Alienare parentala

Pe rol fiind judecarea cauzei civile, având ca obiect „divorţ”,  formulată de reclamanta T M L, în contradictoriu cu pârâtul T F.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de xxx, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă; la acel termen, instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de xxx când, deliberând, a hotărât următoarele:

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de fațã, constatã urmãtoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. xxx/281/2013 reclamanta T M L, a chemat în judecată pe pârâtul T F, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de xxx din culpa exclusivă a pârâtului, reluarea numelui avut anterior căsătoriei, respectiv acela de „B”, stabilirea domiciliului minorilor T A F, născut la data de xxx şi T L A M, născută la data de xxx la mamă, exercitarea autorităţii părinteşti în ceea ce îi priveşte pe minori, de către ambii părinţi, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere pentru minor şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de xxx, iar din această căsătorie au rezultat minorii T A F, născut la data de xxx şi T L A M, născută la data de xxx.

A mai precizat reclamanta că încă de la începutul căsătoriei, după naşterea primului minor, relaţiile au devenit tensionate, pârâtul fiind foarte impulsiv, având un comportament temperamental, neputând ajunge cu el  niciodată la un consens, existând neînţelegeri din orice.

Reclamanta a mai precizat că datorită neînţelegerilor cu pârâtul, a hotărât să părăsească domiciliul conjugal, ulterior introducând două cereri de divorţ, însă de fiecare dată, ca urmare a promisiunilor pârâtului, a hotărât să mai dea o şansă căsătoriei lor, pentru o scurtă perioadă relaţiile s-au ameliorat, însă după naşterea celei de a doua minoră, au intervenit grave neînţelegeri, scandaluri, certuri, pârâtul nemaiparticipând la cheltuielile gospodăriei, comportamentul acestuia culminând cu agresarea fizică şi verbală a acesteia şi a minorului A F şi mai mult, la data de xxx pârâtul a luat-o din domiciliul conjugal pe minora L A M, ducând-o pe aceasta la domiciliul părinţilor săi, fără acordul mamei şi când a încercat să meargă la bunicii paterni să vadă şi să ia minora, aceştia i-au interzis accesul pe proprietatea lor, iar în afara curţii au refuzat să îi aducă copilul.

S-a mai arătat de reclamantă că a formulat împotriva pârâtului plângere penală pentru infracţiunea de abuz de încredere, având în vedere faptul că refuză să-i restituie bunurile de uz personal, precum şi pentru infracţiunea de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului, motivat de faptul că acesta reţine fără consimţământul acesteia pe minora T L A M, născută la data de xxx, refuzând să o lase să aibă legături personale cu minora şi să se ocupe de educarea, dezvoltarea armonioasă şi creşterea sa.

În dovedirea acţiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri şi a solicitat audierea martorului B L.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 373, 397, 400, 402, 529 C.civ., 914 şi urm., art. 933 alin. 1 C.pr.civ.

La data de xxx pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea în parte a cererii formulată de reclamantă, cu privire la desfacerea căsătoriei din culpa pârâtului, privind încredinţarea minorilor şi stabilirea domiciliului minorilor la mamă, precum şi cel privind obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere, întrucât, în primul rând, reclamanta a fost cea care a părăsit domiciliul conjugal, că nu a indicat nici un element concret sau o situaţie anume cu privire la existenţa unui comportament violent al pârâtului, limitându-se a face afirmaţii de ordin general şi nu face nici o afirmaţie şi nu susţine în nici un fel motivele pentru care solicită încredinţarea minorilor către aceasta.

Pe calea cererii reconvenţionale, pârâtul-reclamant a solicitat, în principal, desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei-pârâte, încredinţarea minorilor către tată, exercitarea autorităţii părinteşti să se realizeze exclusiv de către tată, să se stabilească domiciliul minorilor la tată şi să fie obligată mama reclamantă-pârâtă la plata pensiei de întreţinere pentru minori, iar în subsidiar, desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei-reclamante şi stabilirea unui program de vizitare a minorilor, la domiciliul tatălui în modalitatea indicată.

La data de xxx reclamanta-pârâtă a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant.

La termenul de judecată din data de xxx a fost audiat, în Camera de Consiliu minorul T A F, născut la data de xxx, care a arătat că doreşte să locuiască în continuare cu mama sa.

Prin sentinţa civilă nr. xxx instanţa a admis în parte acţiunea formulata de reclamanta şi în parte cererea reconvenţională. A dispus desfacerea căsătoriei încheiată între soţi pe viitor, reclamanta-pârâtă îşi va relua numele avut anterior căsătoriei, respectiv acela de „x”.

Totodată s-a stabilit locuinţa minorului T A F, la mama reclamantă-pârâtă în xxx, locuinţa minorei T L A M, la tatăl pârât-reclamant în xxx, fiind obligată reclamanta-pârâtă să permită tatălui pârât-reclamant păstrarea legăturilor personale cu minorul, în prima şi a treia săptămână din lună, de vineri orele 18,00 până duminica orele 17,00, de Paşti, în anii impari, de sâmbăta orele 12,00 şi până luni orele 17,00, de Crăciun în anii pari, începând cu data de 24 decembrie orele 12,00 şi până la data de 26 decembrie orele 17,00, de Anul Nou, în anii impari, începând cu data de 30 decembrie orele 12,00 şi până la data de 02 ianuarie orele 17,00 cu obligaţia tatălui-pârât de a lua minorul la începutul perioadei şi de a-l readuce la domiciliul mamei la sfârşitul perioadei stabilită de instanţă.

Autoritatea părintească  a fost stabilită a fi exercitată în comun de către ambii părinţi, fiind obligat tatăl pârât-reclamant la plata pensiei de întreţinere pentru minorul T A F, născut la data de xxx în cuantum de 16,5 % lunar din venitul net lunar realizat, începând cu data introducerii acţiunii – xxx şi până la majoratul minorului şi mama reclamantă-pârâtă la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei T L A M, născută la data de xxx în cuantum de 16,5% lunar din venitul net lunar realizat, începând cu data introducerii cererii reconvenţionale – xxx şi până la majoratul minorei. Au fost respinse în rest cererile părţilor, ca neîntemeiate.

 Împotriva acestei hotărâri părţile au formulat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. xxx Tribunalul Prahova  a admis apelurile  declarate de apelanta reclamantă T M L si  de apelantul - pârât T F şi în consecinţă  anulat în tot sentinţa atacată si a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploieşti.

Pentru a pronunţat această hotărâre Tribunalul Prahova a  reţinut faptul că în mod nelegal, s-a procedat la soluţionarea cauzei în primă instanţă, cu încălcarea dreptului la apărare al pârâtului, a dispoziţiilor Codului de procedură civilă care reglementează procedura de comunicare a actelor de procedură cu caracter prealabil, anterior fixării primului termen de judecată,  modalitatea de administrare a probelor,  fără să se ţină seama de necesitatea administrării probei cu martori de către pârât, rezultată din dezbateri, ţinându-se seama de obiectul,  natura cauzei, de interesul superior al celor doi copii, de necesitatea clarificării raporturilor juridice dintre părinţi şi copii şi invers, ceea ce echivalează cu nesoluţionarea fondului pretenţiilor deduse judecăţii, inclusiv a cererii reconvenţionale formulată de către pârât aflat în imposibilitate legală să-şi dovedească pretențiile deduse judecăţii, impunându-se anularea sentinţei, în totalitate, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluţionării pretenţiilor formulate de către toate părţile, administrării probelor cu acte, interogatoriu faţă de toate  părţile, audierii minorului care a împlinit 10 ani, a  unor martori în favoarea ambelor părţi, mai ales că toate actele de procedură efectuate în prezenta cauză au fost întocmite, dispuse de către un judecător incompatibil, fiind lovite de nulitate absolută.

Totodată, Tribunalul Prahova, a dispus, cu ocazia rejudecării cauzei în primă instanţă, se va pune în discuţie şi se va administra proba cu expertiză psihologică, în  scopul  clarificării  pretenţiilor formulate de către toate părţile în prezenta cauză, având ca obiective:  evaluarea  psihologică,  din toate punctele de vedere, a  relaţiilor dintre copii şi părinţii acestora  şi invers, inclusiv comportamentul, atitudinea copiilor faţă de părinţi,  de membrii familiilor  extinse şi invers,  să se precizeze care sunt consecinţele, impactul  separării  celor doi copii în ceea ce priveşte relaţiile dintre aceştia în calitate de fraţi, în prezent şi în viitor, la care dintre cei doi părinţi  copiii ar putea beneficia de un climat familial favorabil unei dezvoltări normale din toate punctele de vedere, inclusiv  psihic,  în măsura în care este posibil, expertiză care se va  efectua în comun de doi experţi psihologi ce urmează să fie desemnaţi  de către instanţa de fond, ocazie vor fi stabilite  şi alte obiective care ar  rezulta  din dezbateri.

Cauza a fost înregistrata pe rolul instanţei, în vedere rejudecării la data de xxx.

Conform considerentelor deciziei de casare, în cauză au fost administrate următoarele probe: proba testimonială în cadrul căruia au fost audiaţi 2 martori propuşi de către pârâtul-reclamant, proba cu interogatoriul reclamantei-pârâte şi proba cu expertiză psihologică, având ca obiective: evaluarea  psihologică,  din toate punctele de vedere, a  relaţiilor dintre copii şi părinţii acestora  şi invers, inclusiv comportamentul, atitudinea copiilor faţă de părinţi,  de membrii familiilor  extinse şi invers, să se precizeze care sunt consecinţele, impactul  separării  celor doi copii în ceea ce priveşte relaţiile dintre aceştia în calitate de fraţi, în prezent şi în viitor, la care dintre cei doi părinţi  copiii ar putea beneficia de un climat familial favorabil unei dezvoltări normale din toate punctele de vedere, inclusiv  psihic,  în măsura în care este posibil.

De asemenea, instanţa a procedat la ascultarea minorului T F A, conform procesului verbal de ascultare minor aflat la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în rejudecare, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de xxx a avut loc căsătoria părţilor înregistrată sub nr. xxx la Primăria Municipiului Ploieşti, Judeţul Prahova (conform certificatului de căsătorie de la fila 8 din dosarul iniţial).

Din căsătoria părţilor au rezultat minorii T A F, născut la data de xxx şi T L A MA, născută la data de xxx conform certificatelor de naştere aflate la filele 10, 11 din dosarul iniţial.

Cu privire la desfacerea căsătoriei, instanța apreciază că din probele administrate a rezultat că relațiile soților sunt în prezent periclitate, raporturile dintre ei fiind grav şi iremediabil vătămate, astfel încât continuarea căsătoriei apare ca imposibilă.

De asemenea, instanța reţine cupla comună a părților în vătămarea relaţiilor de familie, în condițiile în care ambii soţi sunt responsabili de faptul că în intervalul de timp în care au fost despărţiţi în fapt nu au reuşit să găsească o cale de a comunica în vederea înlăturării neînţelegerilor apărute.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 373 litera b C. civ. şi art. 934 alin. 2 C.p.c., instanţa va admite, cererea principală şi cererea reconvenţională, sub acest aspect şi va dispune desfacerea căsătoria părților, din culpa comună a acestora.

Cu privire la numele pe care îl va purta reclamanta-pârâtă după desfacerea căsătoriei, în baza art. 383 alin. 3 C. civ., cum intre soţi nu a intervenit o învoiala conform căreia soţul care la încheierea căsătoriei a dobândit numele celuilalt soţ, sa poarte acest nume si după divorţ, instanţa va dispune ca, în viitor, reclamanta-pârâtă să îşi reia numele avut anterior căsătoriei, respectiv acela de „x”.

În privinţa petitului având ca obiect stabilirea modalităţii de exercitare a autorităţii părinteşti cu privire la minorii T A F, născut la data de xxx şi T L A M, născută la data de xxx, instanţa reţine că, potrivit art. 398 C.civ., regula este că aceasta revine în comun ambilor părinţi şi numai pentru motive întemeiate se poate dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi. Această prevedere are la bază prezumţia că este în interesul superior al copilului ca autoritatea părintească să se exercite în comun şi în caz de despărţire a părinţilor, custodia comună asigurând dreptul copilului la grijă părintească normală şi permanentă din partea ambilor părinţi.

Conform art. 483 C. civ., autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi, iar potrivit art. 487 C. civ., părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acesteia potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului.

Faţă de dispoziţiile legale anterior evocate şi de cele cuprinse în art. 505 C.civ., de concluziile referatului de anchetă psihosocială redate în precedent şi de acordul la care părţile au ajuns cu privire la acest aspect, instanţa va admite capătul de cerere analizat şi va stabili că autoritatea părintească în privinţa minorilor T A F, născut la data de xxx şi T L A M, născută la data de xxx, va fi exercitată în comun de către ambii părinţi.

Raportat la capătul de cerere având ca obiect stabilirea locuinţei minorilor T A F, născut la data de xxx şi T L A M, născută la data de xxx, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 496 alin. 2 C.civ., conform cărora dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului, iar potrivit alineatului al treilea al aceluiaşi articol, în caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.

De asemenea, instanţa are în vedere şi dispoziţiile art. 2 alin. 1, art. 3 şi art. 6 lit. a din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate interesului superior al copilului. Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile si deciziile care privesc copiii şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Dezvoltând acest principiu, art. 263 C.civ. dispune că orice măsură privitoare la copii, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.

Conform art. 400 alin. 1 C.civ. „în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic”

Dispoziţiile art. 6 lit. i din Legea nr. 272/2004, conform cărora unul dintre principiile care guvernează materia analizată constă în asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului, iar potrivit art. 60 alin. 3 lit. b din acelaşi act normativ (care se aplică prin analogie), la stabilirea locuinţei minorilor trebuie să se urmărească, pe cât posibil, menţinerea acestora împreună.

Trebuie subliniat faptul că despărţirea minorilor ar trebuie hotărâtă cu titlu excepţional, în situaţia în care fraţii au crescut împreună, fiind esenţială pentru formarea personalităţii viitorilor adulţi.

 În speţa de faţă, instanţa reţine că, din anul xxx şi până în prezent minorii au locuit separat, respectiv, minorul T A F la mama reclamantă-pârâtă iar minora T L A M, s-a aflat în grija tatălui.

Din referatul de anchetă socială efectuat de Autoritatea Tutelara G a reieşit faptul că minora T L A M este bine îngrijita, nu este afectata viata si dezvoltarea acesteia si nu ii sunt puse in pericol sănătatea si buna ei creştere si urmează cursurile preşcolare in cadrul Grădiniţei din satul C. comuna G, iar din referatul de anchetă socială efectuat de Autoritate Tutelara a Mun. Ploieşti la domiciliul reclamantei-pârâte, rezultă faptul că minorul T A F are asigurate condiţii bune de viaţă şi liniştea necesară studiului, fiind bine îngrijit, sociabil şi dezvoltat corespunzător vârstei. De asemenea, s-a menţionat şi faptul că: „din discuţiile purtate cu minorul A F, acesta şi-a exprimat opinia de a locui în continuare împreună cu mama, de care este foarte ataşat, însă, deşi nu are o relaţie foarte apropiată cu tatăl, doreşte să se vadă uneori şi cu acesta, în funcţie de programul şcolar şi în limita timpului liber disponibil”.

De asemenea, instanţa va avea în vedere şi conţinutul raportului de expertiză psihologică efectuat în cauză de către expert C T şi M T, precum şi de dorinţa minorului T A, care îşi doreşte sa locuiască împreuna cu mama lui.

Minorul T A, are vârsta de x ani, iar in toata aceasta perioada a locuit cu mama sa, fiind foarte ataşat de aceasta, având o relaţie, bazată pe sentimente de iubire si încredere. Instanţa apreciază că nu este în interesului superior al copilului scoaterea acestuia din această zonă de confort în care se află în prezent.

 Minora T A M L, are vârsta de x ani, iar de aproximativ x ani de zile locuieşte cu tatăl si bunicii paterni, fiind foarte ataşată de aceştia, mai ales de tatăl său, care este preocupat permanent ”sa afle cum simte, cum gândeşte si cum acţionează A M, dovedind in felul acesta ca are abilitatea necesara de a-i cunoaşte nivelul de dezvoltare, de a comunica asertiv cu aceasta, de a înţelege adecvat nevoile de creştere si de educare ale fetitei, corespunzătoare vârstei ei”, astfel cum rezultă din conţinutul raportului de expertiză psihologică efectuat în cauză.

Prin urmare, şi în ceea ce o priveşte pe minora T A M L, instanţa apreciază că situaţa actuală ar trebuie menţinută.

Astfel, instanţa, va admite în parte, cererea principală şi cererea reconvenţională şi va stabili locuinţa minorului T A F născut la data de xxx la mama reclamantă-pârâtă în xxx, iar locuinţa minorei T L A M, născută la data de xxx la tatăl pârât-reclamant în, însă încurajează părinţii să mijlocească întâlniri cât mai dese ale copiilor, pentru ca aceştia să nu-şi simtă reciproc lipsa şi pentru ca despărţirea părinţilor să nu fie resimţită de ei ca un eveniment negativ, dezbinat, evitarea afectarea relaţiei celor doi fraţi, înstrăinarea lor, dezvoltarea unor sentimente negative, de gelozie, de rivalitate, deteriorarea încrederii a stimei si a respectului fata de părinţii lor si alienarea iremediabila a relaţiilor copii-părinţi.

Ambii părţi ar trebui să îşi încurajeze copii să aibă un comportament adecvat, care sa vina in sprijinul lor, sa evite a face orice fel de gesturi sau atitudini care ar putea desconsidera abilităţile părinteşti ale celuilalt părinte, canalizându-si eficient toate resursele, de care aceştia dispun, către nevoile reale ale celor doi copii, ţinând cont în primul rând, de interesului superior al copiilor.

Dispoziţiile art. 401 alin. 1 C.civ. stabilesc că „în cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta” instanţa urmează să oblige mama reclamanta-pârâtă să permită tatălui pârât-reclamant păstrarea legăturilor personale cu minorul T A F, născut la data de xxx, în prima şi a treia săptămână din lună, de vineri orele 18,00 până duminica orele 17,00, de Paşti, în anii impari, de sâmbăta orele 12,00 şi până luni orele 17,00, de Crăciun în anii pari, începând cu data de 24 decembrie orele 12,00 şi până la data de 26 decembrie orele 17,00, de Anul Nou, în anii impari, începând cu data de 30 decembrie orele 12,00 şi până la data de 02 ianuarie orele 17,00 cu obligaţia tatălui-pârât de a lua minorul la începutul perioadei şi de a-l readuce la domiciliul mamei la sfârşitul perioadei stabilită de instanţă – programul stabilit de instanţă fiind de natură să asigure echilibrul necesar minorului pentru o dezvoltare armonioasă ce presupune ca aceasta să beneficieze de ataşamentul şi afecţiunea ambilor părinţi şi implicit a surorii sale.

Potrivit art. 487 Cod civil, părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acesteia potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului.

Conform prevederilor art. 402 alin. 1 c. civ., instanţa de tutelă, prin hotărârea de divorţ, stabileşte contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

În ceea ce priveşte cuantumul întreţinerii, instanţa trebuie să ţină cont atât de nevoia celui care o cere, cât şi de mijloacele celui care urmează a o plăti, potrivit art. 529 alin 1 Cod civil, conform art. 527 Cod civil, putând fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.

În consecinţă, instanţa urmează să oblige tatăl pârât-reclamant la plata pensiei de întreţinere pentru minorul T A F născut la data de xxx în cuantum de 16,5 % lunar din venitul net lunar realizat, începând cu data introducerii acţiunii – xxx şi până la majoratul minorului, precum şi pe mama reclamantă-pârâtă la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei T L A M, născută la data de xxx în cuantum de 16,5% lunar din venitul net lunar realizat, începând cu data introducerii cererii reconvenţionale – xxx şi până la majoratul minorei.

Referitor la plata cheltuielilor de judecată efectuate de ambele părţi, având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, nu se poate reţine că vreuna dintre părţi a pierdut procesul, aşa cum dispune art. 453 alin. 1 C.p.c., instanţa apreciază că ambele părţi trebuie să suporte, cheltuielile de judecată, astfel că, în baza art. 453 C.p.c., alin. 2 C.pr.civ. instanţa va compensa în totalitate cheltuielile de judecată efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

 Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulata de reclamanta pârâtă T M L in contradictoriu cu paratul reclamant T F.

Admite, în parte, cererea reconvenţională.

Dispune desfacerea căsătoriei încheiată între soţi în la data de xxx şi înregistrată în registrul de stare civilă sub nr. xxx, din culpa comună.

Dispune ca pe viitor, reclamanta-pârâtă să îşi reia numele avut anterior căsătoriei, respectiv acela de „x”.

Stabileşte locuinţa minorului T A F, născut la data de xxx la mama reclamantă-pârâtă în xxx.

Stabileşte locuinţa minorei T L A M, născută la data de xxx la tatăl pârât-reclamant în xxx.

Obligă reclamanta-pârâtă să permită tatălui pârât-reclamant păstrarea legăturilor personale cu minorul T A F, născut la data de xxx, în prima şi a treia săptămână din lună, de vineri orele 18,00 până duminica orele 17,00, de Paşti, în anii impari, de sâmbăta orele 12,00 şi până luni orele 17,00, de Crăciun în anii pari, începând cu data de 24 decembrie orele 12,00 şi până la data de 26 decembrie orele 17,00, de Anul Nou, în anii impari, începând cu data de 30 decembrie orele 12,00 şi până la data de 02 ianuarie orele 17,00 cu obligaţia tatălui-pârât de a lua minorul la începutul perioadei şi de a-l readuce la domiciliul mamei la sfârşitul perioadei stabilită de instanţă.

Stabileşte ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinţi.

Obligă tatăl pârât-reclamant la plata pensiei de întreţinere pentru minorul T A F, născut la data de xxx în cuantum de 16,5 % lunar din venitul net lunar realizat, începând cu data introducerii acţiunii – xxx şi până la majoratul minorului.

Obligă mama reclamantă-pârâtă la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei T L A M, născută la data de xxx în cuantum de 16,5% lunar din venitul net lunar realizat, începând cu data introducerii cererii reconvenţionale – xxx şi până la majoratul minorei.

Compensează în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părţi.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel urmează a fi depus la Judecătoria Ploieşti.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, xxx.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare