Raporturi de muncă

Decizie de sancţionare disciplinară. Emiterea deciziei fără efectuarea în prealabil a cercetării disciplinare. Disponibilitatea arătată de angajat de a efectua lucrări de acasă în timp ce se afla în incapacitate temporară de muncă nu are nici o relevanţă şi nu înlătură motivul obiectiv de care face vorbire alin.3 din art.248 C.muncii, atâta timp cât reclamantul angajat nu a renunţat benevol la beneficiul concediului medical şi nu s-a prezentat la cercetarea disciplinară la locul şi datele fixate de pârâtă, conform convocărilor sale.

Tribunalul Mehedinţi-sentinţa din 29.09.2017

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 20.04.2017, sub nr. 5571/95/2016, reclamantul M. N. a chemat în judecată pe pârâtul S. O. ,,Sf. Ş.” Rovinari pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

 - anularea deciziei nr. 174/24.11.2016 de sancţionare disciplinară cu reducerea salariului de bază pe o durată de 2 luni cu 7,5%;

- anularea deciziei nr. 180/06.12.2016 de sancţionare disciplinară cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă;

-obligarea pârâtului la repunere în situaţia anterioară emiterii acestor decizii, radierea menţiunilor privitoare la concediere din REVISAL şi plata tuturor drepturilor salariale de care a fost lipsit pe această perioadă, actualizate până la data  plăţii efective;

- obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 30.000 lei ca urmare a

prejudiciului moral suferit, afectarea stării de sănătate şi a afirmaţiilor denigratoare din articolele de presă, conform art.253 C. muncii.

În fapt, reclamantul a arătat că a îndeplinit funcţia de economist IA la compartimentul Achiziţii, Aprovizionare, Administrativ, Tehnic şi Transport din cadrul S. O. Sf. Ş. Rovinari, până la data de 06.12.2016.

A mai arătat că, deciziile emise de pârât sunt lovite de nulitate absolută pentru următoarele motive: decizia nr 174/24.11.2016 de sancţionare disciplinara cu reducerea salariului de baza pe o durata de 2 (doua) luni cu 7,5 %, a fost emisă fără să se efectueze cercetarea disciplinară, întrucât pe perioada cercetării disciplinare s-a aflat în  incapacitate temporară de muncă, potrivit certificatelor medicale seria CCMAJ nr. 0853322 şi seria nr CCMAJ nr 0995485, incapacitatea temporară de muncă fiind în perioada 06.11.2016-30.11,2016, iar dreptul angajatorului de a efectua cercetarea disciplinară prealabilă este suspendat pe perioada în care salariatul se află în incapacitate temporară de muncă, întrucât Contractul Individual de Muncă al acestuia este suspendat de drept.

Din cuprinsul deciziei 174/24.11.2016 cât şi din decizia nr 180/06.12.2016 lipsesc elemente obligatorii prevăzute la art. 252 alin 2 din Codai Muncii, fiind  enumerate generic doar actele normative, capitolele şi articolele încălcate, fără a se preciza în concret  textele de lege încălcate de salariat.

A susţinut că, în lipsa unei descrieri exacte nu se poate analiza în ce a constat fapta încadrată ca abatere disciplinară, împrejurările în care a fost comisă, gradul de vinovăţie al salariatului, consecinţele abaterii disciplinare sau când a fost săvârşită fapta pentru care salariatul a fost cercetat disciplinar.

Reclamantul a învederat că, convocatoarele nr.4704/09.11.2016, nr. 4855/21.11.2016 şi nr. 4928/28.11.2016 care stau la baza deciziei nr 180/06,12.2016, se referă doar la „refuzul nejustificat de a preda la cererea conducerii unităţii medicale nr 4589/01.11.2016, documentele necesare efectuării controlului Curţii de Conturi a României, conform cererii acestora nr  4586/01.11.2016”, astfel încât nu se poate justifica efectuarea cercetării disciplinare prealabile pentru toate abaterile disciplinare menţionate prin indicarea unor articole şi litere în decizia de concediere.

Mai mult, a arătat că prevederile art. 252 alin. 1 si alin, 2 din Codul Muncii au fost nesocotite la aplicarea sancţiunii desfacerii disciplinare a contractului de munca prin Decizia de sancţionare nr. 180/06.12,2016.

De asemenea, a arătat  că în data de 05.12.2016, când a fost convocat pentru a da explicaţii în cadrul comisiei de cercetare disciplinară a fost prezentă o persoană străină, aşa cum rezultă din procesul verbal nr 4998/05.12.2016, care a refuzat să-şi declare identitatea, care a prezidat şedinţa şi a redactat procesul verbal fără să-l semneze, membrii comisiei de cercetare disciplinara nu au participat la discuţii ci doar au fost prezenţi, rezultând astfel că procedura a fost viciată.

Pe fondul cauzei, a arătat că motivul real al sancţionării disciplinare din data de 24.11.2016 cu reducerea salariului de baza cu 7,5 % pentru o perioada de 2 luni şi sancţiunea disciplinară din data de 06.12.2016 cu desfacerea contractului de muncă, îl reprezintă „ordinul „ primit de managerul interimar al spitalului din partea Primarului Oraşului Rovinari, având în vedere refuzul de a încălca legea achiziţiilor publice pentru o achiziţie ilegală.

A prezentat pe larg situaţia conflictuală referitor la aceste afirmaţii, arătând că în  data de 17.10.2016, i-a fost înaintată decizia nr 140/17.10.2016 privind atribuirea contractului de achiziţie publica prin încredinţare directă pentru elemente de mobilier şi referatul managerului nr 4379/17.10.2016 prin care comitetul director declara firma R. R. câştigătoare, deşi Comitetul Director nu avea atribuţii în acest sens, să se substituie compartimentului intern specializat în achiziţii publice.

După poziţia manifestata şi de consilierul juridic al unităţii, care a întocmit un raport de neavizare în data de 17.10.2016, (nr 4386/17.10.2016) privind nerespectarea legislaţiei achiziţiilor publice, a întocmit în data de 18.10.2016, referatul nr 4403/18.10.2016, prin care a adus la cunoştinţă că achiziţia a fost efectuată de către conducere, care a eludat compartimentul intern specializat, motiv pentru care nu îşi asumă responsabilitatea pentru atribuirea contractului de achiziţie, deoarece nu era întocmită documentaţia iar preturile practicate de firma selectată de manager, erau mult mai mari decât în SEAP.

Reclamantul a precizat că, datorită presiunilor şi ameninţărilor exercitate de manager, a înaintat în data de 17.10.2016 o plângere penală împreună cu consilierul juridic al unităţii, la Politia Oraşului Rovinari, pentru abuz în serviciu, trafic de influenţă ameninţări şi presiuni pentru achiziţii ilegale, ulterior fiind solicitaţi să dea notă explicativă cu privire la „publicitatea” achiziţiei efectuate.

A arătat că, prin  decizia nr. 174/24.11.2016 fiind în incapacitate temporara de muncă s-a aplicat sancţiunea disciplinară de reducere a salariului cu 7,5 % pe o perioada de 2 luni, pentru lipsa de la serviciu în data de 25.10.2016, sancţiune care este nelegală, întrucât a lipsit motivat, în acea zi a fost convocat prin adresa nr 96/21.10.2016, înregistrată la S. O. „Sf. Ş.,, Rovinari cu nr 4448/21.10.2016, la sediul sindicatului „Sănătatea,, din Tg-Jiu, fiind lider de sindicat, drept prevăzut de Legea 62/2011 şi CCM încheiat la nivelul unităţii.

În acest sens,  a formulat şi cererea nr 4472/24.10.2016 prin care a solicitat  o zi de CO pentru data de 25.10.2016, în condiţiile în care mai avea de efectuat 27 de zile, care nu le-a putut efectua conform planificărilor din cauza faptului că, nu avea cine să-i ţină locul, aspect relatat angajatorului prin referatul nr 4525/27.10.2016.

A mai arătat că, motivaţia angajatorului din decizia nr 140/17.10.2016, că avea obligaţia să monteze mobilierul excede fisei postului şi pregătirii profesionale, întrucât prin decizia de sancţionare se menţionează că avea obligaţia de coordonare care contrazice dispoziţiile verbale ale managerului şi inserarea din dispoziţia nr 140/17.10.2016.

Referitor la sancţiunea disciplinara dispusa prin decizia nr 180/06.12.2016, de desfacere a contractului individual de muncă, a  precizat că faptele reţinute în sarcina sa sunt nereale şi premeditate de conducerea unităţii,  documentul care a stat la baza emiterii deciziei de concediere este Raportul nr 5008/05.12.2016, întocmit de Comisia de Cercetare Disciplinara constituita prin Decizia nr 154/09.11.2016 şi Decizia nr 158/14.11.2016.

Astfel, în considerentele deciziei se face trimitere la un referat din data de 01.11.2016 întocmit de directorul financiar-contabil şi la faptul că în data de 03.11.2016, în cadrul unei şedinţe „ membrii Comisiei de cercetare disciplinara (Dr. G. T., Dr. C. N., As. D. A. şi secretar B. E. ) au fost prezenţi, putând constata personal cele invocate de salariatul cercetat disciplinar,, deşi aceştia au dobândit calitatea de membru în comisie doar din data de 09.11.2016 respectiv 14.11.2016.

De asemenea, a arătat că  pârâta menţionează calitatea de membrii în comisie anterior emiterii deciziilor, aspect ce arată că acţiunea este forţată şi premeditată.

Mai mult, intenţia pârâtei de concediere rezultă şi din adresa nr. 5007/05.12.2016 când a fost reconvocat pentru data de 07.12.2016, în situaţia în care a fost concediat cu data de 06.12.2016, după ce a luat cunoştinţă de faptul că se află în incapacitate temporară de  muncă cu data de 07.12.2016.

A arătat că, în data de 06.12.2016, a formulat cererea nr 5031/06.12.2016, prin care solicita 14 zile de CO pe anul 2016, iar rezoluţia cererii pusa de şeful ierarhic a fost de aprobare ca până la data de 09.12.2016, să înainteze contractele încheiate pe anul 2016, fapt ce reprezintă o altă dovadă a întocmirii retroactive a deciziei de concediere.

Altă dovadă a întocmirii de  documente retroactiv este Hotărârea Comitetului Director din data de 06.12.2016 de aplicare a sancţiunii disciplinare cu desfacerea contractului individual de muncă indicată în preambulul deciziei.

A mai arătat că nu s-a făcut o aplicare corespunzătoare a disp. art. 248 şi 250 CM, în sensul că s-a apreciat greşit faţă de aceste criterii gravitatea faptei şi sancţiunea corespunzătoare acesteia.

Cu privire la petitul privind daunele morale, a arătat că măsura dispusă de concediere i-a destabilizat familia deoarece era singurul întreţinător de familie, fiind în imposibilitate de a-şi achita facturile, ratele la bănci în situaţia în care are ipoteca pe casă, de a oferi copilului minimul necesar, aspecte care au pus amprenta grea pe viaţa de familie, pe sănătatea fizica şi psihică a întregii familii.

În acest sens, a arătat că în presa locală, respectiv în ziarul „Impact de Gorj, în data de 19.10.2016 a apărut articolul „ Acuzaţii de abuz în serviciu şi trafic de influenţă pentru R. F. Jurista spitalului Rovinari a depus plângere la Poliţie „ iar în data de 21.10.2016 a apărut articolul „ Un nou scandal la S. R. !,Şeful de la achiziţii susţine că este ameninţat de manager, pârâta dând declaraţii neadevărate şi denigratoare la persoana sa, situaţie care i-a afectat sănătatea şi familia.

Concluzionând, a arătat că, nelegalitatea măsurii luate,întreruperea mandatului de lider de sindicat, refuzul de a înregistra cererile de acordare a drepturilor rezultate din contractul individual de muncă –concediu de odihnă, de afirmaţiile făcute în raportul de gardă, presiunile efectuate pentru încălcarea legislaţiei, afirmaţiile denigratoare expuse în spaţiul mediatic, caracterul urgenţei acestei decizii, precum şi perioada scurtă de când intimata activează pe oi funcţie de conducere în unitate, arată fără echivoc că, acţiunile intimatei au fost premeditate cu intenţie, acţiuni care au avut un efect negativ asupra stării sale  fizice şi psihice, situaţie în care potrivit art.253 C.muncii, angajatorul este obligat să-l despăgubească de salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu.

În probaţiunea a solicitat proba cu înscrisuri şi proba testimonială.

În drept, contestatorul şi-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile C-muncii.

În susţinerea contestaţiei a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: Decizia nr. 180/06.12.2016, Decizia nr. 174/24.11.2016, adresa nr. 82/14.10.2016 şi nr. 96/21.10.2016 întocmită de Sindicatul Sănătatea,  adresa nr.  4472/24.10.2016 şi 4525/27.10.2016 privind solicitarea unei zile de CO, adresa nr. 4476/24.10.2016, adresa nr. 4528/27.10.2016, adresa nr. 4579/31.10.2016 şi nr. 4580/31.10.2016, certificat de concediu medical,  adresa nr. 4628/03.11.2016, 4632/03.11.2016, adresa nr. 4622/03.11.2016 şi nr. 26633/04.11.2016 întocmită de reclamant,convocarea nr. 4645/04.11.2016, reconvocare nr. 4698/09.11.2016, convocare nr. 4704/09.11.2016, reconvocare nr. 4767/14.11.2016, n. 4856/21.11.2016, nr. 4850/21.11.2016, nr. 4928/28.11.2016, facturi, adresa nr. 5007 şi 5009/05.12.2016,  adresa nr. 5010/05.12.2016 întocmită de reclamant către Comitetul director al spitalului şi răspunsul la aceasta, proces-verbal nr. 4998/05.12.2016 al şedinţei Comisiei de cercetare disciplinară, adresa nr. 5031/06.12.2016 şi 5032/06.12.2016 întocmită de reclamant, întâmpinarea formulată în dosarul nr. 4269/95/2016,  decizia nr. 140/17.10.2016, adresa 4379/17.10.2016, raport de neavizare nr. 4386/17.10.2016, referatul nr. 4403/18.10.2016, nota explicativă nr. 4407/18.10.2016, adresa nr. 4406/18.10.2016,dispoziţia nr. 141/19.10.2016.

Pârâtul S. O. „Sf. Ş.” Rovinari, a formulat şi depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere privind anularea deciziei nr. 174/24.11.2016 şi nr. 180/06.12.2016, şi menţinerea ca legală şi temeinică a sancţiunii disciplinare şi capătul de cerere privitor la obligarea subscrisului la repunerea contestatorului în situaţia anterioară emiterii deciziei, radierea menţiunilor efectuate în REVISAL şi plata tuturor drepturilor salariale de care a fost lipsit pe această perioadă, actualizate la data plăţii efective ,  precum şi respingerea capătului de cerere privind daunele morale.

Totodată a solicitat obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

În ceea ce priveşte decizia nr. 174/24.11.2016 prin care contestatorul a fost sancţionat cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 2 luni cu 7,5%, intimata a arătat că a fost emisă pentru fapta săvârşită în data de 25.10.2016.

A prezentat pe larg situaţia arătând că, prin adresa nr. 10542/04.10.2016 emisă de A. pentru D. R. S. –V. Oltenia şi înregistrată la UAT Rovinari sub nr. 22483/05.10.2016, ADRSV Oltenia a pus în vedere UAT Rovinari - unitate administrativ teritoriala în subordinea căreia se află spitalul - să asigure până în data de 01.11 2016 funcţionalitatea şi utilizarea efectivă a Ambulatoriului Integrat aparţinând S. O.. "Sf. Ş.' Rovinari, indicând în concret şi asigurarea echipamentelor şi mobilierului specific care să permită  desfăşurarea activităţilor medicale în incinta acestuia.

A mai arătat că, starea generală conflictuală menţinută de contestator faţă de conducerea unităţii s-a manifestat prin nesocotirea repetată a dispoziţiilor primite de la managerul interimar al conducerii unităţii.

 În urma refuzării cererii contestatorului de acordare a unei zile de concediu de odihnă şi refuzarea solicitării nemotivate a Sindicatului Sănătatea Gorj, acesta nu s-a prezentat la locul de muncă în data de 25.10.2016 şi nici nu a putut fi contactat telefonic pe parcursul întregii zile de lucru, împrejurare atestată de referatul nr. 4496/25.10.2016, cât şi de nota internă nr. 4503/25.10.2016.

În ceea ce priveşte motivele de nulitate ale deciziei nr. 147/24.11.2016 invocate de contestator, intimata a arătat că sunt nefondate având în vedere că cercetarea disciplinară pentru fapta săvârşită în data de 25.10.2016, a fost demarată prin Decizia nr. 145/27.10.2016 prin care a fost desemnată inclusiv Comisia de cercetare disciplinară, care din motive obiective generate de lipsa unuia dintre membrii, compunerea acestei comisii a fost modificată prin Decizia nr. 158/14.11.2016.

De asemenea, a arătat că în vederea efectuării cercetării disciplinare contestatorul a fost convocat de 4 ori, conform proceselor  verbale nr. 4697/09.11.2016, nr. 4768/14.11.2016, nr. 4851/21.11.2016 şi nr. 4901/24.11.2016, acesta nu s-a prezentat şi nici nu a făcut dovada valabilă a lipsei justificate de la şedinţele Comisiei de cercetare disciplinară.

În ceea ce priveşte incapacitatea temporară de muncă a contestatorului pe durata desfăşurării cercetării disciplinare, a arătat că acesta a făcut dovada abia în data de 28.11.2016, odată cu prezentarea celor două certificate de concediu medical menţionate în referatul nr. 4924/28.11.2016, deşi ar fi putut şi ar fi avut obligaţia dar şi interesul să facă dovada suspendării de drept a contractului individual de muncă, să transmită punctul său de vedere cuprinzând apărările faţă de fapta imputată încă din data de  21.11.2016, când şi-a exprimat neechivoc capacitatea de muncă.

A mai arătat că, nu se  poate discuta despre o încălcare a  disp. Codului Muncii privind efectuarea cercetării disciplinare, ori sancţionarea  disciplinară, atâta timp cât este de necontestat faptul că îi revine integral culpa sub forma vinovăţiei directe în legătură cu nedovedirea  caracterului justificat la neprezentarea la nici una dintre cele 4 termene stabilite pentru efectuarea cercetării disciplinare, neputând fi contestată împrejurarea că acesta nu a fost în măsură să îşi exercite dreptul la apărare.

 Mai mult, este evidentă şi reaua credinţă de care a dat dovadă contestatorul în raporturile sale cu angajatorul în legătură cu cercetarea disciplinară.

Referitor la susţinerile contestatorului cu privire la lipsa din decizia de sancţionare disciplinară a menţiunilor impuse de art. 252 alin. 1-2 CM, intimata a arătat că sunt nefondate, întrucât, în Decizia nr. 174/24.11.2016 a fost descrisă pe larg şi în concret fapta săvârşită în data de 25.10.2016, care constituie abatere disciplinară, sunt precizate în concret şi exhuativ prevederile din Codul Muncii, CCM la nivel de unitate, regulamentul de Organizare şi Funcţionare şi Regulamentul intern, sunt indicate motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului invocate şi formulate în timpul cercetării disciplinare, se arată temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat sancţiunea disciplinară, nu în ultimul rând, sunt menţionate atât termenul în care decizia poate fi contestată, cât şi instanţa competentă la care se poate adresa.

De asemenea, a arătat că abaterea disciplinară săvârşită de contestator constă în neprezentarea acestuia nejustificată la locul de muncă în data de 25.10.2016, în ciuda faptului că acestuia i-a  fost respinsă cererea de acordare a unei zile de concediu de odihnă şi a faptului că acesta cunoştea că a fost respinsă şi solicitarea adresată de Sindicatul Sănătatea Gorj, în contextul în care îi fuseseră trasate sarcini de serviciu cu caracter urgent pentru perioada 24-31 octombrie 2016.

Această faptă reprezintă o încălcare a obligaţiilor salariatului conform art. 39 alin. 2 lit. a), b) şi c) din CM şi este contrară prevederilor art. 148 alin. 1 şi alin. 4 din CM.

De asemenea, a arătat că aplicarea sancţiunii disciplinare faţă de contestator s-a făcut cu o corectă şi judicioasă aplicare a prevederilor art. 247 şi urm. din Codul muncii, avându-se în vedere prevederile din CCM la nivel de unitate, ROF şi ROI ale unităţii.

Cu privire la modul în care a individualizat sancţiunea disciplinară aplicată contestatorului prin Decizia nr. 174/24.10.2016, a arătat că s-a analizat punctual fiecare dintre criteriile impuse de  disp art. 250 din Codul muncii a fi avute în vedere la individualizarea pedepsei în raport cu gravitatea abaterii disciplinare.

În acest sens, a arătat că ajungerea unităţii în situaţia limită descrisă în legătură cu finanţarea acordată de ADRSV Oltenia este imputabilă contestatorului, fiind angajat de 21 de ani şi singura persoană cu atribuţii de execuţie în Departamentul de Achiziţii Publice avea obligaţia gestionării corespunzătoare a achiziţiei mobilierului aferent Ambulatoriului Integrat în timp util.

Pentru aceste considerente, intimatul a solicitat respingerea  capătului de cerere privind  anularea  deciziei nr. 174/24.10.2016.

Referitor la Decizia nr. 180/06.12.2016 prin care contestatorul a fost sancţionat cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă, s-a prezentat pe larg situaţia, arătând că în perioada octombrie-noiembrie, în cadrul subscrisului a fost desfăşurat un control al C. de C. Gorj – C. de C. a României, care a vizat verificarea dosarelor aferente mai multor achiziţii publice de bunuri şi servicii încheiate în anul  2015, în acest sens fiind înregistrată solicitarea nr. 4586/01.11.2016 prin care s-au cerut spre verificare un număr de 20 de contracte, fiind indicate în concret numele furnizorilor de bunuri şi servicii, acordându-se termen de prezentare a documentelor la data de 03.11.2016 orele 12.

La aceeaşi dată, în considerarea atribuţiilor ce îi reveneau contestatorului conform  fişei postului din 06 01.2016,  s-a transmis acestuia adresa nr. 4589/01.11.2016, prin care i s-a pus în vedere să pună la dispoziţia Directorului Financiar - Contabil al unităţii toate documentele solicitate de auditorul public extern prin solicitare, acordând termen de îndeplinire a sarcinii de serviciu data de 01.11.2016 orele 16.00.

A precizat că, o parte dintre documentaţiile aferente achiziţiilor publice fuseseră solicitate şi anterior contestatorului prin adresele nr. 4477/24.10.2016, nr. 4528/27.10.2016 şi prin diverse corespondenţe electronice purtate de  conducere cu acesta.

In ciuda eforturilor întregului personal administrativ şi al demersurilor repetate pe lângă contestator, acesta nu a dat curs solicitării adresate prin Adresa nr. 4589 / 01.11.2016 nici până la expirarea termenului de prezentare a documentelor impus de auditorul public extern 03.11.2016 orele 12-00), împrejurare atestată de Referatul nr. 4631/03.11.2016 întocmit  de Directorul financiar contabil.

Mai mult decât atât, contestatorul a procedat la convingerea unei alte angajate, având funcţia de asistent medical să preia de la acesta  şi să predea în mod direct către auditorul public extern un număr de două fotocopii a două contracte de achiziţie medicală, iar pentru abaterea disciplinara săvârşita de către aceasta (care a dat curs solicitării contestatorului, depăşindu-şi în acest fel atribuţiile de serviciu), pe care a recunoscut-o în cursul cercetării disciplinare, a fost sancţionată disciplinar cu avertisment scris, sancţiune pe care nu a contestat-o ulterior.

A arătat că, faţă de cele doua referate întocmite de Directorul financiar-contabil cu privire la refuzul contestatorului de a prezenta documentele solicitate de auditorul public extern, împotriva acestuia a fost demarată procedura de cercetare disciplinara, ulterior finalizării acesteia a fost întocmit raportul cuprinzând concluziile comisiei cu privire la faptele reprezentând abateri disciplinare şi a fost emisă Decizia nr. 180/06.12.2016.

Cu privire la motivele de nulitate a Deciziei nr. 180/06.12.2016, a arătat că susţinerile contestatorului cu privire la lipsa menţiunilor impuse de art. 252 alin. 1-2 CM sunt nefondate, întrucât în decizie  a fost descrisă pe larg şi în concret fapta săvârşită în perioada 01-03.11.2016, care constituie abatere disciplinară, respectându-se  în acest sens prevederile art. 252 alin. 1 lit. a) CM, sunt precizate în concret şi exhuativ prevederile din Codul Muncii, CCM la nivel de unitate, Regulamentul de Organizare şi Funcţionare şi Regulamentul intern care au fost încălcate de contestator potrivit dis part. 252 alin. 2 lit. b)CM, sunt indicate motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului invocate şi formulate în timpul cercetării disciplinare, cum impun dis part. 252 alin. 2 lit. c) CM, se arată temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat sancţiunea disciplinară potrivit art. 252 alin. 2 lit. d) CM, nu în ultimul rând, sunt menţionate atât termenul în care decizia poate fi contestată, cât şi instanţa competentă la care se poate contesta conform art. 252 alin. 2 lit. e)-f) CM.

În acest sens, a arătat că Decizia nr. 180/06.12.2016 cuprinde toate elementele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 252 alin. 2 CM, susţinerile contestatorului privind lipsa acestora fiind neîntemeiate, iar în ceea ce priveşte susţinerile privitoare la nelegalitatea desfăşurării procedurii de cercetare disciplinară acestea sunt contrazise de probatoriile aflate la dosarul cauzei.

Iu ceea ce priveşte fondul cauzei, respectiv abaterea disciplinara săvârşita de contestator, a arătat  că aceasta reiese cu claritate din, probatoriul administrat în cauza, contextul săvârşirii acesteia fiind unul confirmat inclusiv prin concluziile Raportului C. de C. Gorj şi prin Decizia nr. 2535/27.12.2016.

Referitor la susţinerea contestatorului că la baza sancţionării sale disciplinare ar sta o pretinsă achiziţie nelegală din luna octombrie 2016, a arătat  că o astfel de apărare nu poate fi reţinută, având în vedere că asumarea integrală a responsabilităţii în legătură cu efectuarea acelei achiziţii aparţine Compartimentului Director, nu contestatorului, în condiţiile în care fişa postului include atribuţii de execuţie în legătură cu efectuarea de achiziţii publice, iar nu atribuţii decizionale. Singura responsabilitate a contestatorului legată de această achiziţie publica privea actualizarea Planului Anual de Achiziţii Publice, precum şi verificarea şi efectuarea verificărilor tehnico-economice ale ofertelor în catalogul SEAP.

Cu privire la modul în care a individualizat sancţiunea aplicată contestatorului pentru abaterea disciplinară săvârşită, în raport de disp. art. 250 din CM a solicitat respingerea susţinerilor contestatorului privind o incorectă individualizare a sancţiunii aplicate, precum şi o eventuală reindividualizare.

În acest sens, a solicitat să se aibă în vedere apărările formulate în legătură cu individualizare pedepsei disciplinare aplicate prin Decizia nr. 174/24.11.2016, cu singura diferenţă că în cazul Deciziei nr. 180/0.6.12-2016 – criteriul având în vedere sancţiunile disciplinare aplicate în precedent şi  neprescrise este în defavoarea contestatorului.

De asemenea, a arătat că la individualizarea sancţiunii disciplinare aplicate nu are nici obligaţia, nici posibilitatea de a lua în  considerare criteriile legate de abilităţile profesionale, întrucât acestea nu au nici o relevanţă faţă de nerespectarea obligaţiilor profesionale.

Pentru aceste considerente, intimatul a solicitat respingerea  capătului de cerere privind  anularea  deciziei nr. 180/06.12.2016.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind acordarea daunelor morale solicitate, intimatul a solicitat respingerea şi a acestui capăt de cerere ca neîntemeiata.

În probaţiunea, s-a solicitat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul contestatorului, proba testimonială, precum şi alte mijloace materiale de probă.

În susţinerea apărării, intimatul a depus la dosar în copie decizia nr. 140/17.10.2016, adresa nr. 4454/21.10.2016, email din 23.10.2016 şi 25.10.2016 transmis de Manager către contestator, cererea acordare CO nr. 4472/24.10.2016 formulată de contestator cu referatele de respingere, adresa nr. 4448/21.10.2016, răspunsul nr. 4476/24.10.2016,referatul nr. 4496/25.10.2016, decizia nr. 145/27.10.2016, adresa nr. 4524/27.10.2017 şi răspunsul nr. 4580/31.10.2016, adresa nr. 4579/31.10.2016, referatul nr. 4924/28.11.2016, invitaţie nr. 4644/04.11.2016 adresată Sindicatului S., convocarea nr. 4645/04.11.2016 la cercetarea disciplinară, p-v nr. 4697/09.11.2016, reconvocare nr. 4698/09.11.2016, p-v nr. 4768/14.11.2016, reconvocare nr. 4767/14.11.2016, email din 21.11.2016, p-v nr. 4851/21.11.2016, reconvocare nr. 4856/21.11.2016, p-v nr. 4901/24.11.2016, decizia nr. 172/24.11.2016, informare privind sancţiunile disciplinare anterioare, dispoziţia nr. 72/15.06.2010, nr. 93/27.05.2013 şi nr. 84/07.05.2013, extrase portal just.ro.,  CIM nr. 5M/01.02.1996, fişa postului, adresa nr. 4477/24.10.2016, adresa nr. 4528/27.10.2016, email nr. 4545/28.10.2016, adresa nr. 4563/28.10.2016, adresa nr.4586/01.11.2016, adresa nr. 4589/01.11.2016, referat nr. 4601/01.11.2016, adresa nr. 4622/03.11.2016, adresa nr. 4628/03.11.2016, referat nr. 4631/03.11.2016, adresa nr. 4632/03.11.2016, adresa nr. 4641/04.11.2016, nota de relaţii nr. 4666/07.11.2016, referat nr. 4667/07.11.2016,decizia nr. 154/09.11.2016, sesizarea nr. 4745/11.11.2016, convocare nr. 4704/09.11.2016, adresa nr. 4803/16.11.2016, p-v nr. 4825/18.11.2016 al Comisiei de cercetare disciplinară, reconvocare nr. 4855/21.11.2016, corespondenţă email din 21.11.2016, proces-verbal nr. 4874/22.11.2016, referat nr. 4924/28.11.2016, p-v nr. 4923/28.11.2016, decizia nr. 154/09.11.2016, reconvocare nr. 4928/28.11.2016, p-v nr. 4998/05.12.2016, raport nr. 5008/05.12.2016, adresa nr. 5010/05.12.2016 nr. 5011/05.12.2016 nr. 5009/05.12.2016, cererea de CO nr. 5031/06.12.2016, corespondenţa nr. 5109/09.12.2016, proiectul de raport de control nr. 4850/25.11.2016, decizia nr. 2535/27.11.2016, p-v nr. 4829/18.11.2016, decizia de sancţionare disciplinară nr. 173/24.11.2016 privind pe salariata T. A., corespondenţa purtată, extrase din Contractul Colectiv de Muncă, cererea nr. 4769/14.11.2016 şi Decizia nr. 158/14.11.2016, referat nr. 2302/26.05.2010, referat nr. 2271/21.05.2010, referat nr. 391/05.02.2013, raportul nr. 12115/10.11.2016 întocmit de MDRAP-ADRSV Oltenia.

Reclamantul a formulat şi depus răspuns la întâmpinare prin care a reluat aspectele

arătate prin contestaţie.

Consideră că modul de întocmire a deciziilor cât şi lipsa unui probatoriu concludent care să justifice măsurile luate prin deciziile contestate, conduc la anularea deciziilor de sancţionare.

În acest sens, reclamantul a mai depus la dosar în copie  Ordonanţa  din 14.12.2016 pronunţată de Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul penal nr. 809/P/2016 şi extras din presa locală.

 La data de 10.03.2017, la dosar a fost depusă adresa emisă de Curtea de Apel Craiova prin care arătat că pe rolul curţii s-a înregistrat cererea nr. 410/54/2017 privind strămutarea cauzei formulată de reclamant.

Prin Încheierea din şedinţa publică din 30.03.2017, Tribunalul Gorj având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 37/21.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 410/54/2017, a admis cererea de strămutare formulată de reclamant, în prezentul dosar şi a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Mehedinţi, a scos de pe rol cauza şi a înaintat-o Tribunalului Mehedinţi.

În urma strămutării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, la data de 20.04.2017.

La termenul din data de 19.05.2017,  reclamantul şi pârâtul prin apărător, au solicitat încuviinţarea probei testimoniale,  iar prin încheierea din aceeaşi dată instanţa a încuviinţat proba testimonială, însă doar în ceea ce priveşte dovedirea daunelor morale, apreciind ca nefiind utilă soluţionării cauzei proba testimonială pe primele două petite,  privind anularea deciziilor .

În cauză au fost audiaţi în calitate de martori numiţii I. D. N., T. C., O. M. şi M. A., declaraţiile acestora fiind ataşate la dosar.

La termenul din 09.06.2017 în cadrul probei cu înscrisuri apărătoarea pârâtului  a depus  extras REVISAL- raport per salariat datat 09.06.2016, extras din presa locală ,,Impact de Gorj”, adresa către C. L. Rovinari, copia  proceselor verbale  din şedinţele consiliului local din perioada octombrie 2016-mai 2017, referitoare la activitatea spitalului, adrese ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu (dovada că există în curs dosare penale cu privire la activitatea economico financiară a unităţii), copie de pe declaraţia de martor dată de reclamant în dosarul nr.4269/95/2016 aflat pe rolul instanţei.

La termenul din data de 30.06.2017 reclamantul depune note de şedinţă cu privire la daunele morale solicitate, însoţite de înscrisuri reprezentând contract de credit şi garanţie-ING Personal, acte medicale constând în bilet de externare, scrisoare medicală, certificate de concediu medical, precum şi 3 contracte individuale de muncă din decembrie - prezent, raport per salariat, decizia nr. 5/20.04.2017.

De asemenea, apărătoarea pârâtei depune înscrisuri constând în  adresa nr. 1799/30.05.2017 a S. Rovinari, articol presa locală, extras din registrul de contracte ţinut la nivelul unităţii, extras din sistemul electronic de  achiziţii publice SEAP pentru a arăta că reclamantul nu a fost singura persoană avizată în legătură cu achiziţiile publice.

Totodată a mai depus ordonanţa emisă de DNA Bucureşti în 14.12.2016, din care rezultă care a fost motivul real al absenţei reclamantului de la locul de muncă din 25.10.2016 şi pentru care a fost sancţionat,acesta în realitate prezentându-se la DNA Bucureşti să înregistreze un denunţ.

La solicitarea apărătoarei pârâtului, instanţa a dispus emiterea unei adrese către ITM Gorj pentru a comunica dacă contestatorul a avut în derulare contracte individual de muncă în perioada noiembrie 2016 – prezent, în caz afirmativ să depună la dosar înscrisuri în acest sens.

La 12.07.2017, la dosar a fost depus răspunsul nr. 8593/11.07.2017, prin care ITM Gorj a răspuns solicitărilor instanţei.

Reclamantul a depus note scrise însoţite de înscrisuri constând în extras din presa locală ,,Gorjeanul” şi jurisprudenţă pentru susţinerea daunelor morale.

Pârâtul prin apărător a depus  la dosar înscrisuri constând în: adresa S. Rovinari nr. 2380/12.07.2017 către UAT Rovinari şi răspunsul la aceasta, înscrisuri care să demonstreze caracterul mincinos al martorei D. N..

Reclamantul a depus la dosar concluzii scrise prin care solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

Reclamantul M. N. a fost angajat al S. O. ,,Sf. Ş.” Rovinari, îndeplinind funcţia de economist în cadrul Compartimentului Achiziţii, Aprovizionare, Administrativ Tehnic şi Transport, până la data de 06.12.2016, când a fost emisă de către pârâtă decizia nr. 180/06.12.2016 de sancţionare disciplinară cu desfacerea contractului individual de muncă.

Anterior emiterii acestei decizii, pârâta a emis decizia nr. 174/24.11.2016 de sancţionare disciplinară a reclamantului cu reducerea salariului de bază pe o durată de 2 luni cu 7,5%.

Împotriva ambelor decizii, reclamantul a formulat contestaţia de faţă, criticându-le pentru neegalitate şi netemeinicie.

Astfel, se reţine că prin prima decizie emisă, în ordine cronologică, respectiv decizia nr. 174/24.11.2016, de sancţionare a reclamantului cu reducerea salariului de bază cu 7,5% pe o perioadă de 2 luni, pârâta a aplicat această sancţiune pentru lipsa nejustificată a reclamantului de la locul de muncă din data de 25.10.2016.

Prin fapta săvârşită, s-a reţinut că reclamantul a încălcat prevederile art. 39 alin. 2 lit. a), b), c) şi g), art. 40 alin. a),b),c), art. 111, art. 112 alin. 1, art. 113 alin. 1, art. 116, art. 148 alin. 1 şi alin. 4, art. 247, art. 248 alin. 1 lit. c), art. 250, art. 251 alin. 3 Codul muncii; art. 30 alin. 2 lit. a),b),c), art. 31 alin. 1 lit. a), e), Anexa 8 la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate; art. 148-150 din Regulamentul de organizare şi Funcţionare a S. O. Sf. Ş. Rovinari; art. 86 lit.a), art. 89 lit. a), d),l), art. 127-130, art. 132 pct. 11, pct. 12,  art. 135 din Regulamentul Intern al S. O. ,,Sf. Ş.” Rovinari.

În ceea ce priveşte cercetarea disciplinară, rezultă din cuprinsul deciziei de sancţionare că aceasta nu a fost efectuată întrucât, deşi convocat de 4 ori, conform proceselor  verbale nr. 4697/09.11.2016, nr. 4768/14.11.2016, nr. 4851/21.11.2016 şi nr. 4901/24.11.2016, reclamantul nu s-a prezentat şi nici nu a făcut dovada valabilă a lipsei justificate de la şedinţele Comisiei de cercetare disciplinară.

Chiar mai mult decât atât, se reţine că, prin corespondenţa din 21.11.2016, orele 8:21, reclamantul ,,a recunoscut neechivoc” că poate presta activităţi profesionale, oferindu-se să lucreze de acasă pe perioada concediului medical invocat.

Potrivit art. 251 alin. (1) Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură, cu excepţia celei prezentate la art. 248 alin(1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

Potrivit alin. (3) din acelaşi articol, neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţiunea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

Ori, din cele două certificate de concediu medicale seria CCMAJ nr. 0853322 şi respectiv nr. 0995485 (filele 56 şi 57 dosar instanţă Gorj), rezultă indubitabil că reclamantul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă în perioadele: 06.11.2016-17.11.2016 (internat secţie cardiologie 06.11.2016-10.11.2016) şi, respectiv, 18.11.2016- 30.11.2016.

Susţinerile pârâtei că a avut cunoştinţă doar de primul certificat medical, ce vizează perioada 06.11.2016-17.11.2016 şi că, ulterior acestei perioade,reclamantul nu a mai  prezentat vreo dovadă valabilă a imposibilităţii sale de prezentare la convocările şi reconvocările pârâtei, iar dovada incapacităţii sale de muncă a  fost făcută abia la 28.11.2016, prin depunerea celor două certificate la sediul pârâtei, nu pot fi reţinute.

Astfel, în ceea ce priveşte obligaţia salariatului de a aduce la cunoştinţa angajatorului starea de incapacitate, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 81 din Ordinul 430/2010 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor OUG nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, ce statuează că asiguraţii au obligaţia de a înştiinţa plătitorii de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate asupra acordării concediilor medicale în termen de 24 ore de la data acordării, obligaţie ce există în sarcina salariatului, însă şi separat de acesta, el are posibilitatea de a prezenta certificatul medical până cel mai târziu la data de 5 ale lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul, astfel cum se stipulează în art. 67 din acelaşi Ordin, precum şi în art. 36 alin. (2) din OUG 258/2005.

Prin urmare, chiar dacă reclamantul nu a prezentat pârâtei cele două certificate medicale  în forma lor valabilă, decât abia la data de 28.11.2016, acesta şi-a îndeplinit obligaţia de a înştiinţa pârâta despre starea  de incapacitate de muncă, împrejurare recunoscută de către aceasta.

Astfel, din întâmpinarea depusă la dosar (fila 108, pct. (vii) şi (viii), pârâta recunoaşte că avea cunoştinţă de incapacitatea temporară de muncă a reclamantului din corespondenţa transmisă prin email la 21.11.2016, însă a apreciat că dacă reclamantul s-a oferit să-şi desfăşoare activitatea profesională de acasă, atunci avea şi capacitatea vădită de a-şi formula apărări sau puncte de vedere în scris faţă de cercetarea disciplinară.

Ori, disponibilitatea arătată de reclamant de a efectua lucrări de acasă nu are nici o relevanţă şi nu înlătură motivul obiectiv  de care face vorbire alin.(3) din art. 248 Codul muncii, menţionat mai sus, atâta timp cât reclamantul nu a renunţat benevol la beneficiul concediului  medical şi nu s-a prezentat la cercetarea disciplinară la locul  şi datele fixate de pârâtă, conform convocărilor sale.

De asemenea, nu se prevede în nici un act normativ (codul muncii sau lege specială) posibilitatea efectuării cercetării disciplinare ,,prin corespondenţă”, aceasta cu atât mai mult cu cât, în toate convocările pârâtei, se menţiona expres locul desfăşurării cercetării prealabile şi anume sediul pârâtei.

Prin urmare, cum reclamantul a făcut dovada imposibilităţii obiective de a se înfăţişa în faţa comisiei de cercetare, imposibilitate de care pârâta avea cunoştinţă, rezultă indubitabil că angajatul a emis decizia contestată fără a efectua în prealabil cercetarea disciplinară, încălcând astfel disp. imperative ale art. 251 Codul muncii.

În consecinţă, cum în lipsa respectării cerinţei prevăzute de lege, instanţa nu poate analiza dacă salariatul a săvârşit o abatere disciplinară şi dacă gravitatea acesteia justifică măsura luată, se apreciază că decizia emisă de angajator este lovită  de nulitate  absolută.

Găsind întemeiat primul motiv de nulitate invocat de reclamant, care este şi primul menţionat, în ordinea numerotării sale în Codul muncii-art. 251, instanţa apreciază că nu se mai impune analiza celorlalte motive invocate, cu privire la prima decizie contestată, respectiv lipsa descrierii faptei şi enumerarea generică a actelor normative încălcate.

Cu privire la cea de-a doua decizie de sancţionare, respectiv decizia nr. 180/06.12.2016, de desfacere a contractului de muncă al reclamantului, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia mai sus menţionată s-a reţinut că reclamantul, în perioada 1-3 noiembrie 2016, a refuzat nejustificat predarea documentelor aferente unui număr de 20 de contracte de achiziţii publice din anul 2015, ce fuseseră solicitate de către C. de C. Gorj, aflată în control în  cadrul unităţii pârâte în perioada 17.10.2016-25.11.2016.

S-a mai reţinut că refuzul nejustificat de predare a documentelor, deşi avea obligaţia de îndosariere şi păstrare a acestora, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 8 alin. 1, art. 37, art. 39 alin. 2 literele a),b),c), g), art. 40 alin. 1 literele a),b),c),d), art. 229 din Legea nr. 53/2003 republicată-Codul Muncii;art. 30 alin. 2 lit.a),b),c),g) şi i) şi art. 31 alin. 1 lit. a),b),c),d) şi e) din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate; art. 6 pct.C),d),e),f),g),h),o),p),r) din Fişa Postului salariatului din 06.01.2015; art. 1, art. 3 literele a),c), f), g), art. 7 alin. 2 şi 4, art. 12 alin. 1 din Legea nr. 447/2004; art. 89 lit. b),d),i),l),t), art. 90 litera e), art. 132 pct. 1,5,7,8,9 şi art. 135 din Regulamentul Intern al S. O. Sf. Ş. Rovinari.

Susţinerile reclamantului potrivit cărora abaterile încălcate nu au fost descrise, că nu s-a reţinut data săvârşirii faptei şi că prevederile încălcate au fost enumerate generic, nu pot fi reţinute.

Astfel, în conformitate cu art. 252 alin. (2) Codul muncii, sancţiunea nulităţii absolute a deciziei de concediere este aplicabilă în situaţia în care nu sunt inserate următoarele menţiuni: ,,descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau Contract colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost încălcate apărările acestuia sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute de art. 251 nu a fost efectuată cercetarea; temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică”.

Analizând norma imperativă descrisă mai sus, prin raportare la conţinutul deciziei contestate, se constată că acesteia nu îi lipsesc niciunul din menţiunile obligatorii anterior arătate şi prevăzute expres sub sancţiunea nulităţii absolute prin dispoziţiile art. 252 alin. (2) lit. a şi b Codul muncii, rezultând, fără echivoc, atât descrierea faptelor săvârşite, data producerii acestora, cât şi prevederile încălcate.

Cu privire la participarea nelegală a unui consultant extern la cercetarea disciplinară a reclamantului, instanţa apreciază că atâta vreme cât la cercetarea disciplinară au participat membrii desemnaţi de către angajator ca făcând parte din comisie, împrejurarea că a mai participat şi un consultant extern ales de angajator nu vatămă cu nimic salariatul sancţionat disciplinar.

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia se afla în incapacitate temporară de muncă la momentul desfacerii Contractului individual de muncă, această susţinere a reclamantului nu a fost probată.

În analiza pe fond a deciziei contestate, instanţa reţine:

Urmare a controlului efectuat de către C. de C. Gorj la sediul pârâtei, ce viza verificarea activităţii economico financiare a pârâtei în anul 2015, la solicitarea echipei de control înregistrată sub nr. 4586/01.11.2016 s-au cerut spre verificare un nr. de 20 de contracte de achiziţii publice, cu documentaţia aferentă, indicându-se ca dată de prezentare a acestora 3 noiembrie 2016, orele 12ºº.

În baza acestei adrese, în considerarea atribuţiilor ce-i reveneau conform fişei postului, prin adresa nr. 4589/01.11.2016, i-au fost solicitate reclamantului cele 20  de dosare de achiziţii publice pentru a le înmâna până la orele 16ºº, în aceiaşi zi, Directorului financiar-contabil.

Reclamantul nu a predat documentele solicitate, însă prin adresa nr. 4622/03.11.2016 solicită un spaţiu în care să-şi desfăşoare activitatea, şi pentru a depozita într-un singur loc documentele stocate în cinci spaţii diferite.

Prin aceiaşi adresă solicită să i se pună la dispoziţie adresa C. de C. privind eventuala sancţionare a pârâtei pentru nedepunerea documentelor solicitate de echipa de control.

Într-adevăr, aşa cum rezultă din fişa postului reclamantului, acesta avea ca atribuţii (lit. a-j), întreaga procedură de derulare a achiziţiilor publice, de la întocmirea Programului anual al achiziţiilor publice, întocmirea documentaţiei necesare şi până la definitivarea dosarului de achiziţii publice (îndosarierea documentelor - lit.h), urmărirea derulării contractelor încheiate şi informarea conducerii pârâtei cu privire la nerespectarea prevederilor contractuale.

De asemenea, la lit. o) din fişa postului este precizată, ca şi atribuţie în sarcina sa, îndosarierea, arhivarea şi păstrarea documentelor cu care lucrează.

Ori, lipsa unui răspuns la solicitarea pârâtei de a pune la dispoziţia echipei de control documentele şi contractele solicitate relevă lipsa de diligenţă a reclamantului de a răspunde la adresă şi de a înmâna efectiv aceste documente directorului financiar contabil, căruia îi este subordonat conform fişei postului, reclamantul fiind mai degrabă preocupat să ceară adresa C. de C. privind eventuala sancţionare pentru nedepunerea documentelor.

De asemenea, nu s-a preocupat să înştiinţeze conducerea cu privire la eventualele  impedimente ce au dus la întârzierea verificărilor efectuate de echipa de control din cadrul C. de C. decât abia la data de 03.11.2016, iar cele semnalate de reclamant prin adresa din aceeaşi dată nu scuză şi nu diminuează din importanţa faptei sancţionatoare reproşată reclamantului, atâta vreme cât reclamantul, aşa cum s-a reţinut mai sus, avea ca sarcină de serviciu îndosarierea, arhivarea şi păstrarea documentelor cu care lucrează.

Prin urmare, cât timp nu s-au putut verifica contractele de către C. de C. pentru că nu au fost puse la dispoziţiei acesteia de către reclamant, ce nu a respectat termenul limită din adresa nr. 4589/01.11.2016, acesta din urmă poate fi socotit răspunzător de neîndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu, aşa cum au fost acestea reţinute de către pârâtă, prin încălcarea şi a obligaţiilor ce-i reveneau conform Regulamentului Intern al pârâtei, privind executarea întocmai şi la timp a obligaţiilor de serviciu ce îi revin şi îndatorirea de a rezolva lucrările organizate de conducerea unităţii.

De asemenea, se constată că nu există nici o dovadă a faptului că, în realitate, măsura concedierii disciplinare a fost dispusă pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, respectiv săvârşirea de către reclamant a unor abateri disciplinare, neavând nici o relevanţă existenţa  raporturilor de serviciu tensionate dintre reclamant şi conducerea pârâtei, aspecte de astfel recunoscute de ambele părţi.

Atâta vreme însă cât nu există o probă certă în sensul că măsura concedierii a avut alte cauze decât cele expuse în cuprinsul deciziei care face obiectul contestaţiei, animozităţile existente între o persoană din conducere şi reclamant nu pot fi avute în vedere, prin ele însele, ca motive de netemeinicie a sancţiunii dispuse în cauză.

În raport cu cele reţinute în sarcina reclamantului, instanţa reţine că pârâta a făcut dovada săvârşirii de către reclamant a faptelor reţinute în sarcina sa prin înscrisurile depuse la dosar, neîndeplinirea sarcinilor de serviciu putând constitui abatere disciplinară, atâta timp cât nu sunt respectate prevederile regulamentului sau ale fişei de post, ca în prezenta cauză.

Cu privire însă la sancţionarea aplicată, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 248 alin. (1) Codul muncii:

(1) Sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară sunt:

a) avertismentul scris;

b) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;

c) reducerea salariului de bază pe o durată de 1 - 3 luni cu 5 - 10%;

d) reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1 - 3 luni cu 5 - 10%;

e) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Potrivit art. 250 Codul muncii, sancţiunea disciplinară se stabileşte avându-se în vedere: împrejurările în care fapta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie a salariatului, consecinţele abaterii disciplinare, comportarea generală la serviciu a salariatului, eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de acesta.

Din cuprinsul deciziei de sancţionare se constată că pârâta a considerat că sancţiunea ce trebuie aplicată în raport cu fapta săvârşită este cea mai gravă, şi anume desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

Fără a nega caracterul grav al celor reţinute în decizie, caracterul grav neatrăgând însă în mod inevitabil sancţiunea concedierii, instanţa apreciază că sancţiunea cea mai gravă aplicată nu este corespunzătoare în raport de cerinţele prevăzute la art. 250 Codul muncii.

Astfel, în privinţa consecinţelor faptei săvârşite, se reţine că echipa de control a C. de C. nu a aplicat sancţiuni pârâtei pentru neefectuarea la timp a verificărilor întârziate din cauza reclamantului, ci a fixat termen de realizare pentru rezolvarea tuturor problemelor depistate cu ocazia controlului efectuat.

De asemenea, în ceea ce priveşte comportarea generală la serviciu a reclamantului şi eventualele abateri disciplinare, instanţa reţine că la dosar nu au fost administrate probe din care să rezulte  că reclamantul ar mai fi săvârşit abateri disciplinare sau fapte de natura celei reţinute prin decizia de sancţionare, existând doar decizii de sancţionare cu avertisment scris în 2010 şi respectiv 2013, radiate de drept în prezent, conform art. 248 alin. 3) Codul muncii.

Procedând la reevaluarea elementelor prevăzute de art. 250 Codul muncii, instanţa constată că sancţiunea justă ce trebuie aplicată reclamantului este reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10%, o astfel de sancţiune fiind suficientă pentru reeducarea reclamantului şi conştientizarea faptei săvârşite astfel încât, pe viitor, să nu mai încalce obligaţiile derivând din raporturile de muncă.

În consecinţă, dispune anularea deciziei de desfacere a Contractului individual de muncă în ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, urmând a fi înlocuită cu penultima sancţiune ca nivel de gravitate, şi anume, reducerea salariului cu 10% pe 3 luni.

Totodată, având în vedere considerentele de mai sus privitoare la nelegalitatea deciziei de concediere sub aspectul sancţiunii aplicate şi reţinând şi prevederile art. 80 Codul muncii, instanţa urmează să dispună reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior concedierii, cu consecinţa obligării pârâtei la despăgubiri conform art. 80 alin. (1) Codul muncii, respectiv la o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă.

În ceea ce priveşte petitul referitor la plata daunelor morale solicitate, instanţa urmează să-l respingă.

Astfel, este adevărat că desfacerea disciplinară a contractului de muncă poate determina un prejudiciu moral angajatului.

Pe de altă parte, în unele situaţii, emiterea în sine a deciziei de sancţionare implică producerea unui prejudiciu moral, de exemplu atunci când faptele imputate sunt grave dar nereale, punând în discuţie competenţele profesionale ale angajatului sau probitatea sa morală, sau când sancţionarea are un alt motiv real care constituie o încălcare gravă a legii, cum ar fi un tratament discriminatoriu care în sine justifică repararea prejudiciului moral.

În condiţiile însă în care prima decizie contestată a fost anulată pe condiţii de formă, fără ca instanţa să ajungă la o analiză pe fond a abaterii reţinute, iar cu privire la cea de-a doua  decizie, aceasta a fost anulată doar cu privire la sancţiunea aplicată, reţinându-se însă că reclamantul se face vinovat de încălcarea atribuţiilor de serviciu, instanţa apreciază că daunele morale solicitate de reclamant sunt neîntemeiate.

În ceea ce priveşte radierea menţiunilor din REVISAL cu referire la cele două decizii contestate, instanţa urmează să respingă şi acest capăt de cerere ca nefondat.

Astfel, orice modificare a elementelor care sunt obligatoriu a fi înscrise se înregistrează în registru cel târziu în prima zi lucrătoare anterioară împlinirii termenului de 20 de zile, conform HG nr. 500/2011.

Excepţie fac situaţiile în care modificările se produc ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti sau ca efect al unui act normativ, când înregistrarea în registru se face în ziua în care angajatorul se prezumă, potrivit legii, că a luat cunoştinţă de conţinutul acestora.

Orice corecţie a erorilor survenite în completarea registrului se face la data la care angajatorul a luat cunoştinţă de acestea.

Prin urmare, nu se poate reţine o culpă ,,anticipată” a angajatorului, iar măsura ce urmează a fi dispusă de angajator nu este radierea, ci modificarea registrului, un eventual refuz sau omisiune de înregistrare a menţiunilor obligatorii prevăzute de lege fiind sancţionate cu contravenţie, conform prevederilor HG 500/2011 privind Registrul general de evidenţă a salariaţilor, cu modificările aduse prin HG nr. 1105/2011.

Faţă de cele ce preced, instanţa va admite în parte acţiunea ca întemeiată, va constata nulă decizia de sancţionare disciplinară nr. 174/24.11.2016 emisă de pârâtă pentru motivele expuse mai sus, va anula decizia nr. 180/06.12.2016 în sensul înlocuirii sancţiunii desfacerii disciplinare cu sancţiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe 3 luni, dispunând repunerea în situaţia anterioară emiterii celor două decizii.

Urmează să respingă petitul privind radierea sancţiunilor din REVISAL şi a daunelor morale ca nefondate.

Această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea apelurilor formulate de reclamant şi pârât, prin decizia civilă nr.510/14.02.2018 a Curţii de Apel Craiova.

Domenii speta

Spete similare