Reintegrarea în familia biologică a copilului pentru care s-a dispus măsura plasamentului potrivit Legii 272/2004 nu poate fi admisă în cazul în care părinţii nu fac dovada respectării obligaţiilor pe care le au, obligaţii corelative drepturilor copi...

Sentinţă civilă 2715 din 17.12.2012


Prin cererea înregistrată sub nr. 5639/110/2012 din 19.09.2012 la Tribunalul Bacău reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI BACĂU (în continuare DGASPC Bacău)a chemat în judecată pe doamna M.G. şi pe domnul M.G., solicitând revocarea  măsurii de  plasament a minorei G.V. la Centrul Rezidenţial „H.C.” Bacău, dispusă prin sentinţa civilă nr.530/2012 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.942/110/2012 şi reintegrarea copilului în familia naturală.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile  Legii nr.272/2004, fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, potrivit art.131 din acest act normativ.

În susţinerea  acţiunii la dosar s-au depus acte : raport  privind situaţia minorei G.V., întocmit de Serviciul pentru îngrijire de tip rezidenţial în domeniul protecţiei copilului nr.46034/22.08.2012 şi de Centrul rezidenţial H.C. Bacău nr.44681/14.08.2012, sentinţa civilă nr.530/2012 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.942/110/2012,  xerocopie  certificat de naştere, Planul Individualizat de Protecţie nr.44670/14.08.2012, xerocopie cărţi identitate, Anchetă socială întocmită de Primăria oraşului Buhuşi nr.483/03.08.2012, adeverinţă medicală eliberată de CMI dr.A.P.C.P., adeverinţa nr.1180/31.07.2012 eliberată de Şcoala cu clasele I-VIII „O.V.” Bacău, declaraţiile minorei şi ale părinţilor săi (f.4-22).

Prezenţi în instanţă, pârâţii au susţinut acţiunea formulată de DGASPC Bacău, solicitând reintegrarea minorei V. în familie, declarând, însă, că nu intenţionează să o înscrie pe aceasta la şcoală pentru a continua studiile.

Din actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

 În fapt, cazul copilului G.V., născută la data de 13.12.1998, în oraşul Buhuşi, jud. Bacău, fiica lui M.G. şi a M.G., a intrat în atenţia DGASPC Bacău în data de 03.10.2011, când minora, adusă fiind de doamna C.A. la sediul Centrului pentru Servicii de intervenţie în regim de urgenţă, a declarat că a fost alungată de acasă, fiind nevoită să doarmă sub cerul liber, solicitând a fi găzduită într-un centru rezidenţial. Cu toate acestea, minora a fugit în repetate rânduri din centrul unde s-a instituit măsura plasamentului prin sentinţa civilă nr.530/2012 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.942/110/2012, pentru a merge acasă, exprimându-şi dorinţa de a fi reintegrată în familie (f.11).

În perioada instituţionalizării sale, minora a fost eleva Şcolii “O.V.” din Bacău, promovând în anul şcolar 2011-2012 nivelul II+III ( f.11).

Astfel cum au relevat raportul privind situaţia minorei întocmit de Centrul Rezidenţial „H.C.” Bacău şi ancheta socială întocmită de Primăria Buhuşi, doar tatăl minorei lucrează ca ziler obţinând suma de 1000 lei lunar, venitul familiei constând şi în ajutorul social şi alocaţiile celor 5 copii minori, locuind într-un imobil proprietate personală, compus din cameră şi bucătărie, foarte modest mobilate. În familia G. au existat mereu certuri şi neînţelegeri, datorate lipsurilor iar minora se află la un nivel de dezvoltare intelectuală scăzut raportat la vârsta biologică, având un caracter puternic, nerăbdător, agresiv, cu tendinţe de dominare şi un vocabular slab dezvoltat pe fondul unui grad scăzut de stimulare şi al carenţelor acumulate în plan educaţional.

Instanţa, analizând  actele dosarului, constată că în cauză  nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru reintegrarea  copilului în familie.

Astfel, potrivit dispoziţiilor L.1/2011, legea educaţiei naţionale, în România învăţământul constituie prioritate naţională (art.2 alin.7).

Educaţia şi formarea profesională a copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca finalitate principală formarea competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe, deprinderi/abilităţi şi aptitudini, necesare pentru:

a) împlinirea şi dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viaţă, conform intereselor şi aspiraţiilor fiecăruia şi dorinţei de a învăţa pe tot parcursul vieţii;

b) integrarea socială şi participarea cetăţenească activă în societate;

c) ocuparea unui loc de muncă şi participarea la funcţionarea şi dezvoltarea unei economii durabile;

d) formarea unei concepţii de viaţă, bazate pe valorile umaniste şi ştiinţifice, pe cultura naţională şi universală şi pe stimularea dialogului intercultural;

e) educarea în spiritul demnităţii, toleranţei şi respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;

f) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice şi a respectului pentru natură şi mediul înconjurător natural, social şi cultural (art.4).

Art.16 din acelaşi act normativ stabileşte că:

(1) Învăţământul general obligatoriu este de 10 clase şi cuprinde învăţământul primar şi cel gimnazial. Învăţământul liceal devine obligatoriu până cel mai târziu în anul 2020.

(2) Obligaţia de a frecventa învăţământul de 10 clase, la forma cu frecvenţă, încetează la vârsta de 18 ani.

(3) În scopul realizării finalităţilor educaţiei şi a formării profesionale prin sistemul naţional de învăţământ, învăţământul liceal de stat este generalizat şi gratuit.

Interpretând dispoziţiile legale citate ca reglementând dreptul  oricărui cetăţean (deci şi al oricărui minor) la educaţie şi analizând prevederile L.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, se poate stabili cu uşurinţă obligaţia corelativă a părinţilor de a asigura accesul copilului lor la formele de învăţământ organizate potrivit legii.

Astfel, potrivit art.5 din acest act normativ:

(1) Copiii au dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor lor, în condiţiile prezentei legi.

(2) Răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.

Drepturile prevăzute de dispoziţiile L.272/2004 sunt garantate tuturor copiilor fără nici o discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de naţionalitate, apartenenţă etnică sau origine socială, de situaţia materială, de gradul şi tipul unei deficienţe, de statutul la naştere sau de statutul dobândit, de dificultăţile de formare şi dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale părinţilor ori ale altor reprezentanţi legali sau de orice altă distincţie (art.7).

Copilul are dreptul să fie crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială. În acest scop părinţii sunt obligaţi:

d) să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;

e) să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice care exercită atribuţii în domeniul îngrijirii, educării şi formării profesionale a copilului (art.32).

Art. 47:

(1) Copilul are dreptul de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale.

(2) Părinţii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor şi au obligaţia să înscrie copilul la şcoală şi să asigure frecventarea cu regularitate de către acesta a cursurilor şcolare (s.n.).

Având în vedere că, deşi li s-a acordat un termen în acest sens, pârâţii nu au făcut dovada înscrierii minorei G.V. la şcoală pentru a urma cursurile nivelului IV de învăţământ şi luând în considerare interesul superior al copilului, principiu dominant al  Legii nr.272/2004 precum şi Convenţia ONU/20.XI.1989, cu privire la  drepturile copilului, potrivit cărora în toate deciziile care îi privesc pe copii, interesul superior al acestora trebuie să fie avut în vedere cu prioritate, tribunalul constată că în cauză nu sunt  îndeplinite  condiţiile art.68, 69 din Legea nr.272/2004, în sensul încetării măsurii de protecţie specială şi al reintegrării copilului în familie şi în consecinţă instanţa va respinge acţiunea.