Competenţă materială

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. …/2018 reclamantul B.I.C. în contradictoriu cu pârâta D.N.D. şi AUTORITATEA TUTELARĂ PRIMĂRIA COMUNEI … a solicitat decăderea din drepturile părinteşti a pârâtei faţă de minorul B.L.Ş., născut la …., schimbarea domiciliului minorului la acesta şi obligarea pârâtei la pensie de întreţinere reprezentând cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi de pregătire profesională, în cotă de ¼, raportat la veniturile nete şi permanente realizate în fiecare lună sau la venitul minim pe economie, în favoarea minorului, începând cu data introducerii acţiuni şi până la majoratul acestuia.

În motivarea cererii reclamantul a arătat, în esenţă, că prin sentinţa civilă nr. … pronunţată în dosarul nr. … al Judecătoriei…. s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între acesta şi pârâtă, prin acord, reluarea numelui avut anterior căsătoriei de către pârâta, ca autoritatea părintească cu privire la minorul L.Ş., născut la …., să fie exercitată în comun de părinţi, s-a stabilit locuinţa minorului la domiciliul mamei, să execute obligaţia de întreţinere către minor prin plata unei pensii de întreţinere, potrivit învoielii părţilor, în suma de … lei lunar, începând cu ... până la majoratul acestuia, şi s-a luat act de înţelegerea părţilor privind modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre acesta şi fiul său. Există o situaţie tensionată între acesta şi pârâtă datorită faptului că pensia alimentară e prea mică în raport de necesităţile minorului. A încercat să ia legătura cu minorul, în nenumărate rânduri, dar pârâta i-a interzis categoric să-l vadă sau să comunice cu acesta la telefon. În … a aflat că minorul a fost bătut, închis într-o cameră, purtând serioase leziuni şi a formulat sesizare la secţia de poliţie, urmând a fi demarată şi o ancheta socială cu privire la situaţia copilului. Prin notificarea din …. a notificat pârâta să permită minorului ca în perioada …. să-şi petreacă o lună de vacanţă la reşedinţa sa din B., conform celor dispuse şi de instanţa de judecata, însă notificarea a rămas fără rezultat. Pârâta se află într-o situaţie materială dificilă datorită noii căsătorii şi apariţiei celui de-al doilea copil, fapt ce a condus la neglijarea minorului, dovedită prin incapacitatea de concentrare în mediul şcolar, rezultate slabe la învăţătură, lipsa respectului faţă de mama incapabilă de a gestiona creşterea şi educarea a doi copii. Desele rele tratamente (bătăi) aplicate de mama minorului au dus la frustrări din partea acestuia şi sentimentul că e abandonat, a declanşat şi alimentat, alături de noua familie, starea de alienare parentală faţă de minor, iar prin acţiuni ostile a limitat şi îngrădit drepturile sale, în calitate de tată, de a avea o bună legătură cu copilul, care îi e ataşat. Există un istoric al violenţelor fizice şi psihice exercitate asupra minorului.

În drept a invocat disp. art.  508 Cod civil şi urm., art. 398 alin. 1 Cod civil, art. 400 Cod civil, art. 162 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, art. 496 alin. 3 Cod civil, art. 487 Cod civil, art. 529 alin. 2 Cod civil, iar în temeiul art. 411 alin. ultim C.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa sa.

În susţinerea cererii a ataşat, în copii, înscrisuri.

Pârâta a formulat la ….în apărare întâmpinare prin care a solicitat respingerea în totalitate a acţiunii şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu referire la primul capăt de cerere prin care se solicită decăderea sa din drepturile părinteşti a invocat excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului, faţă de disp. art. 508 Cod civil, iar pe fondul acestui petit a subliniat, în esenţă, că reclamantul e plecat din ţară de mai bine de un an, timp în care a ţinut permanent legătura telefonic cu minorul şi chiar l-a luat în perioada de vară, cât a fost în ţară, alimentându-i continuu dispreţul pentru învăţătură şi mai ales pentru sistemul de învăţământ din ţară. Apărările şi explicaţiile reclamantului legate de presupusele abuzuri pe care le-ar fi săvârşit asupra copilului sunt nedovedite şi nesusţinute de nicio probă. Reclamantul nu şi-a achitat obligaţia legală de întreţinere a minorului, motivând că îl va lua pe acesta în B. şi pentru aceste motive s-a opus plecării copilului din ţară, fiind convinsă că odată luat, reclamantul nu va înapoia copilul, ceea ce s-a şi întâmplat.

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere prin care solicită stabilirea domiciliului minorului la tată, a solicitat respingerea, învederând în esenţă că minorul e încă mic, are unele probleme de adaptabilitate la şcoală. Reclamantul, profitând de faptul că instanţa a suplinit acordul acesteia în ceea ce priveşte obţinerea paşaportului şi deplasării copilului în B., a luat minorul din ţară, însă nu l-a mai adus la termenul fixat de instanţă, încălcând o hotărâre judecătorească, iar în prezent copilul nu urmează nicio formă de învăţământ.

A solicitat respingerea şi celui de-al treilea capăt de cerere, atâta timp cât minorul are stabilit domiciliul la aceasta.

În drept a  invocat disp. art. 205 C.pr.civ.

În şedinţa publică de astăzi instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei … de a soluţiona prezenta cauză.

Analizând cu prioritate - potrivit disp. art. 248 alin. 1 N.C.P.C. - excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei …, invocată din oficiu, în raport de actele dosarului, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, respectiv cele ale art. 94 şi art. 95 N.C.P.C. referitoare la competenţa materială a judecătoriei şi a tribunalului, ale art. 99 alin. 2 N.C.P.C., precum şi dispoziţiile speciale prevăzute în Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, instanţa constată că e excepţia e întemeiată, urmând a o admite pentru următoarele considerente.

Prin sentinţa civilă nr. ….. pronunţată de Judecătoria…. în dosarul civil nr. .. s-a declarat desfăcută căsătoria dintre reclamant şi pârâtă, prin acordul soţilor, s-a stabilit ca autoritatea părintească cu privire la minorul L.Ş., născut la …., să revină ambilor părinţi, ca locuinţa acestuia să fie la domiciliul mamei, ca tatăl să execute obligaţia de întreţinere faţă de minor prin plata unei pensii de întreţinere, lunară şi s-a luat act de învoiala părţilor în sensul cuantumului lunar al pensiei de întreţinere datorată de tată, de … lei, de la …. până la majoratul minorului, şi privind modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre minor şi tatăl său.

Prin sentinţa civilă nr. …. pronunţată de Judecătoria … în dosarul civil nr. … a fost suplinit acordul pârâtei, necesar în vederea emiterii paşaportului simplu pentru minorul B.L.Ş., născut la …, şi pentru ca minorul să călătorească împreună cu tatăl său pe ruta România - B. (la reşedinţa tatălui) şi retur în perioada vacanţei de vară …, respectiv …, şi în vacanţa de iarnă …

Din ancheta psihosocială întocmită de autoritatea tutelară din cadrul Primăriei com. …se reţine că în … minorul a plecat la tatăl său în B., însă nu s-a mai întors la …, conform sentinţei civile nr. …..

În prezenta cauză reclamantul susţine că pârâta a adus atingere gravă interesului superior al copilului, solicitând decăderea acesteia din drepturile părinteşti, schimbarea domiciliului minorului la tată şi obligarea mamei la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului.

Potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, dacă există motive temeinice de a suspecta că viaţa şi securitatea copilului sunt primejduite în familie, reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială ori, după caz, ai direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti, au dreptul să viziteze copiii la locuinţa lor şi să se informeze despre felul în care aceştia sunt îngrijiţi, despre sănătatea şi dezvoltarea lor fizică, educarea, învăţătura şi pregătirea lor profesională, acordând, la nevoie, îndrumările necesare, iar potrivit alin. 2, dacă, în urma vizitelor efectuate se constată că dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este primejduită, serviciul public de asistenţă socială este obligat să sesizeze de îndată direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în vederea luării măsurilor prevăzute de lege, care este obligată să sesizeze instanţa judecătorească în situaţia în care consideră că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru decăderea, totală sau parţială, a părinţilor ori a unuia dintre ei din exerciţiul drepturilor părinteşti, în conformitate cu dispoziţiile alin. 3 din acelaşi text de lege.

Potrivit art. 43 din Legea nr. 272/2004, instanţa judecătorească este singura autoritate competentă să se pronunţe, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la: a) persoana care exercită drepturile şi îndeplineşte obligaţiile părinteşti în situaţia în care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea părinţilor săi; b) modalităţile în care se exercită drepturile şi se îndeplinesc obligaţiile părinteşti; c) decăderea totală sau parţială din exerciţiul drepturilor părinteşti; d) redarea exerciţiului drepturilor părinteşti.

Potrivit art. 508 alin. 1 C.civ., instanţa de tutelă, la cererea autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului, poate pronunţa decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti, iar potrivit art. 94 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pr.civ., judecătoria judecă, în primă instanţă, cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de cazurile în care, prin lege, se prevede în mod expres altfel. Din întreg articolul 94 C.pr.civ. rezultă că cererile având ca obiect decăderea din drepturile părinteşti nu se încadrează în niciuna din categoriile de cauze cuprinse de legiuitor în competenţa judecătoriei, altfel spus, acest tip de cauză nu este prevăzut expres în competenţa judecătoriei, iar potrivit art. 95 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., tribunalul judecă, în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date, prin lege, în competenţa altor instanţe. De asemenea, potrivit art. 133 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului, în cauză, Tribunalul Prahova.

Faţă de considerentele ce preced, şi luând în considerare şi disp. art. 99 alin. 2 N.C.P.C., precum şi strânsa legătură existentă între cele trei capete de cerere ale prezentei acţiuni, în baza art. 132 alin. 3 N.C.P.C., se va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul ….

Domenii speta

Spete similare