Asupra apelului civil de faţă;
Prin sentinţa civilă nr.X/22.02.2018, pronunţată de Judecătoria Balş, în dosar nr. X/184/2018 s-a admis cererea formulată de reclamanta GL în contradictoriu cu pârâtul GMD.
S-a emis ordinul de protecţie împotriva pârâtului pentru o perioadă de şase luni, de la data emiterii, sens în care:
-dispune evacuarea temporară a pârâtului din locuinţa situată în com. P, sat P, jud. Olt;
-obligă pârâtul să păstreze o distanţă minimă de 50 m faţă de reclamantă şi de minorii SAM, SAM şi GDC;
-obligă pârâtul să păstreze o distanţă minimă de 50 m faţă de reşedinţa situată în com. P, sat P, , jud. Olt şi faţă de unitatea de învăţământ Şcoala Gimnazială P, jud. Olt;
-interzice orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu reclamanta şi minorii SAM, SAM şi GDC;
-încredinţează reclamantei minora GDC, născută la data de 03.08.2014, rezultată din căsătoria cu pârâtul;
A fost obligat pârâtul la plata către stat a sumei de 260 lei, reprezentând cheltuieli judiciare datorate statului, anume onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru pârât şi a sumei de 260 lei reprezentând cheltuieli judiciare datorate statului, anume onorariul apărătorului desemnat pentru reclamantă, avansate din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Executorie.
O copie după dispozitivul prezentei s-a dispus să se comunice, în maximum 5 ore de la momentul pronunţării hotărârii, structurilor Poliţiei Române în a căror rază teritorială se află locuinţa victimei şi/sau a agresorului – IPJ Olt, Poliţiei com. P
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că reclamanta este soţia pârâtului, iar minorii SAM şi SAMi sunt copii acesteia dintr-o căsătorie anterioară.
Din căsătoria părţilor a rezultat minora GDC.
În urma probelor administrate în cauză a rezultat că în mai multe situaţii reclamanta şi copii au părăsit domiciliul comun datorită comportamentului necorespunzător al pârâtului.
Violenţa sexuală a rezultat din declaraţia minorei SAM dată în dosarul penal X/2018, când a relatat o situaţie petrecută în luna ianuarie 2018, când pârâtul i-a atins sânii şi zona genitală.
Instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite dispoziţiile Legii nr. 217/2003, făcându-se dovada violenţei fizice şi verbale, sexuale exercitată de către pârât împotriva reclamantei şi a minorilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul criticând-o ca netemeinică şi nelegală din următoarele considerente:
În luna decembrie 2017 a terminat şomajul pe care îl primea din Italia şi în această situaţie reclamanta îi solicită să plece pentru a realiza venituri, motiv pentru care pe data de 19.02.2018 a plecat în Italia - Torino pentru un nou serviciu.
Susţine de asemenea că reclamanta este cea care îl agresează şi îl ameninţă, pârâtul încă de la începutul relaţiei i-a crescut copii din căsătoriile anterioare, astfel că susţinerile legate de eventuale conotaţii sexuale faţă de fiica sa sunt aberaţii.
Cauza a fost soluţionată fără administrarea unui probatoriu concludent care să ateste starea de fapt a relaţiilor dintre părţi.
Acţiunea este o răzbunare a intimatei în încercarea de a-l forţa să trimită mai mulţi bani din serviciul desfăşurat în străinătate.
Apelul este nefondat.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat emiterea unui ordin de protecţie împotriva pârâtului constând în evacuarea temporară din locuinţa familiei, la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă şi de copii acesteia, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic prin corespondenţă sau în orice mod cu reclamanta, copii săi rezultaţi din altă căsătorie şi minora rezultată din căsătoria cu pârâtul şi încredinţarea minorei GDC reclamantei.
În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, violenţa în familie reprezintă orice acţiune sau inacţiune, intenţionată cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale, ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte.
Faptul că apelantul s-a manifestat violent din punct de vedere fizic şi verbal rezultă din depoziţia martorilor audiaţi în cauză.
În ceea ce priveşte violenţa sexuală, aceasta rezultă din declaraţia înregistrată la data de 20.02.2018 de către SMM, fiica reclamantei din altă relaţie, care a relatat organului de cercetare penală actele săvârşite cu această conotaţie de către apelant în luna ianuarie 2018.
Apărarea apelantului privind locuirea în Italia încă din anul 2012 şi nu a avut cunoştinţă de acţiunea promovată de reclamantă nu poate fi avută în vedere, întrucât aşa cum menţionează şi apelantul în cererea de apel în perioada decembrie 2017-19.02.2018 a fost prezent la domiciliul din ţară.
Făcându-se dovada actelor de violenţă exercitate de către apelant, fiind îndeplinite dispoz. Legii nr. 217/2003, pe cale de consecinţă în baza art. 480 cod de procedură civilă, urmează să se respingă apelul ca nefondat.
Data publicarii pe portal:04.06.2018
Curtea de Apel Iași
Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.89 (2) din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
Judecătoria Ineu
Desfacerea căsătoriei, încredinţare minor şi stabilire pensie de întreţinere
Tribunalul Galați
LEGĂTURI PERSONALE CU MINORUL – STABILIREA LIMITELOR PERIOADEI DE VIZITARE – CONVENŢIA DE LA STRASBOURG DIN 15.05.2003 RATIFICATĂ DE ROMÂNIA PRIN LEGEA NR.87/2007
Tribunalul Bacău
Reintegrarea în familia biologică a copilului pentru care s-a dispus măsura plasamentului potrivit Legii 272/2004 nu poate fi admisă în cazul în care părinţii nu fac dovada respectării obligaţiilor pe care le au, obligaţii corelative drepturilor copi...
Judecătoria Tecuci
Exercitarea autorităţii părinteşti – respingerea cererii