Divorţ cu minori. Art. 373 lit b c civ

Instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de către reclamant.

Conform art.373 lit. b) C. civ., instanţa poate desface căsătoria prin divorţ atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi căsătoria nu mai poate continua.

În aceste condiţii, instanţa reţine că raporturile dintre soţi sunt grav şi iremediabil vătămate,  căsătoria nemaiputând continua şi că pârâta prin atitudinea sa este vinovată  de destrămarea relaţiilor de familie, angajarea acesteia într-o relaţie extraconjugală  ducând la încălcarea principiilor care stau la baza unei căsătorii, încrederea şi respectul reciproc.

Prin urmare, instanţa în baza art. 373 lit. b) C. civ., va desface căsătoria încheiată între părţi la data de 24.01.2009 şi înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei Municipiului Reşiţa  sub nr. 14/24.01.2009, din culpa exclusivă a pârâtei.

Conform dispoziţiilor art. 383 alin.1) C. civ., la desfacerea căsătoriei prin divorţ, instanţa urmează să dispună prin hotărârea de divorţ şi asupra numelui pe care părţile urmează să-l poarte după divorţ, fapt pentru care va dispune ca pe viitor pârâta să revină la  numele purtat anterior căsătoriei, acela de  „v ”.

În ceea ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti şi stabilirea locuinţei minorei, instanţa retine că atât Legea nr. 272/2004 cât si Codul Civil statuează că principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Jurisprudenţa s-a pronunţat în mod constant, că instanţele sunt obligate ca la aprecierea interesului superior al copilului sa aibă in vedere următoarele criterii de apreciere: vârsta copilului, condiţiile fiecărui părinte, ataşamentul faţă de copil, starea materiala, dar si mediul familial stabil în care a crescut.

Exercitarea autorităţii părinteşti reprezintă ansamblu de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana cât şi bunurile copilului şi este distinctă de instituţia stabilirii domiciliului minorului. Când vorbim despre autoritate părinteasca ne referim la orientarea generală a copilului şi la ceea ce este important pentru el, iar nu la decizii care privesc viaţa de zi cu zi.

Potrivit art. 398 Cod civil „ Dacă există motive întemeiate, având in vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de unul dintre părinţi.”

În prezenta cauză, cu privire la minora P D născută la data de …., din declaraţiile martorilor audiaţi în cauza, rezulta ca ambele părţi s-au implicat in creşterea si educarea minorei PDL.

În consecinţa, având in vedere probele administrate in cauza, în baza art. 396 C. civ. raportat la disp. art. 397 C. civ.,  cu luarea in considerare a interesului superior al copilului, instanţa va dispune ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei sa se facă în comun de către ambii părinţi, apreciind ca nu s-a făcut dovada motivelor temeinice cerute de art. 398 Cod civil pentru a dispune exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi.

Cu privire la stabilirea locuinţei minorului, instanţa reţine că din ancheta socială efectuată în cauză reiese că pârâta dispune de condiţiile materiale necesare pentru creşterea şi educarea minorei.

Luând în considerare starea de fapt mai sus relatată, din care rezultă că mama are un comportament responsabil faţă de minoră, manifestând grijă şi afecţiune faţă de aceasta, vârsta minorei precum şi faptul că mediul familial în care a crescut minora până la acesta vârstă este cel care îl include pe mamă, instanţa va stabili domiciliul  minorei la domiciliul mamei pârâte, apreciind că în felul acesta este mai bine asigurat interesul superior al copilului.

Fata de aceste argumente, in conformitate cu disp. art. 400  alin. 1) C. civ., instanţa va stabili locuinţa minorei  P D L, născută la data de …..  la mama pârâtă cu obligarea tatălui reclamant la plata unei pensii de întreţinere pe seama acesteia.

Potrivit art. 499 alin. 1 şi alin. 4 coroborat cu art. 529 alin. 2 din Codul civil, tatăl si mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, instanţa putând mări obligaţia de întreţinere după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoile celui ce o primeşte, iar când este datorată de părinte pentru un copil se stabileşte până la o pătrime din veniturile sale.

Instanţa retine că reclamantul  este încadrat în muncă şi a beneficiat de un venit total pe lunile iulie-septembrie 2013, în cuantum de …. lei, media veniturilor realizate fiind în sumă de …. lei, după cum rezultă  din adeverinţa de venit nr. ….. eliberată  de ……..

În ceea ce priveşte cuantumul pensiei pe care o datorează  tatăl reclamant, instanţa având in vedere  prevederile art. 532 alin.1 C. civ.,  va obliga reclamantul la plata unei pensii lunare de întreţinere în favoarea minorei în cuantum  de ¼ din venitul net al acestuia, începând de la data introducerii acţiunii …..,  până la majoratul minorei sau noi dispoziţii.

Potrivit art. 401 Cod civil, părintele separat de copilul lui are dreptul de a avea legături personale cu acesta.

Dispoziţiile art.14 alin.1 şi 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, statuează că orice copil care a fost separat de unul dintre părinţi, printr-o măsură dispusă în condiţiile legii, are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al minorului, iar conform art. 31 alin.1 şi 2 din aceeaşi lege, ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor de către aceştia trebuie să se subordoneze acestui interes superior.

Modalităţile de exercitare a acestui drept sunt, mai ales, vizitarea copilului la locuinţa părintelui căruia aceasta i-a fost încredinţat şi lăsarea copilului în vizită la locuinţa părintelui căruia nu i s-a încredinţat. (art.14, 15 din Legea nr. 272/2004).

In prezenta speţă, fata de situaţia de fapt şi de drept relatata, instanţa apreciază ca este in interesul minorei de a avea legături personale cu tatăl său.

Astfel ca, instanţa, pentru a stabili modalităţile de exercitare a dreptului de a întreţine legături personale cu minora va avea în vedere vârsta acesteia şi va stabili ca reclamantul pârât sa aibă legături personale cu minora,  prin găzduirea minorei la domiciliul sau, in următoarele perioade :

- prima şi a treia Vineri de la ora 14, Sâmbătă şi până Duminică ora 19, 00 a fiecărei luni din an;

- o lună în vacanţa de vară, respectiv 2 săptămâni in luna iulie si doua săptămâni in luna august;

- o săptămână in vacanţa de iarnă, cu includerea sărbătorilor de iarnă in anii pari si fără includerea  sărbătorilor de iarnă in anii impari;

-  o săptămână in vacanţa de Paşte, cu includerea sărbătorilor pascale in anii pari şi fără includerea sărbătorilor pascale in anii impari.

Domenii speta

Spete similare