă s-a emis o decizie de reîncadrare a reclamantului în baza art.1 alin.5 ind.1 din OUG nr.83/2014 modificată şi completată prin Legea nr.71/2015, în caz afirmativ să se înainteze la dosar şi să se menţioneze dacă a fost comunicată reclamantului, în caz contrar să se indice motivul pentru care nu s-a emis o astfel de decizie; care era nivelul de salarizare a numitului PCC la data de 09.04.2015; dacă începând cu data de 09.04.2015 în cadrul Primăriei DTS există o altă persoană angajată pe o funcţie similară cu cea ocupată de reclamant având salarizarea la nivel maxim de 1.050 lei, în caz afirmativ să se indice numele persoanei şi să se depună decizia de încadrare salarială sau alte înscrisuri doveditoare, precum şi să se depună dovezi în sensul susţinerilor din adresa nr. 23214/19.10.2017 potrivit căreia la data de 09.04.2015 nivelul de salarizare maxim în plată pentru funcţia de muncitor calificat III, gradaţia 5, clasa de salarizare 19 era de 1.050 lei.

Răspunsul la relaţiile solicitate a fost înaintat la dosar cu adresa nr.25562/09.11.2017.

Analizând acţiunea în raport de  probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, tribunalul constată şi reţine următoarele:

Reclamantul PN este angajatul pârâtei UAT DTS  în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 16675/01.09.2008 şi îndeplineşte funcţia de muncitor calificat III, gradaţia 5, clasa de salarizare 19 la compartimentul reparare şi întreţinere mobilier urban din structura serviciului c.a.g., aşa cum reiese din decizia nr.816/28.02.2017 (fila 5 dosar).

Prin acţiunea dedusă judecăţii, se solicită obligarea pârâtei UAT DTS reprezentată prin primar la recalcularea salariului de bază brut lunar în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, de gradul profesional şi funcţia îndeplinită, în baza dispoziţiilor art.1 alin.51 din OUG nr.83/2014, modificată şi completată prin Legea nr.71/2015, la plata diferenţelor salariale pe perioada 09.04.2015-01.08.2016 şi a dobânzii legale potrivit OG nr.13/2011, începând cu data de 09.04.2015 şi până la data plăţii efective a drepturilor cuvenite, precum şi obligarea pârâtei să întocmească şi să depună declaraţia rectificativă pentru lunile cărora le sunt aferente sumele rezultate prin recalcularea salariului de bază brut lunar.

Examinând solicitările reclamantului în raport de probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

 Potrivit art.1 alin.1 din OUG nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice „În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare”, iar alin.2 al aceluiaşi articol prevede că „În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

 Prin Legea nr.71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, la art.1, după alineatul 5 s-a introdus un nou alineat, alineatul 5^1 care dispune că „Prin excepţie de la prevederile alin. 1 şi 2, personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

 Astfel, prin acest act normativ s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă/gradaţie, să fie salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

O altă interpretare ar fi contrară principiilor generale instituite de Legea de salarizare nr. 284/2010 care are ca şi obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului şi care la art.2 alin.1 lit.a prevede că dispoziţiile acestui act normativ se aplică personalului din autorităţi şi instituţii publice, respectiv Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale.

În acelaşi sens s-a pronunţat decizia nr. 23/2016 în dezlegarea unei chestiuni de drept prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că „În interpretarea si aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. 5^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma „salarizat la acelaşi nivel” are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi si instituţii publice enumerate de art. 2 alin.1 lit.a din Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea si aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea  prevederilor art. 1 alin.1 si 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice”.

 Totodată, în cuprinsul deciziei s-a reţinut că suprapunând cele două texte, prin coroborarea art. 1 alin. 5^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, cu art. 2 alin. 1 lit. a din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, dar şi cu observarea principiului reglementat la art. 3 lit. c din acelaşi act normativ, rezultă că personalul din „celelalte autorităţi şi instituţii publice" la care se referă textul supus interpretării sunt: Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome (altele decât Consiliul Concurenţei şi Curtea de Conturi), precum şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale.

 În speţă, se apreciază că pentru a reţine incidenţa dispoziţiilor legale invocate de reclamant, este necesar ca în cadrul instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea, să existe personal salarizat care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor stabilite la nivel maxim pentru aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Or, din adresa nr. 23214/19.01.2017 înaintată la dosar de UAT DTS (fila 76 dosar), reiese că reclamantul este angajat pe postul de muncitor calificat III, gradaţia 5, clasa de salarizare 19, având o vechime în muncă de peste 20 de ani, cu un salariu de bază de 1.050 lei, iar la data de 09.04.2015 nivelul de salarizare maxim în plată pentru funcţia de muncitor calificat III, gradaţia 5, clasa de salarizare 19 era de 1.050 lei, salariu minim acordat conform HG nr.1091/2014.

 Deşi, în adresa sus menţionată pârâta susţine că la data de 09.04.2015 nivelul de salarizare maxim în plată pentru funcţia de muncitor calificat III, gradaţia 5, clasa de salarizare 19 era de 1.050 lei, instanţa constată că reclamantul a beneficiat de acest salariu de bază în cuantum de 1.050, începând cu data de 01.07.2015, conform dispoziţiei nr. 1652/30.06.2015 emisă în baza HG nr.1091/20145 (fila 77 dosar).

 Acest fapt reiese şi din statul de personal la sectorul gospodărie din 01.07.2015 (fila 96 dosar) în care se menţionează că salariul de bază al unui muncitor calificat III, gradaţia 5, clasa de salarizare 19, inclusiv al reclamantului este de 1.050 lei.

 Totodată, se reţine că potrivit statului de personal la sectorul gospodărie din 01.01.2015 (fila 94 dosar), salariul de bază al unui muncitor calificat III, gradaţia 5, clasa de salarizare 19, inclusiv al reclamantului este de 991 lei.

 Prin urmare, la data de 09.04.2015, toţi salariaţii care au deţinut funcţia de muncitor calificat III, gradaţia 5, clasa de salarizare 19, inclusiv reclamantul, au beneficiat de acelaşi salariu de bază, din probele administrate în cauză reieşind că în cadrul instituţiei pârâte nu există o altă persoană care să deţină o funcţie similară cu cea a reclamantului şi care să fie salarizată la un alt nivel faţă de acesta.

Referitor la susţinerea reclamantului potrivit căreia la data de 09.04.2015, nivelul de salarizare maxim în plată pentru funcţia de muncitor calificat III, gradaţia 5, clasa de salarizare 19 era de 1.050 lei, de acest salariu beneficiind numitul PCC, se apreciază că este neîntemeiată, întrucât din statele de personal la sectorul gospodărie depuse la dosar de pârâtă, reiese că la data de 01.01.2015 acest angajat deţinea funcţia de  muncitor calificat IV, gradaţia 3, clasa de salarizare 15, având un salariu de bază de 975 lei, iar la data de 01.07.2015 deţinea funcţia de muncitor calificat III, gradaţia 3, clasa de salarizare 17 şi avea un salariu de bază de 1.050 lei.

În atare situaţie, instanţa apreciază că solicitarea reclamantului întemeiată pe prevederile art. 1 alin. 5^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, este neîntemeiată, atât timp cât nivelul salariului de bază de care a beneficiat acesta nu a fost mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul instituţiei pârâte.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, instanţa constată că acţiunea este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Această sentinţă a rămas definitivă prin neapelare.

Domenii speta

Spete similare