Actiune in regres

Prin sentinţa civilă  nr. X din data de 13 iunie 2017, pronunţată de Judecătoria Slatina, în dosar nr. X/311/2017, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, invocată de către pârâtă prin întâmpinare.

S-a respins cererea formulată de reclamantul B I, având ca obiect «Pretenţii», în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială O prin Primar,  ca fiind introdusă  împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a respins excepţia lipsei de interes invocată de către pârâtă, ca rămasă fără obiect.

S-a admis în parte cererea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială O prin Primar, privind acordarea unor cheltuielile de judecată şi a fost obligat reclamantul la plata către pârâta a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu avocat (factura seria CM nr.X/10.03.2017 –f.41).

Pentru a pronunţa  această sentinţă, instanţa de  fond a reţinut că prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 19.01.2017, cu nr. X/311/2017, reclamantul B I în contradictoriu cu parata UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ O – PRIN PRIMAR, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa dispună obligarea pârâtei la plata sumelor de :

-3786,66 lei - reprezentând contravaloarea culturilor agricole-nerealizate în ultimii 3 ani;

-9421,21  lei  - reprezentând  cheltuieli  necesitate  de reamenajarea culturilor agricole pe aceleaşi suprafeţe de teren;

-2645 lei - cheltuieli de judecată, toate sumele conform sentinţe civile nr. X/23.09.2015, pronunţată de Judecătoria Slatina, rămasa definitivă în dosarul nr. X/311/2014.

 Total sume - 15,852,87 lei.

A solicitat  cheltuieli de judecată.

In fapt, a arătat că prin sentinţa menţionată a fost obligată Comisia Locală O de aplicare a Legilor Fondului Funciar la plata sumelor arătate mai sus, motivat faptul că din culpa Comisiei Locale reclamantul nu a putut folosi în calitate de proprietar suprafaţa de 1785 mp. teren livada pruni (T. 58, P. 68) şi suprafaţa de 568 mp. teren viţă de vie (T. 58, P. 67).

A arătat că a încercat să puna în executare sentinţa pentru a-i fi platit prejudiciul, însă mai mulţi executori judecătoreşti i-au spus că parata COMISIA LOCALA O  nu are fonduri proprii şi personalitate juridica motiv pentru care hotărârea nu poate fi pusă în executare.

De asemenea, a notificat UAT O (Primăria O, Consiliul Local O) să-i achite sumele conform sentinţei, însă nu i le-au achitat.

A solicitat instanţei de judecată lămurirea dispozitivului cu privire la modalitatea de executare a sentinţei, însă deşi iniţial prin încheierea din 29.06.2016, pronunţată în dosarul nr.X/311/2014, i-a fost admisa cererea şi s-a dispus că sumele de bani urmează să fie achitate din bugetul local al  U.A.T. COMUNA O, ulterior a fost admis apelul Comisiei locale  şi  a  fost schimbată încheierea în  sensul  respingerii  cererii  de lamurire.

In acest context, a apreciat întemeiată cererea sa întrucât în calitate de persoană juridică din cadrul căreia face parte Comisia Locală O, membrii acesteia fiind salariaţii UAT O, această instituţie, respectiv UAT O este responsabilă pentru faptele angajaţilor săi să-i achite din bugetul său local prejudiciul creat de aceştia.

In dovedire, a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri (hotărâri judecătoreşti şi notificări),

In drept, a invocat dispoz.art. 1373 N.C.CIV. şi următoarele.

A  depus inscrisuri doveditoare: Sent.civ.nr. X/23.09.2015, încheierea din 29.06.2016, Decizia X/28.11.2016, Notificări.

Cererea a fost legal timbrata.

La data de 06.03.2017, parata UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ O – PRIN PRIMAR, a depus intampinare (f.20), solicitând  respingerea  acţiunii, invocând excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calitzăţii procesuale pasive.

Cu privire la prima, a arătat că, aşa cum rezultă din acţiune, reclamantul este in posesia unui titlu executoriu,  pe care însă nu înţelege să-l pună în executare, motivând că executorii judecătoreşti  nu  pun în executare titlul  deoarece Comisia  Locală Oporeiu  nu  are personalitate juridică şi fonduri proprii. Nu face însă nicio dovadă că s-ar fi adresat executorului judecătoresc în condiţiile  dispoz. art- 662 - 665 C.pr.civ. sau că executorul Judecătoresc refuză să faca aceasta executare.

Cu referire la exceptia lipsei calităţii procesuale pasive, a arătat că între Comuna O şi reclamant nu este stabilit  niciun fel de raport juridic, raporturile juridice fiind stabilite intre reclamant si Comisia Locala O.

Desi reclamantul invoca ca temei de drept al actiunii dispoz. art.1373 din Codul Civil, ce reglementeaza raspunderea comitentilor pentru prepusii lor, la situatia de speta aceste conditii nu sunt indeplinite deoarece Comisia Locală de Fond Funciar nu este prepusul UNITAŢII ADMINSTRATIV TERITORIALĂ.

Comisia Locală prin ea însăşi nu poate avea calitatea de prepus, fiind  o persoană juridică de drept public cu capacitate civilă, având personalitate juridică şi putând să stea în judecată în nume propriu. U.A.T. O nu exercită direcţia, supravegherea şi controlul Comisiei de Fond Funciar, Comisie ce nu îndeplineşte funcţii sau însărcinări în interesul UNITĂŢII ADMINISTRATIV TERITORIALĂ.

Aşa cum rezultă din disp. art. 12 din Legea nr. 18/1991, Comisia Locala funcţionează sub îndrumarea Comisiei Judeţene. Aceleaşi dispoziţii sunt cuprinse şi în reglementarea art. 6 din HG nr. 890/2005, dat în executarea Legii nr. 18/1991.

Chiar dacă printre membrii Comisiei Locale sunt şi prepuşi ai U.A.T. O activitatea acestora în cadrul Comisiei nu se desfăşoară în baza raporturilor de prepuşenie cu UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ.

In plus, din Comisia Locală fac parte şi alte persoane fizice care nu au nici legătură cu UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ, situaţie ce rezultă din art. 2 al HG nr. 890/2005.

Faţă de cele mai sus arătate, a solicitat  respingerea  acţiunii ca fiind neîntemeiată.

La data de 29.03.2017, reclamantul B I, a depus raspuns la intampinare (f.24) şi a arătat că îsi menţine concluziile de admitere a cererii de chemare în judecată, iar referitor la excepţiile invocate prin întâmpinare, a solicitat respingerea lor, pentru următoarele:

Referitor la excepţia lipsei de interes a arătat că aceasta este neîntemeiată, întrucât în situaţia în care ar fi putut să puna în executare silită titlul executoriu prin intermediul unui executor judecătoresc, în mod evident nu ar mai fi formulat prezenta cerere.

Pentru a obţine un răspuns de la executorul judecătoresc era nevoit să îi plăteasca mai întâi acestuia un onorariu, cheltuială inutilă în condiţiile în care aceştia au fost de bună-credinţă şi i-au explicat de la început că nu poate să execute silit Comisia Locală O.

Pe de altă parte, aceeaşi excepţie a lipsei de interes a fost invocată de către intimată în dosarul având ca obiect lămurire dispozitiv (X/311/2014) excepţie respinsă prin hotărâre definitivă nr. X/28.11.2016, prin care s-a admis apelul intimatei.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a arătat ca si aceasta este neintemeiata si a solicitat respingerea ei pentru motivele arătate în cererea de chemare în judecată, comisia locală neavând patrimoniu propriu, iar angajaţii acesteia fiind angajaţi ai Unităţii Administrativ Teritoriale O, aceasta fiind entitatea care în conformitate cu dispoz. legale raspunde din punct de vedere financiar pentru activitatea Comisiei Locale.

La data de 31.03.2017, reclamantul a formulat completare la răspuns la întâmpinare (f.30).

UAT O (Unitatea Administrativ Teritorială) arată că reclamantul are lipsă de interes în intentarea acţiunii. Cererea reclamantului nr. X/21.04.2016 face dovada că a adresat primarului solicitarea de a-i plăti suma de 16 milioane lei vechi (158) dându-i termen de 2 zile şi nu a primit nici răspuns în cele 30 de zile şi nici banii la un an de zile. Toţi executorii judecătoreşti i-au spus că nu se pot angaja pentru executare, că nu se poate executa, Comisia neavând personalitate juridică şi nici fonduri.

Comisia Locală are angajaţi plătiţi de primăria fiind angajaţii UAT O şi trebuie să răspundă la ceea ce fac din punct de vedere financiar.

Comisia Judeţeană nu răspunde de nelegiuirile făcute de Comisia Locală, nu a îndrumat-o să nu respecte hotărâri ale instanţelor definitive. UAT O este condusă de un primar  şi şef al Comisiei de aplicare a Legii 18/91.

A solicitat, întrucât UAT tergiversează în mod intenţionat, aşteptând devalorizarea leului, să plătească şi penalităţi de întârziere, începând de la emiterea hotărârii definitive.

In cursul cercetării judecătoreşti a fost încuviinţata si administrata de instanţa proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, a apărărilor expuse şi a probelor administrate, instanţa de fond a reţinut  că prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de: 3786,66 lei - reprezentând contravaloarea culturilor agricole-nerealizate în ultimii 3 ani; 9421,21  lei  - reprezentând  cheltuieli  necesitate  de reamenajarea culturilor agricole pe aceleaşi suprafeţe de teren; 2645 lei - cheltuieli de judecată, toate sumele conform sentinţe civile nr. X/23.09,2015, pronunţată de Judecătoria Slatina, rămasa definitivă în dosarul nr.X/311/2014.

S-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. X/23.09,2015, pronunţată de Judecătoria Slatina, rămasa definitivă în dosarul nr.X/311/2014, Comisia Locală O de aplicare a Legilor Fondului Funciar a fost obligată la plata sumelor arătate mai sus, motivat de aspectul că din culpa Comisiei Locale reclamantul nu a putut folosi în calitate de proprietar suprafaţa de 1785 mp. teren livada pruni (T. 58, P. 68) şi suprafaţa de 568 mp. teren viţă de vie (T. 58, P. 67).

În drept, fiind ţinută a se pronunţa cu precădere asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive derivată din lipsa de interes, invocată de pârâta UAT O – prin Primar, instanţa de fond a reţinut că potrivit doctrinei şi practicii judiciare condiţiile de exerciţiu a acţiunii sunt calitatea procesuală, afirmarea unui drept, justificarea unui interes şi capacitatea procesuală, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ, lipsa uneia dintre acestea ducând la respingerea demersului în justiţie ca urmare a admiterii excepţiei corespunzătoare, excepţie de fond absolută şi peremptorie.

Calitatea procesuală pasivă se traduce prin îndreptăţirea unei persoane a fi chemată în proces în calitate de pârât, îndreptăţire care se identifică prin identitatea între persoana pârâtului şi cel care are dreptul invocat în raportul juridic dedus judecăţii.

În materia legii speciale de reparaţie condiţia de exerciţiu a acţiunii, referitoare la interes, este circumscrisă conţinutului noţiunii de calitate procesuală, legea condiţionând imperativ legitimarea procesuală de justificarea interesului procesual.

Justifică un astfel de interes, şi deci calitatea procesuală, acele persoane ale căror drepturi sau interese legitime şi proprii, au fost prejudiciate  urmare a actelor de reconstituire emise în beneficiul altor persoane.

Potrivit regulilor procesuale, reclamantului, conform art.249 C.proc.civ, îi revine sarcina probei existenţei calităţii procesuale pasive pentru a solicita despăgubiri de la UAT O.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa de fond a avut în vedere faptul că astfel cum rezultă din analiza coroborată a probelor administrate respectiv înscrisuri (somaţia nr.X/06.06.2017 emisă de BEJ D D M în dosarul de executare nr.X/E/2017), până la data introducerii acţiunii, reclamantul nu a formulat o cerere de executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. X/23.09,2015, pronunţată de Judecătoria Slatina, rămasa definitivă în dosarul nr.X/311/2014.

Aşa cum rezultă din disp. art. 12 din Legea nr. 18/1991, Comisia Locala funcţionează sub îndrumarea Comisiei Judeţene. Aceleaşi dispoziţii sunt cuprinse şi în reglementarea art. 6 din HG nr. 890/2005, dat în executarea Legii nr. 18/1991.

Desi reclamantul invocă drept temei de drept al acţiunii dispoz. art.1373 din Codul Civil, ce reglementeaza raspunderea comitentilor pentru prepusii lor, la situatia de speta aceste conditii nu sunt indeplinite deoarece Comisia Locală de Fond Funciar nu este prepusul unitaţii administrativ teritoriale.

Comisia Locală prin ea însăşi nu poate avea calitatea de prepus, fiind  o persoană juridică de drept public cu capacitate civilă, având personalitate juridică şi putând să stea în judecată în nume propriu. U.A.T. O nu exercită direcţia, supravegherea şi controlul Comisiei de Fond Funciar, Comisie ce nu îndeplineşte funcţii sau însărcinări în interesul unităţii administrativ- teritoriale.

Chiar dacă printre membrii Comisiei Locale sunt şi prepuşi ai U.A.T. O activitatea acestora în cadrul Comisiei nu se desfăşoară în baza raporturilor de prepuşenie cu unitatea administrativ teritorială.

In plus, din Comisia Locală fac parte şi alte persoane fizice care nu au nici legătură cu unitatea administrativ teritorială, situaţie ce rezultă din art. 2 al HG nr. 890/2005.

Instanţa de fond a mai reţinut că în promovarea acţiunii reclamantul îşi justifică legitimarea procesuala pasivă susţinând (fără a depune dovezi în acest sens) că a încercat să pună în executare sentinţa ce constituie titlu executoriu, însă mai multi executori judecătoreşti i-au spus reclamantului că, Comisia Locală O  de fond funciar nu are fonduri proprii şi nici personalitate juridică.

Pentru aceste considerente, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi să respingă cererea de chemare în ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Având în vedere soluţia faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, s-a respins excepţia lipsei de interes invocată de către pârâtă, ca rămasă fără obiect.

Întrucât cerere a fost soluţionată la primul termen de judecată, instanţa de fond, în baza art.453 C.pr.civ., a admis în parte cererea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială O prin Primar, privind acordarea unor cheltuielile de judecată şi a fost obligat reclamantul la plata către pârâta a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu avocat (factura seria CM nr.X/10.03.2017 –f.41).

Împotriva sentinţei a  declarat apel reclamantul  B I, considerând-o nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii, aşa cum a fost formulată.

În motivare, arată că a înţeles să se judece cu  UAT O, care este titular al patrimoniului şi gestionar administrator al fondurilor băneşti, responsabil pecuniar pentru prejudiciile comisiei locale. Comisia locală nu are patrimoniul propriu, aşa că reclamantul nu trebuia să depună dovezi pentru lipsa fondurilor  proprii. Componenţa comisiei locale este din personalul UAT coordonate de primar, componenţa personalului este aceeaşi. Luând legătura cu executori, a apreciat că este mai puţin costisitor introducerea unei acţiuni în instanţă şi, întrucât comisia locală nu se poate executa, a chemat în judecată UAT O prin primar.

Trebuie reţinut faptul că nu a fost formulată o cerere de executare silită întrucât nici un executor nu a primit cererea.

UAT este chiar comisia locală din cadrul primăriei şi este condusă de către primar.

Arată apelantul că, în situaţia în care ar fi putut obţine despăgubirile prin executare silită nu ar fi formulat cererea de chemare în judecată, fiind în posesia unui titlu executoriu.

În drept, s-au invocat dispoziţiile  art. 466 şi urm. cod pr civilă.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

La  data de 24 noiembrie 2017, reclamantul B I a  depus la dosar concluzii scrise.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză, prin raportare la înscrisurile de la dosar, tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Reclamantul a întemeiat demersul său judiciar, prin care solicită obligarea pârâtei la plata sumei totale de 15.852,87 lei,  pe dispoziţiile art. 1373 C.civ., care reglementează răspunderea comitenţilor pentru prepuşi.

Potrivit acestui text legal, „Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.

Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia.

Comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.”

Tribunalul reţine că principalul argument al reconstrucţiei răspunderii delictuale în ansamblul său, potrivit orientării dreptului european, pentru angajarea acestei răspunderi îl constituie desfăşurarea unei activităţi sub îndrumarea, direcţia şi controlul altei persoane.

Astfel, între făptuitor, respectiv prepusul care a săvârşit o faptă prejudiciabilă şi persoana responsabilă, comitentul, se stabileşte o relaţie specială, denumită raport de prepuşenie, în baza căruia este declanşat mecanismul răspunderii pentru prejudiciile care au fost produse în legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.

Se urmăreşte, astfel, corelarea riscurilor activităţilor desfăşurate în societate, cu avantajele, dar şi cu pericolele producerii unor consecinţe păgubitoare pentru ceilalţi membrii ai societăţii. Răspunderea comitentului este angajată independent de culpabilitatea sa, dacă victima dovedeşte existenţa unui prejudiciu cauzat de prepus, în legătură cu funcţiile care i-au fost încredinţate, în toate situaţiile, pe temei obiectiv, fiind eliminate discuţiile privind angajarea unei răspunderi subiective.

În cuprinsul dispoziţiilor alin. 2 al art. 1373 C.civ. a fost definită noţiunea de comitent, prin care sunt, implicit, conturate principalele trăsături ale raportului de prepuşenie, cu indicarea atribuţiilor care revin persoanei responsabile.

Cu referire la raportul de prepuşenie, în unanimitate, doctrina juridică şi jurisprudenţa au apreciat că existenţa acestui raport reprezintă principala condiţie specială a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului său.

Noţiunea de subordonare juridică a prepusului a fost considerată mult timp ca fiind unicul criteriu care poate defini un raport de prepuşenie, în care unei autorităţi, de o parte, îi corespunde o subordonare corelativă, de cealaltă parte. Astfel, în baza acestor raporturi, comitenţii au dreptul să dea ordine, dispoziţii şi instrucţiuni prepuşilor în vederea îndeplinirii pentru ei a unor funcţii sau activităţi pe care prepuşii se obligă să le realizeze.

În prezent, potrivit orientării doctrinei europene contemporane, elementul esenţial pentru definirea raportului de prepuşenie îl reprezintă nu atât subordonarea prepusului, ci faptul că acesta a acţionat sub autoritatea şi în interesul comitentului, în beneficiul acestuia şi cu mijloacele furnizate de el.

Noul Cod civil, prin dispoziţiile alin. 2 al art. 1373, stabileşte următoarele elemente caracteristice ale raportului de prepuşenie: este stabilit în virtutea unui contract sau în temeiul legii; activitatea comitentului constă în exercitarea direcţiei, supravegherii şi controlului prepusului, el reprezentând autoritatea care a dat instrucţiuni, a îndrumat şi verificat munca prepusului său, în exercitarea atribuţiilor pe care i le-a stabilit; prepusul îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia.

Transpunând aceste chestiuni teoretice la speţa de faţă, în acord cu prima instanţă, tribunalul constată că Unitatea Administrativ Teritorială com. O nu are calitatea de comitent al comisiei locale de fond funciar, astfel că nu are calitate procesuală pasivă.

În acest sens, tribunalul reţine că, potrivit art. 52 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, „Comisia judeţeană şi cea locală au, în limitele competenţei lor şi prin derogare de la dispoziţiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă şi, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convenţional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat”.

De asemenea, potrivit art. 12 alin. 1, 2 şi 3 din legea nr. 18/1991, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective a terenurilor celor îndreptăţiţi si eliberării titlurilor de proprietate, în fiecare comună, oraş sau municipiu, se constituie, prin ordinul prefectului, o comisie condusă de primar, comisie care funcționează sub îndrumarea unei comisii județene, numită prin ordinul prefectului si condusa de acesta.

Prin HG nr. 890/2005 s-a aprobat Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile şi funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea in posesie a proprietarilor.

Conform art. 2 alin. 1 din HG nr. 890/2005, „Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale se constituie prin ordin al prefectului şi sunt formate din:

a) primar - preşedintele comisiei;

b) viceprimarul, iar în cazul municipiilor reşedinţă de judeţ, viceprimarul desemnat de consiliul local;

c) secretarul unităţii administrativ-teritoriale - secretarul comisiei;

d) un specialist în măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătăţiri funciare sau un specialist în cadastru general, de regulă din cadrul serviciilor comunitare pentru cadastru şi agricultură;

e) un inginer agronom sau horticol din cadrul centrului agricol, al oficiului de consultanţă agricolă sau din aparatul de specialitate al consiliului local;

f) un jurist din sistemul de organizare a agriculturii şi dezvoltării rurale sau din aparatul de specialitate al instituţiei prefectului ori al autorităţilor administraţiei publice locale;

g) şeful ocolului silvic ori împuternicitul acestuia;

h) 2 - 4 reprezentanţi ai foştilor proprietari deposedaţi sau moştenitorii acestora care au solicitat terenuri în termenul legal, în funcţie de mărimea comunei, oraşului sau municipiului. Pentru alegerea reprezentanţilor proprietarilor în comisia locală, consiliul local convoacă o adunare a proprietarilor, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentului Regulament sau de la vacantarea unei poziţii în comisie, adunare care va fi legal constituită dacă este prezentă majoritatea din numărul acestora. Hotărârea privind alegerea reprezentanţilor proprietarilor în comisie se adoptă cu majoritatea simplă, jumătate plus unu, din numărul celor prezenţi. Reprezentanţii proprietarilor pot fi revocaţi cu respectarea procedurii de mai sus. Organizarea adunării pentru revocarea reprezentanţilor proprietarilor trebuie să fie solicitată, în scris, de cel puţin 25% dintre proprietari.”.

Din conţinutul textelor de lege expuse mai sus, tribunalul reţine că unitatea administrativ teritorială nu are atribuţiuni în exercitarea direcţiei, supravegherii şi controlului comisiei locale de fond funciar de pe raza comunei, nereprezentând autoritatea care a dat instrucţiuni, a îndrumat şi verificat activitatea acesteia.

În aceste condiţii, în mod legal prima instanţă a constatat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este întemeiată, soluţie ce se impune a fi păstrată de tribunal.

Raportat la  considerentele din precedent, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant.

Data publicarii pe portal:05.04.2018

Domenii speta

Spete similare