Recuperarea cheltuielilor în maniera impusă de Ordinul m.a.i. nr. 1122/2006, aferent datei de încetare a raporturilor de serviciu ale polițistului

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. 262/39/2022 din data de 2.05.2022, reclamanta X în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat anularea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 1122/2006, în ceea ce priveşte art. 5 şi art. 6 din cuprinsul acestui act administrativ, întrucât contravine dispoziţiilor art. 70 alin. (5) din Legea 360/2002 privind statutul poliţistului, în esenţă, pentru următoarele motive:

A arătat că în fapt, în perioada 2011-2015, a urmat cursurile Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” Bucureşti - Facultatea de drept, iar la data de 12.09.2011 a încheiat un angajament prin care s-a obligat ca după acordarea gradului de subinspector de poliţie să îndeplinească serviciul timp de minimum 10 ani în cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

În anul 2020 a promovat examenul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, iar ca urmare a dobândirii calităţii de auditor de justiţie a solicitat încetarea raporturilor de serviciu, în acest sens fiind emisă dispoziţia nr. 25484/15.05.2020 dc către Inspectoratul Judeţean de Poliţie Suceava.

Având în vedere faptul că încetarea raporturilor de serviciu s-a dispus înainte de împlinirea termenului de 10 ani, a fost declanşată o cercetare administrativă pentru stabilirea cheltuielilor efectuate de Ministerul Afacerilor Interne pe timpul cât a fost şcolarizată.

La finalizarea acestei cercetări au fost emise Deciziile de imputare nr. 258.989 din 10.08.2020 şi nr. 302061 din 05.03.2021, prin care s-a dispus obligarea reclamantei la plata sumei reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat bugetului Ministerului Afacerilor Interne prin faptul părăsirii sistemului anterior împlinirii termenului de 10 ani.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. de dosar 1012/86/2021, a solicitat, în principal, anularea actelor administrative menţionate, iar, în subsidiar, anularea în parte şi recalcularea sumei imputate, în sensul reducerii acesteia, considerând că sunt nelegale, întrucât dispoziţiile O.U.G. nr. 121/1998 şi cele ale IMA1 nr. 114/2013, implicit ale OMAI nr. 1122/2006, care au stat la baza emiterii acestora nu îi sunt aplicabile, deciziile nu au fost motivate corespunzător, nu a fost dovedit caracterul cert al prejudiciului, iar calculul prejudiciului a fost realizat greşit, fără respectarea art. 70 alin. (5) din Legea nr. 360/2002.

Prin Sentinţa Civilă nr. 626/07.10.2021, Tribunalul Suceava a respins cererea formulată, apreciind că actele administrative a căror anulare s-a solicitat au fost motivate corespunzător, întrucât au fost precedate de o serie de înscrisuri din care rezultă cuantumul cheltuielilor şi că nu s-a depus dovada anulării/desfiinţării OMAI nr. 1122/2006, astfel că nu există temei de înlăturare a acestui ordin de ia aplicare.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat recurs, solicitând casarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul anulării Deciziilor de imputare nr. 258.989 din 10.08.2020 şi nr. 302061/05.03.2021 emise de intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava.

În concret, în vederea stabilirii prejudiciului, s-au imputat cheltuieli cu hrănirea, echiparea şi cazarea care, potrivit Hotărârii nr. 105 din 16.12.2020 emise de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I., au fost calculate având în vedere dispoziţiile art. 5 şi art. 6 din cuprinsul OMAI nr. 1122/2006.

În timp ce textul de lege, act normativ cu forţă juridică superioară, impune recuperarea cheltuielilor de şcolarizare efectuate efectiv pe timpul şcolarizării, adică pe parcursul celor 4 ANI de studiu - septembrie 201 l-iulie 2015, OMAI nr. 1122/2006, într-o mANIeră vădit nelegală şi neechitabilă, prevede că aceste cheltuieli se calculează raportat la valoarea financiară şi având în vedere data încetării raporturilor de serviciu, iar nu data efectuării lor.

Această modalitate de calcul contravine în mod evident dispoziţiilor art. 70 alin. (5) din Legea 360/2002, în vigoare la data demisiei. În aceste condiţii este nelegală imputarea unor sume mai mari decât cele impuse de legislaţia primară, dispoziţiile din ordinul de ministru contravenind celor din actul normativ cu rang de lege.

Referitor la cheltuielile cu hrana şi cazarea, a arătat că OMAI nr. 1122/2006 ar fi trebuit modificat, în sensul impunerii unui mod de calcul al acestor cheltuieli în mod temeinic şi efectiv, luându-se în considerare cheltuielile efectuate în total pe timpul şcolarizării, respectiv suma de care s-a beneficiat cu titlu de cheltuieli cu hrana şi data la care studentul a beneficiat efectiv de cazare. Orice altă modalitate de calcul contravine dispoziţiilor legislaţiei primare şi crează mari inechităţi.

De pildă, hrănirea efectivelor Academiei de Poliţie se realizează în funcţie de valoarea normei de hrană, valoare care suportă multe fluctuaţii (cum ar fi, spre exemplu, 19 lei/zi pe anul 2012; 20 de lei/zi pe anul 2013; 21 de lei/zi pe anul 2014).

Aşadar, în cadrul unor asemenea cercetări administrative, având în vedere referirea în actele de cercetare administrativă la OMAI nr. 1122/2006, care prevede, că stabilirea prejudiciului se raportează la valoarea financiară a normei de hrană, echipare şi cheltuielile de cazare la data încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului (15.05.2020), prejudiciul se stabileşte prin raportare la cuantumul unei normei de hrană de care studentul sau poliţistul nu a beneficiat, aspect vădit nelegal prin raportare la dispoziţiile art. 70 alin, 5 din Legea 360/2002 care impun restituirea cheltuielilor efectuate pe perioada şcolarizării.

Reiese în mod neechivoc faptul că prin aplicarea dispoziţilor OMAI nr. 1122/2006, în ceea ce priveşte cheltuielile de hrănire, nu se încearcă nicidecum recuperarea cheltuielilor efectiv efectuate, astfel cum prevede art. 70 alin. (5) din Legea nr. 360/2002, Ministerul Afacerilor Interne încasând sume într-un cuantum superior, existând diferenţe considerabile între cheltuielile efectiv efectuate şi cele se impută, contrar voinţei legiuitorului.

Legalitatea unui act administrativ se analizează prin raportare la ierarhia actelor normative în temeiul cărora a fost emis. Dându-se prevalenţă unor dispoziţii dintr-un ordin de ministru, act care se află la baza ierarhiei, se ajunge la aplicarea unui act administrativ nelegal, motiv pentru care a solicitat anularea acestuia.

Raportarea la valoarea pagubei ar trebui să se facă strict conform normei primare, respectiv Legea 360/2002.

În mod evident, după modificarea dispoziţiilor art. 70 din Legea 360/2002 la data de 02.07.2018. ar fi fost necesară şi modificarea OMAI 1122/2006, însă pasivitatea ministerului nu este o justificare pentru aplicarea în continuare a acestor dispoziţii.

OMAI 1122/2006 este doar un act administrativ cu caracter normativ cu rol de a orgANIza executarea legii în concret, iar când legea în temeiul căreia a fost emis se modifică, este necesară şi modificarea actului administrativ sau, în caz contrar, anularea dispoziţiilor care contravin legii.

Nemodificarea OMAI 1122/2006 este culpa ministerului, însă acest aspect nu justifică aplicarea sa în continuare.

Având în vedere aceste aspecte, rezultă dincolo de orice dubiu că acest act administrativ cu caracter normativ nu se mai poate aplica în forma în care a fost emis în anul 2006, iar în temeiul ierarhiei actelor juridice este nelegal că dispoziţiile acestuia sunt reţinute ca temei pentru calcularea cheltuielilor de şcolarizare în ceea ce mă priveşte şi ca fundament pentru pronunţarea Sentinţei Civile nr. 626/07.10.2021.

În probaţiune a solicitat: proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în 2 exemplare certificate pentru conformitate cu originalul, mai exact plângerea prealabilă adresată Ministerului Afacerilor Interne şi adresa nr. 53158 din data de 31.03.2022 emisă de Secretarul General din cadrul M.A.I., Sentinţa Civilă nr. 626/07.10.2021 pronuţată de Tribunalul Suceava, deciziile de imputare nr. 258.989 din 10.08.2020 şi nr. 302061/05.03.2021 emise de IPJ Suceava, hotărârea nr. 282964 din 09.10.2020 emisă de IPJ Suceava - Comisia de soluţionare a contestaţiilor, hotărârea nr. 105 din 16.12.2020 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Adresa nr. 4320531/ 16.06.2020 a Academiei de Poliţie „A. I. Cuza” Bucureşti;

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi art. 4 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 5 şi art. 6 din O.M.A.I. nr. 1122/2006, Legea nr. 360/2002.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a invocat cu titlu preliminar excepţia netimbrării acţiunii, iar în situaţia în care reclamanta nu va depune dovada achitării taxe să fie aplicate dispoziţiile art. 197 Cod procedură civilă.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, în esenţă, pentru următoarele motive:

Legalitatea unui act administrativ cu caracter normativ se analizează în raport cu reglementările cuprinse în actele de nivel superior adoptate în materia respectivă.

Faţă de prevederile art. 4 şi art. 77, coroborate cu cele ale art. 78 din Legea nr. 24/2000 nelegalitatea O.M.A.I. nr. 1122/2006 poate fi constatată numai în cazul în care dispoziţiilor sale ar contraveni actelor normative de nivel superior în baza şi executarea cărora a fost emis, sau dacă a fost adoptat cu încălcarea unor cerinţe procedurale esenţiale. De asemenea, o normă juridică nu poate fi apreciată ca nelegală prin raportare la modalitatea în care este aplicată.

Pentru a putea fi dovedită nelegalitatea unui act administrativ trebuie examinate temeiurile de drept în baza şi în aplicarea căreia a fost emisă norma respectivă.

Aşa după cum reiese, cu evidenţă, din preambulul său, Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 1122/2006 a fost elaborat şi emis în baza şi în aplicarea prevederilor Decretului nr. 473/1971 privind încheierea de angajamente de către candidaţii admişi să urmeze instituţiile militare de învăţământ şi instituţiile civile de învăţământ superior, cu modificările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 137/1991 privind înfiinţarea Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” a Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998, privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999, ale Legii nr. 360/2002 privind statutul poliţistului cu modificările şi completările ulterioare ş.a, acte normative de nivel superior, cu respectarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Contrar motivării reclamantei, modificările legislative intervenite vizau alte aspecte decât cele pretinse de aceasta, în ceea ce priveşte modalitatea de recuperare a cheltuielilor de şcolarizare neintervenind modificări care să justifice modificarea ordinului în sensul pretins de reclamantă.

Instrucţiunile M.A.I. nr. 114/2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne, act normativ subsecvent O.G. nr. 121/1998, includ cheltuielile de şcolarizare [art. 6 alin. (2) lit. i)] în categoria pagubelor pentru care răspunderea materială este angajată în condiţiile O.G. nr. 121/1998.

Încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului dispusă ca urmare a cererii sau demisiei acestuia constituie motiv imputabil, potrivit art. 70 Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, art. 4 lit. c) din anexa la Ordinul m.a.i. nr. 1122/05.01.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cur surilor/programelor de specializare, perfecţionare, stagii de practică, în ţară şi străinătate şi modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu-şi respectă angajamentele încheiate, în temeiul cărora poliţistul, absolvent al Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, şi care nu a îndeplinit serviciul în unităţile ministerului pe perioada stabilită prin angajamentul încheiat în acest sens, este obligat să restituie cheltuielile de întreţinere pe timpul şcolarizării, potrivit angajamentului şi în condiţiile prevăzute de ordinul menţionat.

Cheltuielile de întreţinere pe timpul şcolarizării se determină potrivit dispoziţiilor art. 5, 6, 7, 8, 9 şi 10 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1122/05.01.2006, având în vedere nivelul cheltuielilor efectuate în acest scop de către instituţia de învăţământ la data încetării raporturilor de serviciu ale poliţiştilor, fapt care asigură o actualizare a cheltuielilor respective.

Limitele sintagmei „cheltuielile efectuate” cuprinsă de art. 70 din Legea nr 360/2002 nu sunt delimitate de vreo lege, astfel că, în aplicarea sa a fost emis Ordinul M.A.I. nr 1122/2006. În acest sens, cu privire la cheltuielile cu hrănirea şi echiparea şi, respectiv de cazare, s-a stabilit a se avea în vedere cele de la data îndepărtării elevului/studentului ofiţer din instituţia de învăţământ, respectiv la data trecerii în rezervă a cadrului militar în activitate sau încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului şi funcţionarului public.

Acest mod de stabilire a calculului cheltuielilor menţionate anterior, nu contravine dispoziţiilor art. 70 din Legea nr 360/2002 şi nici ale O.G. nr 121/1998 întrucât asigură M.A.I. posibilitatea recuperării în întregime a prejudiciului, respectiv într-o mANIeră actualizată. Dacă legiuitorul ar fi vrut să stabilească în mod expres valoarea cheltuielilor, fără a lăsa posibilitatea M.A.I. de a evalua un prejudiciu actual, ar fi folosit sintagma "cheltuieli efectuate efectiv" sau una similară. Dacă s-ar efectua un calcul al pagubei prin însumarea cheltuielilor din perioada în care absolventul ar fi efectuat studiile, ar însemna ca instituţia publică să nu-şi recupereze prejudiciul la o valoare reală, respectiv fără a aplica vreo modalitate de actualizare.

Astfel, atât pentru asigurarea unei actualizări ale cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, în principal, cât şi pentru realizarea măsurilor de denominare a monedei naţionale, în plan secund, conform art. 5,6 şi 7 din Ordinul M.A.I. nr. 1122/2006, la stabilirea sumei reprezentând cheltuielile cu hrănirea, echiparea, cazarea şi transportul se are în vedere nivelul cheltuielilor făcute de instituţia de învăţământ la data încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului.

A arătat că este logic să se calculeze în raport de valoarea cheltuielilor la momentul încetării raporturilor de serviciu, având în vedere că M.A.I. este nevoit să şcolarizeze un alt ofiţer care să ia locul reclamantei ce nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată.

A solicitat să se constate că prevederile art.5, şi art. 6 din normele metodologice sunt în acord cu dispoziţiile art.6 din Decretul nr. 473/1971 şi art.50 din O.U.G. nr. 121/1998, acte normative de nivel superior, în temeiul cărora au fost emise normele metodologice, conform preambulului Ordinului M.A.I. nr. 1122/2006. De asemenea, a mai precizat că trebuie înlăturate şi criticile reclamantei privind contrarietatea acestor dispoziţii cu prevederile art.70 din Legea nr. 360/2002, întrucât aceste dispoziţii se referă numai la obligaţia restituirii cheltuielilor efectuate cu pregătirea poliţistului, nu şi la modalitatea de calcul, modalitatea de calcul fiind reglementată de dispoziţiile art. 6 din Decretul nr. 473/1971 şi art. 50 din OUG nr. 121/1998.

De altfel, jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti este constantă în respingerea cererilor de anulare/excepţiilor de nelegalitate a dispoziţiilor legale criticate sens în care indicăm: Sentinţa civilă nr. 36/16.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Sentinţa civilă nr. 4488/04.07.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Sentinţa civilă nr. 4843/23.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Sentinţa civilă nr. 63/28.03.2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Sentinţa civilă nr. 479/25.01.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VUI-a contencios administrativ şi fiscal etc.

Examinând actele și lucrările dosarului, curtea a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Reclamanta X a deţinut funcţia de subinspector de poliţie în cadrul MAI în perioada 2015 – 2020, calitate ce a încetat în anul 2020 ca urmare a admiterii reclamantei la Institutul Naţional al Magistraturii şi dobândirii astfel de către aceasta a calităţii de auditor de justiţie. Astfel, urmare a solicitării reclamantei, prin dispoziţia nr. 25484 din 15.05.2020 s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu. Ulterior, faţă de reclamantă s-a desfăşurat o procedură de cercetare administrativă pentru stabilirea cheltuielilor efectuate de Ministerul Afacerilor Interne, faţă de angajamentul din 12.09.2011 asumat de reclamantă ca după finalizarea studiilor, ce a avut loc în anul 2015, să îndeplinească serviciul timp de 10 ani în cadrul M.A.I. Prin deciziile nr. 258989 din 10.08.2020 şi 302061 din 5.03.2021 s-a dispus obligarea reclamantei la plata sumei reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat bugetului Ministerului Afacerilor Interne prin faptul părăsirii sistemului anterior termenului de 10 ani, dispoziţii a căror anulare a fost solicitată de reclamantă în dosar nr. 1012/86/2021 înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, cauză în curs de soluţionare şi suspendată până la data soluţionării definitive a prezentei cauze.

În cauza de faţă, reclamanta solicită anularea art. 5 şi 6 din Ordinul MAI nr. 1122/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecţionare, stagii de practică în ţară şi în străinătate şi modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu-şi respectă angajamentele încheiate, întrucât contravin dispoziţiilor art. 70 alin. 5 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului. Arată reclamanta că reglementarea în vigoare la data încetării raporturilor de serviciu dată de art. 70 din lege astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 53/2018, dispune strict recuperarea cheltuielilor efectuate în total pe timpul şcolarizării, în vreme ce ordinul, prin dispoziţiile criticate, ar permite recuperarea cheltuielilor la nivelul de la data încetării raporturilor de serviciu, depăşind astfel dispoziţiile legii, act cu forţă juridică superioară. Arată reclamanta că recuperarea prejudiciului potrivit angajamentului semnat ar trebui să presupună strict costul efectiv achitat de pârâtă în timpul şcolarizării, sens în care ordinul ar trebui modificat, indicând în concret norma de hrană care presupune fluctuaţii (19/zi în anul 2012, faţă de 20 lei/zi în anul 2013 sau 21 lei/zi în anul 2014). Arată că ulterior modificării textului de lege şi ordinul s-ar fi impus a fi modificat corespunzător, ceea ce nu a avut loc, deşi în nota de fundamentare a OUG nr. 53/2018 s-a indicat şi necesitatea de modificare a acestuia.

Curtea a apreciat că nu sunt date în cauză motive de nelegalitate a ordinului contestat, neexistând o contradicţie între dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 360/2002, chiar modificate prin OUG nr. 53/2018, şi cele ale art. 5 şi 6 din Ordinul nr. 1122/2006, şi o adăugare la lege prin act din urmă act, astfel cum susţine reclamanta.

Potrivit art. 5 din Ordinul nr. 1122/2006, la stabilirea sumei reprezentând cheltuielile  cu hrănirea şi echiparea se are în vedere valoarea financiară a normelor de hrănire şi echipare în vigoare la data  îndepărtării elevului/ studentului ofiţer din instituţia de învăţământ, respectiv la data trecerii în rezervă a cadrului militar în activitate sau încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului şi funcţionarului public.

Potrivit art. 6 din Ordinul nr. 1122/2006, la stabilirea sumei reprezentând cheltuielile de cazare se are în vedere nivelul cheltuielilor efectuate în acest scop de instituţia de învăţământ la data  îndepărtării elevului/ studentului ofiţer din instituţia de învăţământ, respectiv la data trecerii în rezervă a cadrului militar în activitate sau încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului şi funcţionarului public.

În ce priveşte art. 70 din Legea nr. 360/2002, în forma anterioară modificării prin OUG nr. 53/2018, acesta prevedea: politistul care a absolvit o instituție de învățământ a Ministerului de Interne și căruia i-au încetat raporturile de serviciu în primii 10 ANI de activitate din motive imputabile lui este obligat sa restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa, proporțional cu perioada rămasă până la 10 ani, potrivit angajamentului încheiat în acest sens.

Prin OUG nr. 53/2018 a fost modificat art. 70 din lege, prevăzându-se următoarele:

(1) Candidatul admis în instituțiile de formare profesională inițială ale Ministerului Afacerilor Interne sau care formează personal pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne este obligat să încheie un angajament că va lucra în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pentru o perioadă de 10 ANI de la data nașterii raportului de serviciu.

(2) La încetarea calității de elev, ca urmare a admiterii într-o altă instituție de formare profesională inițială a Ministerului Afacerilor Interne sau care formează personal pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne, se completează un nou angajament, încheiat în condițiile alin. (1), care cumulează și perioada anterioară rămasă de executat, stabilită proporțional cu perioada de școlarizare.

(3) La admiterea agentului de poliție la un program de studii de licență, cu frecvență, în cadrul unei instituții de învățământ superior a Ministerului Afacerilor Interne sau care formează personal pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne, se completează un nou angajament, încheiat în condițiile alin. (1), care cumulează și perioada anterioară rămasă de executat.

(4) Polițistul care urmează un program de formare profesională continuă sau un curs de inițiere în carieră este obligat să încheie un angajament că va lucra în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pentru o perioadă stabilită prin ordin al ministrului afacerilor interne, proporțional cu durata cursului sau programului urmat.

(5) Elevul, studentul sau polițistul care refuză încheierea unui nou angajament în condițiile alin. (2) și (3) sau care nu respectă condițiile angajamentelor încheiate este obligat să restituie, proporțional cu perioada rămasă de executat, cheltuielile efectuate în total pe timpul școlarizării/desfășurării programelor/cursurilor, potrivit reglementărilor în vigoare.

Aşadar, textul legal a fost modificat de la o reglementare iniţială a textului legal constând în obligarea la restituirea cheltuielilor efectuate cu pregătirea..., potrivit angajamentului, la o reglementare nouă constând obligarea la restituirea cheltuielilor efectuate în total pe timpul școlarizării…, potrivit reglementărilor în vigoare.

O serie de observaţii sunt pertinente relativ la interpretarea reclamantei privind această modificare legislativă: în primul rând, nu se consacră o soluţie legislativă în care să se dispună expres asupra datei la care se face evaluarea, aşa cum de fapt susţine reclamanta; textul modificat nu dispune expres că evaluarea prejudiciului se va face la o anumită dată. De altfel, observând conţinutul art. 70, în ambele reglementări, veche şi nouă, se reţine că acestea se referă numai la obligaţia restituirii cheltuielilor cu pregătirea poliţistului, nu şi la modalitatea de calcul, care este reglementată de dispoziţiile art. 6 din Decretul nr. 473/1971 şi art. 50 din OUG nr. 121/1998 (astfel cum s-a detaliat ulterior).

În al doilea rând, dimpotrivă, textul modificat dispune ca restituirea să aibă loc potrivit reglementărilor în vigoare, or o astfel de reglementare în vigoare este tocmai Ordinul nr. 1122/2006 ce cuprinde dispoziţii exprese privind modalitatea de evaluare a prejudiciului.

Curtea reţine că o atare menţiune expresă a textului privind aplicarea legislaţiei în vigoare este una de esenţă în interpretarea lui, neputând şi netrebuind a fi ignorată în înţelegerea sensului şi scopului modificării, dar căreia reclamanta nu i-a acordat valoarea juridică, reţinând doar simpla modificare a exprimării. Or, împrejurea că legiuitorul înlocuieşte sintagma cheltuieli efectuate cu pregătirea…cu sintagma cheltuieli efectuate în total pe timpul şcolarizării, nu este suficientă prin ea însăşi în cadrul interpretării pentru a se susţine concluzia că se poate vorbi de o dată indicată expres de textul legal, pe de o parte, şi, oricum, pe de altă parte, interpretarea are a se face în tot, nu doar cu observarea acestei expresii a textului modificat, cât timp textul continuă şi subliniază necesitatea aplicării dispoziţiilor legale în vigoare pentru evaluare. O interpretare a textului modificat cu ignorarea acelei ultime sintagme este una trunchiată şi astfel incorectă.

Ca urmare, curtea conchide că dispoziţia legală nu impune o soluţie legislativă diferită de cea a ordinului criticat, dimpotrivă consacră aplicarea lui, în condiţiile în care se arată expres necesitatea restituirii potrivit reglementărilor în vigoare. Dimpotrivă, faţă de forma anterioară a textului care cuprindea simpla menţiune a restituirii cheltuielilor potrivit angajamentului, care evident nu cuprinde modalitatea de evaluare, fără dispoziţii de trimitere, textul modificat, cuprinzând atari dispoziţii de trimitere, este superior din această perspectivă celui initial, în a institui expres aplicarea legislaţiei secundare precum ordinul în cauză.

Nu se poate reţine nici argumentul reclamantei dedus din nota de fundamentare a OUG nr. 53/2018 de modificare a legii, în care s-ar fi indicat necesitatea modificării ordinului în cauză. Curtea a reținut că modificările operate asupra textului art. 70 (prezentat integral mai sus, tocmai în acest scop) au privit nu doar chestiunea de relevanţă din prezenta cauză, ci, faţă de unicul alineat al textului iniţial, acesta a fost modificat amplu prin introducerea de prevederi detaliate cu alineate distincte privind modalitatea în care se încheie angajamentul pentru elevi, posibilitatea schimbării instituţiei de formare iniţială şi consecinţele relativ la acel angajament, situaţia cursurilor urmate de politiştii în funcţie şi angajamentul de încheiat şi de către aceştia. Astfel că, menţionarea ordinului în nota de fundamentare are mai degrabă în vedere aceste chestiuni, şi nu poate astfel reprezenta, în contextul analizei deja efectuate anterior, un argument în interpretarea în sensul dorit de reclamantă.

Nu se poate reţine în cauză că recuperarea cheltuielilor în maniera impusă de ordin, aferent datei de încetare a raporturilor de serviciu ale poliţistului, ţinând con, de exemplu, de fluctuaţiile normei de hrană de la un an sau altul, nu ar reprezenta o reparaţie corectă ci una superioară şi nejustificată. A reţinut curtea că, în cauză, faptul prejudiciabil imputabil este nu simpla efectuarea a cheltuielilor de şcolarizare a reclamantei prin ea însăşi, dar pierderea de către corpul profesional a unui profesionist şcolarizat în cadrul sistemului şi necesitatea înlocuirii acestuia şi a angajării unor noi cheltuieli de şcolarizare ca urmare. Or, în acest context, o modalitate de evaluare a prejudiciului are în vedere data producerii lui – care este data plecării din sistem a funcţionarului şi a naşterii necesităţii şi perspectiei de angajare de noi cheltuieli pentru un nou personal, este de natură a reflecta o corectă evaluare a prejudiciului, şi nu reprezintă o îmbogăţire fără just temei.

Este de notat, totodată, şi împrejurarea că soluţia legislativă a evaluării la data constatării pagubelor este consacrată nu doar de ordinul criticat dar şi de o serie de alte dispoziţii legale cu aplicabilitate în situaţia emiterii unei dispoziţii de imputare precum cea din cauză. Astfel, potrivit art. 6 din Decretul nr. 473/1971 privind încheierea de angajamente de către candidaţii admişi să urmeze instituţiile militare de învăţământ şi instituţiile civile de învăţământ superior pentru care cheltuielile de întreţinere se suportă de Ministerul Afacerilor Interne (act normativ ce stă la baza emiterii ordinal criticat în cauză, conform preambulului ordinului), stabilirea sumelor ce vor trebui restituite drept cheltuieli de întreţinere se face potrivit normelor legale privind răspunderea materială a militarilor şi stabilirea, urmărirea şi lichidarea pagubelor cauzate patrimoniului forţelor armate. De asemeni, potrivit art. 50 din OUG nr. 121/2008 privind răspunderea materială a militarilor, evaluarea pagubelor se face potrivit dispoziţiilor legale, la data constatării acestora, iar potrivit art. 10 lit. b din Instrucţiunile MAI nr. 114/2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse MAI, la stabilirea răspunderii materiale se va ţine seama de actele normative în vigoare:…b) la data constatării pagubelor – în ceea ce priveşte preţurile ce se iau ca bază pentru evaluarea lor.

Ca urmare, curtea a reţinut că dispoziţiile art. 5 şi 6 din ordin sunt în acord cu dispoziţiile art. 6 din Decretul nr. 473/1971 coroborat cu art. 50 din OUG nr. 121/1998, acte normative de nivel superior, în temeiul cărora au fost emise normele metodologice. S-a mai reţinut şi că practica instanţelor de judecată este constantă în a dispune legalitatea ordinului criticat în cauză (dosar nr. 5041/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, dosar nr. 1092/64/2011 al Curţii de Apel Braşov, dosar nr. 715/32/2016 al Curţii de Apel Bacău).

Pentru aceste motive, curtea, reţinând că ordinul reprezintă o punere în aplicare a dispoziţilor legale, că astfel el nu adaugă la lege, ci dimpotrivă, face aplicarea întocmai cum soluţia legislativă a fost dispusă prin lege, că nu există astfel o contradictorialitate a acestuia faţă de dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 360/2002, a respins acţiunea ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare