Legea nr. 85/2006. Interpretarea și aplicarea art. 21 alineat (2).

Curtea reține că judecătorul sindic a fost învestit de debitoarea „X.” SA, prin administrator special, cu contestația împotriva unei măsuri adoptate de consorțiul de administratori judiciari, contestatoarea pretinzând că aceștia propun distribuirea sumelor încasate din prima tranșă a vânzării unor bunuri din averea acestei debitoare.

 Curtea de apel notează că - prin adresa nr. 1331/AVC/08.01.2018 - administratorii judiciari au comunicat creditorilor garantați și bugetari că din prima tranșă din prețul care se va încasa se vor achita cu prioritate următoarele: onorariile administratorilor judiciari, sumele garantate din Tabelul definitiv rectificat nr. 1327/AVC/08.01.2018 (18.398.477 lei), mai puțin sumele garantate aflate în litigiu (14.866.525 lei) și creanțele bugetare (463.686,10 lei), mai puțin cele înscrise provizoriu, sub condiție (4.262.340 lei).

 Se observă că temeiul de drept invocat în contestație este articolul 21 alineat (2) din Lega nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, care prevede: „Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar”.

Instanța de control judiciar consideră că este întemeiată statuarea judecătorului sindic, potrivit căreia textul citat are în vedere fie o măsură concretă adoptată de administratorul judiciar în îndeplinirea atribuţiilor sale fie omisiunea de a îndeplini o anumită măsură prevăzută de lege.

 În doctrină s-a arătat că o contestație din această categorie rezidă în nemulțumirea pe care persoana îndreptățită să formuleze contestația o manifestă față de cele inserate în raport de practicianul în insolvență desemnat, cu privire la modul în care și-a îndeplinit atribuțiile, cum a justificat cheltuielile cu administrarea procedurii sau celelalte cheltuieli efectuate din fondurile debitorului pentru desfășurarea activității ș.a.m.d.

 Rezultă din cele expuse că nu poate constitui obiect al contestației o adresă cu un conținut de felul celei în discuție în prezentul recurs.

 Susţinerea recurentei - conform căreia obiect al contestaţiei întemeiate pe acest text de lege este orice măsură luată de administratorul judiciar - este anodină câtă vreme în speță nu ne aflăm în prezenţa vreunei măsuri a administratorilor judiciari.

 Curtea constată că debitoarea pretinde că ar contesta măsura administratorului judiciar de a efectua o plată către alte persoane în afara celor menţionate în programul de plăţi anexat Planului de reorganizare, dar omite să observe că nu s-a realizat o asemenea plată, situație în care nu se poate pune în discuție o eventuală vătămare a persoanelor care ar justifica interes în legătură cu procedura de insolvenţă a debitoarei X SA, astfel cum susține administratorul special recurent.

Instanța de recurs notează, în contextul arătat, că sunt fără legătură în calea de atac de față amplele referiri la valabilitatea creanţei „Y.” şi a subrogării în drepturile Băncii, atât timp cât însăşi recurenta învederează că aceste chestiuni formează obiectul altor dosare asociate.

Prin urmare, art. 21 alineat (2) din legea insolvenței nu este aplicabil.

Domenii speta

Spete similare