Contestaţie împotriva tabelului definitiv consolidat al creditorilor. Necontestarea tabelului preliminar al creditorilor. Consecinţe

,,ABR” SA a contestat tabelul definitiv consolidat al creditorilor debitoarei SC ,,SI” SRL, solicitând să se dispună înscrierea sa în acest tabel cu suma de 281.529,80 lei, la categoria creanţelor garantate, potrivit art. 121 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 85/2006.

Textul indicat de contestatoare nu este însă incident în speţă, deoarece art. 121 din Legea nr. 85/2006 reglementează distribuirea fondurilor obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenție de orice fel.

Astfel cum a reţinut şi judecătorul sindic, iar ,,ABR” SA nu a criticat prin cererea de recurs, fundamentul juridic în baza căruia poate fi contestat tabelul definitiv al creditorilor îl constituie art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, care prevede că ,,După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), si până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă in tabel definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum si în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.”

Raportat la acest text, tribunalul a reţinut corect împrejurarea că tabelul definitiv al creditorilor poate fi contestat numai în două cazuri, limitativ prevăzute de textul mai sus menţionat, şi anume: a) în cazul descoperirii ulterioare definitivării tabelului de creanțe a existenței unui fals, unui dol sau unei erori esențiale care au determinat înscrierea acelei creanțe sau a dreptului de preferință în tabelul definitiv; b) în cazul descoperirii ulterioare definitivării a unor titluri hotărâtoare.

SC,,ABR” SA nu a invocat niciunul dintre aceste cazuri de contestare a tabelului definitiv consolidat al creanțelor debitoare, astfel că judecătorul sindic a respins contestaţia acesteia printr-o corectă aplicare a prevederilor art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

Susţinerea recurentei referitoare la faptul că aceasta deţine asupra averii debitoarei o creanţă garantată ce are ordinea de preferinţa prevăzuta de art. 121 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 85/2006, conform menţiunilor din tabelul preliminar este reală, însă conform tabelului preliminar - la care recurenta face referire şi pe care nu l-a contestat conform prevederilor legale în materie - creanţa acesteia este de 125.079, 83 lei.

Tribunalul a reţinut în sentinţa recurată că, deși valoarea ipotecii pe care creditoarea SC ,,ABR” SA o avea împotriva debitoarei depășea cu mult suma solicitată prin declarația de creanță inițială, administratorul judiciar a fost ținut de principiul disponibilității părții în ceea ce privește cuantumul creanței solicitate de la debitoare, iar recurenta nu a criticat nici aceste statuări ale instanţei de fond care, astfel, au intrat în puterea lucrului judecat.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 312 alin.1 teza a II-a din Codul de procedură civilă, Curtea respinge recursul declarat de SC ,, ABR” SA şi menţine sentinţa atacată.

Temei de drept: art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006; art. 121 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 85/2006

Domenii speta

Spete similare