Acţiune în constatare nulitate contract vânzare cumpărare promovată de un terţ. Cauze de nulitate

Prin acţiunea civilă formulată la 14.11.2003 reclamantul B.M.M. a chemat în judecată pe pârâtul V.C., pentru a se constata nulitatea absolută parţială a contractelor de vânzare cumpărare nr. 389/06.12.1994 încheiat de L.A. şi V.C., pentru 450mp, nr. 1268/08.08.2002 încheiat de D.I.D. şi acelaşi pârât pentru cota de ? din suprafaţa de 900mp, nr. 2249/09.06.2003 încheiat de D. E. M. şi pârât pentru suprafaţa de 69,24mp, terenuri situate în C. Bd. T. V. nr. 26.A  solicitat cheltuieli de judecată.

În fapt, a susţinut că bunicul reclamantului, C.M., a cumpărat in anul 1932 imobilul situat în C. Bd. T.V. nr. 26, compus din construcţii şi teren, imobil preluat de stat, în anul 1956, pentru neplata impozitelor către stat. prin SC 1882/1956 a Tribunalului Popular Raion Calafat, cu excepţia a 2 apartamente aparţinând lui L.A. şi D.M., descendentele autorului,.

A mai susţinut că, deşi prin sentinţa civilă nr. 1619/1994 a Judecătoriei Băileşti, rămasă definitivă, moştenitorilor autorului li se restituie numai imobilul casa nu şi teren, cele 2 descendente fără ştirea celorlalţi moştenitori au înstrăinat terenul aferent construcţiilor. De asemenea, prin  sentinţa civilă pronunţată în dosar 174/1999, s-a efectuat partajul construcţiilor, fără teren.

Instanţa a pus în discuţie şi pârâtul a fost de acord cu introducerea in cauza a lui V.C.D., parte în  contractele de vânzare cumpărare a căror anulare se cere.

La termenul din 29 iunie 2005 s-a dispus conexarea dosarului de faţă cu dosarul 1720/2002, iar la  20.02.2008 s-a dispus disjungerea celor două dosare, suspendarea judecăţii dosarului 1720/2002 în temeiul art. 244 c.p.c. Deşi obiectul acţiunii care face obiectul dosarului a rămas constatarea nulităţii celor trei contracte de vânzare cumpărare, instanţa  a menţinut ca părţi în cauză persoanele chemate în judecată în dosarul 1720/2002 şi anume  P.Ş., U. D., I.L.M., P.C., Consiliul Local C.

Prin  sentinţa  civilă nr.674 din 8 aprilie 2008 , pronunţată de  Judecătoria  Calafat , a  fost admisă excepţia privind lipsa de interes în constatarea nulităţii parţiale absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr 2249/09.06.2003  şi s-a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere.

A fost  admisă  în parte acţiunea, s-a constatat nulitatea absolută  parţială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 389/06.12.1994 încheiat de L.A. şi V.C. pentru suprafaţa de 450mp intravilan, teren situat în C. Bd. T. V. nr. 26.

S-a constatat nulitatea absolută  parţială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1268/08.08.2002, încheiat  între D.I.D. şi V.C. cu privire la cota de ? din 900 mp intravilan C., Bd. T. V. nr 26.

S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul  revenirii celor două suprafeţe de câte 450 mp în patrimoniul autorului C.M. având ca descendenţi direcţi pe L.A., D.M., C.L. şi B.I., decedaţi, având ca moştenitori pe reclamant şi intervenienţi.

Pentru a  se  pronunţa astfel, instanţa  a  reţinut că autorul C. M., decedat la 19 octombrie 1959 şi având ca descendenţi din căsătoria cu prima soţie pe C.L., D.M. şi L.A., iar din a doua căsătorie cu C.M. pe B.I., a cumpărat la 16 mai 1932 imobilul situat în C. cuprins intre bd. S.V., în prezent T .V. la E, R.E. la V, C. C. G. la S  şi str. A I C. la N. În actul depus la filele 13-14 dosar  nu se menţionează suprafaţa de teren iar vânzarea  a privit şi  construcţiile de pe teren.

Din acest imobil, autorul a donat fiicei sale, L.A., prin înscrisul intitulat ,,act dotal,, transcris la nr. 4218/01 noiembrie 1940 un apartament compus din prăvălie jos, 4 camere de locuit la etaj. Întrucât autorul nu a plătit impozitul către stat, aşa cum rezultă din SC nr. 1882/20 septembrie 1956 pronunţată în dosar 2943/1956 de Tribunalul Popular Raion C. a fost admisă în parte cererea de vânzare imobiliară a Secţiei financiare Raion C. şi s-a încuviinţat vânzarea construcţiei, fiind exceptate de la vânzare apartamentul donat în anul 1940 lui L.A. şi cel deţinut de D.M. şi compus din camera prăvălie, pivniţa, camera de locuit la parter si 3 camere la etaj. In considerentele hotărârii se face menţiunea ca în anul 1941, acelaşi autor a donat o parte din construcţie celei de-a două fiice, D.M.

Numitele L.A. şi D.M. au înstrăinat terenul de 900 mp reprezentând parte din suprafaţa aferentă imobilului prevalându-se de sentinţa civilă nr. 10/1974 a Tribunalului Dolj, care a admis în parte acţiunea de partaj succesoral, consfinţind tranzacţia părţilor. Instanţa a admis cererea de raport a celor 2 donaţii făcute descendentelor , cărora le-au revenit în lot apartamentele ce făcuseră obiectul donaţiei. Cele două descendente au considerat greşit că sunt şi proprietarele  suprafeţei de 900 m.p. teren aferent construcţiilor.

Prin SC nr. 1619/07 aprilie 1994, dosar 4436/1991, Judecătoria Băileşti a admis acţiunea în revendicare imobiliară formulată de B.I., C. A., soţia supravieţuitoare a lui C.L., P.M.D., I.L.M. si P.C., descendentele autorului C.L. împotriva pârâţilor RA GCLC  şi DCFP Dolj, au fost obligaţi pârâţii să lase în  deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantelor partea din imobilul situat în T.V. nr. 26 cu excepţia celor 2 apartamente care constituiau proprietatea lui D.M. şi L.A. Instanţa a apreciat că s-a dispus şi restituirea terenului, faţă de modul în care s-au prevăzut vecinii imobilului, aceeaşi  vecini fiind indicaţi în actul  de vânzare cumpărare din 1932.

Prin contractul autentificat la nr. 389/06.12.1994, descendenta L.A., având ca moştenitoare pe D.E., a înstrăinat pârâtului V.C., căsătorit cu V.C.D., construcţiile ce au constituit obiectul actului dotal din 01 noiembrie 1940 consfinţite şi prin hotărârea 10/197 dar şi terenul aferent în suprafaţa de 450 mp.

D.M. a înstrăinat apartamentul obţinut prin donaţie în 1941 fiicei sale D.I.D. prin actul de donaţie autentificat la nr. 26/1972  iar aceasta din urmă a înstrăinat sifonăria atribuită prin partaj aceluiaşi V.C. Pe lângă aceasta sifonărie a fost înstrăinată şi cota de ? din terenul de 900 mp cu vecinii menţionaţi în actul din 1932 cu motivarea ca terenul este proprietatea mamei sale D. M. în baza sentinţei 10/1974 .

Instanţa a apreciat că vânzarea terenurilor s-a întemeiat pe o cauza falsă, descendentele L.A. şi D.M. nu erau proprietarele terenului, nu puteau înstrăina acest imobil pârâtului V.C., ca atare s-a impus constatarea nulităţii absolute  parţiale a contractelor .

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii V.C. şi V.C.D. , criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeincie.

În motivele de apel se  arată  că instanţa  a  reţinut în mod greşit starea de  fapt  ce a  rezultat  din probele administrate, a  făcut o greşită interpretare a legii , a acordat mai mult decât s-a cerut, reclamantul  solicitând numai constatarea nulităţii  absolute , nu şi repunerea în situaţia anterioară.

S-a arătat că dispoz.art.948 alin.3 Codul Civil  şi art. 1311 Cod Civil nu pot fi  aplicate, întrucât nu au legătură cu cauza.

Prin decizia civilă nr. 608 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Dolj s-a admis apelul, s-a  schimbat sentinţa şi s-a respins acţiunea.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul  a reţinut că obiectul  contractelor de  vânzare-cumpărare l-a constituit  imobilul situat în str. T.V.  nr. 96 compus  din  teren  în suprafaţă  de 900 m.p. şi construcţii,  contractele având  la  baza  încheierii certificate de  moştenitor şi sentinţe civile de  partaj.

S-a considerat că instanţa de  fond a făcut o greşită analiză  a  materialului probator , întemeindu-şi soluţia  în special pe sentinţa civilă nr.10/1974 şi pe actul  dotal din  9 noiembrie 1940,  fără  a avea în vedere motivul de  nulitate  invocat în cererea de  chemare în judecată şi  sentinţele  pronunţate  în cauză, respectiv  sentinţele civile nr. 1686/24  septembrie 2001 şi nr.2183/2001  ale Judecătoriei  Calafat, care  sunt intrate  în  puterea  lucrului  judecat şi care se bucură de prezumţia absolută  că reflectă adevărul, chiar dacă reclamantul nu a fost parte în aceste litigii.

S-a arătat că reclamantul nu justifică dreptul de  proprietate asupra  imobilelor  ce au fost  preluate de  către stat de la autor, învederând chiar în cererea de chemare în judecată  că procedura Legii nr.10/2001 nu a fost finalizată prin emiterea  unei decizii sau  dispoziţii  care  să-i recunoască dreptul de proprietate  şi calitatea de  persoană îndreptăţită  la restituire.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs  B.M.M., P.M.D., I. L. M. şi P.C., motivând că hotărârea instanţei de apel cuprinde motive contradictorii cu natura pricinii, fiind incidente dispoz. art. 304 pct. 7 c.p.c.

Recurenţii au susţinut că terenul în suprafaţă de 900 m.p. nu a fost  în proprietatea vânzătorilor, aşa cum rezultă şi din sentinţa civilă 1619/1994, prin care terenul a fost restituit autoarei reclamanţilor. S-a arătat că sentinţa civilă 10/1974 nu constituie titlu de proprietate pentru teren.

Recurenţii au invocat motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct.9 c.p.c., în sensul că greşit s-a reţinut că reclamantul nu justifică un drept de proprietate asupra imobilelor preluate de stat, în condiţiile în care prin sentinţa civilă 1619/1994 imobilul a fost revendicat de autoarea sa , iar reclamantul nu mai are interes în promovarea unei acţiuni în condiţiile legii 10/2001.

Intimaţii pârâţi V. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Recursul nu este fondat şi urmează  a fi respins pentru următoarele considerente.

Nulitatea absolută este sancţiunea care se aplică actului juridic în situaţia în care la încheierea acestuia s-au încălcat dispoziţii imperative ale  legii, norme care ocrotesc un interes general.

Vânzarea lucrului altuia constituie, în principiu, o operaţiune juridică valabilă, cu excepţia cazului în care părţile contractante cunosc faptul că bunul ce constituie obiect al vânzării nu este proprietatea vânzătorului şi urmăresc fraudarea drepturilor adevăratului proprietar. Nulitatea absolută se impune în baza principiului „ frauda corupe totul”, considerându-se că părţile urmăresc un scop ilicit,  fiind incidente dispoz. art. 966-968 c.civ.

Atunci când nu se dovedeşte reaua credinţă a  cumpărătorului, adevăratul proprietar al bunului vândut nu poate cere nulitatea absolută a vânzării, ci poate promova o acţiune în revendicare, pentru compararea titlurilor şi stabilirea celui care este mai bine caracterizat.

Când obiectul vânzării îl constituie un bun aflat în indiviziune iar vânzător este doar unul dintre coproprietari, vânzarea nu este nulă absolut, ci este încheiată sub condiţie suspensivă, soarta  contractului urmând  a se definitiva la data efectuării partajului, în sensul că vânzarea  rămâne valabilă dacă bunul cade în lotul coproprietarului vânzător  şi se desfiinţează retroactiv dacă este luat în lot de un alt coproprietar.

În speţă, reclamantul a invocat drept motiv de nulitate, pentru fiecare dintre contracte,  vânzarea unui teren care nu aparţinea vânzătorului, aşadar regulile drept enunţate sunt aplicabile speţei şi au fost corect  interpretate de tribunal.

Părţile au susţinut teorii diferite cu privire la calitatea de proprietar al terenului în suprafaţă de 900 m.p. situat în C., str. T. V. nr. 26. Reclamantul  a pretins că acest teren, ce  a constituit iniţial proprietatea autorului C. M., este proprietatea sa, fiind redobândit de autoarea sa prin sentinţa civilă 1619/1994 a Judecătoriei Băileşti, în urma revendicării promovate împotriva  reprezentanţilor statului. La rândul lor, pârâtele ce au avut calitatea de vânzătoare au pretins că terenul  este proprietatea lor, aşa cum s-a consemnat în sentinţa civilă 10/1974 prin care moştenitorii autorului au realizat partajul succesoral.

Susţinerea reclamantului este  fără temei, deoarece pronunţarea  sentinţei civile  1619/1994, prin care s-a admis acţiunea în revendicare promovată de B.I., C.A., P.M., I.D., P.C. a avut ca efect întoarcerea imobilului precizat în dispozitivul sentinţei  din patrimoniul statului în patrimoniul autorului comun al reclamanţilor, urmând ca drepturile  derivate din această stare juridică să fie recunoscute în persoana tuturor moştenitorilor, iar nu numai pentru moştenitorii care au promovat acţiunea în revendicare.

În atare condiţii şi având în vedere hotărârea judecătorească invocată de recurenţi drept titlul lor,  nu se poate constata nulitatea vânzării  aşa cum s-a solicitat de reclamant.

Nulitatea absolută a contractelor în condiţiile art. 948 pct. 3 şi 4 c.civ. nu poate fi reţinută deoarece părţile contractante au avut în vedere sentinţa civilă 1686/2001 prin care s-a constatat dreptul de proprietate al numitelor L.  A. şi  D.M. asupra terenului în suprafaţă de 900 m.p.( în litigiu), astfel că  nu se poate reţine  că au acţionat cu rea credinţă, intenţionând să fraudeze drepturile unui terţ.

Unul din efectele hotărârilor judecătoreşti este puterea lucrului judecat, reglementată prin art. 1200 pct. 4 c..civ. ca o prezumţie legală , recunoscută  şi de Curtea Europeană a drepturilor omului, care  a reţinut în cauza Amurăriţei împotriva României (cererea nr. 4351/02, hotărârea din 23 septembrie 2008), că statele semnatare ale Convenţiei trebuie să interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeaşi problemă şi că instanţele trebuie sa ţină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, chiar şi faţă de persoanele care nu au fost parte într-o anumită procedură, dar care au avut cunoştinţă despre existenţa procedurii judiciare respective.

Reclamantului i s-a adus la cunoştinţă sentinţa ale cărei constatări de fapt şi de drept nu mai pot fi repuse în discuţie, astfel că instanţa trebuie să  concluzioneze că la data contractării, cumpărătorul a avut credinţa că va contracta cu adevăratul proprietar.

Ca urmare, nu se mai poate analiza susţinerea din recurs referitoare la lipsa calităţii de proprietar a C.L.C., reclamantul fiind obligat să ţină seama de  efectele sentinţelor menţionate de tribunal ( sc. 1686/2001 şi sc. 2183/2001).

Apreciind că nu există  motive de nelegalitate a deciziei pronunţate în apel, în condiţiile art. 304 c.p.c, recursul se va respinge ca nefondat.

5

Domenii speta

Spete similare