Cerere de anulare înmatriculare autoturism;prescripția dreptului material la actiune

Sentinţă civilă 486/CA din 12.05.2016


Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:012.000486

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ NR. 486/CA DOSAR NR. 365/62/2016

Şedinţa publică din data de 12 mai 2016 

Completul constituit din:

Preşedinte – M. L.

Grefier – I. T.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra cererii formulată în temeiul legii contenciosului administrativ şi fiscal  de reclamanta INSTITUŢIA PREFECTULUI JUDEŢULUI BRAŞOV –SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ŞI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR în contradictoriu cu pârâtul S. C..

La apelul nominal făcu în şedinţă, la pronunţare se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este  legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 26 aprilie 2016  când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea cauzei pentru data de 5 mai 2016 şi apoi la data de 12 mai 2016.

TRIBUNALUL

Constată că prin cererea formulată la data de 26.01.2016 şi înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. de mai sus, reclamanta Instituţia Prefectului Judeţului Braşov - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor a chemat în judecată pe pârâtul S. C., solicitând anularea înmatriculării autoturismului marca xxxx, serie şasiu xxxxxxxxxxxxxxx, înmatriculat cu nr.xxx-xxx-xxxx pe numele acestuia.

În motivare se arată că prin raportul nr.51248/3/20.05.2015, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor Braşov a comunicat următoarele aspecte: în data de 11.03.2015, pârâtul a solicitat Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Braşov prin adresa nr.51248 eliberarea unei copii a taxei de poluare pe care a depus-o la momentul înmatriculării autoturismului xxx marca xxxx. Urmare a verificărilor efectuate privind documentele depuse cu ocazia înmatriculării la data de 23.12.2009 a autoturismului xxxxx, an fabricaţie 2010, serie şasiu xxxxx, pe numele lui S.C. s-a constatat faptul că la dosarul de înmatriculare nu a fost depusă chitanţa privind achitarea taxei de poluare pentru autovehicule. Ca urmare, SPCRPCIV Braşov a înaintat o adresă către ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov prin care au fost solicitate verificări suplimentare în legătură cu achitarea taxei de poluare pentru autovehicule. Prin adresa nr. 10282/2015, ANAF - DGRFP Braşov a adus la cunoştinţă serviciului faptul că pentru autoturismul menţionat nu a fost achitată taxa de poluare.

Faţă de cele constatate, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor Braşov aduce la cunoştinţă următoarele norme legale aplicabile la momentul înmatriculării autovehiculului: -în perioada 15.12-2008-14.02.2010 au fost scutite de achitarea taxei de poluare, autovehiculele Ml cu norma de poluare E4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2000 cmc şi autovehiculele NI cu norma de poluare E4; -în perioada 01.07.2007-31.12.2010 au fost scutite de achitarea taxei de poluare, autovehiculele cu o capacitate cilindrică de până la 3500 cmc cu norma de poluare E5 si E6.

Autoturismul marc xxxxxx, an fabricaţie 2010, serie şasiu xxxxxxx, capacitate cilindrică 2967 cmc, cu norma de poluare E4, nu se încadra între scutirile de la data la care a fost efectuată înmatricularea, astfel că la dosarul de înmatriculare trebuia să fie solicitată dovada achitării taxei de poluare.

Înmatricularea autovehiculelor se făcea, la momentul înmatriculării autovehiculului în cauză, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, respectiv art. 19 din OUG nr.195/2002, republicată, secţiunea a 2-a din HG nr. 1391/2006, actualizată, art. 7 din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 1501/2006, OUG nr.50/2008 (actualizată prin OUG nr. 218/2008 şi OUG nr. 7/2009), HG nr.686/2008 - normele metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008 şi OUG nr. 118/2010 - privind modificarea şi completarea OUG nr. 50/2008.

Textele de lege menţionate prevedeau actele necesare pentru a se realiza înmatricularea inclusiv achitarea taxei de poluare, în lipsa căreia se solicită anularea înmatriculării.

În drept au fost invocate dispozițiile art.1 alin.8 din Legea nr.554/2004, art. 16 din OUG nr. 195/2002, republicată, privind circulaţia pe drumurile publice.

În probațiune au fost depsue la dosar înscrisuri.

Prin întâmpinare (f.37-41) pârâtul a solicitat respingerea acțiunii în principal ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că acţiunea în anulare este inadmisibilă, fiind lipsită de temei legal, deoarece textele art. 1 alin. 8 din Legea nr. 554/2004 si art. 16 din OUG nr. 195/2002 republicată, invocat ca temei nu îi permit reclamantei să promoveze o asemenea acţiune în justiţie; dimpotrivă, art. 16 din OUG nr. 195/2002 prevede expres că numai instituţia care a emis actul de înmatriculare (în speţă, chiar reclamanta) este legal abilitată să dispună anularea înmatriculării, printr-un alt act administrativ unilateral (decizie de anulare), iar art. 1 alin. 8 din Legea nr. 554/2004 se referă exclusiv la acţiunile prefectului sau ale altor instituţii publice formulate împotriva actelor administrative emise de alte (terţe) instituţii sau organe ale administraţiei publice - nicidecum împotriva propriilor acte, pe care şi le pot revoca/anula potrivit principiilor de drept comun în materie de drept administrativ.

Realitatea este că reclamanta a intenţionat să emită un asemenea act de anulare în primăvara anului 2015 (aşa cum a ameninţat de altfel prin intermediul reprezentanţilor săi, la întâlnirea ce a avut loc la sediul reclamantei în data de 4.05.2015 - a se vedea în acest sens procesul-verbal nr. 51.248/4/4.05.2015, pag. 2 paragrafele 1-3). Instituţia Prefectului a şi pregătit un proiect de decizie de anulare a înmatriculării (a se vedea adresa RPCIV din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 726527/8.07.2015, anexată acţiunii reclamantei, În care i se punea în vedere reclamantei să nu procedeze în acest mod).Realizând abuzul pe care l-ar fi comis acţionând unilateral, şi faptul că o asemenea decizie de anulare nelegală ar fi fost evident anulabilă în instanţa de contencios administrativ, reclamanta a recurs la prezenta acţiune în justiţie, care, însă, aşa s-a arătat mai sus, este inadmisibilă, ea nefiind prevăzută nici în Legea 554/2004, şi nici un vreun act normativ special (dimpotrivă, Codul rutier cuprins în OUG nr. 5/2002 prevăzând o altă cale de anulare a înmatriculării autovehiculelor).

Acţiunea în anulare este de mult prescrisă: Potrivit art. 11 alin. 1-3 din Legea nr. 554/2004, chiar şi acţiunile introduse de prefect sau alte instituţii publice sunt supuse unui termen de prescripţie de 6 luni (în cazuri temeinice, maxim 1 an) „de la data comunicării actului / data luării la cunoştinţă". De vreme ce în litigiul pendinte actul atacat este emis de însăşi reclamanta, rezultă că termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care a fost cunoscut de reclamantă = data emiterii sale, adică 23.12.2009 - ceea ce face ca acţiunea să fie respinsă ca prescrisă, fiind evident abuzivă şi inoportună anularea înmatriculării unui autovehicul care timp de mal bine de 6 ani a circulat în mod legal pe drumurile publice, actul administrativ (pretins nelegal) intrând astfel în circuitul civil şi producând efecte juridice (de exemplu, impozitele pe mijloace de transport plătite în acest timp către buget etc).

Chiar şi dacă, prin absurd, reclamanta ar pretinde că nu a cunoscut conţinutul sau viciile actului atacat la momentul emiterii sale (ceea ce ar fi ridicol şi ar echivala cu invocarea propriei culpe, nefiind vina mea, ci a lucrătorilor reclamantei care au considerat că dosarul de înmatriculare este complet la momentul decembrie 2009), acţiunea tot este prescrisă prin raportare la momentul introducerii sale (26.01.2016, fiind redactată la 18.01.2016) având în vedere că la 24.03.2015 lucrătorul I.-S. M. redacta raportul privitor la lipsa taxei şi cel mai târziu la 20.04.2015 reclamanta a fost informată de ANAF-DGRFP Braşov cu privire la neplata taxei de poluare (adresa 10282/20.04.2015, anexată la acţiunea reclamantei), iar câteva zile mai târziu, la 4.05.2015, reclamanta îl convoca pe pârât la sediul ei pentru discutarea problemei (a se vedea procesul-verbal nr. 51.248/4/4.05.2015). Or, termenul de 6 luni prevăzut de lege pentru introducerea acţiunii este depăşit şi în acest caz.

Pe fond, acţiunea este nefondată şi reprezintă un abuz al autorităţii publice la adresa pârâtului, reclamanta trecând sub tăcere faptul că pârâtul şi-a manifestat în mod constant disponibilitatea de a achita taxa de poluare (care din neatenţia funcţionarilor reclamantei nu i-a fost solicitată atunci când au dispus înmatricularea în decembrie 2009), însă în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la momentul înmatriculării, pentru autovehicule noi, aşa cum este firesc şi legal, nicidecum la valoarea prevăzută în prezent de alt act normativ pentru un autovehicul care are deja o vechime de 6 ani şi norma de poluare Euro 4 (şi care, evident, este taxat astăzi cu o valoare mult mai mare). Această poziţie a fost refuzată de reprezentanţii reclamantei. Or, la data înmatriculării, pârâtul nu a avut cunoştinţă că legea prevede obligativitatea taxei de poluare pentru autovehicule noi cu capacitate cilindrică peste 200Q cmc, dar lucrătorul care a primit şi a verificat dosarul putea şi trebuia să sesizeze această lipsă şi să-l îndrume spre a o plăti înainte de a dispune înmatricularea. Practic, întreaga situaţie i-a devenit cunoscută de-abia în momentul în care, în primăvara anului 2015, a dorit să vândă autovehiculul şi i-a fost solicitată dovada achitării taxei la prima înmatriculare.

O eventuală admitere a acţiunii cu consecinţa anulării înmatriculării echivalează ci expropriere fără just temei şi fără justă despăgubire, întrucât un autovehicul neînmatriculat poate circula în mod legal pe drumurile publice şi practic îşi diminuează până spre zero valoarea economică, el neputând fi nici vândut cu un preţ corespunzător preţului de piaţă obişnuit.

Reclamanta nu poate susţine nici varianta ca anularea înmatriculării poate fi urmată reînmatriculare, căci dispoziţiile legale în vigoare nu permit reînmatricularea decât cu plata taxe timbru pentru autovehicule pentru care nu s-a achitat altă taxă de la prima înmatriculare în România ar ajunge în aceeaşi situaţie inechitabilă de a plăti o taxă mult majorată, fără a avea nicio culpă.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 16 din OUG nr. 195/2002, art 11 din Legea nr. 554/2004.

În probaţiune a fost încuviinţată pentru ambele părţi proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi deliberând cu prioritate asupra excepţiilor, în temeiul art.248 C.pr.civ., instanţa reţine următoarele:

Reclamanta Instituţia Prefectului Judeţului Braşov - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor solicită anularea înmatriculării autoturismului marca xxxx, serie şasiu xxxxx, înmatriculat cu nr.xxxxxxx pe numele pârâtului S. C., prin cererea formulată la data de 26.01.2016, motivat de faptul că, în urma cererii pârâtului nr.51248/11.03.2015, prin referatul nr.51248/3/20.05.2015, a depistat că, la momentul înmatriculării –23.12.2009, pârâtul nu a achitat taxa de poluare aferentă, lipsă confirmată de ANAF - DGRFP Braşov prin adresa nr. 10282/2015.

Excepţia inadmisibilităţii acţiunii este nefondată şi va fi respinsă, motivat de faptul că, în raport de data înmatriculării autovehiculului şi faptul că respectiva înmatriculare a intrat în circuitul civil, reclamanta nu mai are posibilitatea să-şi revoce propriul act, ci doar să apeleze la justiţie pentru verificarea legalităţii actului administrativ contestat.

Chiar dacă reclamanta a invocat doar dispoziţiile art.1 alin.8 din Legea nr.554/2004, care nu se aplică în cauză, deoarece se referă la tutela administrativă (procedură în baza căreia Instituţia Prefectului poate ataca în justiţie actele emise de organele administrative, altele decât însăşi Instituţia Prefectului) și cele ale art.16 din OUG nr.195/2002, nu se poate nega reclamantei dreptul la a fi judecată acţiunea sa de către o instanţă, respectiv dreptul de a supune controlului judecătoresc un act emis de o instituție din subordinea sa.

Aceasta cu atât mai mult cu cât potrivit art.1 alin.6 din Legea nr. 554/2004, autoritatea publică emitentă a actului administrativ unilateral apreciat ca nelegal, poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat deoarece a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.

Din interpretarea logică a acestui text se desprinde concluzia că aceasta este singura cale de a înlătura actul abuziv, deoarece lăsarea la latitudinea autorităţii publice a revocării actului, ar conduce la afectarea principiului securităţii raporturilor juridice.

Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanţa reţine, pe de o parte, din textul art.11 din Legea nr.554/2004, invocat de pârât că dreptul material la acţiune în contencios administrativ se prescrie în termen de 6 luni de la data la care a fost cunoscut actul a  cărui anulare se solicită, iar pentru motive temeinice, în termen de 1 an.

În cauză, actul reclamantei a fost cunoscut de aceasta chiar de la emiterea lui, respectiv din data de 23.12.2009 când a avut loc înmatricularea autovehiculului în discuţie, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 26.01.2016, deci mult după expirarea termenului de 6 luni menţionat anterior. Şi dacă termenul de 6 luni se raportează la data de 24.03.2015, la care  angajatul I.-S. M. redacta raportul privitor la lipsa taxei, precum şi la data de 20.04.2015, când reclamanta a fost informată de ANAF-DGRFP Braşov cu privire la neplata taxei de poluare, prin adresa 10282/20.04.2015.

Pe de altă parte, fiind vorba de o acţiune prin care organul administrativ emitent solicită anularea propriului act, aşa cum s-a reţinut mai sus, devin incidente dispoziţiile art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004, care instituie un termen de decădere, de 1 an de la data emiterii actului. Raţiunea fixării ca moment iniţial al curgerii termenului, în cazul acţiunii introduse de autoritatea emitentă, a datei emiterii actului, este aceea că acesta este momentul la care această instituţie cunoaşte sau trebuie să cunoască motivul de nulitate ce afectează validitatea actului pe care îl emite. Astfel, nici prin raportare la acest temei, reclamanta nu mai putea formula prezenta cerere de chemare în judecată.

Raportat acestor considerente de fapt şi de drept, urmează a fi admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Instituţia Prefectului Judeţului Braşov - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor în contradictoriu cu pârâtul S. C..

Reclamanta fiind în culpă procesuală, urmează a fi obligată, în temeiul art.453 C.pr.civ., la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză de pârât, constând în onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta INSTITUŢIA PREFECTULUI JUDEŢULUI BRAŞOV –SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ŞI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, reprezentată prin Prefect, cu sediul în B., B-dul E., nr.x, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul S. C., cu domiciliul în B., str.x ., nr.x. ca prescrisă.

Obligă reclamanta să plătească reclamantului suma de 120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 de zile de la comunicare, ce se va depune la T. B..

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12.05.2016.

PREŞEDINTE, GREFIER,

M. L.I. T.

Red. M.L./29.06.2016

Dact.I.T./29.06.2016

 - 4 ex.  -