Stabilire hotar despartitor si revendicare

Prin sentinţa civilă nr. X din 08.02.2016, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr. X/311/2013*, s-a admis in parte acţiunea formulată de reclamantul E D – F, în contradictoriu cu pârâţii NG si NIG, ca întemeiată.

A fost omologat raportul de expertiză completat întocmit de expert FM si obligaţi pârâtii sa lase reclamantului in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 90 m2 şi s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului şi proprietatea pârâtilor pe aliniamentul individualizat pe schiţa anexa 2 la raportul de expertiză, ce face corp comun cu prezenta hotărâre, între punctele A, 16 şi 26.

Au fost obligaţi pârâtii către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 515 lei, reprezentând taxa judiciara de timbru si onorariu de expert. 

Pentru a pronunţa  această sentinţă, instanţa de  fond a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 05.03.2013 sub nr. X/311/2013, reclamantul E D F a chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâtii NG si NIG, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispuna obligarea paraţilor să-i lase in deplina proprietate şi liniştită posesie parte din terenul situat in com. G, T 41, P 24, jud. O, având  suprafaţa de 3.794 mp, intabulat in Cartea Funciara sub nr. X, având număr cadastral 1584, in suprafaţa de 368 mp, teren ocupat de către aceştia fara drept, reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare intre proprietăţi, obligarea paraţilor la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat ca deţine in proprietate imobilul teren situat in com. G, TX, P24, jud. O, având suprafaţa de 3794 mp, intabulat in Cartea Funciara sub nr. X, având număr cadastral 1584. Potrivit titlului de proprietate deţine in proprietate o suprafaţa de 3.794 mp, având următorii vecini: la N - NS, prin moştenitorii NG si NIG, la S- RI, la E - De 294/1, la V-DCL 294; însă, în urma cu puţin timp a observat ca pe latura de Nord numiţii NG si NIG au modificat linia de hotar, in acest fel luând fara temei legal o suprafaţa de 368 mp din proprietatea reclamantului, precizând că deşi au fost rugaţi verbal si chiar notificaţi la data de 15 si 26 Octombrie 2012, aceştia nu au inteles sa elibereze terenul proprietatea sa refuzând in mod categoric si având o atitudine cat se poate de violenta la nivel verbal.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 194 Cod procedura civila si art. 560, 563 Cod civil.

In dovedire a depus un set de inscrisuri.

Paratul NSG a depus intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.

In susţinerea întâmpinării, a arătat ca prin titlul de proprietate nr. 24739/85 din 1994 deţin in proprietate terenul in suprafaţa de 4752mp situaţi in tarlaua 41, parcela 23, cu vecinii: N - BV, E - DC294/1, S - NIS, V- Dcl 294, iar cu acest teren a fost pus in posesie in anul 1990 având aceeaşi vecini care atunci când s-a emis titlul de proprietate au fost menţionaţi in acesta.

A mai arătat că pe acest teren a cultivat vita de vie inca de la punerea in posesie in anul 1990 pe o suprafaţa de 1200 mp, iar in vie exista doi nuci plantaţi odată cu via (anul 1990), unul la o distanta de aproximativ 2 m de hotarul terenului in litigiu, şi, de asemenea, înainte de anul 1990 părinţii pârâtului au avut pe acest teren tot vie care a fost defrişata de colectivizare.

A menţionat ca de la punerea in posesie in anul 1990 nu a avut probleme cu vecinii ca ar fi ocupat vreo suprafaţa de teren, însă in data de 03.08.2012 s-a vindut terenul vecin cu el in partea de sud numitului E D F care il cheamă in judecata pentru ca ar fi ocupat din terenul lui 331 mp, lucru total neadevarat arătând că a plantat vita de vie din anul 1990 pe toata lăţimea terenului delimitând astfel hotarul dintre părţi, hotar care nu s-a modificat pana in prezent.

Deşi in realitate nu a cumpărat suprafaţa de 3865 mp cu dimensiunile menţionate in schiţa cartii funciare ci suprafta de 3794 mp, reclamantul nu precizează cu ce dimensiuni este determinata aceasta suprafaţa. Din planul de situaţie întocmit de ing. GCC, depus la dosar, nu rezulta nici din acesta cu ce dimensiuni este determinata suprafaţa de 3794 mp din care presupune ca ii lipsesc 331 mp cu dimensiunile din schiţa.

La întocmirea documentaţiei cadastrale pentru înscrierea in cartea funciara este menţionat ca a rezultat din măsurători suprafaţa de 3794 mp, suprafaţa ce nu rezulta din anexa la documentaţie, respectiv schiţa cu dimensiuni din al cărei calcul rezulta suprafaţa de 3865 mp. Ţinând seama numai de dimensiunile din schiţa anexa la documentaţia de carte funciara reclamantul invoca lipsa din suprafaţa de 3794 mp. Este menţionat in contractul de vinzare cumpărare ca a fost indeplinita de cumpărător obligaţia de verificare a stării in care se afla bunul imobil in momentul predării.

A precizat ca terenul pe care l-a cumpărat reclamantul in anul 2012 nu a fost lucrat de 4-5 ani, in aceasta perioada ar fi fost posibil ca prin lucrarea  terenurilor, acolo unde hotarul nu a fost delimitat de plantaţia de vie sa se fi denaturat, lucru neintenţionat de proprietari si care se poate corecta. 

La data de 10.05.2013, reclamantul a formulat raspuns la intampinare prin care apreciaza apărările paratului NSG ca fiind neîntemeiate si, prin care solicita ca acestea sa nu fie luate in seama de instanţa de judecata.

Prin sentinţa civilă nr. X/05.03.2014 instanţa a admis in parte cererea reclamantului şi a stabilit linia de hotar pe aliniamentul materializat în raportul de expertiză întocmit de dl. expert MI, paratii fiind obligatii sa lase in posesie reclamantului doar suprafata de 225 m2.

Prin decizia nr. X/25.11.2014 Tribunalul O a admis apelul reclamantului, a anulat sentinţa civilă şi a trimis cauza spre rejudecare, reţinând că instanţa de fond, prin respingerea obiectiunilor la raportul de expertiza, nu a lămurit situatia dintre parti.

În rejudecare, scop probator, a fost audiat martorul SP, propus de pârâti, declaraţia acestuia fiind consemnata şi ataşata la dosar, reclamantul renuntand la administrarea probei testimoniale, desi ii fusese incuviintata.

Tot în scop probator, a fost efectuată o expertiză specialitatea topografie de d-na expert FM.

Analizând întregul material probator aflat la dosarul cauzei, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 563 Cod civil, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept.

Acţiunea în revendicare este o acţiune petitorie, punând în discuţie însăşi existenţa dreptului de proprietate, astfel că ce-l care revendică trebuie să facă dovada că este titularul dreptului de proprietate.

Ceea ce este important a se pune în discuţie este modalitatea dovedirii dreptului de proprietate, iar principiul actori incumbit probatio înscris în art. 249 Cod proc. civ. se aplică şi în această materie,existând însă anumite reguli.

Dovada dreptului de proprietate se poate face cu titlu, care poate fi orice act juridic prin care se recunoaşte existenţa dreptului de proprietate, fiind opozabil erga omnes, datorită caracterului de opozabilitate generală (absolută) a dreptului, fiind însă necesar a se ţine seama de posesia cea mai bine caracterizată.

În speţă, instanţa de fond a avut de comparat situaţia titlu contra titlu; deoarece când o parte opune adversarului său un titlu de proprietate, ea nu invocă, de fapt, caracterul absolut al titlului, ci o prezumţie de proprietate în favoarea sa.

Conform contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2352 din 03.08.2012, reclamantul deţine suprafaţa de 3.799 m2 (din acte), si 3.794 m2 (din masuratori), iar pârâtii suprafaţa de 4.752 m2 conform titlului de proprietate nr. 24739/85 din 27.09.1994, ambele părţi având posesia terenului şi bucurându-se astfel de toate atributele dreptului de proprietate (folosinţă, posesie, dispoziţie).

Din confruntarea celor două titluri, este adevarat ca reclamantul şi-a înscris dreptul său in cartea funciara, avand astfel un titlu mai bine caracterizat decat titlul paratilor, insa, instanta ded fond a retinut ca, initial, titlurile au provenit de la Comisia Locală G prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru parati şi pentru autorul vanzatorilor ce au instrainat terenul catre reclamanti, acestia fiind pusi in posesie in acelasi timp.

Din declaratia martorului audiat in cauza reiese ca pana aproximativ in anul 2013 terenul cumparat de reclamant nu era ingradit.

Expertiza topografică efectuată în cauză a relevat faptul că reclamantul deţine efectiv o suprafaţă de 3.450 m2 mai puţin cu 344 m2 decât suprafaţa înscrisă în cartea funciara, iar pârâtii deţin o suprafaţă de 4.842 m2, deşi conform titlului de proprietate au o suprafaţă de 4.752 m2.

Instanţa de fond nu a negat calitatea reclamantului de proprietar, insa, pentru a-l pune pe acesta in posesie efectiva cu intreaga suprafata lipsa din proprietatea sa, ar insemna diminuarea proprietatii paratilor cu o suprafata considerabil mai mare decat cea pe care au primit-o prin reconstituirea dreptului de proprietate.

Ori, a proceda in acest fel ar insemna a-i priva de acest bun după mai bine de 12 ani, ceea ce este categoric o încălcare a dreptului de proprietate în sensul art. 1 Protocolul 1 din CEDO. Mai mult, paratii lucreaza acest teren avand plantata vie la 0,50 cm de aliniamentul planului parcelar din baza de date OCPI, asa cum a stabilit si expertul.

Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie prevede ca orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Astfel, în cauza Toşcuţă şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că masurile ce au ca efect privarea de proprietate,  în sensul celei de-a doua teze din primul paragraf al art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, este permisă dacă se demonstrează, că aceasta a intervenit pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege, urmăreşte un scop legitim si păstrează un echilibru just între cerinţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, care nu trebuie să suporte o sarcină specială şi exorbitantă, în sensul Convenţiei.

În privinţa deciziilor administrative emise de autorităţile române în domeniul reconstituirii dreptului de proprietate, Curtea a stabilit că un astfel de titlu de proprietate asupra terenurilor, emis pe cale administrativă, reprezintă o valoare patrimonială şi deci o speranţă legitimă de a se bucura de atributele dreptului de proprietate (Ioachimescu şi Ion c. României).

În speţă, instanţa de fond a apreciat că privarea de proprietate a paratilor urmăreşte un scop legitim, însă nu se poate considera ca intervenita pentru cauză de utilitate publică şi nici nu păstrează un echilibru just între cerinţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, motiv pentru care a admis in parte actiunea reclamantului doar pentru suprafata de 90 m2 retinuta de expert in plus la proprietatea paratilor.

Instanta de fond nu a retinut obiectiunile formulate de reclamant la raportul de expertiza, considerand ca expertul nu era in masura sa se pronunte daca a fost intocmit eronat cadastrul pentru terenul reclamatului; mai mult, desi au fost incuviintate obiectivele expertizei asa cum le-a solicitat reclamantul, instanta de fond a observat ca obiectiunile formulate de acesta sunt identice cu cele formulate la fond anterior casarii, astfel ca indiferent de cate expertize s-ar fi efectuat in cauza si indiferent de concluziile raportului, acesta tot ar fi considerat ca expertul nu a mentionat suprafata lipsa, care e suprapunerea reala si punctele de delimitare. Ori, in urma masuratorilor efectuate cu tehnologii GPS si staţie totala, in prezenta reclamantului, instanta de fond a considerat clare mentiunile expertului.

Din coroborarea întregului probatoriu administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că titlul reclamantului este mai bine caracterizat, insa, in considerarea practicii CEDO, dreptul sau nu este mai preferabil.

Aşadar, desi reclamantul şi-a intabulat dreptul de proprietate, fără a retine ca  intabularea s-a făcut în mod eronat, instanţa de fond nu a dat aplicare principiului qui prior tempore, potior iure, comparând cele două titluri de proprietate, în fapt suprafaţa deţinută de pârâti se suprapune peste suprafaţa deţinută de reclamanţi.

Potrivit disp. art. 560 Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite cu a sa, grăniţuirea constituind o operaţiune de determinare prin semne exterioare vizibile a limitelor dintre două proprietăţi limitrofe.

Grăniţuirea poate avea loc atât în situaţia în care nu există semne vizibile ale limitei de hotar cât şi în situaţia în care există între proprietăţile învecinate semne exterioare de delimitare, totuşi acestea sunt contestate de părţi, motiv pentru care instanţa de fond a stabilit linia de hotar dintre proprietăţile părţilor aşa cum a fost mentionata in raportul de expertiză anexa 2 de la fila nr. 45 din dosar, conform planului parcelar receptionat in baza de date a OCPI.

Pentru aceste considerente, is-a admis in parte acţiunea formulată de reclamant.

În baza art. 453 alin. 1 Cod proc. civ., având în vedere că pârâtii au căzut în pretenţii, dar si faptul ca grăniţuirea este în obligatia ambelor parti, au fost obligaţi pârâtii către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 515 lei, reprezentând 165 lei taxa judiciara de timbru si 350 lei – 1/2 din onorariu de expert (având în vedere capătul de cerere privind grăniţuirea), reclamantul nefacand dovada altor cheltuieli pana la închiderea dezbaterilor asupra fondului. 

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul  E D–F, solicitând admiterea apelului modificarea în tot, în sensul admiterii cererii introductive de instanţa, obligarea pârâţilor la a lasa în deplina posesie parte din terenul situat în comuna G, TX, P24, judeţ O, având suprafaţa de 361 mp ocupat de către aceştia fara drept, din cei 3.794 mp intabulaţi in Cartea Funciara sub nr. X, având număr cadastral 1584, in suprafaţa de 3794 mp.; reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare intre proprietăţile părţilor; obligarea paraţilor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

În motivarea apelului se  arată că hotărârea instanţei de fond este nelegala si temeinica, instanţa de fond ratificând fără niciun fel de justificare raportul întocmit de expertul judiciar desemnat sa efectueze expertiza tehnica in cauza.

Desi reclamantul  a depus obiecţiuni la raportul de expertiza tehnica efectuat de expertul desemnat de instanţă, aceasta nu le-a luat in considerare, neluând in considerare nici solicitarea de a efectua o contra expertiza in cauza in situaţia in care intre cele constatate de expert si ing. GCC sunt diferente imposibil de trecut cu vederea.

Prin planul de situaţie din data de 19.03.2013, care nu este nicidecum părtinitor, s-a constatat de către ing. GCC ocuparea de către parati a suprafeţei de 331 mp din parcela 24 aflata in proprietatea reclamantului.

Acest plan de situaţie constituie un inceput de proba ce ar fi trebuit coroborat de către instanţa cu constatarile expertului tehnic desemnat in condiţiile in care judecătorul fondului nu are studii de specialitate pentru a putea determina situaţia existenta la fata locului.

Prin raportul de expertiza tehnica realizat in cauza, expertul tehnic autorizat in specialitatea cadastru, geodezie si topografie evita a se pronunţe cu privire la suprafaţa de teren lipsa din posesia reclamantului, fata de punctele de referinţa menţionate in cadastru si intabulare (documente oficiale) având in vedere diferentele majore suprafaţa aflata in proprietatea si cea aflata in posesia sa, respectiv 3794 mp faţă de 3450 mp.

Expertul nu precizează care sunt punctele de delimitare topo folosite si cum au fost stabilite acestea, deoarece din măsurătorile efectuate nu rezulta suprafaţa cumpărata de către reclamant, suprafaţa asupra căreia s-a efectuat un cadastru si care a fost intabulata in cartea funciara.

Expertul nu precizează care este suprapunerea reala pornind de la coordonatele ce delimitează proprietatea reclamantului in Cartea Funciara, pana la limitele indicate de pârâţi ca limita de proprietate, având in vedere ca expertul lasa la latitudinea instanţei acest aspect, instanţa de judecata neavand atribuţii in aceasta materie.

Cadastrul realizează identificarea, măsurarea, descrierea si inregistrarea imobilelor (apartamente, terenuri, case) in documentele cadastrale si reprezentarea acestora pe harţi si planuri cadastrale.

Cartea funciara cuprinde descrierea imobilelor si înscrierile referitoare la drepturile reale imobiliare, la drepturile personale, la actele, faptele sau la raporturile juridice care au legătura cu imobilele. Pe scurt, înscrierea in Cartea Funciara (intabularea) unui imobil, are aceeaşi funcţie ca si cartea de identitate pentru o persoana.

Potrivit Legii 7/1996 a publicităţii imobiliare si a cadastrului: " Art 1. - (1) Cadastrul general este sistemul unitar si obligatoriu de evidenta tehnica, economica si juridica prin care se realizează identificarea, inregistrarea, reprezentarea pe harţi si planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum si a celorlalte bunuri imobile de pe intreg teritoriul tarii, indiferent de destinaţia lor si de proprietar. (2) Entităţile de baza ale acestui sistem sunt parcela, construcţia si proprietarul."

Potrivit Legii 7/1996 a publicităţii imobiliare si a cadastrului:" Art 5. - Oficiul National de Cadastru, Geodezie si Cartografie are următoarele atribuţii principale: a) coordonează si controlează executarea lucrărilor de cadastru si asigura inscrierea imobilelor in registrul de publicitate imobiliara la nivelul intregii tari; al) coordonează, controlează si executa, dupa caz, lucrări de cartografie, topografie, geodezie, fotogrammetrie si teledetectie la nivelul intregii tari; b) elaborează norme, promovează tehnici, procedee si metodologii de specialitate conform progreselor ştiinţifice si tehnice in domeniul cadastrului; c) autorizează persoanele fizice si juridice care pot executa lucrări tehnice de cadastru; d) organizează fondul naţional de geodezie si cartografie, precum si banca de date a sistemului unitar de cadastru;"

Arată că nici in primul circuit procesual, nici in cel de-al doilea circuit procesual, nu s-a reuşit obţinerea unei „păreri" cu privire la suprafeţele măsurate, precum si cu privire la suprafeţele lipsa si/sau suprapuse, desi s-au desemnat experţi in cauza si aceştia au emis pareri/concluzii, experţi ce au avut la dispoziţie inscrisuri oficiale, emanând de la autorităţile cu competente in materie.

Arată că deţine imobilul teren, situat in com. G, TX, P24, judeţ O, având suprafaţa de 3.794 mp, din anul 2012. In urma cu puţin timp a observat ca, pe latura de N, pârâţii au modificat linia de hotar, in acest fel luând fara temei legal o suprafaţa de 361 mp din proprietatea sa.

În drept, s-au invocat dispoziţiile  art. 466 şi urm. cod procedură civilă.

La  data de 04 mai 2016, intimaţii pârâţi NSG şi  NiG au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, având in vedere faptul ca toate considerentele hotărârii se regăsesc in înscrisurile şi în cele doua expertize efectuate in cauza, respectiv expertiza efectuata de expert MI si expertiza efectuata de expert FM E.

Înscrisurile in baza cărora s-a pronunţat instanţa de judecata au fost supuse cercetării judecătoreşti, acestea si rapoartele de expertiza fiind existente in dosarul cauzei.

Cu privire la diferenţele constatate de doamna expert FM E si inginer GCC prin planul de situaţie din data de 19.03.2013, plan de care se prevalează reclamantul apelant, arată ca schiţa depusa de apelant in dosarul cauzei in susţinerea acţiunii este făcuta la solicitarea părţii interesate.

In situaţia in care apelantul stăpâneşte mai puţin teren iar suprafaţa lipsa nu se regăseşte la aceştia in totalitate, asa cum rezulta si din rapoartele de expertiza, este posibil ca diferenţa de teren sa fie căutata si la terenul vecin in partea de sud având in vedere ca terenul cumpărat de reclamant a stat nemuncit pe o perioada de mai mulţi ani si prin efectuarea muncilor hotarul s-ar fi putut denatura si in partea de sud.

Cu privire la modificarea de către pârâţi a liniei de hotar, susţinuta de apelant, arată ca aceasta nu era posibil deoarece asa cum au arătat amănunţit si in întimpinarea depusa la cererea introductiva pe terenul acestora  este plantata vita de vie inca din anul 1990 in care se găsesc doi nuci. Se poate uşor vedea si constata ca via si nucii, care delimitează de-a lungul timpului hotarul care nu s-a modificat până in prezent acolo unde este plantata vie, sunt vechi, bătrâni nu plantaţi de câţiva ani.

Consideră ca raportul de expertiza întocmit de expert FMj E a fost efectuat in baza celor existente pe teren si prin punctele consemnate in schitele anexa la raportul de expertiza ca delimitând linia de hotar înţeleg ca acesta este hotarul dintre parcele.

Apelantul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

La cererea apelantului, tribunalul a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la probele de la dosar, tribunalul constată că apelul este fondat, având în vedere considerentele următoare:

În primul rând, soluţia instanţei de fond este dată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 481 C.proc.civ., potrivit cu care „Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevăzute de lege.”

Textul consacră principiul non reformatio in pejus, care presupune ca părţii care a exercitat o cale de atac să nu i se agraveze situaţia stabilită prin hotărârea atacată.

În speţă, procedând la în rejudecarea cererii, ca efect al anulării dispuse prin decizia civilă nr. X/25.11.2014, în urma admiterii apelului declarat numai de reclamant, instanţa de fond, stabilind obligarea pârâţilor să lase reclamantului în deplină proprietate suprafaţa de 90 mp, a creat acestuia o situaţie mai grea în propria cale de atac, întrucât prin sentinţa civilă nr. X/05.03.2014, pronunţată în primul ciclu procesual, pârâţii fuseseră obligaţi să lase reclamantului în deplină proprietate suprafaţa de 225 mp.

În legătură cu modul în care Judecătoria Slatina, prin sentinţa civilă nr. X/2014, a procedat la soluţionarea acţiunii în revendicare şi grăniţuire, în sensul admiterii acţiunii pentru suprafaţa de 225 mp, pârâţii aveau posibilitatea să formuleze apel împotriva acestei sentinţe.

Prin neexercitarea de către pârâţi a drepturilor lor procesuale împotriva sentinţei civile nr. X/2014, prin care i s-a stabilit ocuparea fără drept a suprafeţei de 225 mp, aceştia nu pot obţine o suprafaţă mai mică în rejudecare, chiar după anularea cu trimitere, ca urmare a apelului declarat de partea adversă, cea care a declanşat exercitarea controlului judiciar şi a generat premisa pentru desfiinţarea sentinţei.

Or, în contextul incidenţei acestor reguli şi principii procesuale, nu poate fi primită apărarea intimaţilor pârâţi axată pe ideea potrivit căreia instanţa nu ar avea posibilitatea de a se raporta la înscrisurile depuse de reclamant.

Reclamantul nu poate fi sancţionat prin pronunţarea unei hotărâri defavorabile în raport cu cea atacată iniţial (sentinţa civilă nr. X/2014), deoarece se opune principiul de drept procesual non reformatio in pejus reglementat de art. 481 C.proc.civ., care trebuie respectat, nu numai cu prilejul judecării căii de atac, ci şi cu ocazia rejudecării după admiterea acesteia.

În al doilea rând, argumentul instanţei de rejudecare fundamentat pe practica CEDO nu poate fi împărtăşit de tribunal.

Deşi instanța de fond stabileşte că titlul de proprietate al reclamantului este mai bine caracterizat, iar această statuare nu a fost criticată de intimaţii pârâţi, care nu au declarat apel împotriva sentinţei civile nr. X/08.02.2016, concluzionează eronat că pârâţii nu pot fi obligaţi să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie celui dintâi decât suprafaţa de 90 mp (diferenţa aritmetică dintre suprafaţa înscrisă în actul de proprietate şi cea efectiv stăpânită).

Ori, atât timp cât titlul exhibat de reclamant este mai bine caracterizat, este lipsit de relevanţă cu cât ar mai rămâne în fapt în posesie pârâţii, pentru că este posibil ca, la rândul lor, să fie deposedaţi abuziv de alţi proprietari învecinaţi.

Este cert că terenurile învecinate ale părţilor, situate fiind în extravilan, nu sunt împrejmuite, limitele fiind măsurate de expertul desemnat să completeze raportul de expertiză întocmit la fond prin  raportare la culturile existente, răzoarele create de arătură, precum şi la rândurile de vie ale intimaţilor pârâţi.

Aceste repere în mod evident nu sunt de natură să fie avute în vedere la stabilirea unei linii de hotar, dată fiind împrejurarea că, în fiecare an agricol, se pot modifica în urma arăturii.

De aceea, tribunalul va avea în vedere situaţia din teren, cu privire la suprafaţa ocupată de pârâţi, reprezentată cu haşură pe planul de situaţie Anexa 2 A, respectiv suprafaţa de 209 mp.

Se reţine că, potrivit constatărilor expertului de specialitate topografie, cadastru, la întocmirea planului parcelar, pe baza căruia a fost întocmită documentaţia cadastrală a reclamantului, nu au fost respectate şi măsurate detaliile şi reperele fizice din teren, astfel încât se impune retragerea planului parcelar existent în baza de date a OCPI şi recepţionarea unui nou plan parcelar întocmit pe baza măsurătorilor din teren.

Acesta este considerentul pentru care tribunalul nu va da valoarea probatorie absolută dorită de apelantul reclamant documentaţiei sale cadastrale, cu privire la întinderea dreptului de proprietate, ci va avea în vedere situaţia existenţă pe teren, astfel cum a fost constată de expert cu ocazia măsurătorilor efectuate la faţa locului.

Ca urmare, întrucât se impune obligarea pârâţilor să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 209 mp, se impune şi ca stabilirea liniei de hotar dintre proprietăţi să se facă potrivit planului de situaţie Anexa 2A la raportul de expertiză întocmit în apel, ce se impune a fi omologat.

Raportat la considerentele din precedent, în temeiul art. 480 alin. 2 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul şi va schimba sentinţa în sensul celor mai sus menţionate.

În temeiul art. 453 C.proc.civ. coroborat cu art. 451 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul va obliga pe intimaţii pârâţi să plătească apelantului reclamant suma de 608,5 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru 108,5 lei şi onorariu expert 500 lei.

Data publicarii pe portal:06.03.2018

Domenii speta

Spete similare