Revendicare imobiliară, ridicare construcţii şi daune

Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată sub nr. 2437/227/2009 în data de 18.08.2009,  reclamanta PA a chemat în judecată pârâţii AE, DG, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

- pârâta AE să fie obligată a-i lăsa  în deplină proprietate si posesie  suprafata de 175 mp. teren situată în  extravilanul comunei VM, jud. Suceava, la locul numit „bulgărie”, între vecinii: D E 85, RT, restul  proprietăţii sale si teren ocupat de gospodăria pârâtei. Apreciază valoarea  terenului la 135 lei;

- pârâta să fie obligată să-şi ridice gardurile  situate pe proprietatea  reclamantei sau să se încuviinţeze să le apropie, în temeiul art. 494 Cod civil, garduri pe care le apreciază la 100 lei;

- să fie obligată pârâta la  plata sumei de 300 lei cu titlu da daune pe ultimii trei ani, constând în lipsa de folosinţă a terenului;

- să fie obligat pârâtul DG să-i lase în deplină proprietate  si posesie suprafata de 1.700 mp., ocupată fără  drept din terenul  reclamantei, situat în extravilanul comunei VM jud. Suceava, la locul  numit „Bulgărie”. Apreciază valoarea terenului  la suma de 200 lei; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii,  reclamanta a arătat  că este moştenitoarea  numitului PI, decedat la data de 24.03.1998, cu ultimul domiciliu în municipiul Fălticeni, jud. Suceava, aşa cum rezultă  din certificatul de moştenitor nr. 166/14.06.2004 eliberat de BNP AM.

A menţionat că, prin actul de partaj autentificat sub nr. 80/26.09.1996 la BNP IOL, autorul său – PI, a primit suprafaţa de 7.600 mp. teren arabil (pct. 3 lit. b) situat în extravilanul comunei Vadu-Moldovei, jud. Suceava, la locul numit „Bulgărie”, între vecinii: MA, Şomuz, LV, hotar.

A susţinut că, din această suprafaţă, prin parata AE ocupă fără drept, parcela de 175 mp. teren pe care are edificate mai multe  garduri, închizându-i astfel calea de acces  spre restul proprietăţii reclamantei.

A precizat reclamanta că, a solicitat acesteia în mai multe rânduri să-şi ridice gardurile, să-i lase în  deplină proprietate terenul, însă aceasta a refuzat nejustificat, deşi o recunoştea  pe reclamantă ca proprietar.

Arată că în ultimii trei ani pârâta a  deţinut abuziv parcela revendicată, lipsind-o  de folosinţa terenului.

Mai  susţine că, pârâtul DG ocupă din  acelaşi trup de 7.600 mp. de la locul „Bulgărie”, suprafata de 1.700 mp. desi ea-reclamanta, în calitate de proprietar nu i-a vândut nicio suprafaţă de teren. Deşi i-a solicitat  în mai multe rânduri să-i lase  în deplină proprietate  si posesie  terenul ocupat abuziv, secund-pârâtul a refuzat.

Pentru motivele arătate, reclamanta a fost nevoită să promoveze prezenta acţiune, solicitând admiterea acesteia.

In drept a invocat disp. art. 480 si urm. Cod civil, art. 998 Cod civil, art. 274 Cod pr. civilă.

In dovedire a solicitat admiterea probei cu martori, expertiză, înscrisuri, depunând  la dosar în copie: titlul de proprietate nr. 1179/15.04.1994, actul de partaj nr. 80/26.09.1996, certificat de moştenitor  nr. 166/14 iunie  2004, încheierea  nr. 5658/26.07.2007 a OCPI Fălticeni, extras Cartea Funciară, plan de amplasament a imobilului, plan de încadrare în zonă, dovada achitării taxei judiciare, a timbrului judiciar, delegaţia si chitanţa avocat, contract de vânzare- cumpărare, cerere  (f.7-22, 36-37).

Ulterior, la termenul de judecată din data de 19.05.2011, dat fiind  faptul că şi în anul 2010 pârâţii au ţinut acest teren, reclamanta formulează cerere de majorare pretenţii, pe care o reiterează instanţei şi solicită obligarea pârâţilor AE, DG și DLM la plata daunelor si pentru  anul 2010 reprezentând  lipsa de folosinţă a terenului revendicat întrucât pârâtii  au folosit terenul şi în anul 2010.

Legal citată, pârâta AE a formulat si depus la dosar două  memorii la care a ataşat în copie înscrisuri (f.26-35, 43-53 dosar).

A susţinut că  în anul 1973  a cumpărat suprafata de 800 mp. teren situată în satul Ioneasa, com. Vadu-Moldovei, jud. Suceava, teren ce a  fost  predat la CAP  iar în schimb i-a fost dată suprafata de teren unde în prezent are  casa de locuit.

A mai arată că nu a ţinut abuziv suprafata de teren timp de trei ani ci a încercat de mai mult timp să  o cumpere de la PA.

In cauză, s-a comunicat de  BNP DNA, în copie, planul de situaţie  care a stat la baza încheierii  contractului de vânzare-cumpărare  autentificat sub nr. 2005/13.07.2005.

In cauză a formulat cerere de interventie DLM, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca  nefondată şi obligarea  reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

A susţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2005/13.07.2005 la BNP DNA din Fălticeni a dobândit împreună cu soţul ei, pârâtul DG, dreptul de proprietate asupra suprafetei de 1.700 mp. teren arabil, situată în intravilanul  satului si com. Vadu-Moldovei, jud. Suceava, la locul numit „Bulgărie , între vecinii: VI, RT, SN si gârlă, conform planului de situatie anexat contractului.

A menţionat că, dreptul de proprietate  al vânzătoarei AT provine din  reconstituirea dreptului de proprietate, în calitatea sa de moştenitoare  a defunctului PGP, conform Titlului de proprietate  nr. 3236/24.08.1998.

A susţinut că reclamanta  sau autorii săi, nu figurează  ca si vecini ai terenului dobândit de  pârâţi cu bună credinţă.

In dovedire a depus la dosar, în copie,  contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2005/13.07.2005 la BNP DNA din Fălticeni, titlul de proprietate nr. 3236/24.08.1998 (f.100, 101).

Prin concluziile scrise (f.103 dosar), pârâtul DG a solicitat respingerea ca tardiv formulată a cererii completatoare  a reclamantei, prin care a fost obligat la  plata despăgubirilor pentru lipsa de  folosinţă a terenului întrucât a fost introdusă după prima zi de înfăţişare.

A invocat disp. art. 132 al. 1 si art. 135 Cod pr. civilă.

Pârâţii DG, DLM  au depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3025/04.10.2011  la BNP AM din Fălticeni (f.159-160 dosar).

La data de 5.09.2011, se prezintă pentru reclamantă numita ME care arată că mama sa reclamanta în cauză a decedat, ea este singura moştenitoare si îşi însuşeşte cererea de chemare în judecată formulată de aceasta, înţelegând să continue acest proces. Depune copie certificat de deces si cerere prin care solicită introducerea sa în cauză (f.207-208).

Totodată s-a completat de reclamantă, timbrajul cererii de majorare pretentii la valoarea stabilită de expert pentru pârâtii DG, AE (f. 209).

Instanţa a dispus  introducerea în cauză, în calitate de  reclamantă a numitei ME

La solicitarea părţilor, instanţa a  dispus a se solicita  de la OCPI Suceava - fişele proces verbal de punere în posesie care au stat la baza emiterii T.P. nr. 1179/1994 emis în favoarea numitului PV pentru 2 ha 8000 m.p. situaţi pe raza comunei Vadu-Moldovei, judeţul Suceava şi T.P. nr. 3236/1998 emis în favoarea numitului PGP pentru 3 ha 8200 m.p. teren situat pe raza comunei Vadu-Moldovei, judeţul Suceava.

De asemenea s-a solicitat de la Primăria Municipiului Fălticeni să se înainteze copii după registrele agricole din perioada anilor 1959-1962 pentru numiţii PGP, PV

Prin adresele de la filele 163,164 dosar au fost comunicate la dosar relaţii de către Primăria Municipiului Fălticeni si OCPI.

La  solicitarea  reclamantei s-a dispus efectuarea unei expertize agricole, fiind întocmit în cauză raportul de expertiză  de către expert MV (f.76-79 dosar) si suplimentele la raportul de expertiză (f.115-121; 177-185; 199-200 dosar).

 În temeiul art. 186, 192 Cod procedură civilă, au fost audiaţi martorii - CC și GA, depoziţiile acestora fiind consemnate în procese verbale separate, care  au fost ataşate la filele 123 respectiv 124 dosar.

La dosarul cauzei a fost conexat dosarul cu nr. 1278/227/2010, în care reclamanta PA a formulat precizări, prin care a înţeles să solicite obligarea pârâtului DG, la plata daunelor pe ultimii trei ani.

Reclamanta ME a formulat precizări(f.15-17), prin care a înţeles să-şi majoreze pretenţiile faţă de pârâta AE, în sensul obligării acesteia să-i lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 200 mp. pe care o ocupă din terenul său; să-şi ridice gardurile în lungime totală de 25 ml. şi obligarea la plata daunelor calculate conform raportului de expertiză.

In fapt, motivează această cerere pe faptul că pârâta justifică doar 600 mp. teren, conform sentinţei civile 1861/05.10.2010 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă şi irevocabilă; prin cererea iniţială revendicând 175 mp. însă solicită majorarea pretenţiilor la 200 mp. pentru care justifică dreptul de proprietate conform actului de partaj autentificat sub nr. 80/20.09.1996 la BNP IL, certificatului de moştenitor nr. 166/14.06.2004 BNP AM.

Arată că a înţeles să-i cheme în judecată pe pârâţii DG, DLM, solicitând obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 1700 mp. teren arabil situat la locul „Bulgărie” pe raza com. Vadu Moldovei, ocupat de pârâţi din parcela de 7600 mp. proprietatea sa, conform actului de partaj autentificat sub nr. 80/20.09.1996 la BNP IL, prin care PI a primit în lotul său această suprafaţă, moştenit de la mama pârâteiPA.

Acest teren provine de la PV, autorul lui PI, conform certificatului eliberat de DAS Suceava, teren cu care a fost împroprietărit defunctul PV în anul 1921, la locul „Bulgărie” pe raza com. Vadu Moldovei(fostă com. Ciumuleşti).

Solicită obligarea pârâţilor la plata în solidar a daunelor pentru lipsa de folosinţă a suprafeţei de 1700 mp. astfel cum au fost solicitate în prima instanţă.

Arată că deşi pârâţii pretind că justifică dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1700 mp. amplasamentul terenului dobândit de aceştia este într-o altă parcelă, între gârlă şi drumul de exploatare, aspect clarificat de expert în răspunsul de la obiectivul 3 al suplimentului la raportul de expertiză, dar rezultă şi din planul de situaţie, că terenul cumpărat de pârâţi nu se învecinează cu niciun drum, ori în titlul de proprietate nr. 3236/1998, parcela „Bulgărie” la est are ca vecin „drum”; în contractul de vânzare-cumpărare nr. 2005/13.07.2005, figurează ca vecin SN. în realitate  la vest se află parcela de 7600 mp. proprietatea mamei sale, SN. se află după terenul lor.

Solicită pârâta a se observa, că titlul invocat de mama sa şi susţinut de aceasta după dobândirea calităţii de reclamantă este preferabil, terenul pârâţilor fiind amplasat în altă parte, aceştia deţinând ilegal suprafaţa de 1700 mp. din terenul proprietatea ei.

In concluzie solicită admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Urmare a acestor precizări, la termenul de judecată din 24.01.2013, intervenienta DLM, prin apărător consideră că în cauză nu se mai impune calitatea de intervenientă, aceasta însuşindu-şi calitatea de pârâtă.

Din probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisurile ataşate la dosar, susţinerile părţilor, raportul de expertiză întocmit în cauză de expert UOA, suplimentul la raport, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Reclamanta ME ca moştenitoare a defunctei PA, a solicitat revendicarea unor suprafeţe de teren de la pârâţi, prevalându-se de actul de partaj autentificat sub nr. 80/20.09.1996 (f.9 dosar), prin care autorul său şi al defunctei PA, respectiv PI a primit suprafaţa de 7600 mp. teren arabil, situat în extravilanul com. Vadu Moldovei, jud. Suceava la locul numit „Bulgărie”, între vecinii: MA, Şomuz, LV, hotar.

Această suprafaţă face parte din suprafaţa de 1 ha teren evidenţiată la locul „Bulgărie” în titlul de proprietate nr. 1179/15.04.1994 emis pe numele defunctului PV (f.10 dosar).

Expertul numit în cauză a identificat  în teren suprafaţa de 1 ha teren înscris în titlul de proprietate nr. 1179/15.04.1994, poz. A.1.2. la locul „Bulgărie” contur bleo pe planul de situaţie de la anexa 2, ţinând cont de posesiile actuale şi de faptul că amplasamentul vechi al terenului, pornea din drumul naţional, conform susţinerilor celor prezenţi la faţa locului.

Vecinătăţile suprafeţei de 1 ha teren sunt: la nord-  AE şi SM la est pârâul Şomuz, la sud DG (LV în titlu- orientat greşit ca şi în schiţa actului de partaj) şi la vest drumul E85 (hotar în titlul de proprietate); suprafaţa de 1 ha teren este trecută în titlul de proprietate ca teren extravilan ori, acest teren este teren intravilan.

Suprafaţa de teren primită de autorul reclamantei, defunctul PI prin actul de partaj nr. 80/20.09.1996 la BNP IL (f.9 dosar), de 7600 mp. a fost identificată de expert în teren conform planului de situaţie anexa 2 (f.92 dosar), raportat şi la înscrierea acesteia, respectiv a suprafeţei de 7597 mp. în Cartea funciară nr. 5658/2007 a OCPI Fălticeni- -proprietar tabular PA-mama reclamantei ME.

S-a constatat că această înscriere nu este în conformitate cu schiţa ce face parte integrantă din actul de 80/26.09.1996, schiţă care are dimensiuni ce nu corespund realităţii din teren.

Din măsurători  a rezultat că reclamanta ME are în posesie suprafaţa de 5889 mp. colorată cu galben în planul de situaţie de la anexa 1, respectiv cu 1708 mp. mai puţin decât suprafaţa intabulată pentru autoarea sa, PA şi anume, bunul imobil 1776 (contur roşu pe planul de situaţie la anexa 1 şi 2).

Conform constatării expertului, suprafaţa lipsă de 1708 mp. se află în posesia vecinilor şi este împărţită astfel:

- 327 mp. teren intravilan curţi-construcţii se află în posesia pârâtei AE, cu limite fixe materializate cu garduri, haşurat cu puncte pe fond albastru-anexa 1;

- 1055 mp. teren intravilan arabil aflat în posesia vecinului RF(care nu este parte în proces), haşurată cu linii pe fond maro în planul de situaţie de la anexa 1;

- 239 mp. teren intravilan arabil aflată în posesia vecinului SM (care nu este parte în proces) cu linii incerte materializată cu haturi;

- 97 mp. teren intravilan teren intravilan arabil aflată în posesia pârâtului DG- cu linii incerte materializată cu haturi;

- 10 mp. diferenţă teren care este ocupată de ME (se încadrează în toleranţele de măsurători).

Pârâta AE deţine în prezent, conform raportului de expertiză suprafaţa de 874 mp.colorată cu albastru în planul de situaţie de la anexa 1, care se află pe vechiul amplasament al terenului lui PV (443 mp. din care 327 mp. intabulate pentru reclamantă şi 431 mp. pentru LV.

Pârâta a invocat drept titlu justificabil al stăpânirii suprafeţei sale, contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 26.07.1973, prin care a dobândit de la numitul GJ, suprafaţa de 800 mp. în vatra satului Ioneasa şi adeverinţa nr. 1423/31.12.1953, prin care se atestă proprietatea asupra a 800 mp. teren intravilan  din satul Bărăşti, precum şi autorizaţia pentru executări lucrări din 28.03.1974 (f.31 dosar).

In certificatul de moştenitor nr.  1186/11.09.1986 emis de Notariatul de Stat Jud. Suceava se precizează că după defunctul AC, a rămas cota parte de 1/2 din suprafaţa de 800 mp. teren construcţii cu casa şi anexe, situată în vatra satului Vadu Moldovei, între vecinii: RT, MM şi drum naţional.

Prin sentinţa civilă nr. 1861/05.10.2010 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă şi irevocabilă, s-a hotărât constituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 600 mp. pentru AE, la locul litigiului în satul Bărăşti/Vadu Moldovei în loc de 800 mp. suprafaţă cumpărată în satul Ioneasa, de unde a fost strămutată.

Expertul a concluzionat că între bunul imobil 1776 înscris în CF 927/N Vadul Moldovei, proprietatea reclamantei ME, cu suprafaţa de 7597 mp. şi suprafaţa constituită pârâtei AE prin sentinţa civilă nr. 1861/2010 as Judecătoriei Fălticeni, există o suprapunere de 127 mp. haşurată cu puncte pe planul de la anexa 3, pe contur 8-38-A-B.

Separat de această suprafaţă de 127 mp. pentru care există suprapunere, prin  sentinţa civilă nr. 1861/05.10.2010 a Judecătoriei Fălticeni, pronunţată în dosarul nr. 1112/227/2010 ataşat spre consultare la prezenta cauză, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că autoarea reclamantei, PA- intervenientă în interes propriu în dosarul ataşat, este proprietara suprafeţei de 175-200 mp. care fac parte din cei 800 mp. solicitaţi de către AE pe calea plângerii formulate în baza Legii 18/1991.

Aşadar, pârâta AE deţine la locul litigiului, conform măsurătorilor efectuate în teren de către expert UOA, suprafaţa de 327 mp. teren din terenul proprietatea reclamantei, haşurată cu puncte pe fond albastru în planul de situaţie-anexa 1.

Din analiza comparativă a titlurilor opuse de părţi, avându-se în vedere existenţa suprapunerii, instanţa consideră preferabil titlul reclamantei, întrucât parte din suprafaţa de teren deţinută de pârâtă, se află pe amplasamentul vechi al terenului defunctului PV- 443 mp. din care 327 mp. intabulată pentru reclamantă ( a se vedea menţiunile din raportul de expertiză- fila 89 dosar), pârâta dobândind terenul în suprafaţă de 800 mp. prin contractul de vânzare-cumpărare invocat, pe un alt amplasament (sat Ioneasa).

De altfel, în raportul de expertiză întocmit în cauză, necontestat de către pârâta AE, se menţionează că pe vechiul amplasament al suprafeţei de 1 ha teren, ce a aparţinut defunctului PV, reconstituit prin titlul de proprietate 1179/1994, se află, printre altele şi gospodăria pârâtei AE.

Pe suprafaţa de teren de 327 mp. identificată de expert UOA, conform planului de situaţie anexa 1 (f.91 dosar), rezultă că există construcţiile: gard din plasă de sârmă şi gard din lemn ce împiedică accesul reclamantei la terenul proprietatea sa.

Deosebit de aceasta, există şi o construcţie mobilă intabulată de către reclamantă- hulubărie- fapt necontestat de către pârâta AE.

In ceea ce-i priveşte pe pârâţii DG, DLM, acelaşi raport de expertiză întocmit de expert UOA, relevă faptul că pârâţii deţin în prezent din terenul reclamantei, suprafaţa de 97 mp. cu limite incerte, materializată cu haturi, fără a fi identificată această suprafaţă de teren în planul de situaţie, prin limite certe.

Potrivit susţinerilor pârâtului DG la interogatoriu (f. 149 dosar), dar şi menţiunii din raportul de expertiză, rezultă că pârâţii au deţinut o suprafaţă de 1700 mp. teren până la schimbarea amplasamentului din 2013.

Pârâţii au opus în justificarea deţinerii terenului, contractul de vânzare-cumpărare  nr. 2005 din 13 iulie 2005, autentificat la BNP DNA (f.46 dosar), prin care au dobândit de la AT suprafaţa de 1.700 mp. teren arabil, situată în intravilanul  satului si com. Vadu-Moldovei, jud. Suceava, la locul numit „Bulgărie , între vecinii: VI, RT, SN. si gârlă, imobil dobândit conform titlului de proprietate  nr. 3236/24.08.1998.

Această suprafaţă de teren cumpărată de către pârâţi prin contractul de vânzare-cumpărare sus-menţionat, are lungimea de 137 mp. şi lăţimea de 12,4 m, conform schiţei de la fila 62 dosar, vizată de Primăria com. Vadu Moldovei.

Vecinii trecuţi în aceste schiţe, sunt aceeaşi cu cei din contractul de vânzare-cumpărare.

In primul rând, lăţimea la pârâul Şomuz dinspre SN șiVI este de 29,44 m faţă de 12,4 m în schiţă, vecinătăţile sunt orientate greşit şi nu corespund celor din titlul de proprietate nr. 3236/24.08.1991 de la locul „Bulgărie”, emis pe numele AT, vânzătoarea din contract.

Se menţionează în contract că terenul vândut este dobândit de vânzător prin reconstituire, conform titlului de proprietate nr. 3236/1998, dar suprafaţa de 1700 mp. reconstituită are un alt amplasament, peste pârâul Şomuz, între gârlă şi drumul de exploatare, unde în prezent pârâţii deţin parte din suprafaţa cumpărată.

Raportul de expertiză a arătat că dimensiunile din schiţele anexă la contractul de vânzare-cumpărare, nu corespund nici cu cele ale suprafeţei pe care cumpărătorii au deţinut-o până în anul 2013-lungimea de 137 m şi faţă de cea deţinută care are de la 102,90 m până la 102,79 m şi lăţimea de 12,4 m faţă de cea deţinută care variază de la 16,4 m până la 17,55 m.

În plus, terenul cumpărat de pârâţii DG, DLM  conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3025/04.10.2011 (f.166 dosar) de la VM, nu are ca vecin pe AT(vânzătoarea suprafeţei de 1700 mp.) sau PP(autorul  acesteia).

Iniţial, suprafaţa de 1700 mp.  teren arabil intravilan a fost reconstituită pentru AT, moştenitoarea defunctului PP la locul numit „Bulgărie” între vecinii:

In registrul agricol din anii 1959-1962, PGP (autorul vânzătoarei către pârâţi) a fost înscris cu suprafaţa de 14 ari teren arabil şi 3 ari teren neproductiv, la locul numit „In bulgărie” suprafaţa totală validată conform anexei 3, poz. 18. Fişa proces verbal de punere în posesie din arhiva OCPI Suceava, nu are ataşată schiţă, dar are pe verso denumirea terenului respectiv lungimea de 154,5 m şi lăţimea de 11 m, dimensiuni ce nu corespund amplasamentului descris între gârlă şi drum de exploatare.

Suprafaţa de 1700 p. teren conform amplasamentului descris în titlul de proprietate, nu se regăseşte în totalitate în teren, având în vedere că drumul şi pârâul are limite fixe trecute în titlu, iar distanţa dintre ele variază între 30,49 şi 33,29 m la locul litigiului, faţă de lungimea de 154,5 m  trecută pe verso fişei proces verbal de punere în posesie.

La data efectuării expertizei, pârâţii deţineau suprafaţa de 854 mp. colorată cu roşu pe planul de situaţie anexa 1, cu 846 mp. mai puţi decât suprafaţa cumpărată prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2005/13.07.2005, de 1700 mp.

Până la schimbarea amplasamentului în 2013, suprafaţa de teren deţinută de pârâţi din proprietatea reclamantei, a fost de 1736 mp. haşurată cu zigzag pe fond galben pe planul de situaţie de la anexa 1, pe contur 27-26-25-21-23-27.

Acest aspect este de altfel, recunoscut de către pârâtul DG la interogatoriul din data de 18.02.2014.

Acelaşi raport de expertiză întocmit în cauză de expert UOA, arată că între terenul cumpărat de pârâţii DG, DLM prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2005/13.07.2005, nu se poate spune că există suprapunere cu terenul reclamantei, deoarece amplasamentul suprafeţei cumpărate de aceştia, nu poate fi decât între pârâul Şomuz şi drumul de exploatare, aşa cum a fost reconstituit prin titlul de proprietate nr. 3236/1998, titlu ce nu a fost supus constestării în instanţă, sub aspectul amplasamentului.

Prin suplimentul la raportul de expertiză întocmit de acelaşi expert UOA, în baza hărţii cadastrale din anul 1980 aflată în arhiva OCPI Suceava şi anexată ulterior la dosarul cauzei, expertul a concluzionat că  aceste înscrisuri nu reprezintă planuri cadastrale, ci copii după planuri scara 1:5000 din trapezul L-35-17-D-c-2-IV cu zona litigiului şi care sunt folosite ca planuri de încadrare în zonă.

Efectuând o suprapunere a situaţiei actuale cu trapezul L-35-17-D-c-2-IV scara 1:5000 care este prezentată la anexa 1 a suplimentului la raport, se poate observa  provizoriu la pârâţii în cauză că: 1) gospodăria pârâtei AE are aceeaşi configuraţie: drumul de exploatare din nordul proprietăţii pârâţilor D nu exista în anul 1979; pârâul Şomuz în anul 1979 avea o altă configuraţie.

Cu toate acestea, expertul şi-a menţinut susţinerile din raportul de expertiză relativ la titlul de proprietate emis pe numele autorilor părţilor, invocate în cauză, care nu se suprapun: respectiv titlul de proprietate 1179/1994 emis pe numele autorului reclamantei ME

(10.000 mp.poz. A.1.2. şi titlul de proprietate 3236/1998 emis lui AT –vânzătoarea către pârâţii D- 1700 mp. poz. B.1.7.), întrucât în titlurile de proprietate s-au trecut  noile limite (exemplu drum de exploatare).

De asemenea, se reţine în raport că suprafaţa de 1700 mp. din titlul de proprietate are categoria de folosinţă arabil, descrisă în titlu ca fiind o singură parcelă ori ar fi trebuit să fie două parcele distincte, menţionate în titlul de proprietate,dacă ar fi reală susţinerea pârâţilor, că suprafaţa reconstituită ar avea ca limită vechea gârlă, deoarece sunt despărţite de pârâul Şomuz în configuraţia actuală, care are o altă categorie de folosinţă.

Suprafaţa de 1700 mp. reconstituită lui AT, aşa cum este descrisă în titlul de proprietate, nu se regăseşte pe teren decât în parte.

Un alt motiv pentru care se susţine că cele două titluri nu se suprapun, respectiv suprafaţa de 1700 mp. cumpăraţi de pârâţii D şi cei 10.000 mp. reconstituiţi autorului reclamantei este acela că trebuiau trecuţi ca vecini pentru suprafaţa de 1700 mp. moştenitorii lui PV şi nu gârlă, din  moment ce restul vecinilor din titlul de proprietate al vânzătoarei către pârâţii D sunt vecini noi: SM, drum şi  VI.

Mai mult, s-a reţinut că la reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a avut în vedere acest plan invocat de pârâţi, deoarece nu este un plan cadastral şi nu indică detaliile necesare unui asemenea plan (nr. parcelei corelat cu un tabel parcelar) şi nici modul de amplasament al suprafeţei reconstituite, acesta fiind folosit doar ca plan de încadrare în zonă.

Prin urmare, din probe, raportul de expertiză şi din declaraţiile date de pârâtul DG la interogatoriu, rezultă că în prezent pârâţii deţin doar o suprafaţă de 97 mp. din terenul reclamantei, care nu a fost evidenţiat în plan, motivat de limite incerte nematerializate cu haturi.

De altfel, experta UOA a identificat cu prilejul deplasării în teren, suprafaţa de teren deţinută în prezent de către  pârâţii DG, DLM, relevă că aceştia deţin din suprafaţa de  1700 mp. doar suprafaţa de 854 mp. cu vecinii: SM, DG, drum exploatare, gârlă, pârâu Şomuz, haşurată cu  roşu în planul de situaţie anexa 1- fila 91 dosar.

Prin art. 563 din N.Cod civil incidente în cauză conf. art. 6 pct. 6 din Legea 287/2009 se arată că „proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o alta persoana care îl detine fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul”.

Faţă de situaţia de fapt reţinută şi având în vedere disp. art. 563 şi urm. Cod civil, instanţa constată că acţiunea reclamantei este întemeiată doar în parte, obligând pe pârâta AE să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie, suprafaţa de 327 mp.  situată la locul numit „Bulgărie”, între vecinii: DE 85, RT, restul proprietăţii reclamantei şi teren ocupat de gospodăria pârâtei, identică cu amplasamentul 8-38-47-10 colorată cu albastru punctat în Anexa 1 a raportului de expertiză, întocmit de expert UOA.

Constatând că pârâţii DG, DLM nu deţin în prezent teren din terenul proprietatea reclamantei, instanţa va respinge capătul de cerere având ca obiect revendicare, formulat de reclamantă, în contradictoriu cu aceşti pârâţi.

In ceea ce priveşte capătul de cerere- ridicare construcţii formulat de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta AE, instanţa constată justificate pretenţiile reclamantei, prin aceea că aceste garduri împiedică în prezent accesul reclamantei la terenul proprietatea sa.

Cât priveşte solicitarea reclamantei că aceste construcţii, inclusiv hulubăria mobilă existentă pe terenul intabulat pe numele autoarei sale şi să li se apropie la o valoare de 100 lei, nu poate fi reţinută de instanţă, întrucât pârâta s-a opus cererii reclamantei şi nu au fost depuse dovezi privind evaluarea acestor construcţii.

Art. 588 din N.Cid civil, prevede „când lucrarea are caracter provizoriu, in absenta unei întelegeri contrare, autorul ei va fi obligat sa o desfiinţeze, cu respectarea dispoziţiilor legale in materie”.

Faţă de împrejurarea de fapt reţinută şi de dispoziţiile legale invocate, instanţa va admite capătul de cerere având ca obiect ridicare construcţii, cu obligarea pârâtei AE să-şi ridice gardurile situate pe proprietatea reclamantei, identificate de expert în acelaşi plan, în lungime totală de 32,71 m şi 8,72 m, precum şi hulubăria mobilă existentă pe terenul în suprafaţă de 327 mp.

In altă ordine de idei, reclamanta a solicitat de la pârâtă daune, pentru  lipsa de folosinţă a terenului.

Folosinţa reprezintă posibilitatea pe care o persoană în puterea unui drept, de a întrebuinţa un bun sau, de a-i culege fructele (cum sunt cele naturale, dar şi cele civile, chiria, renta etc.).

Acest fapt are ca şi drept premisă, condiţia deţinerii de către acea persoană, în stăpânire a bunului.

Fapta de a lipsi o persoană de folosinţa bunului său, se situează în sfera ilicitului, fiind fără echivoc un act nelegal, din perspectiva legii civile, ea fiind socotită drept „ o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii”, situându-se pe planul răspunderii civile delictuale, în condiţiile în care art. 998 din vechiul Cod civil, stipulează în mod expres, aceea că „ orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din a cărui  greşeală, s-a cauzat, a-l repara”.

Pornind de la aceste reguli, raportat la condiţiile speţei, instanţa constată justificată în parte cererea reclamantei de daune,  în ceea ce o priveşte pe pârâta AE, sens în care instanţa o va obliga pe aceasta să plătească reclamantei suma de 868 lei.

Această sumă este dovedită de suplimentul la raportul de expertiză întocmit în primul ciclu procesual de expert MV, necontestat, care prevede că de pe suprafaţa de 175 mp. la locul „ Bulgărie” s-ar fi obţinut în medie, pe ultimii trei ani anterior sesizaţi instanţei, o producţie de cca. 568 lei.

Ulterior, reclamanta şi-a majorat pretenţiile la suma de 868 lei, calculată pe anii 2011-2012, prin comparaţie cu aceleaşi valori, reţinute de expert MV în raportul de expertiză, cerere pe deplin justificată.

In ceea ce-i priveşte pe pârâţii DG, DLM, instanţa va admite cererea de daune a reclamantei, cu consecinţa obligării acestora la plata sumei de 8125 lei, pe perioada 2007-2012 cât au deţinut terenul în suprafaţă de 1700 mp.

Este adevărat că lipsa de folosinţă a terenului constituie un capăt de cerere accesoriu acţiunii în revendicare şi, urmează soarta acestuia.

In speţa de faţă, s-a demonstrat că pârâţii au deţinut terenul până în anul 2012 inclusiv, aşa cum reiese din raportul de expertiză şi din recunoaşterea pârâtului DG la interogatoriu.

Această sumă este dovedită de suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert MV în primul ciclu procesual, care arată că de pe suprafaţa de 1700 mp. teren la locul „Bulgărie” s-ar fi obţinut în medie pe ultimii trei ani anterior promovării cererii, o producţie evaluată la 5525 lei.

Ulterior, reclamanta şi-a majorat pretenţiile cu încă 2600 lei pe anii 2011-2012, prin compararea cu aceleaşi valori reţinute de expertul MV în suplimentul la raportul de expertiză.

Cum aceste pretenţii au fost dovedite, şi cum în cauză nu se poate reţine că pârâţii au fost de bună credinţă în deţinerea terenului, câtă vreme nu au verificat anterior obţinerii terenului, amplasamentul corect al acestuia, prin efectuarea demersurilor privind intabularea terenului, pe aceleaşi considerente de fapt şi de drept, instanţa va admite cererea reclamantei privind daunele şi va obliga pe pârâţii DG, DLM să plătească suma de 8125 lei, c/valoarea lipsei de folosinţă a terenului în perioada 2007-2012.

In conf. cu prev. art. 274 Cod proc.civ. instanţa va obliga pe pârâţi să plătească cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocat, onorariu experţi, după compensare.

Domenii speta

Spete similare